Nu ești un membru încă? Înregistrează-te acum!
Creează un cont nou  

<Fara Titlu>

#1
Chapter I


- Copiii, astazi vom vorbi despre ultimul cutremur de cea mai mare magnitudine de pana acum din tara noastra, cel de la Tokyo de pe 1 septembrie 1923 care a avut magnitudinea in jur de 7,9-8,3 pe scara Richter
La auzul acestora Lee a ramas pe ganduri. Intotdeauna l-a fascinate istoria, in special istoria tarii lui, Japonia.\
- Din cauza efectelor provocate, cutremurul este cunoscut sub denumirea de “Marele Incendiu din Tokyo” sau “Marele cutremur din Tokyo”. Aproape 700 de mii de locuinte au fost distruse total sau partial. Cutremurul a provocat si un tsunami ale carui valuri au atins 12 metri.
Lee ramane cu gura cascata auzind astea, spunandu-si in gand ca nu ar vrea sa se intample asa ceva cu el prin preajma.
Rinkishi Lee, un baiat care asteapta cu nerabdare ziua de maine deoarece face 18 ani. Un baiat simplu, tacut , linistit , neavand probleme cu scoala sau mai stiu eu ce. Are parul brunet si era pur si simplu un baiat special din cauza ochilor lui. Daca te uitai de la distanta nu observai ca ochii lui sunt de culori diferite, unul albastru inchis si celalalt caprui…
Inca din copilarie ii placeau sporturile, a inceput cu fotbalul pe care inca il mai practica din cand in cand, a mai jucat si basket asta l-a ajutat sa ajunga aproape cel mai inalt baiat din clasa lui avand aproape 1.80 m, dar cu trecerea anilor a inceput sa uite de fotbal, basket si de toate celelalte, a vrut sa incerce ceva nou si asa a inceput sa joace ping-pong fiind unul dintre cei mai buni din clasa lui.
Locuia in Sendai, capitala prefecturii Miyagi impreuna cu parintii sai, Aiko si Kaito Rinkishi. Familia lui era una modesta , erau oameni care munceau din greu pentru familial or si mai ales pentru unicul lor fiu Lee, pe care vroiau sa-l vada terminand scoala aici si dupaia sa urmeze facultatea in America. De ce? Pentru ca lor li se parea ca ar avea un viitor mai diferit si mai bun daca ar fi plecat in America, Lee nefiind de accord de fiecare data cand vorbeau despre asta. El zicea intotdeauna ca in Japonia gasesti ceea ce nu gasesti niciunde si intotdeauna Japonia va fi casa lui si nu America sau altele.
Se facuse ora 15 si Lee se indrepta spre casa. Orele se sfarsisera repede in comparative cu alte zile.Facea liceul la Ikue Gakuen, scoala renumita pentru programale lor intense de sport.
Totul in jur era colorat, florile ciresilor dadeau sa apara cat de curand, se vedea ca vine primavera. Toata alee ape care mergea era imprejmurita de ciresi, intotdeauna ii placu sa mearga pe acolo din cauza asta. Ii placea foarte mult natura, ii placea mirosul ei, tot ce te facea sa nu mai simti toata aglomeratia din Sendai
Mergand inspre casa cu geanta pe umar, ceva il trezeste din visare, prietenul lui Daisuke, pe care il cunostea inca din scoala generala si putem spune ca erau cei mai buni prieteni. Avea parul lung prins in coada si era putin mai mic ca Lee, purta uniforma scolara de culoare gri asemeni lui Lee. Se indrepta spre el si spuse:
-Tot intr-o continua visare esti de cateva zile, ce ai patit ?
-Oh, tu erai, nu stiu cei cu mine, am pur si simplu senzatia ca o sa se intample ceva rau maine, nu stiu de ce cred asta, spuse Lee.
- Nu are ce, cum si nici voie sa se intample ceva maine omule, doar este ziua ta , ar trebui sa fi mai fericit. Haide inveseleste-te, haide sa mergem la un local ceva sa mancam niste Nigiri Sushi ( in limba japoneza nigiri inseamna a strange, ceea ce si caracterizeaza acest preparat de sushi) si asa sa ne mai inveselim , bem si un sake…
- N-am nicun chef azi Dai, vreau doar sa ajung acasa sis a ma culc si poate dupaia sa ma uit la Seven Samurai ca am auzit ca este un film foarte bun chiar daca este alb-negru, ii raspunse Lee…
- Ok, cum vrei tu… , tristule, zambind larg Daisuke. Atunci nu-i asa ca te pot insoti pana acasa nu?
De fiecare data cand spunea Daisuke asta , se citea putin furia pe fata lui Lee din cauza ca stateau unu langa altul si considera ca era inutil sa mai si zica asta ca oricum venea chiar daca spunea nu.
- Stai langa mine pentru numele lui Buda!? Cum sa nu poti, prostule. Zicand asta ii arunca un pumn in umar.
Asa ca pana acasa cei 2 au vorbit numai despre lucruri de-ale baietilor adica filme , jocuri video , baseball si toate cele.
Dupa aproximativ 20 de minute ajunsesera amandoi acasa.
- Salut Lee, ne mai auzim , sper ca maine sa fie o zi frumoasa sa ne putem distra ca doar faci 18 !
- Logic , o sa te anunt maine ce mai facem , ne mai auzim .
Lee statea la o casa relativ mare , cu un etaj si cu o gradina frumoasa, deoarece parintilor lui le placea foarte mult sa stea prin natura, de la ei a mostenit Lee placerea de a fi in natura.
- Am ajuns ! Mama, tata? Sunteti acasa?
- Suntem in bucatarie, ii raspunse mama lui. Ce iti fac de mancare?
- Orice , nu conteaza, nu am preferinte, dar sa fie ceva cu orez, fara carne sis a nu-mi pui ca data trecuta 2 castroane pline cu salata de peste cu sos teriyaki ca nu mananc atata, parintii lui la auzul acestora au zambit larg…
- Sushi de orez?
- Desigur! spuse Lee
Ducandu-se in camera lui isi arunca geanta si se arunca si el direct in pat cu capul inspre tavan gandindu-se la ziua de maine si cum ar putea fi.
- O zi ca oricare alta , ca in fiecare an.
Tot tolanind in pat il apuca somnul dar se trezi de indata ce il striga tatal lui sa vina la masa. Cand se aseza la masa avu parte de o discutie pe care pur si simplu o uraste.
- Te-ai mai gandit ? spuse tatal lui
- In legatura cu ce?
- Ce facul…
- Nu din nou, il intrerupse-se Lee. Va rog nu azi si nici maine , dupaia ma puteti cicali la cap cu ce vreti voi, dar nu azi , va rog , nu am starea potrivita.
Parintii lui insistau in legatura cu asta acum pentru ca se gandeau ca face 18 ani si aceasta varsta implica mai multa maturitate, dar se asteptau ca Lee sa reactioneze asa, asa a reactionat de fiecare data, dar stiau ca odata si odata o sa vorbeasca despre asta si nu are cum sa evite subiectul acesta. Si asa ca in ziua aceea nu l-au mai deranjat cu asta. Mama lui ii trase o privire mai autoritara , dar Lee o ignora complet.
- Daca nu vrei sa vorbim despre facultate , macar spune-ne ce ai de gand sa faci maine Lee? il intrebase Aiko
- Sincer nu stiu, astept ziua de maine si vom vedea. Nu vreau sa-mi fac planuri si dupaia sa fiu dezamagit ca nu mi-au iesit.
- Ok fiule. Vad ca nu prea esti in apele tale, ai patit ceva ?
- Nu stiu mama, cred ca sunt obosit.
Asa ca Lee se dusese in camera lui, a mai stat sa se uite pe la televizor, a mai deschis cartea de istorie sa se mai informeze putin despre razboaiele purtate in trecut de stramosii lui si dupaia cand se ita la ceas era deja ora 21:30. Asa ca nemaiavand chef sa faca ceva s-a pus direct in pat adormind cu cartea de istorie in mana. Nu era in apele lui si el stia asta si din cauza asta s-a pus sa doarma la ora asta pentru ca el inainte de ora 12 noaptea nu poate sa adoarma.
Si asa se terminase ziua de 10 martie 2011. Maine este o zi foarte importanta pentru el, ziua de 11.03.2011.



Astept critici !!!! Daca considerati ca nu am pus prea multe descrieri spuneti ca asta nici eu nu stiu si as vrea sami raspunda cineva pe tema asta

#2
Vreau sa-mi pastrez locul asa ca dau edit dupa ce termin de citit!

Edit:

Asa cum am spus, am dat edit ( sau dau ). In primul si in primul rand cifrele ( 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 ) se scriu in litere ( unu, doi, trei, patru... ). Astfel textul arata mult mai ingrijit. In al II-lea rand, chiar ar mai trebui sa pui descriere, deoarece am senzatia ca ea nu exista ( desi sunt constienta ca este ceva ). Vei vedea ca daca mai adaugi, deja se schimba foarte mul ( in bine ). In al III-lea rand, grabesti foarte tare actiunea. Ai putea sa o domolesti cu niste descriere. Deasemenea ai fi putut sa ne dai niste amanunte cu peisajele pe care le-a vazut in drum spre casa sau sa ni-l descri mai mult oe Daisuke. So... ar cam trebui sa ai mare grija la greselile de tastare, deoarece sunt intr-o cantitate destul de mare. Dupa ce ai scris capitolul si esti pe cale sa-l postezi mai corecteaza-l o data, sigur ca nu vor disparea toate greselile, dar cel putin o parte considerabila, da. Am impresia ca nu prea te descurci cu virgulele, ai tendita sa le pui pe unele unde nu le este locul, asa ca ai mare grija, ok?
Cam asta este tot... sper sa ma anunti cand pui next-ul, ok? Bye
[Imagine: 2rcpz12.jpg]

Cincizeci de minute ne despart privirile. Mă doare să te văd mereu atât de distant faţă de mine. Cu ea eşti simplu tu, cu mine de ce nu ai fi? Mă laşi să sper că într-o zi vei putea să-mi vorbeşti aşa cum şi eu încerc să îţi arăt că ţin la tine, dar eşti atât de orb încât nu vezi dincolo de această ceaţă densă pe care ai creat-o de unul singur. Flacăra ce trăieşte-n mine devine din ce-n ce mai puternică cu fiecare privire, cu fiecare literă pe care mi-o rosteşti, dar îmi este frică. Frică ca într-o bună zi această scânteie să se stingă în mometul în care te voi vedea de mână cu ea. Îţi cer un singur lucru, te implor nu mă lăsa în urmă. Nu mă lăsa să fiu doar o umbră a trecutului...



Subiecte de discuție similare...
Subiect: Autor Răspunsuri: Vizite: Ultimul răspuns
  Gheata patata(titlu nedefinit) AyumiHamasaki 4 3.429 27-04-2011, 09:50 PM
Ultimul răspuns: AyumiHamasaki
  [Titlu nedefinit] Yoko-sama 2 2.588 10-04-2011, 12:40 PM
Ultimul răspuns: Yoko-sama
  Vise spulberate[drama,romance,actiune. *titlu nedefinit*] Ichigo. 8 5.900 05-03-2011, 11:02 PM
Ultimul răspuns: Icsdeee.
  Dincolo de adevar( titlu inca nedefinit ) Lanna 0 1.819 25-10-2010, 10:30 PM
Ultimul răspuns: Lanna
  Tinerete fara batranete si viata fara de moarte! [parodie] bastard_in_love 1 3.511 03-10-2008, 08:05 PM
Ultimul răspuns: clauchan


Utilizatori care citesc acest subiect:
1 Vizitator(i)