Nu ești un membru încă? Înregistrează-te acum!
Creează un cont nou  

Iluzii [+16 / +18]

Bună.
@ Yumina -- mulţumim de comentariu şi că ai fost alături de noi până în acest moment. Că ai continuat să comentezi şi complimentezi această poveste. Îţi mulţumesc, de fapt îţi mulţumim din tot sufletul... Vei afla aici, dar da, Angelique nu va mai putea avea copii. E happy ending, dont worry.

Acesta este ultimul capitol din '' Iluzii '' dragi cititori care aţi continuatsă citiţi această poveste, chiar dacă unii nu au comentat şi doar au citit, vă muţumim. Că aţi fost alături de noi şi ne-aţi ajutat totodată să terminăm această poveste, cu sprijinul vostru.
Savuraţi şi acest capitol, şi încă aştept păreri despre tot. MULŢUMIM.
LECTURÄ‚ PLÄ‚CUTÄ‚!

[center]Capitolul 50 . [/center]

- Takumi ! Takumi, de ce taci ? Te-am dezamăgit, iarăşi. La naiba ! De ce nu am putut muri ?
Ţipa Angelique pe un ton atât de grav încât mă durea pe mine. Tăcusem, pentru că .. Poate pentru prima dată în viaţă, nu ştiam ce să zic. Aş fi vrut să îi zic eu răspunsurile întrebărilor pe care le-a rostit Eric, dar nu puteam. Ştiam că dacă le-aş fi zis eu ar fi crezut că eram al naibii de dezamăgit, cum puteam să îi spun eu soţiei mele că nu mai putea avea copii? Când ştiam cât va suferi. Mă durea şi mai tare faptul că... Ei bine, că se gândea tot la mine, că pe mine mă dezamăgise ci nu că nu putea să mai aibă încă un copil. Ştiam că acum se întreba ce este în sufletul meu, cum îi vorbisem mereu că vreau o fată. Desigur că mai vroiam încă un copil, cel puţin , dar nu o învinovăţeam pe ea. Cum să moară? Asta m-ar fi distrus...
M-am uitat spre Eric şi Elisse care stăteau încă pe canapeaua din salonul de spital şi i-am rugat să părăsească încăperea.
- Eric, Elisse, aş vrea să fiu singur pentru câteva minute cu Angelique. O să vă sun eu mai târziu, scuze. Am spus pe un ton destul de formal. Cred că au înţeles mesajul, întrucât s-au ridicat pentru a pleca, după ce au salutat-o îngrijoraţi pe Angel. Frate, nu aveam să îi fac nimic. M-am apropiat de ea şi am realizat că era speriată, plângând cu acele lacrimi pe care nu vroiam să le văd, niciodată. Mă întrebam ce expresie are chipul meu.
Desigur că eram furios că nu mai puteam avea copii, mai vroiam ,şi încă mulţi . Dar doar cu această femeie din patul de spital, fără ea era inutil. Mă bucuram doar că ea era în viaţă, şi nimic altceva nu mai conta. Am luat-o de mână , sărutând-o. Mi-a adresat o uitătură uimită, trăgând mâna brusc şi proptinduşi-le pe ambele pe faţă, pentru a nu o privii. Tremura.
- Nu încerca să fi drăguţ Takumi. Ştiu că suferi, se vede pe faţa ta. Îmi pare atât de rău.. Chiar îmi pare , te rog să mă ierţi. Începuse să zică. Fără sens, nu vroiam să aud acele cuvinte. Pentru ce ? Ce aveam de iertat, Doamne, nu era vina ei.
- Angelique, te-ai aruncat tu de bună voie pe scări? Am întrebat serios.
Ma privit sfioasă , parcă evitându-mi ochii.
- Uite-te la mine! Am strigat pe un ton oarecum iritat.
Aşa a făcut.
- Nu ! Dar nu am fost atentă, dacă aş fi fost asta nu s-ar fi..
Am întrerupt-o. M-am dus şi mai aproape de aceasta , îmbrăţişând-o. I-am simţit pielea rece tremurândă. Am drăcuit în sinea mea sărutând-o pe frunte.
- Uite ce e Angel, nu aveai de unde să ştii că asta urma să se întâmple. Aşa că te rog, te rog să nu mai reacţionezi aşa. Bine? Nu contează că nu vom mai putea avea copii, ştiu că mi-am dorit şi încă îmi doresc. Dar îi vreau doar cu tine, aşa că nu îmi pasă de altceva. Îl avem pe Jay şi eu sunt pe deplin fericit cu asta. Aşa ar trebui să fi şi tu. Dacă te am pe tine şi pe copilul nostru, nu-mi mai doresc altceva. Te rog să nu mai spui niciodată că trebuie să mori, mă loveşti unde mă doare mai tare.
A continuat să plângă, rostind aceste vorbe de mai multe ori : „ iartă-mă ” , „ îmi pare rău ” , „ te iubesc” , „ sunt fericită cu tine ” . Nu am putut decât să o mângâi şi să o sărut, pentru că altceva nu găseam nimic posibil de făcut. În fond, eram o persoană în trupuri diferite. Urma să trecem şi peste asta, poate că mai greu.. Lucrul acesta era unul dificil, dar nu conta. Pentru că aveam deja un copil şi visul nostru se îndeplinise. Eram căsătoriţi, eram unul lângă altul cu un copil superb în braţe. Şi ne iubeam . Ştiam că urma să trecem peste asta, şi probabil în sinea ei, ştia şi ea.

Tocmai ajunsesem acasă de la serviciu, o zi destul de obositoare. Era după amiază târzie, când soarele deja îşi ascundea razele încercând să lase întunericul să pătrund, încet. Serile de vară erau plăcute, foarte călduroase. În special cele de iulie, dar îmi plăceau. Erau liniştitoare.
Am deschis uşa casei, după ce am parcat maşina în garaj . În faţa mea a apărut Angelique , cu Jay în braţe. Am sărutat-o pe buze, apăsat, după care l-am luat pe Jayson în braţe.
- Bună iubito, am zis uşor răsuflnd când l-am avut pe băiat în braţe.
- Ce faci campionule? Cum a fost azi? L-am sărutat pe frunte.
- Taaatiii!!! A exclamat bucuros întânzând mâinile în toate părţile. Am început să râd copios, intrând în sufragerie.
- Josh ce face? M-am adresat tuturor. Angelique a sărit în spatele meu, sărutându-mă pe obraz.
- E şi el în sufragerie, se joacă.
- Mda . Am chicotit. L-am pus pe Jay lângă prietenul lui de joacă şi am luat-o în braţe pe Angel, învârtind-o prin cameră. Am umplut-o de alte sărutări după care i-am dat drumul.
- Mâncăm şi noi în seara asta? Am zâmbit ironic şi ea m-a ciupit. M-am prefăcut profund îndurerat.
- Nu mai vorbesc cu tine! A chicotit mergând spre bucătărie. Eu m-am apropiat spre cei doi băieţi.
- Hei Jay, dă –mi şi mie aia. Mama ta e foarte rea , să ştii. Am început să râd.
- Mamii? A ţipat el întrebător. Nu am mai zis nimic, doar ciufulindu-l puţin. Avusesem dreptate, îmi moştenise părul răzleţ. Am făcut acelaşi lucru şi în capul lui Josh, dar adevărul era că părul lui era mai scurt şi altfel aşezat, şi extrem de blond ca al lui Elisse. Am rânjit.
- Ce faci prietene?
- Ăăă. A bombănit ceva despre jucării şi a continuat să se joace cu fiul meu, eu întorcându-mă în bucătărie. Angelique era acolo, ajutând cu masa. Am sărutat-o iar.
- Deci?
- Da , da Takumi. Imediat punem masa. Mi-am pus mâinile în părul ei, prinzându-l într-o coadă strânsă . Mi-a întins un elastec de păr.
- De unde ştiai că vreau să fac asta?
A început să râdă.
- Nu ştiu, telepatie? Am continuat râsul amândoi, după care am mers la masă. A durat destul de mult cina, având în vedere că trebuia să avem grijă ce mănâncă şi cei doi. Am zis că o să îl hrănesc eu pe Joshua şi Jay s-a îmbufnat, aşa că am făcut cu rândul. Când eu pe Josh, când Angel pe Jay şi viceversa . Nu ştiu când am apucat să mâncăm şi noi ceva.
În fine, se făcuse destul de târziu aşa că am decis să îi ducem pe cei doi băieţi la culcare. I-am sărutat pe frunte şi i-am învelit.
- Noapte bună , gândăceilor. A strigat soţia mea jucăuş.
- Somn uşor, campionilor. Am adăugat eu amuzat.
- Mami şi tati? A întrebat Joshua oarecum trist.
- Nu îţi face griji prietene, o să vină tati tău mâine dimineaţă să te ia. Acum e cu mami la spital. S-a liniştit, adormind şi acesta.
Eu şi Angelique ne-am îndreptat spre dormitorul nostru. Să ai un copil de doi anişori era un sport super greu, dar merita efortul. Era dificil când aveai doi băieţi de aceaşi vârstă în grijă, dar amuzant. Ne plăcea amândurora asta. Ne-am aruncat în pat, şi am ţinut o mică discuţie înainte să adormim.
- Hei, Takumi.. Dormi? S-a adresat pe un ton întrebător.
- Acum nu mai dorm, mulţumesc. Am încercat să par supărat, dar şi-a dat seama de asta când am tras-o mai aproape de mine şi am gâdilat-o. După câteva minute de război în care doar eu atacam, ne-am liniştit, stând îmbrăţişaţi.
- În legătură cu Elisse şi Eric .. şi.. Eu chiar.. Adică..
Nu am mai lăsat-o să continue , i-am astupat buzele.
- Scumpo, am mai vorbit despre asta de mii de ori. Ştii deja ce vreau să spun, aşa că şşşş. Te iubesc. Tu şi Jay sunteţi tot ceea ce mi-am putut dori vreodată, ştii asta la fel de bine ca şi mine, nu-i aşa? Vă iuuuuuubesc, foarte mult.
- Hmm. . . Poate şi eu. A rânjit. Normal că ştiu. Şi eu vă ador, doar că...
- Dacă mai spui vreun cuvânt pe tema asta îţi rup limba, şi cred că ştii ce vreau să spun prin asta. Am falsat un mârâit aruncându-mă peste ea. Când momentul era mai intens a sunat telefonul. Am înjurat răspunzând.
- Da?
- Dă-mi-o pe Angelique! A ţipat Bibi în telefon. Am pasat obiectul.
- Da? Hmm.. Da.. E normal Bibi.. Da.. Desigur. Îhî. Da.. Cum să nu. O să trec. Da , nu îl mai speria pe săracul Jack. . . Îhî, noapte bună şi ţie.
- Vechea poveste?
- Aha, eu ÅŸtiu cum e.
Am vrut să continui ceea ce începusem dar s-a auzit un zgomot monoton din camera alăturată.
- E rândul tău ! A ţipat Angelique, pe un ton ce avea ca scop tachinarea.
Ştiam deja că era rândul meu să îi liniştesc pe băieţi. Mi-am luat tot curajul posibil şi am trecut în cealaltă cameră. Nu a zis nimeni că e uşor să creşti un copil, să ai o familie. Dar ceva mai frumos nu puteai găsi oricum. Şi eu eram fericit, acum şi pentru totdeauna. Doar noi trei.

[center] SFÂRŞIT!!![/center]
Mulţumim tuturor celor ce au fost alături de noi pe parcursul acestei poveşti şi... Sper să fiţi alături de noi în continuare. ! <3


Sezonul 2 -- În curând!!

S-a terminat:((Acum ce mai citesc pana scrieti sezon2??:(
O sa mooor:))
Vreau doar sa spun ca pe parcursul acestor luni cat am citit si am comentat la fic-ul vostru ati continuat sa ma uimiti si sa veniti cu lucruri noi si interesante.Felicitari Denny.Felicitari Teh ati facut si faceti o echipa minunata.Sper sa va regasesc curand cu partea a doua in lista de fic-uri facvorite.Gambate.Kiss pe aman2.Ja ne!

Nuuuuuu:cry:
S-a terminat . Totul a fost frumos, in afara de faptul ca Angel nu mai poate avea copii, Saracul Jay n-o sa poata avea frati sau surori. :99:

Elisse e cumva insarcinata din nou? Daca e asa sper sa fie fata,va fi norocoasa pentru ca Joshua va avea grija de ea.

Acei adolescenti ce erau la inceput, acum au devenit trei cupluri minunate, care se iubesc cu aceeasi intensitate ca-n prima zi. Au devenit trei familii implinite.
Va felicit pentru tot ce ati facut, pentru timpul pe care l-ati acordat acestui fic minunat. :bv:
Sezonul 2 va fi la fel de frumos, sunt sigura de asta.
Va astept cu alte capitole minunate. :bye: :*:x
[Imagine: damon-and-elena-mating-dance.gif]
No will to wake for this morn
To see another black rose born
Deathbed is slowly covered with snow
[Imagine: tumblr_mbpavhdSII1qc7rtu.gif]

Muuuulţuumesc tuturor de comentarii şi de faptul că aţi citit. Ve-ţi afla mai multe lucruri şi curiozităţi pe parcursul capitolelor. În fine, mulţumesc şi sper să citiţi în continuare şi să vă placă şi acest sezon.

Sezonul 2. Sper să fiţi alături de noi X:

[center] SEZONUL II

Capitolul 1[/center]


[center] - Avionul va ateriza în câteva minute . Rugăm toţi călătorii să îşi strângă bine centurile de siguranţă. Vă mulţumim că aţi zburat cu noi . O zi plăcută! [/center]

Am fost trezită de vorbele acelea înregistrate. Am căscat uşor, ducându-mi mâna la gură. Am privit în jur, realizând că rămăsesem singurul pasager din acea zonă. Am chicotit copilăros şi mi-am strâns centura bine. Era ceva mult prea obişnuit pentru mine.
Am privit fereastra pe timpul ce avionul ateriza pentru a capta şi cele mai mici detalii ale aeroportului, pentru că.. Trecuse prea multă vreme de când nu mai venisem aici. Un sentiment nostalgic foarte puternic mă cuprinse. A trebuit să respir mai agitat de câteva ori ca să îmi dau seama că mă întorceam acasă . Cât de bine suna.
Am coborât uşor scările râzând. Nici eu nu eram prea sigură de ce eram atât de fericită, poate mă obişnuisem să zâmbesc din fiecare lucru, sau poate aşa eram eu. Optimistă. Am coborât, având grijă să nu alunec. Pantofii mei cu toc micuţ erau tare alunecoşi. Purtam o fustă puţin de-asupra genunchilor, albă, şi o bluză de culoare deschisă, foarte puţin decoltată. Şi aşa nu arătam extraordinar, dar nu avusesem nicodată ceva pentru asta – chiar dacă nu eram prea frumoasă scopul meu nu era să fiu. Aveam alt fel de preocupări. Aerul de toamnă era minunat. Nu îmi mai aminteam cât de frumos era acest anotimp în oraşul meu natal.
Am zărit mai departe un bărbat înalt, binefăcut cu trăsături atât de familiare. Aveam în spate rucsacul meu, restul bagajelor lăsându-le în avion. Erau prea multe şi decisesem să fie trimise printr-o agenţie acasă. Am fugit cu paşi repezi spre bărbatul cu păr blond închis şi ochii verzui. I-am sărit în braţe, acesta prinzându-mă foarte fericit. M-a sărutat pe obraz, dându-mi la o parte pletele uşor buclate. Aveam trăsături atât de familiare, părul meu fiind de asemenea de un blond închis iar ochii mei verzi. Am zâmbit în timp ce m-a luat de mână, ducându-mă spre maşină. Cred că mă înroşisem la faţă. Mi-a deschis portiera şi eu am urcat.
- Bine ai revenit îngeraş . Ce mai faci? Nu te-am văzut de atâta vreme ! A exclamat , mult prea fericit. La fel eram şi eu.
- Mă bucur să fiu acasă, tati. Şi mie mi-a fost dor de tine, de voi. Nu v-am mai văzut pe tine şi pe mama din primăvară, iar pe fratele meu... Hmm, cred că a trecut un an.
S-a întristat brusc, dar nu am zis nimic. Ce puteam? Nu ştiam ce puteam zice să îl consolez, aceasta era situaţia.
- Îmi pare rău că a trebuit să fii plecată atâta vreme.. .Dar.. Dar , acum eşti acasă. Măcar atât ! Îmi pare rău şi că am ratat, iar , ziua ta de naştere.
Am lăsat un zâmbet trist să mi se vadă pe faţă. Nu contau atât de mult pentru mine aceste lucruri, dar nu vroiam să văd faţa tristă a tatălui meu.
- Te rog să nu mai fii trist, sunt aici acum. Pentru totdeauna.
Mi-a strâns mâna, fiind iar vesel. Sau încercând. A accelerat, fără a ţine prea mult cont de vireza maşinii. Dar ştiam că nu depăşeşte, niciodată nu o făcea. Aşa era el. Îl iubeam, nu îmi puteam imagina o persoană mai bună ca el, sau ca mama mea. Hm. Îmi fusese atât de dor de ei.
Nici nu am realizat când maşina a fost parcată în faţa casei, şi eu a trebuit să ies . Am fost extrem de fericită şi inima mea bătea cu foarte mare acceleraţie. Mi-au trecut brusc prin minte amintiri, amintiri trecute ale copilăriei mele.
Fusesem trimisă în urmă cu şase ani la o şcoală de fete, un internat. Ştiu doar că fusese vorba doar de un an, însă acesta s-a prelungit pe încă unul, încă unul . . . şi tot aşa, până ce eu am ajuns la vârsta de şaisprezece ani. Dar nu regret, a fost frumos. Vacanţele de vară mi le petreceam întotdeauna călătorind, am fost la Paris de trei ori până acum , şi am vizitat şi alte locuri. Datorită familiei mele şi.. Cu toate acestea, aş fi preferat să fiu alături de ei. Mi-am înlăturat acest gând când am intrat în casă. Am văzut-o pe femeia înaltă, blondă şi cu faţa iubitoare privindu-mă. Am fugit spre ea, aceasta îmbrăţişându-mă.
- Draga mea, nu ne-am văzut de atâta vreme! M-a strâns în braţe, foarte foarte strâns. La fel am făcut şi eu. Aproape că îmi venea să plâng.
- Unde e fratele meu? Am întrebat repede, nevăzându-l prin preajmă.
- Trebuie să sosească, scump-o. A avut meci, dar i-am zis să vină direct acasă. Ar fi vrut să vină personal să te ia de la aeroport.. În fine, ştii şi tu cum este el cu baschetul. Am privit acea faţă care îmi dădea mereu surplusul de căldură şi energie de care aveam nevoie.
Credeam că îmi vor da lacrimile, realizând câtă vreme am pierdut fără ei. I-am îmbrăţişat pe amândoi, părinţii mei.
- Caroline a sunat mai devreme să se intereseze dacă ai ajuns. Ştii că ea a preferat să vină acasă de îndată. A zis că trece pe la tine mâine .
- Eric, de abia a venit şi tu o presezi cu alte lucruri. Trebuie să stea acasă! Mi-a fost dor de ea. A exclamat mama uşor iritată de numele prietenei mele. Era geloasă de faptul că petrecusem mai mult timp cu aceasta, mamele sunt foarte interesante.
- Elisse, draga mea, uşor. Nu trebuie să fi aşa posesivă. A sărutat-o uşor pe buze şi inima mea a accelerat. Ce frumos, îi adoram . Faptul că se înţelegeau atât de bine mă făcea fericită.
Înainte să pot adăuga ceva , uşa de la intrare s-a deschis. Încă stăteam pe hol , neavând timpul necesar pentru a ajunge într-o altă parte a casei. Am pus rucsacul pe o măsuţă , prima pe care am văzut-o şi am fugit spre cel ce era acolo. M-a îmbrăţişat, aruncându-mi un pupic pe obraz. M-a ridicat, învârtindu-mă şi eu am chicotit, închizând ochii. Când m-a lăsat jos m-am proptit iar în braţele sale.
- Mi-a fost dor de tine! Am strigat aproape plângând. Mi-a mângâiat părul şi mi-a răspuns.
- Şi mie surioară, mult prea dor. Bine ai revenit acasă.
Am privit ochii aceia albaştrii, plini de iubire şi părul acela blond, atât de drăgălaş. Totuşi, am rămas uimită văzând ce înalt e. Deşi întotdeauna fusese mai înalt decât mine.
- Ai crescut mult.. De la ultima noastră.. Întâlnire. Am reuşit să rostesc. A făcut o piruetă, zâmbind orgolios şi mândru. Trupul lui se formase altfel, având mai mulţi muşchi ca data trecută. Totuşi, era un baschetbalist, aşa că era de înţeles. M-a sărutat iar pe frunte.
Atunci a mai intrat şi altcineva în casă, şi privirea mea a murit. Era el . Acelaşi băiat pe care îl admirasem pe tot parcursul vieţii mele. Adică, până la 10 ani când am fost trimisă la internat. Am înghiţit în sec şi ştiam că obrajii mi se înroşiseră căci îmi simţeam faţa în flăcări. Inima mea bătea cu prea mare acceleraţie, odată cu fiecare pas ce îl făcea.
Într-o secundă s-a aflat lângă mine , sau poate că a durat mai mult. Nu îmi amintesc, căci privirea mea era pierdută în ochii lui verzi, mult prea intenşi şi părul lui negru răzleţ. Credeam că o să îmi pierd capul, minţile şi că o să cad, că o să leşin. S-a apropiat şi mai tare, şi mai tare. Când a ajuns lângă mine am simţit cum inima mi s-a oprit. O secundă în care am fost prea fericită să mai şi respir.
Şi-a aruncat mâna în capul meu , deranjându-mi părul.
- Tu eşti, piticanie? A zâmbit şiret şi eu adoram acel zâmbet. Ştiu că m-am înroşit şi mai tare la faţă.
- Nu sunt piticanie! Am încercat să zic pe un ton nervos.
- Hmm, dar cât ai crescut? Ai în jur de.. 1.66? A început să râdă şi am realizat că rămăsesem singuri în încăpere şi Josh striga după noi să intrăm. El şi-a luat mâna din capul meu şi eu l-am apucat de bluză. Doamne.. Ce senzaţie am avut atunci când m-a atins, una minunat. Mi-a fulgerat tot corpul, de parcă mii de ace s-ar fi înfipt în mine, dar într-un mod plăcut. Atunci când i-am atins tricoul am simţit că o iau razna, că nu mai am aer.
S-a întors printr-o mişcare prea graţioasă. Cât de frumos putea fi, cu acel chip inocent şi totodată pervers.
- Am de fapt 1 . 70, am rostit pe acelaşi ton uşor nervos. Dar dacă prietenele mele aveau dreptate şi acest ton părea ca unul rostit dulce doar că mai tare, nu aveam succes.
A început să râdă copios, după care a adăugat.
- 1. 68.
Cât de adorabil era. Nu m-am pierdut totuşi . Şi m-am dat de gol.
- E 1. 69 !
- Aşa ziceam şi eu . Şi-a proptit buzele de fruntea mea, sărutându-mă uşor.
- Haide. M-a îndemnat să îl urmez în propria mea casă. Oricum o ştia mai bine decât mine. Îl priveam şi trupul meu tremura, poate şi vocea, şi sufletul. Desigur, el era mult mai înalt ca mine, în jur de 1.90.
Toată viaţa mea îl simpatizasem şi respectasem... Şi admirasem. Am crezut întotdeauna că este un fel de dragoste frăţească ; deşi era mai diferită decât cea faţă de adevăratul meu frate. Nu îmi puteam da o explicaţie logică, nici acum . Dar inima mea o lua razna când îl vedea. Întotdeauna se întâmpla aşa. Am fost întreruptă de un alt ciufulit. Îşi pusese iar mâna în capul meu.
- Bine ai venit acasă, Amber.
- Mersi. Am răspuns sfios , zâmbind nostalgic.
Mă bucuram să fiu aici. Alături de familia mea, de locul în care m-am născut şi de... Vechii mei prieteni.

wow wow wow...

Imi cer mii de scuze ca nu am comentat pana acum,insa am citit si urmarit fiecare capitol dein sezonul 1.Dar de acum promit ca o sa comentez:P.Imi place foarte mult cum descrieti,cum folositi cuvintele la locurile potrivite,chiar imi place.Nu am ce comenta in legatura cu dialogul,naratiunea sau descrierea,fiindca sunt mai mult ca 'ok'.Sezonul 2 cred ca o sa fie mai palpitant si mai complex decat primul,asa ca deabia astept sa citesc.Inca o data felicitari fetelor,tineti-o tot asa.

Pupici:*:*
Zbye Zbye si spor la next!
[Imagine: 7nION.jpg?1]



Waw, ce rapida ai fost. Exact cum ma asteptam, sezonul 2 promite multe.

Hmmm, Amber, nu acesta este numele pe care a vrut Takumi sa il de-a copilului sau daca ar fi fost fata? Asa-mi aduc aminte.
Deci se naste o noua poveste de dragoste. Amber chiar il adora pe Joshua, cu toate ca nu s-au vazut de mult si cand a plecat era doar o "piticanie", cum spune el. Sper ca vor fi impreuna cat de curand.

Gambate :bye: :*:x:*
[Imagine: damon-and-elena-mating-dance.gif]
No will to wake for this morn
To see another black rose born
Deathbed is slowly covered with snow
[Imagine: tumblr_mbpavhdSII1qc7rtu.gif]

Hello
Nu am avut timp sa comentez celelalte capitole, dar va asigur ca le-am citit pe toate:ha:
Ultimul capitol din primul sezon a fost extraordinar.
Nici nu va puteti inchipui cat de fericita ma faceti prin faptul ca aceasta poveste va avea si un al doilea sezon. Va ador:love:
Fata aceea este fiica lui Erik si surioara mai mica a lui Josh nu? Copilasii se pare ca au crescut si au devenit din acei micuti neastamparati niste adolescenti care se vor indragosti si vor suferi (nu se poate fara suferinta) si vor fi fericiti asai? Mi se pare mie sau Amber e indragostita de Jay? Daca da deja preavad ca se va forma un nou cuplu in acest sezon. (imi creste inima de bucurie, cand scriu un al doilea sezon:ha:)
Nu conteaza o sa aflu eu in urmatorul capitol pe care il va posta scumpa noastra Denny asai?
In concluzie: vreau continuarea cat mai repede caci sunt foarte nerabdatoare. Si mai vreau ca acest sezon sa fie lung, lung ..... cel putin 60 de capitole :pls:
Va urez succes si sa aveti multa imaginatie, ca si acest sezon sa fie la fel de frumos si de interesant ca si precedentul:yes:
:bye:
To live is the rarest thing in the world. Most people exist, that is all.

Hello ! V-am adus al 2-lea capitol din Sezonul II. Sper sa cititi si acest sezon la fel ca si celalat si sa va placa. Povestea va spun de pe acum, nu o sa fie una obisnuita ^^.

Lady Eva -> Multumesc de reply >:D<. Iti multumesc ca ai citit sez I si sper sa urmaresti si acest nou sezon. ^^
Kripterya -> Multumesc ca esti comentatoare fidela >:D<> Sper sa te mai vad si pe la noul sezon. Apropo, Josh e fratele lui Amber, copilul lui Angel si Takumi e Jay/Jayson. ^^
Wildrose -> Ti se paaare ca Amber e indragostita :-j. :)) Kiddin` chiar e, dar inca nu stie exact. Sper sa-ti placa acest sezon. ^^

Deasemenea va multumesc si celor ce cititi si nu comentati !
Enjoy.


Capitolul 2

Lumini, muzica, incurajari. Toate aceste lucruri ma inconjurau. Tensiunea era destul de mare. Era un meci strans. 130-130, un scor perfect pentru unii dar nu si pentru mine. Vad ca mingea vine spre mine, o iau printr-o pasa de la Josh exceptionala. Bat mingea odata de podea si pornesc spre cos. Trec de un adversar foarte usor, penibil, crede ca stie sa joace. Imi aud numele strigat de spectatori si de majoretele echipei, zambesc. Imi placea. Ajung aproape de cos, sar in aeri si arunc mingea cu bolta. Marchez. Genial. Atunci arbitrii au fluierat incheierea meciului. Ii aud pe antrenori si pe coechipierii mei cum ma felicitau. Josh a venit si a inceput si el sa ma felicite. Eu eram jucator bun de baschet, in schimb el era capitanul echipei. Vad o majoreta foarte draguta care se apropie de mine. Parul ei roscat se lasa greoi pe umeri, iar ochii ei albastrii erau minunati. Vine si ma saruta cu pasiune, ii introduc limba in gura ei, cercetand fiecare colt, i-am pus mana pe fund iar celalata i-o plimbam pe spate.

- Mergem undeva azi, Jay ? m-am intrebat dupa ce a intrerupt sarutul.
- Imi pare rau, Kate - a intervenit Josh - avem alte planuri.

L-am privit uimit, chiar aveam ? Mi-a tras cu ochiul iar eu i-am zambit, am dat din umeri. Fata din fata mea s-a incruntat, am sarutat-o scurt iar apoi am plecat de langa ea. S-a enervat. Eh niciodata nu poti sa obtii ceea ce vrei tu, mereu.

- Si ce planuri avem ? l-am intrebat pe Josh in timp ce mergeam spre dusuri.
- Mergem la mine acasa ! Sa ne distram. mi-a spus entuziasmat.

Am ajuns in vestiar si am inceput sa-mi echipamentul jos. M-am dus la dusuri si mi-am aruncat boxerii pe undeva. Am inceput sa ma dau cu sapun pe tot corpul si pe par. Am terminat destul de repede. Oricum mergeam acasa si ma relaxam acolo. Ajuns la dulapul unde aveam hainele il vad pe Josh alaturi de mine, vorbea la telefon, cred ca era mama lui, dupa tonul care il folosea. Mi-am luat pe mine tricoul negru care mi se mula perfect pe corp. Mi-am luat pantalonii negrii si niste adidasi in picioare. Mi-am luat cheile de la masina si telefonul iar apoi am inchis dulapul. L-am vazut pe Josh ca zambea prosteste. Nu intelegeam ce naiba avea. Am iesit pe urma din vestiar si am mers fiecare spre masina lui. I-am trimis un mesaj spunandu-i ca aveam sa trec pe acasa prima data, in fond erau foarte aproape casele. De cand ma stiu, tot cu Josh m-am jucat. Era cel mai bun prieten al meu. Pornesc BMV-ul cu putere si gonesc pe strazi rapid, imi placea viteza, trebuia sa recunosc. Dar preferam sa nu depasesc limitele sau ascultam predica mamei de doua ore. Nu e un lucru pe care mi-l doresc. Am ajuns repede la viteza pe care am avut-o. PArchez masina grabit si intru in casa. Fug in camera mea sa imi iau alta bluza plus o flanela la mana, doar in caz ca se face frig. Iar apoi cobor in sufragerie. Acolo o gasesc pe mama. Ah ! Femeia care mi-a dat viata. Era o femeie minunata ! Pur si simplu o adorai din prima plus ca era foarte frumoasa, daca ar fi fost mai tanra cu siguranta as incerca sa o agat. O sarut pe ambii obraji.

- Unde mergi tinere ? m-a interbat cand eram pe punctul de a pleca.
- La Josh. i-am spus zambind.
- Bun ! Ma duci si pe mine ! mi-a spus entuziasmata.
- Desigur mama !

Nu a mai stat pe ganduri ca a fugit spre usa de la intreare, uneori nu sitam cum poate fi asa de vioaie. Ma intebam pe unde e tata. Nu la-m vazut de ieri. Sigur are de lucru la birou, iar. Pe cand am iesit din casa o vad pe mama la volan. Imi dau ochii peste cap si intru in masina. Porneste masina in viteza, la fel ca si mine. Acum stiam cu cine semanam la tema asta. A calcat acceleratia foarte tare. Chiar nu stiam ca mamei ii placea viteza. Am ajuns destul de repede, adica asa mi s-a parut, tot timpul am privit-o pe mama admirand-o. Era o femeie mult prea frumoasa, sau cel putin asa mi se parea. Am coborat din masina si am auzit-o in ultima clipa ca imi i-a masina ca sa mearga pana la tata. Am vrut sa ii spun sa nu o faca, dar deja plecase. Al naibii sa fiu ! Iar m-a pacalit, nu ii placea porscheul ei sau ce naiba ? Am intrat vizibil iritat in casa lui Josh. I-am vazut pe unchiul Eric si pe matusa Elisse in jurul unei fete iar pe Josh imbratisand-o pe domnisoara care se afla in centrul atentiei.. Un moment am stat sa gandesc clar, era Amber, cine altcineva ar fi ? Doamne, era micuta pe langa mine. Ca o bijuterie. Arata incredibil. Parul ei blond era buclat si destul de lung. S-a intors spre mine, am avut un soc. Arata mult prea bine. Daca nu ar fi ca si o sora pentru mine sigur deja as filtra cu ea. Am zambit.

- Tu eÅŸti, piticanie? am intrebat-o apropiindu-ma de ea iar apoi i-am ciufulit parul, era moale.
- Nu sunt piticanie! a inceput sa strige.
- Hmm, dar cât ai crescut? Ai în jur de.. 1.66? am ras, imi placea sa o tachinez. Am ramas singuri in incapere, nici nu mi-am dat seama, doar atunci cand l-am auzit pe Josh strigand.
Mi-am luat mana din parul ei si m-am intors. Am simtit ca ma apuca cineva de bluza. M-am intors si am vazut-o stans putin rusinata. Doamne ! Cat de mare putea fi tortura ? Era al naibii de draguta si de inocenta. Exact cum as fi vrut sa fie sora pe care nu am avut-o.

- Am de fapt 1 . 70. mi-a spus pe un ton dulce. Am ras.
- 1. 68. i-am raspuns inapoi.
- E 1. 69 ! a sarit imediat.
- AÅŸa ziceam ÅŸi eu. mi-am plecat capul la inaltimea ei si am sarutat-o pe frunte. Haide !

Fara sa mai rezist i-am ciufulit iarasi parul urandu-i un 'Bun venit', mi-a multumit. Am luat-o inaintea ei spre locul de unde am auzit vocea lui Josh, stiam destul de bine casa, majoritatea timpului mi-l petreceam aici. Pana la urma am ajuns in gradina. Se pare ca matusa Liss a organizat tot pentru revenirea lui Amber. Sase ani in care nu am vazut-o au trecut destul de repede. Pe langa fetita de zece ani care era atunci acum e o adevarata femeie, o femeie frumoasa. Am asteptat-o sa vina si ea, i-am tras un scaun, ca un adevarat gentleman, iar apoi m-am asezat si eu in dreapta ei , Josh fiind in stanga ei. Parintii ei ia-u pus tot felul de intrebari, ea incercand sa raspunda la toate. Se balbaia uneori. Cand au incetat cu intrebarile a fost doar atunci cand ne-au servitoarele prajituri si sucuri. Am stat si am mancat in liniste. Dupa ce am terminat i-am auzit vocea mamei mele. O nu ! Nu era de bine, sunt sigura ca urma sa vorbeasca cu Liss despre o posibila nunta, intre Amber si niste baieti la care doar ele visau. Cine intelegea femeile ? A intrat impreuna cu tata. Acum intelegeam totul. Ei doi stiau de venirea ei. Amber s-a ridicat ca sa ii imbratiseze pe rad, primul a fost tata. Iar apoi ma a inceput sa o complimenteze cat de frumoasa era. S-au asezat si ei doi la masa putin timp deoarece Liss le-a spus sa mearga in casa cu totii ca sa ne lese pe noi 'tinerii' sa discutam singuri. Dupa ce au plecat eu si Josh am devenit mai relaxati, nu de alta dar nu eram chiar ingerasi.

- Si ... Amber, ti-ai gasit vreun iubit pe acolo ? am intrebat-o curios si i-am zambit.
- Pai ... eu ... nu. a inceput sa spuna. Era prea dulce.
- Deci nu ! a sarit Josh.
- Vai, Josh, credeam ca ai murit. am spus ironic.
- Amuzant ca intotdeauna. a spus sarcastic. I-am zambit
- Dar tu ? a intrebat ea intr-un sfarsit.
- Prefer sa nu comentez. i-am spus zambind.
- Desigur ca are, doar ce credeai ? Majoretele toate sunt moarte dupa el, dar el are doar una, si tine la ea.
- Oh Josh ! Mai taci ! m-am rastit eu. Chiar nu cred ca Amber vrea sa auda ceva despre Kate.

I-am urmarit reactia, nu prea i-a priit, sau cel putin asa credeam. Mi-am auzit telefonul sunand. Era Kate. Grozav moment sa sune. I-am raspuns a inceput sa ma roage sa mergem undeva cu prietenii ei.

- Scuze, Kate. A venit surioara lui Josh. Si sincer sa fiu chiar vreau sa stau cu ea. Nu prea am chef de prietenii tai redusi mintal. Si scuze de 'complimentul' facut la adresa lor. i-am inchis.
- Asa, si acum ce facem ? i-am intrebat ranjind.
[Imagine: tumblr_ljy3o2Lf311qzf4bro1_500.gif]

Always keep the faith !



YunJae, YooSu, ChangSica, HunHan.



The pleasures of the mighty are the tears of the poor
A song will outlive all sermons in the memory
Always Keep The Faith
Deferto Neminem
Hope to the End













Superb capitol. Imi cer scuze ca nu am mai trecut pe aici de muuult insa e ceva mai simplu doar sa citesti. Felicitari pentru primul sezon, mi-a placut foarte mult si sunt curioasa sa vad ce o sa se intample si in acesta. Deja imi place la nebunie felul in care ati inceput, in forta. Deja si vad numai cupluri pe aici. Amber e indragostita, asta e sigur iar Jay e cam prostut, parca ar fi Amber - Takumi si Jay - Angel... doamne.
Si sper sa aflu cat de curand ce inseamna la voi:
Citat: "Povestea va spun de pe acum, nu o sa fie una obisnuita ^^."
Succes in continuare si sper sa postati repede urmatorul capitol:)




Ja ne...

Nu am reusit sa fiu prima nici de data asta :yada:
In fine lasand chestia asta la o parte...
Inca un capitol extrem de frumos, nu incetezi sa ma uimesti cu ideile tale.
De ce trebuie Jay sa aiba iubita? Nu imi plac majoretele... Ma ofer voluntara ca sa o desfintez...:ha: Daca din cauza ei nu o sa fie Amber cu Jay o fac mancare pentru pisici:die:
Hmm... Se pare ca lui Jay ii place totusi de surioara lui Josh. Pacat ca o considera doar o surioara...:cry:
De data asta ai avut cateva greseli... Dar stai linistita nimeni nu e perfect, a trebuit sa citesc cu foarte mare atentie ca sa le gasesc(stiti ca mereu is foarte concentrata asupra actiunii asa ca nu ma prea uit dupa greseli, dar de data asta le-am observat)
Uite cateva din ele:
tanra-tanara
intreare-intrare
porcheul-porscheul(sunt obsedata de masini asa ca mi-a sarit imediat in ochi:10: )
stans-stand
imbratisand-o pe vorbit- aici chiar nu am inteles ce ai vrut sa zici:10:
filtra-cred ca vroiai sa zici flirta nu?
ia-u - i-au
ne-au servitoarele prajituri si sucuri - eventual n-au servit prajituri si sucuri sau ne-au dat servitoarele prajituri si sucuri
apoi ma a inceput.. - mama a inceput
Greselile astea mi-au sarit mie in ochi. Sper ca nu te-ai suparat ca ti-am zis:eto:
Sa sti ca asta nu inseamna ca acest capitol nu a fost unul reusit. E adevarat ca asta e prima data cand observ greseli, poate ca doar acum am fost eu mai atenta. Ehh nu conteaza tot un fic superb ramane.
Nu are rost sa va intreb cand o sa postati urmatorul capitol, deoarece sunteti mai rapide ca Schumacher:ha:
:bye:
To live is the rarest thing in the world. Most people exist, that is all.



Subiecte de discuție similare...
Subiect: Autor Răspunsuri: Vizite: Ultimul răspuns
  Iluzii! Funky_Punky 1 2.537 22-12-2009, 11:45 PM
Ultimul răspuns: Funky_Punky
  Iluzii de lumina [done] lala11 1 2.655 13-09-2008, 04:48 PM
Ultimul răspuns: denisa
  Iluzii adolescentine [+16] Mystique92 10 7.357 14-07-2008, 06:05 PM
Ultimul răspuns: Miharu


Utilizatori care citesc acest subiect:
1 Vizitator(i)