Elite Damon

[shiro]

Am deschis ochii si m-am speriat vazand ca in camera era lumina. De obicei tin draperiile trase in timpul noptii si stiu ca nu intra imeni cu dimineata in cap la mine in camera sa faca lumina. M-am ridicat brusc in fund si am simtit cum cineva ma ia de gat. Am tresarit, mai apoi am raspuns imbratisarii: era mama:
-Neata puiule!
-Neata mama!
Am stat asa o vreme, apoi ne-am despartit uitandu-ne una la alta. Avea un chip obosit, insa chiar daca ii aparuse cearcanele nesuferit sub ochi, din cauza stresului si muncii in exces, ea tot scumpa mea mamica ramanea.
-Cand ai ajuns? De ce nu m-ai trezit mai dvreme?
-Am ajuns cu o ora si ceva in urma. Nu te puteam trezi, ti-am spus de sute de ori ca dormi ca un ingeras.
Mi-am aruncat ochii pe noptiera si am vazut ca este 11:33 p.m.
-Eh, nu era nimic daca ma trezeai mai devreme. Chiar mi-ar fi facut placere.
-Azi si maine am zile libere. Hai, ridica-te si tu din pat... Ce vrei sa facem zilele astea?
Am stat un pic pe ganduri, apoi am raspuns de parca mi-as fi planificat asta cu saptamani intregi in urma:
-Pai... Tinand cont ca nu ne-am mai vazut de cateva zile bune, as vrea sa iesim si noi pe undeva. Ce zici? McDonald-ul ala simpatic din est ti se pare ok? Iar mai apoi n-ai vrea sa mergem la cumparaturi in magazinele din centru? Alea din cartierul ala dragut in care am fost si data trecuta. Ce zici?
Nu stiu de ce, dar tocmai atunci imi venise si mie pofta de cumparaturi. De obicei o acompaniez pe mama prin mall-uri si prin toate magazinele posibile si imposibile doar pentru ca ii este lene sa mearga singura, dar in rest eu nu ma dau in vant dupa cumparaturi. Ah, doar dupa carti. Citesc foarte multe cartisi spre marele meu noroc, mama are o adevarata oroare fata de lucrurile imprumutate, asa ca nu ma lasa sa iau carti de la biblioteca, ci mi le cumpara ea pe toate.
Ma pierdusem in cugetari, iar vocea mamei mele se auzea de parca ar fi vorbit tocmai din bucatarie. Am tresarit si am intrebat-o ce a zis:
-Cateodata am impresia ca te voi pierde in noianul de ganduri in care tot pici, imi spuse ea razand. Am zis ca planul tau suna foarte bine. Haide, du-te si fa-ti un dus, ca eu am facut deja unul. Ma duc sa ma imbrac.
-Nu mai fac niciun dus, am facut aseara. Ai idee cu ce m-as putea imbraca?
-Da! Macar de data asta nu vreau sa te mai vad imbracata in pantaloni scurti! Las' pe mine.
Cand imi spunea "las' pe mine" era de rau! Deja ma vedeam imbracata precum Scufita Rosie, bine, fara cosulet.
La sfarsitul pregatirilor, care durara in jura de o ora si ceva, am realizat ca nu eram departe de realitate cand m-am gandit la Scufita Rosie. Ma pusese sa ma imbrac intr-o rochita vaporoasa si imflorata dintr-un material ce presupun ca era bunbac. Trebuie sa recunosc, tenta roz a rochiei se asorta foarte bine cu parul meu de culoare castaniu roscat. In picioare mi-iam luat niste balerini albi, acre se asortau cu palaria ce imi statea cuminte pe cap. Desi parul meu este foarte drept, mama a tinut mortis sa imi faca bucle, iar daca nu as fi avut palaria, cred ca parul meu ar fi "dansat" in toate partile.
Afara era o caldura torida, temperatura specifica lunii august. M-am simtit foarte usurata cand am intrat in masina, modelul meu preferat, Audi R8, metalizata. Am dat drumul la clima, iar aceasta ajunse brusc pana la 10 grade C. Efectul a fost destul de rapid, in cateva minute dardaiam de frig. Pana la destinatie am dat drumul la muzica, dand volumul cat mai tare posibil si m-am "zbenguit" pe ritmul ei atat cat imi permitea spatiul, pe tot parcursul drumului.
Cand am parcat si am iesit din masina ma simteam de parca tocmai iesisem dintr-un frigider, insa caldura de afara mi-a risipit rapid acea senzatie. Partea aceea a orasului era mai mereu lipsita de trecatori, asa ca am gasit McDonald-ul aproape gol. Ne-am asezat la o masa aflata langa un palmier aflat intr-un ghiveci enorm.
-Deci... Ia sa consultam noi meniul... Incepu mama, de parca nu stia deja pe de rost ce continea un meniu de Mc.
-Mda... Cred ca in privinta mea stii deja ce preferinte am.
Se incrunta la mine, insa nu spuse nimic. Stia ca niciodata la mec nu mancam altceva decat acelasi si acelasi Mc Puisor, cu portie dubla de cartofi prajiti si o cola. Incercase de multe ori sa ma dtermine sa mai incerc si altceva, chiar muscasem de multe ori din portiile ei, dar mie tot meniul meu imi placea, asa ca intr-un final a renuntat la a ma mai bate la cap, ci se multumea doar sa imi arunce o privire dezaprobatoare.
-Si ce ai facut in zilele astea, mama?]
-Offf... Sa nu intri niciodata in business... Daca gresesti undeva, se duce totul pe apa sambetei. Aparuse o eroare in raporturile unuia dintre cei prezenti, dar am reusit sa o identificam si s-a rezolvat la timp. Totul e bine cand se termina cu bine, nu?
Da, desigur. Insa eu nu eram atat de optimista ca voi reusi sa aduc lucrurile in favoarea mea. In fine, cel mai important era ca mama se afla langa mine si asta conta enorm de mult.
-Dar tu? Cum ai facut de ti-ai scaoat telefonul tocmai in cosul de gunoi? Bine, stiu ca esti imprastiata si asa mai departe, dar... Ma si bufneste rasul.
-Oh mama, nu ma mai tachina atat...
Brusc atentia mi-a fost atrasa de cineva. Pe langa masa noastra a trecut un baiat. Era inalt, slabut, aproape scheletic, sau de fapt asta a fost prima impresie. Era imbracat in pantaloni albi si o vesta tot alba, iar pe dedesubt avea un tricou negru. La gat avea o esarfa roz, iar parul sau era mov deschis, se asorta cu esarfa roz.
Cand a trecut pe langa noi m-am simtit ciudat. Am simtit pentru prima data puterile latente trezindu-mi-se la viata. Simteam cum fiecare celula din corpul meu renaste, de fapt mi-am dat seama ca ardeam.
Din fericire mama nu era atenta la mine. Mi-am cerut scuze si am plecat la baie. Nici nu mai eram constienta daca mergeam sau pur si simplu zburam. Am intrat pe un coular, care se bifurca. Am urmarit indicatorul si am luat-o pe cel din dreapta. Peretii albi din marmura ai camerei in care ma aflam reusira sa ma calmeze putin. M-am uitat in oglinda si am ramas muta de uimire cand am vazit ce culoare au ochii mei. Eu de obicei am ochii caprui, un caprui simplu si curat, dar acum ochii mei de decolorasera intr-atat incat devenisera argintii. Am clipit des, sperand ca le va reveni culoarea normala. Trecuse destul timp de cand eram acolo, asa ca neavand ce le face, cu toate ca ochilor mei nu le revenisera culoarea normala, am plecat.
In acelasi timp, de pe coluarul celalalt ieseau patru baieti, care aratau de-a dreptul ciudat. Pentru a nu ma coicni de ei, am luat-o inainte marind pasul, insa am auzit pe unul dintre ei strigandu-ma:
-Unde te grabesti, domnisoara?
Nici nu am raspuns si nici nu am intors capul, ci mi-am continuat mersul. Am mai facut cativa pasi, dar deodata unul dintre ei ma prinse de mana si ma trase in asa fel incat am ajuns fata in fata si ii simteam respiratia urat mirositoare din plin. Ceilalti se apropiara fluierand:
-Mmmmmh... Ce bucatica avem noi aici...
-Cati ani ai pustoaico?
-Ia te uita ce bucle matasoase are, zise ultimul, apucandu-se sa-mi mangaie parul.
Asta a fost picatura care a umplut paharul. Simteam ca fierb de nervi. Am ridicat ochii si l-am privit direct in fata pe cela care ma trasese de mana. Deodata mi-a dat drumul, ducandu-si mainile la ochi si incepand sa tipe. Ceilalti se uitau uimiti la camaradul lor si nu avura timp sa reactioneze la atacul meu. Spre cel care mai devreme indraznise sa-mi atinga parul, am intins un pumn plin de violenta, insa nici nu l-am atins macar, ca el zbura tocmai in celalalt capat al holului. Chiar atunci aparu pe hol si baiatul cu parul mov si mai ca se impiedica de trupul celui lovit de forta mea. Nu parea deloc uimit de cele intamplate. Cum trupul celui impins de mine ii statea in cale, a intins o mana spre el si a facu un semn. Imediat cel de pe jos a fost dat la o parte, izbindu-se cu putere de perete.
Eu mi-am revenit la timp cat sa evit o lovitura de la unul dintre agresorii ramasi si in chimb am impartit cate un cot si cate un picior fiecaruia, fara sa depun efort, deoarece era de ajuns ca eu doar sa mimez lovitura, iar ei erau deja izbiti de pereti. M-am uitat fugitiv in spate, la baiatul cu parul mov si am vazut ca vine spre mine. Nu aveam timp si nici dispozitie sa ma mai lupt si cu el, asa ca am ridicat pumnul si l-am trimis cu putere spre el, de parca ar fi fost suficient de aproape sa il si nimeresc. Efectul a fost cel asteptat de mine si se pare ca nici el nu se astepta la reactia asta din partea mea. A fosta ca suflat de vant pana la capatul holului, insa a ramas in picioare, dupa cum ma asteptam.
Nu-mi pasa daca se lua dupa mine sau nu, i-am intors spatele, m-am indreptat spre iesire si am trantit usa nervoasa. Am mers cat am putut de repede pana la masa unde ma astepta mama, iar cum m-a vazut a inceput:
-Mai aveam un pic si veneam dupa tine... Ai stat un secol acolo! Ce...
-Mama, nu am timp de explicatii acum, i-am spus pe un ton care se vroia cat mai calm posibil. Plateste consumatia si hai sa mergem.
-Dar stai, nici macar nu am cerut nota!
-Lasa 20 de euro si hai odata!
Si-a dat seama ca e ceva urgent, asa ca s-a conformat si am plecat. in masina a reusit sa pastreze linistea doar cateva minute, de fapt doar cate ne-a luat sa iesim din parcare.
-Ai de gand sa imi explici de ce a trebuit sa plecam in felul acesta de acolo?
Mi-am intors capul spre dreapta, uitandu-ma pe geam si incercand sa imi fac un plan:
-Daca iti spun ca am fost atacata de niste baieti, intelegi?
M-am uitat la ea si am vazut ca avea chipul socat:
-Ah, nu! Nu face figura aia! Nu au putut sa imi faca nimic. Stii, primavara asta Clara invatat cateva tehnici de aparare din karate. Ei bine, am aplicat si eu ce mi-am mai amintit si am reusit sa scap.
Am vazut uimita cum semnalizeaza spre stanga si am intrebat-o speriata ce are de gand sa faca:
-Intorc si ma duc sa ma iau de ei.
-NU!!
Se uita mirata la mine, insa am avut satisfactia sa vad ca renunta la semnalizare.
-Hai sa nu lasam incidenul asta sa ne strice ziua, da? Hai la cumparaturi, ok? Am intrebat incercand sa par cat mai optimista si mai convingatoare cu putinta.
Adevarul era ca nu vroiam nici in ruptul capului sa mai dau cu ochii de baiatul ala. Nu stiu de ce, dar ma batea gandul ca poate el era Inger ca si mine si ca o fi fost trimis sa intre in legatura cu mine. Si eu ce facusem? Imi folosisem puterile importiva lui. Recunosc, senzatia de putere pe care tocmai o simtisem mi se paruse extraordinara, numai ca acum aveam un stres in plus: sa incerc sa ma controlez de fata cu ceilalti oameni, mai ales de fata cu mama. M-am uitat in ohlinda retrovizoare si am vazut ca ochilor mei le revenisera culoarea normala, capruiul acela cald...