Nu ești un membru încă? Înregistrează-te acum!
Creează un cont nou  

Dinastiile imperiale

#21
Capitol nou,ura!Mi-l si imaginez pe Armin rusinat si tinand strans patura.Ma intreb, oare despre cine sau ce a visat Albert?Gabiriel a fost cel mai tare in capitolul asta,nu stiam ca un om poate adormi asa de repede mai ales in camera a doi baieti proaspeti casatoriti(asa vine vorba).Sper doar ca fotoliul era confortabil,iar coloana vertebrala a lui Gabi va face fata. Debea astept capitolul viitor si spor la scris.P.S:Ma bucur ca nu te plictisesti de comentariile mele,uneori mai bat campii incat si eu ma plictisesc de mine.Si apropo,Gabriel chiar stie cand sa isi faca aparitia astfel incat sa nu deranjeze pe nimeni.21
[Imagine: Touken.Ranbu.full.2064981.jpg]

#22
Vaii multumesc tuturor. ^^

Capitolul 6 partea a doua

Era deja dimineata. Soarele patrundea prin draperiile de culoare cafenie din matase fina cusuta manual, direct pe noptiere din lemn masiv, maro deschis ales cu bun gust. Mi-am deschis lenes ochii intinzandu-mi mainile in aer. Razele luminoase de soare pareau chiar palpabile, astfel incat aveam impresia ca le pot lua in mana si ma pot juca cu ele. Cat de copilaros pot fii cateodata. Imi dau la o parte firele de par care imi acopereau putin ochii si faceau ca imaginile din jurul meu sa para neclare. Ma ridic somnoros si ma uit in jur. Ochii mei s-au fixat pe Gabi, ce dormea linistit pe fotoliu, apoi spre logodnicul meu ce era agatat de mine. Nu imi amintesc cand m-am intins pe pat. Tin minte ca ma asezasem in sezut. Poate Armin a...Un zambet imi aparu pe fata in acel moment. Il priveam cu dormea linistit.
Ma indrept spre geam pentru a-l deschide, ca aerul proaspat si curat sa intre in camera.


Pentru urmatorul capitol o sa incerc sa povestesc la persoana a treia. Nu stiu daca o sa-mi iasa.

Capitolul 6 partea a treia

Gabriel deschise lenes ochii, privind buimac in jur. Ochii sai cautara prin incapere dupa cineva, Armin, Albert, nu avea importanta. Nu ii placea sa fie singur. Se ridica din fotoliu si dupa ce isi aranja halatul in care dormise si isi trosnise oasele pentru a se deszmortii, pari incaperea inapoi spre camera sa. In drumul sau pe coridoarele intunecate, desi era zi, nu intalni decat cativa majordomi elegant imbracati. Pasi cu pasi marunti spre camera sa. Odata ajuns acolo, deschise usa gigantica din lemn masiv de culoare maro inchis si pasi in incapere. Constata ca geamul era lasat deschis si patul era facut. Probabil unii din slujitori au facut asta. Trebuia sa recunoasca ca aici avea parte de tot luxul posibil. Se aseza putin nelinistit pe pat acoperit de asternuturi rosii si isi puse coatele pe genunchi. Ce il nelinistea nu stia nici macar el. Brusc simti o mana calda pe umar. Isi intoarse capul speriat si o vazu pe aceasi slujnica pusa in serviciul sau de catre Albert. Parul albastru ce il avea odata era acum vopsit negru inchis, de parca isi schimba culoarea in functie de vreme. Avea halucinatii? De fapt nu, nu ar trebui sa fie surprins. Nimic din castelul asta nu e normal. Fata il privi putin rece la inceput, dar apoi a zambit. Ce-i drept era un zambet lipsit de stralucire, apropiat de unul macabru. Il speria oarecum, dar ii se parea familiar.
Inchise ochii si mici fragmente ale unor intamplari din trecut i-au aparut in cap. Ce era? Nu-si amintea. Parca totul ar fii fost inchis intr-un cufar, si cheia era aruncata departe. Isi deschise iar ochii si o privi atent.
-Numele meu este Lexandria, spuse fata fara sa schiteze nici o expresie. Dupa parerea lui ar putea fii bipolara. Cand i-a daruit trandafirul in gradina regala se purta timid, rosea si zambea nevinovat. Ce a facut-o sa se schimbe atat de brusc? A incercat sa se poarte cat de cat normal si sa nu dea de banuit impresia pe care i-o facuse.
-Ma bucur sa te cunosc, raspunde Gabi la randul sau, zambind prietenos, cu toate ca se simtea ciudat in prezenta ei. Era ceva misterios la acesta fata. Ceva ce-l facea curios.
[/font][/size]
[Imagine: tumblr_lxg6bliYGm1qej54bo1_500.gif]

Stalk me, bite me and kill me with your love ~

#23
Draga mea surioara, stii ca iubesc acest fic, mai ales de cand a aparut Gabriel. Acest personaj este genial, dar fie parerea mea 21, cat despre Armin imi aduce aminte de o persoana pe care o cunosc foarte bine. Albert nu stiu de ce, dar iti seamana intr-u totul, bine stiu, dar asta nu are importanta. Acum despre noul capitol: Hmm... Lexandria sunt extrem de curios sa aflu de ce s-a schimbat atat de brusc, dar dupa parerea mea, care sunt sigur ca e si a lui Gabriel vine urmatoare intrebare: Can I marry her? Mi-ar fi placut sa fie mai lung capitolul sa aflu mai multe despre aceasta Lexandria si ce relatie va avea ea cu Gabriel. Inca ceva ce s-a intamplat cu Armin si Albert, au disparut miraculos din camera sau ceva de genul? Nu as vrea sa te superi pe mine sau ceva, dar puteai sa descrii noua infatisare a fetei din gradina mai amplu si sentimentele de curiozitate pe care le avea Gabriel in jurul ei, sper sa fie iubire deoarece ar fi super interesant.
In concluzie, de abia astept capitolul urmator, la care ma astept la foarte multe printre care la niste raspunsuri cum ar fii: De ce domnul lup demon nu crede in vampiri? Cine e aceasta Lexandria? Ce simte de fapt Gabriel pentru ea?
Sper ca next-ul sa vina cat mai repede, nu te grabi, dar cat mai repede, azi ar fi genial 21 daca s-ar putea.
Kissu pupic pupic

#24
Next-ul,yeii!!!Mi-au placut cele doua parti ale capitolului 6,totusi ma cam dezamagit faptul ca Armin nu a aparut decat putin in nacestea(ma asteptam sa aiba macar o replica sau ceva de genul),dar inteleg ca mai exista si alte personaje,in afara de el,de care trebuie sa te ocupi.Ma intreb ce este cu aceea tipa,Lexandria si de ce se simte Gabriel bizar in preajma ei ?Adica,mie mi s-a parut de treaba tipa,chiar daca are personalitati multiple.In final iti urez spor la scris si bafta in continuare,astept cu nerabdare capitolul viitor.
[Imagine: Touken.Ranbu.full.2064981.jpg]

#25
Povestirea la persoana a treia,hmm, obiectiva, neah. Ai descris bine la persoana a treia. Ce te-a facut sa scri asa acum? Nu stiu, mi se pare ca treci de la un stil la altul intr-o singura poveste si nu-mi prea place, dar asta nu insemna ca nu-ti iese.
Acum in legatura cu capitolul sau capitolele. Scri mult in un capitol si nu le pastrezi (cu aproximatie) aceasi lungime intamplarile ce se succed si nu-i prea placut.
Te pricepi cu descrierea, actiunea este buna cand vrei, dialogul este mereu placut la tine cand il scri. Cam scurte capitolele oricum chiar daca au fost 2.

Poi cred ca atat, te astept cu next 4 pt ca sti ca vreau sa mai citesc si continuarea 10
[Imagine: a17504639be4b10d04424d855865eb53.gif][Imagine: A5D0F5D61805ED04AAC6EC72A0549F025BF7966A]
”Know that the only people you can save like that are the ones that survive.”


#26
Multumesc pupic ^^

Capitolul 7 partea intai.

Gabi isi aranja cu grija costumul negru din material fin, primit cadou de la Albert apoi se uita cu atentie in camera. Avea vaga impresie ca e urmarit. Cu o privire rece si calculata iesise pe usa imensa din lemn masiv, iesind pe hol. Era atat de intuneric incat nu isi putea distinge nici macar mainile. Incerca sa pipaie peretii in speranta ca gaseste un intrerupator. Daduse cu mana de ceva rece, insa nu seamana cu un intrerupator ci mai degraba cu o...Mana. Una foarte rece incat ii dadea fiori pe sina spinarii. Brusc, cateva torte se aprinsera luminand in jur. O figura se putea distinge dintre umbre. Un majordom, imbracat intr-un costum negru, cu parul ca pana corbului si cu ochii rosi. Avea o privire demonica. Se apropia cu pasi marunti de Gabriel, care statea lipit de perete. Gabi se simtea ademenit de mirosul puternic si barbatesc. Parca vrajit, se apropie de majordom, cu pasi nesiguri, de parca ar fii baut zece pahare de vin, si il trage mai aproape. Majordomul zambeste malefic si ii cuprinde buzele cu ale sale. Incepea un joc salbatic si pasional de dominare. Gabriel il trage pe majordom mai aproape lipindu-l de perete. Isi trecea lasciv limba peste buze, dupa care il apuca de gulerul camasii frumos aranjate si il saruta pasional.
-Cum te cheama? Intreaba Gabi printre saruturi.
-Michael.
Dupa ce isi primi raspunsul, Gabi il trase inapoi in camera sa, unde il tranteste in pat. Michael isi desface sacoul cu o mana, si cu cealalta ii desface pantalonii lui Gabi.



-Domnule Gabriel, treziti-va!
Gabi deschise ochii lenes si o zari pe Lexandria stand pe patul sau, langa el si privindu-l putin ciudat, dupa care isi amintise de visul pe care il avuse. Isi puse mana la tampla, gandind ingrijorat, dar bucurandu-se ca fost doar un vis. Lexandria il privea curios, miscandu-si capul dintr-o parte in alta.
-Am avut cu vis ciudat, spune Gabriel.
-Bine! Stapanul mi-a zis sa va aduc acest costum. A spus ca e un cadou, spune ea pe un ton de fata copilaroasa si ingamfata, dupa care parasi incaperea topaind.
[Imagine: tumblr_lxg6bliYGm1qej54bo1_500.gif]

Stalk me, bite me and kill me with your love ~

#27

Yuppy un nou capitol, dar a fost putin infricosator, pentru o secunda chiar am crezut ca si Gabriel avea de gand sa il smotoceasca pe Michael. Ma bucur ca Lexy-chan la trezit, dar speram sa il si "inveseleasca". Oricum a fost un capitol prea scurt, sper ca urmatorul capitol sa fie mai lung si poate se intampla si ceva intre Lexy si Gabi 3.
P.S. Sper ca Gabriel sa nu mai aiba asemenea cosmaruri ( ca nici eu nu o sa mai pot dormi noaptea). Spor la scris si vino repede cu next. Kissu si ne vedem pe fb pupic

#28
Hello, back aici la comentat.... si corectat greseli... (am un chef nebun, dar nu o sa fiu rautacioasa...nu cred ca-i stilul meu :d )

Daduse cu mana de ceva rece, insa nu seamana cu un intrerupator (,) ci mai degraba cu o...Mana.(mana)

Lexandria il privea curios (curioasa)


Acum revenind la aventura din vis, ...arrr ce pasional este Gabriel. (scuze, insa nu ma pot abtine, sunt foarte vesela)
Sti ca-mi place, da? Bine, oricum pacat sa visul i-a fost intrerupt Lexandria, trebuia sa viseze mai mult. Ciudat este ca in dialogul celor doi (din vis) majordomul ii spune ca-l cheama Michael si in descriere Sebastian @_@ asta este ametitor, dar dragut 4

Oke, spor la next....
[Imagine: a17504639be4b10d04424d855865eb53.gif][Imagine: A5D0F5D61805ED04AAC6EC72A0549F025BF7966A]
”Know that the only people you can save like that are the ones that survive.”


#29
Yee...capitol nou!Mi-a placut,ca si tuturor cititorilor, aventura lui Gabriel din vis,interesanta parte.Ceva imi spune ca nu va fi doar un simplu si ciudat vis.Deci Michael Sebastian,ce tip super si deschis la multe lucruri,as putea zice,m-ai facut curioasa in privinta lui ...mai ales ca un singur lucru imi vine in minte in legatura cu numele lui si acela este,clar,Kuroshitsuji.Mi-ar placea ca cei doi,Gabriel si Michael,sa fie impreuna,asta ar face lucrurile si mai palpitante. Sper ca data viitoare cand Gabriel mai are astfel de vise, Lexandria sa intarzie sau sa se rataceasca prin misiune sau cam asa ceva.Offf...nu mai poate omul sa viseze linistit 21 .Debea astept next-ul,spor la scris si bafta in continuare.
[Imagine: Touken.Ranbu.full.2064981.jpg]

#30
Multumesc mult dragilor. Acum, o sa povestesc o vreme la persoana a treia, pana cand ajung iar la cuplul imperial ^^

Capitolul 7 partea a doua



Plecarea lui Gabi se apropia. Vizita sa a durat mai mult decat ar fii crezut. Isi aseza camasa cu grija si isi aranja sacoul negru. Cand vroia sa paraseasca incaperea luminoasa care ii fusese martora a tuturor viselor si sentimentelor provocate de...Poate castelul asta? Poate cei ce se afla aici? Nici macar el nu stia. Confuzia era evidenta atat in ochii lui cat si in gesturile pe care le facea. Se opri in loc si se indreptase spre geam. Stranse in mainile sale una dintre draperiile rosii de catifea, fara nici un rost. Ce astepta? Ce era sentimentul ce il coplesea? Poate faptul ca erau aici vampiri aici? Nu, nu! El nu credea.
De fapt stia ca vampirii exista, insa prefera sa nu creada, chiar daca il vazuse pe Albert cum isi folosea coltii si viteza ca sa-l antreneze pe Armin. Si totusi, Albert nu era ca ceilalti. Se vedea dupa felul in care il trata pe Armin. Era clar ca semi-demonul acela micut ii furase inima Dar lui? Inima asta care a fost impietrita de la nenorocirea ce s-a intamplat acum cateva sute de ani, cui ii apartinea? Nu avea sotie, nu avea copii. Singurul lucru care il tinea in viata erau parintii lui. Incerca sa-si aminteasca clar de ce nu vroia sa creada in existenta acelora pe care ii considera monstrii insetati de sange. Cand era mai mic, credea cu tarie in existenta lor, dar acea catastrofa l-a facut sa-i urasca, sa nu numai creada in existenta lor. Stia ca daca ar fii crezut din nou, o alta nenorocire ar fii avut loc. Stranse bucata de draperie si mai tare, aproape smulgand-o, cand isi amintea.

Flashback

-Gabi, tu crezi in vampiri? Intreaba un baietel cu parul blond ce parea ca radia in lumina soarelui. Prietenul sau drag!
-Alex! Da! Dar mi-e si teama de ei. Vampirii sunt malefici? Intreaba Gabriel nesigur, lasandu-si capul rezemat de copacul sub care stateau in acea zi insorita de iulie.
-Nu cred. Si in plus nu cred ca ar ataca doi baietei de 7 ani, nu?
Vocea lui Alex era atat de blanda, de dulce. Tonul prietenos si mierlos cu care pronunta fiecare cuvant, urmat de un zambet inocent te facea sa vrei sa nu te desparti de acei ochi albastri. Te puteai pierde in ei. Prea multa culoare, prea multa splendoare.

Alex il lua de mana pe Gabi si se indreptasera spre casa lui Alex, unde Gabi urma sa ramana peste noapte, deoarece prietenii dormeau unii la altii. Iar ei erau cei mai buni prieteni.


Timpul trecuse mai repede decat s-ar fii asteptat. Fara ca nici unul dintre ei sa realizeze, era deja seara. Soarele era pe cale sa apuna. Cerul ce era odata albastru la fel ca ochii prietenului sau drag, capata o nuanta rosiatica. Cand esti atras de jocuri pierzi notiunea timpului.
Alex venise langa patul lui Gabi, urcandu-se langa el si cuprinzandu-l in brate pe la spate. Atat de cald, atat de bine.
-Gabi, tu crezi in vampiri?
-Ti-am mai spus. De ce intrebi iar?
-Pentru ca am auzit-o pe mama spunand ca vampirii vin doar la cei care cred.
Se parea ca, intr-un sat inconjurat de datini si traditii, o multime de disparitii si intamplari stranii se intamplau pe timpul noptii. Oamenii credeau ca sunt vampiri in sat, la urma urmei e Transilvania. E Transilvania lui Vlad Tepes, pe vremea cand el conducea acest tinut. Localnicii spuneau ca el isi trimite vampirii sa vaneze in sat. Gabi incepea sa tremure usor si sa-i stranga mainile lui Alex, ce erau prinse de tricoul sau.
-Nu-ti face griji. Nu o sa vina la noi.
-Uhuh! Sper! Mergem sa mancam? Mi-e foame.
Coborand scarile, pentru a merge in bucataria- ce in vremea acea era considerata luxoaxa-auzira zgomote stranii. Gabi incepea sa tremure. ''Nu exista vampiri'' isi spunea in gand. Trebuia sa creada cu tarie ca nu exista, pentru Alex. A decis sa coboare el primul in bucatarie. Cu pasi nesiguri si incercand sa nu faca prea mult zgomot, coborase se vada care era sursa zgomotelor. A vazut-o pe doamna Flori spaland vasele si zambindu-i vesela. Incepuse si el sa zambeasca, bataiile inimii revenind la normal. Se intoarse bucuros catre Alex, ce ramase in capatul scarilor, pe cand el coborase. Se uita si nu il vedea. Urca in camera lor, pentru ca se gandise ca ii fusese prea frica si se ascunse. Deschizand usa din lemn vechi a camerei il vedea pe Alex cum era devorat de catre un barbat cu pielea alba, ochii rosi si parul negru. Era speriat, vroia sa tipe insa amutise. Era un vampir. Unul adevarat, care ii devora prietenul. Ce putea sa faca? Cum sa-l salveze? Vampirul inca nu-l observase. Se misca inapoi, cu pasi neauziti spre bucatarie pentru a o anunta pe mama lui Alex. Cobora scarile tremurand si plangand. Ajuns, in bucatarie nu era nimeni. Pe jos erau doar farfurii sparte si sortul doamnei Flori, care erau plinde de sange si cenusa. Ce s-a intamplat? Se uita peste tot in jur, dar nimic, doar urme de pasi pe podea. Insa nu erau urme de namol, ci de sange, lucru care il terifia, gandindu0se ca si doamna Flori fusese atacata. Brusc, un tipat se auzise de la etaj. A luat-o la fuga inapoi pe scari, spre camera lui Alex. Trebuia sa riste. Pentru Alex. Din nou pentru el.
Ajuns la etaj, deschise iar usa cu grija si incercand sa nu faca zgomot si o vazuse pe mama lui Alex stand langa patul fiului sau, plangand cu lacrimi amare.
-I-am spus sa nu creada, spuse ea cu voce stinsa. Si nu m-a ascultat.

End of flashback


Alex! Dragul sau Alex! Desi ar fii vrut sa se puna cu vampirii, sa-i omoare pe toti, nu putea. Era doar un amarat de lup demon. Nu avea nici viteza, nici colti ascutiti sau gheare. Insa in loc sa-i extermine, el i-a ajutat, invingandu-l unul ce ii putea fii ruda, dar care era de zece ori mai monstruos decat un vampir. Si nu regreta. Inca nu crede in vampiri. Chiar daca ii vede cu proprii sai ochi, chiar daca ar fii ucis de ei, el nu poate sa creada, deoarce era fixat in minte. Pentru el ocultul nu exista. Viata nu mai exista. Era doar o fantoma pe acest pamant, care nu-si gasea linistea si se ascundea in conuri de umbra, urmarind pas cu pas existenta umana, pe drumul sau spre pierzanie. El nu exista. Poate doar trupeste.
Prins intre ganduri, nu-si dadu seama cand doua maini il cuprinsera. Se intoarse speriat si o vazu pe Lexandria. Acesta a avea iar una din starile ei de bipolara. Aceasta fata avea ceva special. Ochii aceia negri il faceau sa se simta atras in Abyss. O lua in brate si o saruta bland pe buze. De ce sa nu incerce iar? Chiar daca rana sufletului sau nu era vindecata. De ce sa nu incerce sa o trateze? La fel ca un om bolnav de cancer incerca sa se trateze pana la ultima suflare.
-Vrei sa vii cu mine? Sa plecam departe, spre tarile indepartate de locul asta ingropat in pacate si mistere nedeslusite.
-Da! Vreau!
Nu se astepta la un raspuns afirmativ. Se bucura extrem de mult cand auzise. Primise o noua sansa.

***
Momentul plecarii lor era aproape. Albert era incantat ca Lexandria gasise pe cineva care sa o placa asa cum e. Multi dintre admiratorii ei fugeau din cauza bipolaritatii
. Dar el nu. Ii stranse mana lui Gabriel si ii sopti ceva la ureche.
-Acum stiu de ce nu crezi in vampiri. Am aflat de Alex, spuse Albert cu calm. La auzul cuvintelor acestora, Gabriel se infiora.
-De unde ai aflat?
-Lexandria iti poate citi gandurile. Ea mi-a spus.
-Nu stiam ca poate face asta. Acum ca ai aflat...
-Nu te urasc pentru faptul ca nu crezi in vampiri, il intrerupse Albert. Imi pare rau ca semenii mei au fost asa de cruzi, mai ales Vlad. Poate nu o sa ma poti ierta.
-Nu e vina ta, spune Gabi. In adancul sufletului se bucura ca Albert isi cerea scuze, chiar daca nu el e vinovat.
-Te rog sa nu ne urasti, Gabriel! Spune Armin, aparand de nicaieri.
-Sigur ca nu. O sa-mi amintesc de voi cu drag.
Daduse mana cu Armin si isi lua din nou la revedere. Impreuna cu Lexandria si cu ajutoarele sale, au urcat in trasura, unde il asteptau parintii sai cu zambetul pe buze, deoarece fiul lor si-a gasit o aleasa. Au pornit pe drumul ce ducea in tarile straine, departe de Transilvania, tinutul pe care, desi il iubea dorea sa nu-l mai vada niciodata.
[Imagine: tumblr_lxg6bliYGm1qej54bo1_500.gif]

Stalk me, bite me and kill me with your love ~




Utilizatori care citesc acest subiect:
1 Vizitator(i)