Fic of the Week 2 - Lucrari

[Paradox]

Oh, man, this is gonna take a while...

Pictând în culori arămii
Trebuie sa recunosc ca... Mi-a placut. Este genul ala de compunere pe care as premia-o la un concurs de literatura (DOOOH, ASTA CE NAIBA E? Am innebunit de tot, iarta-ma...).
Ai un limbaj nu foarte sofisticat, dar stii cum sa il intorci pe toate partile ca sa iasa ceva bun. Imi plac imaginile vizuale create, imi place caracterul de enumeratie pe care i l-ai dat - actiune dupa actiune dupa actiune... Ma mir ca nu e obositor - si e mare lucru sa folosesti o gramada de verbe fara ca cititorul sa oboseasca.
Ai facut din toamna o persoana... Foarte frumos. I-ai dat sentimente si ai reusit sa le descrii exact asa cum trebuie.
Ce nu mi-a placut : ai o greseala a genitivului : "tomnii"; corect e "toamnei". Apoi ar fi faptul ca ai dat cu bata in balta chiar la final : "Povestea mea va continua sau se va sfârşi cu ultimul glas al ultimului artist care s-a îndrăgostit de mine.". Daca ai fi zis "glasul ultimului artist" se subintelegea ideea - si suna mult mai bine!
Desi nu e genul meu de lucrare, am citit-o cu placere. Felicitarile mele.
Ah, si bun titlu. Mi-a placut; desi banal si neoriginal, mi-a placut, intr-un mod dubios.


Obsesie ucigasa
Cand am citit titlul am zis "Whoaaa, ceva pe gustul meu!"... Dar apoi m-a izbit realitatea.
Ideea este foarte buna - asocierea mortii sau a unui moment crucial din viata cu toamna. Dar in felul in care l-ai descris are lacune si chiar puteai mai mult - cred... Sper. Eu zic ca dintr-o idee atat de super exploatabila (lol) poti abera cate in luna si in stele. :3
Oricum... Lucrurile care imi plac sunt acele "Daca" scrise cu italic si ideea in sine. Lucrurile care nu imi plac sunt, din nefericire, mai multe.
In primul rand, in limba romana numele lunilor anului nu se scriu cu litera mare - si, da, eu chiar o consider o greseala. Apoi ar fi "cand ma vedea era mai mult indiferenta", unde m-ai pierdut... Cine era indiferenta? Era un tip, ce naiba? Alta fraza care mi-a zgariat retina este "Iubirea este ceva care nici pana in ziua de azi nu am aflat" - gresit construita din punct de vedere gramatical. Mai incearca. Si dupa orice semn de punctuatie se pune spatiu; e ca o regula nescrisa, dar estetica e si ea importanta. Finalul, din nou, nu ma impresioneaza... Ai relatat ca l-ai omorat pe X ca si cand ai povesti ce ai mancat astazi, iar sfarsitul ma deprima la cat de sec e.
Repet - ideea e buna, dar ai grija mai mare la felul in care exprimi sentimente.


File ruginii
M-a plictisit teribil... Nici nu i-am citit cuprinsul cand am vazut cate repetitii de genul "uitată de mulți într-un ungher părăsit al vieții, pare să prindă din nou viață" sau multitudinea de conjunctii, care ma enerveaza ingrozitor. Ai ingramadit tot textul intr-un alineat si pam-pam! Asta a fost.
Imi place mult ideea de scena si actori, de cortina, teatru, dar modul in care ai descris asta a fost ataaat de monoton incat nu am avut rabdare sa citesc tot. Finalul a fost ca o galeata de apa rece pe care am primit-o in cap "Prefer să închid acum această carte, în schimb la anu jur s-o redeschid"... LA ANU? CE E AIA "LA ANU"? Nu poti scrie asa ceva intr-o creatie literara, ce Dumnezeu?
Mi-a placut titlul. Macar ala. :(


Eu am ucis toamna
AAALELUIAAA!
Nu imi vine sa cred ca am reusit sa citesc ceva legat de toamna si din... Alt punct de vedere. Si "Obsesie ucigasa" a incercat ceva, dar lucrarea pe care urmeaza sa o notez m-a lasat fara cuvinte.
Tipul ala e un insensibil nenorocit daca a reusit sa reziste in viata stiind ca si-a ucis iubita si daca mai si indrazneste sa o faca odioasa, lol. Am inteles ce ai vrut tu sa faci - exprimarea iubirii in... Alt fel. Mi s-a parut, insa, a fi un pic exagerat. Dar asta nici nu mai conteaza cand ai descris totul atat de liiin si de frumooos...
O compozitie extraordinara. Am incercat sa caut o greseala cat de mica, dar am ramas cu acest cautat. Gramatica e impecabila, iar modul de a scrie mi-a introdus o stare bleaga si dubioasa. Imi place ideea, imi place de tip, imi plac propozitiile scurte... Tot! Chiar voiam sa gasesc o greseala, lol.
Ce nu mi-a placut deloc si ar putea fi reparat cu usurinta - desi nu e neaparat o greseala, dar mi s-a parut deranjant - a fost unicul paragraf din text in care ai mentionat ce s-a intamplat de fapt. Am citit "Adevărul pur era că iubita mea murise călcată de maşină. Iar eu fusesem la volan. Într-o zi de toamnă." si am ramas "...asa, si?! ATAT?". Mai multa atentie data viitoare.
Titlul e foarte... Sugestiv. Ca fetiscana sa reprezinte toamna si tot ce tine de ea este... Chiar o vedere originala. Bravos.
In rest, nu am ce reprosa.


Povestea unei frunze
Aa, pai sa va spun. Era odata ca niciodata ca de nu ar fiii nu s-ar povestiii~... Cam asa mi-a sunat inceputul lucrarii tale.
Nu vreau sa fiu rea - ca iar sunt inteleasa gresit dupa aceea -, dar nu ma pot abtine. Am ras de m-am spart la fraza asta - "Au trecut zilele ca saptamanile, saptamanile ca anii si ani ca deceniile"... Nu stiu cum sa iti zic, dar eu nu am vazut niciodata frunzele unui stejar stand ANI DE ZILE verzi. Doamne... Chiar am cautat in text si m-am intrebat "Bai, asta cand a devenit brad?". Si ar mai fi "un rau trecand prin ea"... Mai, dar pervers rau, nu am ce spune...
Poveste rasuflata, compozitie la nivelul unui copil de clasa a... Patra sau a cincea. Nu mi-a placut. Iar titlul e rasuflat. Dar apreciez adorabilitatea.
Incearca sa treci de compunerile descriptive de genul asteia... Just saying.


*deep breath* Mai am cateva... Cateva... Patru compuneri lungi si late... TT____TT


Povestile toamnei
Pot sa dau copy paste la ce am scris compunerii anterioare?
Inceputul mi s-a parut promitator... Apoi ai inceput sa vorbesti cu caprioare, sa astepti balul iernii si sa ai pasii calauziti PRIN mormant de un anotimp (Doamneee, ce a fost asta?).
Nah, iarta-ma, dar nu mai stau sa comentez. Deja mi-e teama de textele de genul astuia.


INTALNIRE CU TOAMNA
VAI, SERIOS?
Lasand gluma la o parte... Lucrarea asta e cireasa de pe tort. <3
Ce e aia "pedula"? Mai, copii, nu mai bagati cuvinte in DEX, ce papucii mei de casa? Apoooi... "Pe drum, amintirile curg lin si ca de obicei, se mai pierde cate o poza in albumul amintirilor" - da, si pentru ca ne amintim amintiri, suntem tristi amintindu-ne amintiri... Ma omoara repetitiile astea. La fraza "A inceput ploaie" chiar m-a bufnit rasul.
"canmp" - camp
"Mi-am aprins umbrela si am plecat spre casa" - si, a ars umbrela asta aprinsa? Doamne sfinte...
Ai o salata de verbe la prezent cu verbe la perfect compus si imperfect; enerveaza grav, te asigur.
Multumesc pentru portia de ras, aveam nevoie de ea.


Si, din nou, pauza... Voi cititi si corectati ce scrieti inainte sa trimiteti la un concurs? Na, sunt si eu curioasa...


Călătoria
Inceputul e absolut genial (glumesc, bineinteles); ca tot vorbeam mai devreme de basme cu "A fost odata... Aa... O printesa si..."...
...dar am fost foarte placut impresionata pana la finalul povestii. La un moment dat citeam gura-casca si imi ziceam "Wow... Ce idee...". Ai un mod de a descrie foarte interesant si placut, si ai reusit sa imi prinzi atentia, chiar daca nu mi se parea mare chestie la inceput. Foarte frumos, chiar mi-a placut. Nu am ce sa reprosez legat de gramatica sau lexic... Na, si iar mi-ar fi placut sa caut nod in papura.
Din nou, personificarea toamnei... Des intalnita, idee rasuflata, dar original prezentata. Felicitarile mele.


Poveste de toamna
Mai, voi chiar aveti o obsesie in a scrie "septembrie" cu litera mare... HEI, COPII?! E limba romana, cea mult prea dulce si frumoasa, nu limba engleza...
Din nou, am avut un zambet tamp pe fata pe tot parcursul lecturii. Nu ai greseli gramaticale, dar ideea si felul in care e prezentata am mai citit-o de 3248759483 de ori pana acum... Ceea ce nu e un lucru deloc bun, crede-ma. Originalitate, pustilor! :-B
"Sunetul tunetelor se propaga in toata padurea dand senzatia ca padurea este bantuita" - da, si padurea dezpadurita care era odata impadurita e atat de paduroasa incat padurarul crede ca padurea nu mai e padure...
"Au plecat in tarile calde probabil" - nu, s-au ascuns in Borcea.
"Ei bine, pa-pa!" - Pleci? Haide, maaa, cum sa pleci? TT___TT Nu, glumesc. Ce mod original de a incheia o compunere descriptiva... Mai ca imi da o lacrima... De tristete... Cum sa spui asa ceva in final, mai?


Na, ca incepusem bine, cu niste compuneri care chiar mi-au placut... Si am continuat... Si am cazut din lac in puuut... Trist.
Voi vota cu mai multe lucrari - pentru ca am vazut ca se poate. Votul meu se va imparti lucrarilor "Pictând în culori arămii" si "Eu am ucis toamna". As fi votat si pentru "Calatoria", dar, nefiind chiar genul meu de poveste... Voi lasa pe altii sa o voteze.

Erm, felicitari tuturor. :>

[Hell@sing]

La comentat.
Pictând în culori arămii - mi-a placut mult exprimarea ta.Dar a fost banal.Srry votul meu nu merge aici.

Obsesie ucigasa-Morbid.Nu mi-a prea placut.

File ruginii- a fost frumos,mi-a placut dar s-a terminat prea repede.

Eu am ucis toamna Pe bune? Nu ma atrage srry


Povestea unei frunze- <Mi-a placut! Felicitari ! Am uitat doar sa o votez si nu m-am putut intoarce inapoi

Gata ca deja m-am enervat sa va explic de ce am ales ficul numarul 7:

Intalnire cu toamna- Au existat greseli gen canmp (asa patesc si eu cand scriu deci nu te invinuiesc) . Votul meu merge aici ! Multa bafta

[Diana Avram]

Felicitari tuturor! Ati facut o treaba minunata dar am ales lucrarile : 7 si 5

[Flaw]

Intai si intai o sa le spun ceva tuturor concurentilor, ceva ce mi s-a spus si mie mai demult: folositi paragrafele si invatati sa formatati corespunzator un text. Faceti-l astfel incat sa fie cat mai usor de citit si sa nu oboseasca vederea.
Cand treceti la un paragraf nou, aveti grija ca textul sa nu inceapa pe randul imediat urmator, ci sa existe un rand gol intre ele. Ideile sunt astfel mai usor de urmarit si textul mai usor de citit.

Acum... sa trec la comentariile propriu-zise. Ah, mentionez intai ca nu o sa votez in poll si ca postul meu nu se va lua in considerare la punctaj si nici pentru faza cu "Cea mai buna critica". Incerc doar sa ofer cateva sugestii si pareri celor care s-au chinuit sa scrie ceva, gandindu-ma ca poate le-ar placea sa auda cat mai multe pareri despre ce au zis.


Lucrarea 1

Singurul lucru pe care l-as critica a fost folosirea in exces a ";" pentru a delimita propozitiile dintr-o faza, mai ales ca virgula ar fi putut fi folosita la fel de bine. ";" se foloseste mai mult in alte situatii. Si ca tot vorbim de virgule, am observat ca au mai existat cateva prozitii unde virgula a fost pusa cam aiurea.
"Dar ca mine, nu are nimeni" e un exemplu. Nu prea inteleg ce separa virgula acolo... Eventual, ar fi mers "Dar, ca mine nu are nimeni", desi acea propozitie se putea lipsi complet de virgula.

Despre text in sine nu am ce sa spun. E bine scris, chiar foarte bine, si cine a facut-o se vede ca are experienta si un vocabular bine dezvoltat. Frazele curg frumos una dupa cealalta, totul se leaga, e usor si placut de citit...
Chiar nu am ce comenta. Felicitarile mele autorului!


Lucrarea 2

Prima observatie ar fi urmatoarea: virgula se pune la sfarsitul cuvantului, dupa care se lasa spatiu si incepe urmatorul cuvant. La fel si cu punctul. Se pune punct imediat dupa ce se termina ultimul cuvant din propozitie, dupa care se lasa spatiu inainte de a incepe urmatoarea propozitie.
Exemplu: "bla bla bla, bla bla. Bla bla"
Poate ca nu ti se pare foarte important lucrul asta, dar conteaza foarte mult. Unei colege i s-a respins lucrarea de licenta din acest motiv, si a fost nevoita sa o refaca pentru a fi acceptata. Si exact ce am scris eu mai sus a spus si decanul
Bine, eu personal nu cred ca as depuncta prea mult o lucrare pentru asa ceva. E genul de lucru pentru care un 9.50 ramane 9 sau trece la 10, dar atat. Exista insa alte persoane care o fac asa ca e bine sa tii cont de acest amanunt pe viitor.

Asa, acum sa trecem la lucrarea ta. Mi-a placut ca ai folosit stilul cursiv pentru a sublinia unele cuvinte si propozitii. Si l-ai folosit chiar bine. E pus cu cap, nu ai abuzat de el, si da un alt sens povestirii. Bravo pentru asta!
Nici povestea nu e rea. Ai cam gresit cativa termeni (e inchisoare de inalta securitate, sau maxima securitate, si rezerve, nu reserve - desi aici s-ar putea sa fie typo) dar cred ca poate fi trecut cu vederea.
Per total, nici lucrarea 2 nu e rea.


Lucrarea 3

Lucrarea 3 e cea care ar fi avut nevoie cel mai mult de paragrafe si spatiere intre randuri!!!
Cu greu am reusit sa o citesc si sa urmaresc tot ce spune. Era ca un paragraf imens, cu fraza dupa fraza, ce parea sa nu se mai termine. I-ar fi prins de asemenea bine sa lase si spatiu dupa punctele de suspensie.
Ca stil, mi s-a parut ca seamana cu Lucrarea 1, o lucrare buna, si tot ca stil a fost bine scrisa. E drept, exista cateva greseli de tastare, dar nu indeajuns de multe incat sa imi schimbe parerea despre lucrarea.

Dar, repet, oricat de bine ar fi fost scrisa, se citeste foarte greu (la propriu). Te rog, autoare a acestei lucrari, oricine ai fi tu, ca pe cuvant ca nu mai stiu cine a scris fiecare lucrare, aranjeaza mai bine textul data viitoare. Scrii chiar bine si e pacat sa te traga atat de mult in jos lucruri care nu au nici o legatura cu talentul tau ca scriitoare.


Lucrarea 4

Si tu ai cateva scapari. Odata "parie"... Termenul corect e "paria". Apoi "ghiarele", stiam ca forma corecta e "ghearele". Iar "miselic"... nu stiu daca exista, doar "miselesc".

Povestea in schimb e buna. Mi-a placut finalul, in sensul ca a existat un element de surpriza, nu ma asteptam la un asemenea deznodamant. Mi-a placut si ca ai reusit sa captezi bine starea de... frustrare si angoasa, cred, a personajului. Si ce mi-a mai placut a fost ca ai folosit propozitii scurte, dar incarcate de sentiment, exact asa cum ar fi gandurile unei persoane intr-o astfel de situatie, si nu ai folosit fraze pline de intortocheri literare stilistice, dar nerealiste.

Chiar imi puteam imagina personajul tau, fumand nervos si trist o tigara, intr-o zi mohorata de toamna. Ai fi avut clar un vot de la mine daca nu as fi fost cel care organiza aceasta competitie


Lucrarea 5

Prima observatie ar fi ca o frunza statea "mandra" intr-un stejar, nu "mandru" La fel si in cazul "fratilor mei". Nu stiu.. frunza e de gen feminin, gramatical vorbind, nu stiu daca te poti referi la ea la modul masculin.
A doua observatie ar fi legata de "raul cel susur". Poate "raul care susura", "susur" fiind un substantiv care descrie zgomotul unui rau care curge.
Iar ultima observatie ar fi legata de formatarea textului. Nu prea e bine sa scrii intregul paragraf boldat si cursiv. Daca nu asta a fost intentia autoarei, imi cer scuze, eu am postat lucrarile fix asa cum le-am primit in pm.

Cu exceptia acestor lucruri, lucrarea numarul 5 mi-a placut surprinzator de mult. E draguta si simpatica, si are un farmec aparte. Ma face sa zambesc, chiar daca finalul nu e unul fericit. E scrisa insa intr-un stil usor naiv si copilaresc care chiar imi place Nu cred ca autoarea e "foarte in varsta".

E drept, nu pot sa zic ca e o capodopera literara, dar e extrem de dragalasa povestea. Bravo!


Lucrarea 6

Wow, frumoasa poveste. Scrisa bine si cu un final placut!
Nu prea am ce sa comentez... am vazut cateva expresii care sunau putin cam ciudat ("se imbracau cu toatele"), dar meh, poate fi trecut cu vederea
Chiar nu stiu ce sa zic... A fost o lucrare buna si reusita, fara cine stie ce greseli, si mi-a placut si ideea. Felicitari!


Lucrarea 7

Lucrarea 7 are cam multe greseli de tastare, inclusiv faza cu virgulele si punctul, pe care am explicat-o pe larg in comentariul pentru lucrarea 2.
Inteleg ca autoarea poate ca nu a avut timp sa reciteasca ce a scris, dar e pacat pentru ca asa ceva o poate trage mult in jos intr-o competitie.

Povestea, intriga, ideea sau cum vreti sa ii spuneti, e asa si asa. Mi s-a parut mai mult o abordare personala a subiectului, ceea ce e ok. Am ramas insa cu impresia ca textul a fost scris usor in graba. Nu e foarte .. fluid si pare necizelat. Acelasi text, cu cateva cuvinte si expresii in plus, si modelat altfel, ar fi fost ceva foarte reusit. Lucrul asta arata ca exista potential, doar ca e nevoie de mai mult exercitiu.

Cred ca daca autoarea si-ar fi recitit de cateva ori lucrarea si ar fi incercat sa o imbunatateasca, ar fi scris ceva mult mai reusit. Pentru ca exista in text formulari frumoase, expresii artistice, un oarecare farmec al textului, care nu e sec si plictisitor, dar lipseste acea finisare care face diferenta dintre o schita si o lucrare terminata.

Mai multa atentie data viitoare, cred ca se poate mai bine.


Lucrarea 8

Incep prin a spune ca a fost foarte frumoasa ideea, ca sa nu fie primul meu cuvant o critica. Continui acum cu urmatoarea observatie: "Parul începuse de mai de mult sa i se desprinda" suna putin cam ciudat, nu stiu daca a fost cea mai fericita alegere in exprimarea ideii ^^
Cred ca mai bine ar fi mers "Parul începuse deja sa i se desprinda". "de mai de mult" nu prea se potriveste cu stilul in care a fost scrisa lucrarea.

Si aici mi-a placut ideea si mi s-a parut interesanta. Finalul pare putin cam grabit, insa doar putin.
E o lucrare buna, al carei autor merita de asemenea felicitari, in special pentru modul in care contrasteaza imaginea initiala a fetitei cu finalul, si modul inedit in care descrie trecerea de la un anotimp la altul.


Lucrarea 9

Lucrarea 9 seamana mult cu Lucrarea 7, ca idee. Au aceeasi abordare personala asupra anotimpului. Insa, spre deosebire de lucrarea 7, nu are aceeasi... structura uniforma.
Totul e abordat intr-un mod mult prea general si alterneaza intr-un mod destul de neplacut imaginile banale/normale ("Vad copii putini la joaca si multi in magazine", "Septembrie, deci incepe scoala; incepe scoala deci trebuie sa ne cumparam tinutele speciale pentru aceasta: trening si uniforma") cu imagini mai.. poetice ("Privesc in jurul meu uimita de peisajul acela fermecat, insa uitat de Soarele ce alta data isi facea datoria foarte bine. Vantului ii place acum din nou sa-si cante doina sa trista printre frunzele aramii ale copacilor batrani."), alternanta care se regaseste uneori si in cadrul aceleiasi fraze.

"Intru in ea pe cararea cea mica, care alta data, pe timpul verii, era plina de iarba verde si foarte hranitoare pentru animale, si flori de tot felul, ce aveau tot felul de miresme imbatatoare"
Nu poti sa spui de iarba cea verde si flori cu miresme imbatatoare, dupa care sa mentionezi si ca e foarte hranitoare pentru animale. E genul de amanunt pe care l-ai mentiona intr-o lucrare la geografie, botanica sau zoologie. E un aspect practic al ierbii, care parca nu isi are locul intr-o imagine care e comparata cu un "Colt de Rai". Aaa, daca ai fi legat cumva de poveste acest aspect, ar fi fost altceva. Exemplu: "...pajistea cea inmiresmata, cu iarba verde si proaspata care imbie calatorul sa se aseze si sa traga in piept aerul curat. Dar iarba e si hranitoare. Iepurasi si caprioare vin atrasi de gustul firelor de iarba si privesc pofticiosi la ospatul ce intinde in poiana".
Ma rog, suna cam stupid, dar ca idee.

Trebuie sa iti stabilesti o "directie de mers" si sa te tii de ea: ori alegi o abordare artistica, plina de metafore si figuri de stil, ori una axata pe imagini cotidiene, care se imbina insa elegant si formeaza la final o poveste interesanta.

[MariaDana-chan]

Doamne m-ati lasat fara nimic ati scris tot ce se putea. In ciuda greselilor facute, mi-am simtit sufletul mai apropiat de lucrarile 7 si 9. REstul au fost super frumoase dar nu m-am putut hotara. Oricum bafta in continuare.

[Andr96EEa]

ucrarea numarul 5 imi palce mult e trista da povestea asta caracterizeaza pe cineva ft drag mie

[candy_cane]

Vreau să amintesc celor care vor juriza că nu voi vota nici una din lucrări. Totuşi, poate nu e rău să se ţină cont de criticile mele... Flaw ştie pentru ce

1. Pictând în culori arămii
Povestea e interesantă în esenţă, dar eu personal cred că ar mai trebui lucrat la ea. Sunt scăpări la anumite fraze, idei care nu prea par a se lega, sau care trec de la o stare la asta mult prea rapid. Metaforele sunt bine structurate, figurile de stil adaugă un pic de culoare textului.
Trebuie să recunosc că e plină de sentimente care, per ansamblu, poate forma un curcubeu de emoţii ce trec de la cald la rece, dar au şi acel acent moderat care predispune la reflexie.
Poate că e numai părerea mea, dar eu personal aş spune că această poveste se poate atribui oricui, având toate gamele şi intonând toate "melodiile" unui suflet, poate chiar a mai multor.
Totuşi, cum nimic nu e perfect pe această lume, aş ruga autoarea sau autorul să aibă mai multă grijă la semnele de punctuaţie, la anumite cuvinte şi la repetiţiile supărătoare.
Per total însă povestea mi se pare bună.


2. Obsesie Ucigaşă
Asta e o poveste care atinge anumite corzi din sufletul meu (numai eu ştiu câte intenţii ucigaşe am avut ), dar am mereu impresia că parcă nu se axează sau apropie deloc de tema propusă.
Am înteles că e vorba de o iubire pătimaşă care s-a soldat, fără să mă mire deloc, cu moartea acelui individ. Totuşi, povestea lasă de dorit în multe previnţe. În primul rând ai greşeli de tastare care dau atât de rău în text încât pe mine m-au făcut să mă enervez. Dacă tot dai o poveste la un concurs dăţi măcar silinţa să corectezi povestea aceea. Greşeli de genul: "Daca nu s-ar fi uitat la alta,poate ca acum aveam sa il sarut", "Iubirea este ceva care nici pana in ziua de azi nu am aflat", "Iubirea inseamna ca doi oameni sa fie fericiti ", "in momentul meu se revarsau niste sentimente", "furie orbeasca ", "iubirea e sa iti sacrifice tot" sunt atât de urâte, atât de inestetice, încât am rămas cu o întrebare: ce vârstă care această persoană de face asemenea greşeli? Oare chiar stă atât de prost cu limba română încât nu vede cât de ciudată îi este formularea?
Nu vreau să fiu rea, dar în locul tău aş fi scris altfel acele pasaje. "Furie orbească"- ce e asta? Vreun nou tip de manifestare ?! Eu nu am auzit decât de furie oarbă, sau, în cazul tău, orbită de firie, dar îm nici un caz orbească. "În momentul meu se revărsau nişte sentimente" - mamă, mamăăăă... dar ce e ală "momentul tău". Nah! poate greşesc eu, dar ştiam că sentimentele, de orice tip/gen/fel ar fi ele se revarsă în suflet nu în moment. Dar poate că tu eşti diferit/ă de noi bieţi muritori. "Iubirea e să îţi sacrifice tot" - O_o oh, Dear Lord above, save us! Eu am pricepit idea, dar mă cam sperie formularea. Voiai să spui, probabil, ceva de genu: iubirea cere ca sacrificiu totul! Sau poate ceva asemănător, dar asta cu siguranţă nu mai e română. În plus, ai făcut repetiţii şi te-ai încâlcit singur/ă în toate cuvintele acelea de nu s-a mai înţeles nimic. Dar nimic!
Nu mai atac şi celelalte fraze, dar unde e până la urmă toamna în toate astea? Înţeleg că asta era povestea ei de toamnă, dar anotimpul ăsta nu joacă absolut nici un rol.
Dacă e să îmi întreb atât conştiinţa cât şi inima cât de mult mi-a plăcut aş zice că nu foarte mult. Ai stricat, sfârtecat şi măcelărit idea aceea frumoasă până nu a mai rămas nimic din ea. Am prins foarte greu vibraţiile emoţionale pentru că greşelile m-au împiedicat să gust din povestea asta aşa cum ar fi trebuit.
Mai multă grijă data viitoare.


3. File Ruginii
Boon, titlu interesant. Acum să fac şi o mică critică la poveste. E interesantă ca şi poveste de spus şi are note muzicale care pe mine m-au vrăjit, dar m-ai pierdut complet la scena pe care joci. Ştiu că fiecare om îşi are scena lui, fiecare purtăm măşti de carnaval, care mai ciudate care mai colorate, niciodată la fel sau aceleaşi, dar nu am prins idea de tranziţie de la povestea din carte la scena aceasta fantastică. E prea plină de culori lumea ta, prea lichidă ca să mă pot integra în ea.
Ai greşeli de tastare, îţi cam lipsesc nişte litere la "mi"->"mii" ( mi e notă muzicală) şi ai nişte imagini care sunt cam ciudat de imaginat. Eu, personal, pot vedea o astfel de scenă: note ieşind dintr-o carte, cântul unor păsări paradisiace săltând paginile unei cărţi, poate chiar cartea sufletului, am înţeles asta, dar momentul când ai folosit această imagine nu e chiar cel ami favorabil, sau în contextul optim ei.
Ce m-a deranjat cu adevărat e faptul că nu ai prea avut paragrafe şi pur şi simplu m-ai ameţit cu "..." În câte poveşti ai găsit tu o astfel de scriere. Înţeleg să le foloseşti o dată, de două ori, de trei ori, dar deja la tine e enervant.
Ai comparaţii în care te pierzi, sau nah! pierzi cititorul, gen: oameni cu păsări, după care ai cam uitat de comparaţia asta.
Ai probleme, după părerea mea umilă, cu timpurile. Nu ai un curs lin al acţiunii şi ne plimbi pe toţi într-un vârtej de nuanţe care nu te mai vrăjesc de acum. Te înspăimântă. Nu mi-a plăcut deloc modul în care ţi-ai aşternut inima pe foaie. Nu mi-a plăcut amalgamul acela de imagini care nu te lasă cu nimic. Am intrat în povestea ta numai pentru a fi zdruncinată şi epuizată. Am fost târâtă de la o scenă la altă şi apoi aruncată în timpuri diferite.
E bună lucrarea, dar prea greoaie, prea stridentă şi ţipătoare pentru mine. Sună incredibil de frumos, dar mie personal mi s-a părut aproape o corvoadă să o citesc (şi nu am citit-o numai o dată).
Ai grijă la formulare, la timpuri şi la modul în care te aşezi în pagină. Şi scapă te rog de obiceiul acela nesănătos de a folosi "..."


4. Eu am ucis toamna
Pot spune cu mâna pe inimă că... eşti foarte aproape de o poveste cu adevărat spectaculoasă. În termeni normali înseamă că imaginile şi sentimentele din aceasta scurtă poveste sunt cu adevărat uluitoare.
Dar vorbesc serios şi când zic că aproape. Nu vreau să dezumflu nici un fel de spirit, dar trebuie să spun că la un moment dat m-a lăsat rece. Nu rece pe dinăuntru, ca personajul tău, ci rece în general.
Ar fi trebuit să punctez altfel ironiile acelea. Pur şi simplu nu mai au nici un efect spuse aşa. Parcă eram la piaţă: cumpără şi aia şi aia, aaa, aia nu e bună, dar o luăm şi aşa. Unde e sentimentul din acele fragmente? Unde e suflarea durerii lui cînd înşiră acele eşecuri ale propriei fiinţe?
Ar fi trebuit să delimitezi un pic, să faci o diferenţă între "atunci" şi "acum". În unele locuri ai reuşi în altele... parcă s-au amestecat toate culorile şi a ieşit doar un cenuşiu din acela oribil care nu poate crea decât o stare de discomfort sufletesc.
Eu i-am simţit durea, am văzut că suferă, dar poate că acele injurii ar fi mers mai bine în text dacă ar fi fost îmbrăţişate cumva de sentimentele de vinovăţie ale tânărului. Aşa, în formula actuală, e materia brută din care ar fi ieşit ceva super dacă nu le lăsai în acea stare concentrată. sare prea mult în ochi.
Totuşi nu pot condamna personajul tău pentru adresarea sa. Nu îl pot urî pentru că el îşi urăşte iubita moartă pentru că l-a lăsat singur. Nu pot! E ceva acolo, sau poate doar în mintea mea, care mă face să mă gândesc că poate, totuşi, nu e atât de rău pe cât pare.
Imaginile ţi-au ieşit minunat, dar sunt momente în care, deşi pictezi în culori întunecate ( de ce oare mă leg de culori nu pot înţelege, dar îmi plac metaforele de genul acesta so bare with me), pierzi interesul celui care citeşte. Imaginea pare să dispară sub un morman de gri şi negru. Ar trebui să mai adaogi şi un pic de alb la aceste imagini. Doar un pic pentru că altfel strici efectul.
În rest, aşa cum am mai spus, e una din poveştile care mi-au plăcut. Bravo!



5. Povestea Unei Frunze
Titlul acestei poveşti mi-a amintit de una din încercările mele de a crea ceva "comestibil". Numai că am eşuat, nu lamentabil, dar suficient. Acum, revenind la povestea aceasta scrisă cu font îngroşat.
O_O ouch! Nu mi-a plăcut aproape deloc. E ceva la ea care mă lasă rece, care mă face să mă întorc la latura mea veşnic critică. Ai formulări ciudate, repetiţii supărătoare, iar imaginea în sine e ciudată rău.
La început ai zis că: "Au trecut zilele ca saptamanile, saptamanile ca anii si ani ca deceniile.", dar de unde până unde rezistă o frunză atâta amar de vreme? Idea aceasta e interesantă, dar nu merge în contextul ăsta.
Nu ai nici un fel de sentiment în această poveste. E doar o înşiruire de imagini. Ele sunt bine conturate, dar parcă artistul care le-a făcut pur şi simplu s-a detaşat de tot ceea ce făcea. Ai probleme cu timpurile folosite. Până şi bătăile unei inimi pe un electrocardiograf par să fie mai uor de urmărit şi mai puţin sinuoase decât istorisirea ta (poate că exagerez un pic, dar mie această impresie mi-a lăsat)
În rest, nu prea mai am ce să comentez, aceasta fiind, poate, cea mai scurtă dintre toate istorisirile. Ah, şi un râu nu poate seca înr-o singură vară. Din câte ştiu eu, şi ţinând cont şi de ceea ce ai scris tu, acel râu părea unul destul de sănătos. Dar, recunosc că sunt râuri care seacă în timpul unei veri toride, dar nu de tot. Nu vreau să intru în elementele astea pentru că îmi ajung cele de la şcoală.
În orice caz, nu strică niciodată să pui un pic de suflet în ceaa ce faci pentru că altfel ai să semeni cu un legist plictisit. Dacă aş vrea să votez, m-aş gândi de două ori înainte de a alege între lucrarea asta şi cea de pe numărul doi.



6. PoveÅŸtile Toamnei
Interesant! Cu adevărat interesantă această idee. Mi-a plăcut ultima frază. E ceva din povestea asta care farmecă, care te face să te întrebi despre sentimentele adevărate ale toamnei. E greu de crezut să ea îţi poate fi atât de multe lucruri ca în final să se dovedească doar o altă poveste a unui suflet captiv la graniţa cu lumea reală. E o uşoară poezie aici.
Totuşi am descoperit greşeli de tastere şi vreo două de formulare: "Povestea vantului ce suirea ", "pe an ce trecea. ", "prin mormant. ".
Ultimele două cuvinte m-au făcut să râd. Nu cred că e nevoie să te călăuzească cineva sau ceva prin mormânt. Nu văd rostul unei asemenea acţiuni. Cânt e să mori, mori şi gata. Ei te bagă în pământ sau te închid într-o criptă şi fii sigură că nu are ce să te scoale de acolo decât Dumnezeu, iar asta o să se întâmple la vremea Apocalipsei.
Chir îmi imaginam nişte spirite drăguţe ţinând de mână o bunicuţă şi ajutând-o să meargă printr-un labirint de morminte în care oasele a mii de oameni stau şi prind pânze de păianjen.
Per total e bine structurată povestea, dar parcă ar mai fi mers nişte culoare, sau un pic mai mult sentiment. Parcă e prea seacă aşa. Îi lipsesc aromele acelea îmbietoare. Toamna nu e numai anotimpul unor poveşti colorate, aşa cum spui tu, nu e anotipul libertăţii, deşi idea e frumoasă. Toamna e mai mult un sfârşit, dar e părerea mea poetică aici, aşa că nu se ia în considerare.
Nu am ce să îţi reproşez în afara acelor câteva lipsuri, a greşelilor de tastare şi de formulare. E bună, dar cu un pic de muncă mai serioasă ar fi ajuns şi mai bună.


7. Întâlnire cu Toamna
O mare, dar mare dezamăgire. O înşiruire de fapte care par desprinde din cartea unui copiluţ mititel. Unde sunt elementele care farmecă, unde e fenomenalul, unde sunt sentimentele adevărate din povestea asta.
Sunt atât de multe greşeli, nu numai de tastare, dar şi de concepţie.
Uite, exemple de greşeli: "glasurile copiilor pe coline,peste coline.", "inceput ploaie.", "Mi-am aprins umbrela ". Nu le menţionez pe cele de tastare, dar hai să le comentez pe astea, pe lângă faptul că povestea e seacă şi că nu are nimic extraordinar în ea.
Hotărăştete dacă glasul acelui copil se aude peste colină sau pe colină. Şi de undevijelie năprasnică dacă mai adineauri ploua? Nu ai menţionat despre nici un vânt în prealabil. M-am trezit cu imaginea asta dinainte, făcă ca măcar un singur element de tranziţie sau măcar un efect acolo vizual să îmi fi semnalat prezenţa acestuia. Apoi, cu început ploaie, cred că era să plouă, sau pe undeva pe acolo. Iar cu aprinsul umbrelei... nu ştiam că ai înclinaţii piromanice.
Ai încercat câteva figuri plastice pe acolo, dar ai eşuat în a le da acel luciu final. Faza cu gutuia care aleargă mai merge cum mai merge, dar florile... nu ştiu cum să îţi spun, dar dacă tot menţionezi de o discuţie între ele nu mai tăia brusc acea imagine. Dă foarte rău.
Mai sunt greşeli, de această dată privind poziţia virgulelor şi a spaţiilor între cuvinte şi virgule. În primul rând nu se pune virgulă înainte de "şi", iar în al doilea se lasă un spaţiu după virgulă nu înaintea ei.
După părerea mea umilă această poveste nu are nimic fantastic sau care să mă uimească. Nu e nimic nou în ea, nimic de care să nu fi auzit până acum. E o poveste copilărească care nu te împinge spre nimic. Îi lipsesc dedicaţia scriitorului şi chiar şi nota de originalitate.



8. Călătoria
Um.. unde e mai exact toamna din povestea asta? Sper că nu e fiinţa aceea distrusă cu chip de copil pentru că nu e deloc cea mai perfectă imagine atribuită toamnei. În primul rând e ciudat ca ea, ca şi fiinţă mistică aşa cum ai descris-o tu, să moară în chinurile unei agonii care nu i se potrivesc. Nu ştiu ce să spun despre imaginea aceasta confuză pe care ai creat-o. Povestea e frumoasă în sinea ei, dar ar fi mers mai mult dacă ai fi vorbit despre vară, nu toamnă.
Ţinutul pe care îş colindă din proprie voinţă nu pare nici el desprins din vreun peisaj al toamnei. E drept că faţa îmbătrânită a acestei doamne are trăsături hidoase care nu fac altceva decât să ucidă orice urmă de sperabţă dintr-un suflet tânăr, dar aici parcă ai exagerat totul.
Mie îmi place morbidul şi fantasticul, dar povestea ta nu îmbină cum trebuie imaginile. E ceva care respinge în povestea ta. Paleta ta de culori ar trebui să aibă şi câteva culori mai temperate, pentru că totul la tine e la extreme.
Figurile de stil de genul: "rochie care foşnea a parfum de caise.", "calea îi fu uşoară ca un puf de păpădie", "ceaţă incertă", "hotărârea-i de diamant", "ochii ei sticloşi clipeau " au o rezonanţă înspăimântătoare. Hai că pe primele două le înţeleg, dar pe următoarele...
Cum adică ceaţă incertă? Nu era hotărâtă sau ce? Stătea în dubii dacă să fie sau nu? Nu pricep. Sau hotărâre de diaman. Ştiu că această piatră preţioasă e cea mai dură de pe Pământ dar, în opinia mea, nu merge. Nu funcţionează cum trebuie legătura între aceste două elemente. Sau ochi sticloşi. Era moartă deja? Sau era cumva drogată? nu văd cum ar putea funţiona figura asta de stil în context. dacă ar fi să îmi spun părerea aş zice că sună ca naiba, dar asta e doar opinia mea.
Mai ai ceva ce sună ciudat: păr care se desprinde. Poate voiai să zici cade, deşi nu mai pare a avea acea iluzie de frumuseţe e mult mai corect aşa şi merge cu mult mai bine decât verbul "a se desprinde" pe care l-ai folosit.
Mai sunt câteva lucruri la care mai ai de lucrat, dar per total merge ca şi poveste. Nu prea ai tu tranziţii şi cam exagerezi, iar începutul poveştii e o porcărie, dar merge. Cumva merge.
Succesuri în continuare.



9. Poveste de Toamnă
Ce face? ce e cu poevstea asta? Ai început cu persoana întâi, apoi ai adăugat-o pe a doua, apoi ai rămas la persoana întâi ca în final să se divedească că defapt era un soi de confesiune. Şi ce fel de raport ai băgat tu ca fiind o povestea despre toamnă?
Cât timp am citit am avut impresia că povestea asta nu e scrisă de cineva ci de ceva. Nu văd, nu simt şi nici nu cred că voi simţii vreun sentiment în toată povestea asta. Exprimarea nu e greoaie, dar are aspect prea protocolar. Unde e sentimentul? Unde sunt emoţiile?
Tu nu ai făcut altceva decât să înşiri aspectele unui peisaj care cam lasă de dorit, m-ai plesnit în faţă cu informaţia aceea despre părinţii tăi, ca poi să tai de la rădăcină totul cu un "pa-pa" care a stricat chiar şi firava impresie pe care mi-ai lăsat-o.
E cea mai ciudată dintre povestiri.
"Aleg ceva mai singuratic, ceva mai salbatic." - asta trebuie revizuită şi reformulată pentru că nu dă bine în text.
"Macar pana vremea buna si insorita nu este alungata de cea rea si inorata." - aici la fel.
Ai repetiţii destu de supărătoare. Nu puteai oare să foloseşti sinonime pentru cuvintele acelea? (gen: vreme, fiori, frică, etc.) Istorisirea asta pare, ca şi cea de mai sus, desprinsă dintr-o carte pentru pre-şcolari. Nu judec idea în sine, dar dacă tot ai ajuns pe aici, la concurs mă refer, de ce nu ai încercat să faci mai apetisantă lucrarea cu care concurezi? Parcă mănânc hârtie igienică şi apoi beau o gură sănătoasă de spirt. Nu e plăcut!



Şi gata! Nu am vrut să fiu dură cu nimeni, nu am favorizat pe nimeni. Din punctul meu de vedere fiecare lucrare are părţile ei bune şi pe cele rele. Am încercat, totuşi, să îi lămuresc pe cei care le-au scris cam pe unde mai au de lucrat, pe unde au greşit şi cam ce dă şi nu dă bine, plus părerea mea oficială despre toate. (am sunat un pic cam egocentrică şi egoistă aici, dar se iartă nu? Nu o să mă trezesc cu nici un fel de satâr înfipt în spate nu?).
În orice caz, sper că aceste comentarii au ajutat cât de cât. dacă nu, ei... asta e viaţa dragii mei! Nici bună nici rea, dar mereu pe picior de război. Succesuri

[piticurosu]

Ari muncit la compunerile astea de v-ati rupt. Unii nu stiu sa scrie,altii vorbesc ciudat si ambiguu.Bine, imi voi motiva parerea: Am ales compunerea X (chiar daca a avut greseli) pentru ca mi-a amintit de prietenul meu.Asa ne-am intalnit si noi : pe o banca,in parc,intr-o zi de toamna,cand ploua.Primeste punct si sper sa castige.

[Flaw edit]Nu e un concurs de literatura in adevaratul sens al cuvantului, mai mult un exercitiu care are loc saptamanal Nu e neaparat o scuza, dar schimba putin situatia.
Despre cat a muncit fiecare, nu comentez, ca nu am de unde sa stiu.

[Maya_project]

Consider ca am facut o alegere buna votand cu lucrarile :7 si 5. Au avut greseli dar na si eu gresesc cand scriu la calculator.Mie mi s-au parut cele maid e succes compuneri sper ca nu am gresit. Dar este votul meu si nimeni nu mi-l poate lua

[MirunaMirunika]

Buuuuna buna. Imi place ideea.Felicitari celui care a propus-o. Am votat compunerile nr 7 si 3 pentru ca mi=au adus aminte de vremea adolescentei mele.Perioada aceea in care nu ma gandeam la carte ci la cat de multi tipi draguti voi intalni la liceu.PAre sec nu? Stiu le-am votat pentru ca mi-au placut.