Happiness beside Sadness

[Fifilina]

Capitolul 5


Oare de ce viata este atat de dura si nedreapta cu noi?
Oare de ce mereu vrem sa fim in alta parte decat suntem?
Oare de ce doare atunci cand vrem un strop de fericire?
Oare de ce nu rasare o raza de soare si pe strada noastra?
Oare de ce norii ascund soarele?
Oare de ce avem atat nevoie de adierea racoritoare a vantului?
Oare de ce mereu ne intrebam cum ar fi fost daca?
Oare de ce nu putem fi realisti atunci cand trebuie?
Oare de ce totul este mai mereu in ceata?
Oare de ce...?

~~~

Gandurile erau atat de amestecate in gagauta mea in acele momente. Nu stiam ce sa-i raspund. Pe deoparte vroiam sa ii zic un mare “DA”, tare si raspicat, dar ma gandeam si la Mihnea. Lui ce ii mai puteam spune? Saracul m-a tot sunat astazi si nu i-am raspuns cine mai stie ce o crede acum. Mi-as fi dorit ca macar uneori sa mai existe cineva care sa ma trezeasca la realitate cu vreun sfat care sa imi fie de folos. Recunosc am nevoie de mama, atata nevoie. Aveam nevoie de sfatul ei, de o imbratisare, de un cuvant care sa incerce sa ma calmeze, dar ea a plecat departe, fara sa se gandeasca cat de rau mi-ar putea face. Tata a incercat sa faca orice cat sa nu duc lipsa, dar nu era ca mama..
-Anto??? Hello, trezirea, ce se intampla cu tine, parca nu mai esti.. Tu.
-M’am pierdut pe drumul vietii.
Urma de sarcasm din replica mea era atat de amara, pana si ei ii venea sa planga. Simtea ca nu mai sunt aceasi si ca ceva s-a schimbat in tot acest timp. Incerca din greu sa citeasca ceva in ochi mei, dar erau goi, parca fara suflet. Ma simteam una cu peretii de un galbem pal, pereti asemea unui spital. Ma simteam bolnava si aveam nevoie sa scap de acea senzatie rapaid.
-Hai sa nu o mai lungim, povesteste-mi ce sa mai intamplat in ultima vreme? Mi-a fost atat de dor de tine. Sti ca te iubesc?
-Stiu, si eu pe tine, si mi-a fost atat de dor de nebunia ta. Pai ca sa se intample? Multe..
Si am inceput sa-i insir povesti nemuritoare despre tot ce am facut eu in ultima vreme, gen scoala, prieteni, relatii, si alte lucruri marunte. Si sigur am inceput cu pisicuta mea, motorul meu, am asteptat atat de mult sa imi iau carnetul.
-Ce zici mergem maine in club??? Hai zi ca da!
-In sfarsit o propunere interesanta. Cu cine mergem si unde?
-Unde, vedem noi, cu cine? Cu fratemiu, defapt el mi-a zis sa te conving sa vi.
-Aha.
Ramasesm uimita, dar imi placea idea ca el a pus-o s ama convinga. Interesant. Ma intrebam in prostie unde este si de ce nu isi face aparitia, mai ales ca noi dormeam la el in camera. Intotdeauna mi-a placut patul asta.
Muzica la maxim, sticlutele de oja imprastiate prin tot patul, haine peste tot in camera, sticlele de wiskey isi faceau si ele prezenta, cine si-ar fi dat seama ca a intrat cineva in camera? Dintr-o data am simtit doua brate cum ma cuprind si ma arunca in pat. Eram nedumerita. Nu am apucat sa imi dau seama cine era pentru ca o perna m-a lovit drept in fata. Incerc sa mi revin si trag si eu o perna, imi lovesc inamicul si il dobor inainte sa imi dau seama ca am cazut peste el. Deschid ochi si realizez ca stau peste el. Ramam prêt de cateva minute asa pana cand imi spune ca nu o sa dormim asa, desi i-ar place idea. Chicotesc si ma ridic uitundu-ma buimaca dupa Alle. Unde o fi disparut asa rapid?
-Unde e sorta? Au rapit-o extraterestri.
A inceput sa rada dar pana la urma m-a informat ca sa dus sa faca o baie si a venit el sa imi tina companie. Dragut din partea lui, dar partea cea mai nasoala era faptul ca nu stiam ce sa discut cu el. Pur si simplu ne uitam unul la altul ca doi fraieri. Nici macar o conversatie nu reuseam sa port pentru ca ma balbaiam ca un copil mic.
-Deci facem ceva ca eu sincer chiar m-am plictisit sa ma uit asa.. ?intervine el.
-Da, ce zici de un film? Ceva de groaza?
-Ma duc sa vad ce gases ce aici, tu da drumul la Tv.
Zis si facut, m-am indreptat ametita inca dupa bataia cu perne spre televizor,il deschid si pregatesc camera pentru un film de groaza. Am inchis becurile, am pus pernele pe jos si am luat magarul lu’ Alle in barate. Am ras in sinea mea, auzi iau magarul in brate, dar eram cam slaba de inger asa ca nu aveam de ales.
In sfarsit vine si el cu filmul ala. Mi-a istorisit un rezumat al filmului. Parea sa fie ceva interesant. Dar mi sa facut pielea de gaina numai cand am auzit melodia aia stranie de la inceput. Mai aveam putin si faceam pe mine de frica pe la jumatatea filmului cand zombie aia alergau pe acolo prin casa dupa o adolescenta. El observand ca imi e din ce in ce mai frica m-a intrebat daca vreau sa opreasca filmul, dar i-am spus ca nu. Pana la urma m-am calmat gandindu-ma ca este doar un film. Sper doar sa nu visez urat. Tineam magarul ala strans in brate, parca cine stie cine mi l-ar fi luat. Pana la urma Mihai sa enervat si l-a aruncat fericit la cat sa luptat sa mi-l ia. Neavand altceva la indemana l-am luat in brate pe el. A ramas putin uimit dar mi-a raspuns la imbratisare spre fericirea mea. Ma simteam atat de bine, dar realitatea e curuda si filmul s-a terminat, Alle inca nu isi facuse prezenta simtita.
-Cat sta fata asta in baie? Are de gand sa se mai intoarca secolul asta.
-Defapt s-a dus sa se intalneasca cu cineva, dart e deranjeaza prezenta mea?
-Nu nu ma deranjeaza prezenta ta, chiar deloc, spun eu cu un zambet ciudat pe fata. Doar ca vroiam sa mai vorbesc cu ea ca nu am mai vazut-o demult.
-Pai nu stia ca o sa va intalnitit si a uitat sa amane.
-Nui nimic, macar nu ma plictisesc.
Chiar nu ma plictiseam. Imi placea sa stau de vorba cu el, asa cum o faceam inainte. Mi-a povestit multe, la fel si eu. Numai ma saturam sa vorbesc cu el, dar realitatea si mai cruda loveste din nou, Alle intrase pe usa.
-Inca nu ati adormit? Serios, eu speram ca Mos Ene isi facuse deja prezenta.
-Nu ne e somn. Raspundem noi in cor.
-Imi cer scuze pentru chestia asta Anto, dar chiar nu aveam idée ca o sa vi si uitasem complet ca trebuie sa ma intalnesc in seara asta cu Paul.
-Hei, nui nimic, ma bucur ca te-ai dus, oricum nu m-am plictisit, spun aruncandui o privire pe furis, din pacate m-a si vazut. E rapid, al naibi.
Un zambet aparu pe fata lui, eu uimita nu stiam cum sa rectionez si mai greu Allen e presa ca ca sigur s-a intamplat ceva cat a lipsit ea.
-Nu s-a intamplat nimic, nu aveam ce.
-Eh doar ne’am uitat la un film atata tot. Momentan, adauga el.
Maintrebam oare ce a vrut sa spun prin acel momentan. Intrebarile ma rodeau in prostie, trebuia sa fac ceva sa le orpesc, trebuie sa existe o solutie prin care sa nu mai ma gandesc la toate prostiile din lume. Ma rog nu ca ar fi o prostie, dar nu imi face bine. Eu am prieten si nu ma pot gandi la altcineva decat la el. Dar oricat mi-as fi dorit, Mihai aparea mereu si mereu in gandul meu. Oarecum era bine pentru ca nu imi aduceam aminte de tot ce s-a intamplat rau in ultima vreme, mai ales certurile tot mai dese cu Mihnea,prietenile fumate de care am avut parte. Pot spune ca nu am trecut prin viata ca gasca prin apa. Am destula experient acat sa imi dau seama ca a inceput sa imi placa de Mihai, dar nu vroiam sa recunosc asta nici in ruptul capului.
-Noapte buna fetelor. Sper sa aveti.. Conversatii placute.
-Naopte buna si tie, fi sigur ca o sa aveam.
Am cotinuat sa palavragesc cu Alle pana tarziu cand s-a facut liniste totala si am adormit. Asa se intampla in totdeauna cand sunt obosita si se face liniste. Oricate cafele si energizante as fi baut nu am rezolvat nimic.

~~~

A doua zi si-a facut prezenta prin razele puternice ale soarelui care patrundeau usor prin draperia de culoare grena. Sunetul laptopului m-a facut sa imi dau seama ca nu suntem singure in camera. O privesc pe Alle cum doarme si incerc sa ma dau jos fara sa o trezesc. Dormea atat de frumos. Presimt ca o sa fi una dintre cele mai frumoase veri.
-‘Neata, cum ai dormit?
-‘Neata, am dormit bine.. Asta daca am reusit sa adorm.
-Mancam ceva pana se trezeste sormea si sunt sigur ca asta nu va fi prea curand, e obosita!?
-Daca zici ca se trezeste tarziu, bine.
Ne-am dus in bucatarie si am mancat niste cereale de porumb, se pare ca inca erau preferatele lui. Amandoi aveam chef de ceva dulce asa ca am decis sa facem niste clatite.
A tinut sa faca el aluatul dar l-am ajutat putin la cantitati, inca nu stie sa aprezieze asa cum trebuie. Am incercat sa intorc clatita de cateva ori ca bucatarii profesionisti dar am sfarst prin a vedea clatita cum ajunge in capul lui. Incercam sa nu rad prea tare ca sa nu o trezesc pe sorsa, dar cu greu ma abtineam. Era atat de amuzant s ail vad cu o clatita in cap, pe care deseori mi-o arunca in fata. Mai bine zis in loc sa facem clatite noi ne jucam. Si era o senzatie atat de placuta. Mi-ar fi palcut sa fie asa zilnic. Parca am uitat de tot ce era urat, parca a rasarit soarele in sfarsit sip e strada mea dupa atatea calamitati.
Infasuram clatitele si ma gandeam ca nu am mai vorbit cu Andreea de atata timp. Nu mai stiam nimic nici de ea nici de Mihai, sau ce s-a ntamplat pana la urma. Este atat de trist ca cea mai buna prietena nu m-a crezut. Ca doar nu vroiam sa ii fac rau, totusi, ne cunoastem de atatia ani si nu imi vine sa cred ca a lasat un baiat sa intevina intre noi. Ea care spunea ca niciodata nu o sa se intample asta, acum crede ca am ceva cu ea si nu vreau sa fie fericita. O lacrima fierbinte isi face loc printer pleoapele mele grele. Incercam din rasputeri sa nu plang, mai ales in fata lui, dar nu am reusit. Am lasat si lungurita si gemul si clatita si am plecat in gradina fara sa zic nimic.
Ramasese statuie, acum un moment zambeam si acum plec val vartej fara sa zic nimic. Isi revine si vine sa ma caute.
-Hei ce ai patit? De ce ai plecat asa? De ce ..Plangi?
Nu puteam sa ii raspund. Lacrimile curgeau siroape pe obraji mei. El incerca sa ma calmeze, intr-un final reusind. Stateam in bratele lui si priveam cerul trista. Ma gandeam la cat de bine ma simteam acum cateva minute pana sa am ieisirea asta brusca de care s-a mirat si el. Sunt sigura ca acum se intreba ce am.
-Si pana la urma o sa imi spui ce ai patit?
-Este vorba despre una dintre cele mai bune prietene ale mele. A lasat un bou care vrea sa ii faca rau sa intervina intre noi..
-Oh.. Daca stiam nu intrebam..
-Nui nimic. Nu este vina ta pentru ca eu sunt trista.
Ma mangaia lin si imi placea atat de mult. Ii simteam respiratia pe gatul meu. Mi de fiori ma treceau pe sira spinarii. Imi placea la nebunie senzatie. Inchid ochi si ii simt buzele peste alea mele. Dau frau liber sentimentelor si ii raspund la sarut. A fost ceva atat de intens, parca vorbeam din priviri. Am stat asa la el in barte sub cerul liber mult timp. Imi doream ca acele clipe sa nu se sfarseasva vreodata, dar Alle intervine si ma striga ca imi suna telefonul. Era tata, ii raspund si ii zic ca o sa vin acasa intr-o ora, doua asa. Debea astepta sa ma vada.
Ma duc sa ma schimb in niste blugi si un tricou de culoare alba. Era cam racoare astazi asa ca m-am imbracat ceva mai bine. Ies din camera cu parere de rau, priveam peretii albi,apoi imi indreptam ochi catre cei de culoare grena si fara sa realizez ajunsesem pe hol. Am simtit gresia rece de culoare portocalie ca ma aduce cu picioarele pe pamant. Ies din casa, ii salut pe cei doi frati, ii arunc o privire pe furis lui Mihai si vad ca imi face cu cohiul. Zambesc si imi iau la revedere. Mergeam prin gradina plina de flori si de verdeata pana cand imi vad pisicuta. O pornesc, turez motorul decateva ori ca sa imi anunt plecarea si in mai putin de cinci minute ajung acasa, unde ma intampina tata cu o imbratisare.
Ii fac ceva de mancare in fuga, inainte sa plece la serviciu si mai vorbesc de una de alta cu el. Imi spune ca se intoarce abia maine si daca imi este urat sa chem o prietena, sau mai multe, la cat am lipsit cred ca am ce vorbi cu ele.
Termina de mancat, ma saruta pe frunte si pleaca. Asa a fost de cand eram mica. In mare parte era plecat si cand era acasa sigur avea treaba, si rareori isi mai facea timp si pentru mine. Toata viata mi-au fost prietenii alaturi cand am avut nevoie de un sfat sau de o imbratisare.
M-am dus sa fac o baie numai cu gandul la sarutul de acum ceva timp..

Melodia capitolului: http://www.youtube.com/watch?v=_DYiWH68g7M