26-02-2010, 06:24 PM
In sfarsit continuarea. Imi pare rau ca v-am tinut atata dar am avut lipsa de imaginatie. Primele doua capitole au fost cam grabite, dar au fost asa doar ca sa ajung acolo unde am vrut.
Stiu ca lenea-i mare, dar spunetiva si voi parerea daca tot cititi povestea ca sa stiu unde sa mai corectez.
Spor la citit si sper sa va placa.
2
Stiu ca lenea-i mare, dar spunetiva si voi parerea daca tot cititi povestea ca sa stiu unde sa mai corectez.
Spor la citit si sper sa va placa.
2
In mijlocul unei camere intunecoase se afla un baiat inghetat de frigul aspru al iernii. Fiecare scartait al casei vechi il facea sa tresara. Oboseala il patrundea adanc si fortele-l lasau. Singurul sau punct de sprijin era forta arzatoare de a scapa de aici, de a fi din nou liber si de ai taia gatul acelui comandant.
Nu-i va uita niciodata chipul zbarcit, brazdat de o cicatricie ce se intinde pe partea dreapta a fetei din dreptul gurii pana deasupra sprancenei.
Pleoapele se lasau greu peste ochii obositi ai baiatului. Intunericul ce-l colorau era adanc la fel ca si suferinta ce-o poarta ca un junchi in spate. Nu putea scapa de amaraciunea ce-i cuprindea inima pentru ca nu avea cu ce arme sa lupte impotriva ei, fericirea il lasase demult.
Inca tinea bine minte condamnarea la care oamenii din orasul Donias au fost supusi.
"-Barbatii si femeile vor fi omorati din cauza nesupunerii lor. Cacatii aia mici vor deveni slugi in orasul Stormfort. Poate asa vor face ceva folositor."
Moartea dansa fericita trecand de la un partener la altul lasand in urma trupurile neinsufletite zacand in propriul sange.
Nu-i v-a uita chipul si cu prima ocazie capul lui v-a deveni premiul sau. Isi v-a razbuna poporul si ii v-a elibera de sub asuprirea lui Balin.
Mai ramanea sa astepte ocazia potrivita.
Samanta urii a fost ingropata prea adanc in sufletul baiatului si acum isi intindea radacinile.
In intunericul vast al noptii un punct auriu cobora lin, trecand prin tavanul gaurit si asezanduse pe fata alba a baiatului topinduse. Speranta nu avea loc in aceasta lume desarta, si totusi in ciuda acesteia, prin blanda lumina a lunii fulgii timizi isi faceau loc coborand lin si asezanduse pe podeaua putrezinda.
Frigul se intetea cu cat orele inaintau iar pantalonii maro si bluza verde nu-l ajutau cu nimic.
Tic, tac, tic, tac...
-Ora presupun.
Tic, tac, tic, tac...
-Nu cred ca ma ajuta cu nimic daca stau si vorbesc singur.
Tic, tac, tic, tac...
-Of, la naiba!
Nici un ochi, n-am inchis nici un ochi toata noaptea.
Ridicanduse a coborat cat de incet a putut scarile pentru a nu le face sa scartaie si a-l trezi pe batran. A inceput sa-si faca treburile ce le avea de indeplinit. Sa curete barul, bucataria si sa taie, sa pregeteasca cele necesare pentru prepararea mancarii. Locul unde era tinut era un bar, dar date fiind vremurile grele serveau si mancare.
A inceput sa taie morcovii cand batranul a intrat pe usa trosnindo de perete.
-Jicodie, inca n-ai terminat?
-Imediat domnule...mai am doar...
-Ti-am spus ca la 5 totul sa fie gata!!!!!
Urla ca scos din minti.
-Sluga ordinara!!!
Las ca te invat eu minte!
A ridicat pumnul pentru a-l lovi, dar Nagain era mai iute de picior si s-a ferit facandu-l pe mos sa pice in nas.
Stapanindusi din greu rasul a luat repede morcovii proaspat taiati, i-a trantit intr-un castron, si a tulito din bucatarie. S-a dus in sala barului pentru a-i servii pe oamenii, mai bine zis piratii si betivii, caci doar ei veneau in "A treia roata a carului". Acest lucru este singurul care ii place in toata aceasta sarada.
Piratii aduceau cu ei vesti din celalalte tinuturi. Le debateau iar el putea linistit sa traga cu urechea.
Unele erau chiar palpitante iar altele puteau foarte bine sa nu fie adevarate.
In a doua saptamana de cand fusese adus aici a aflat ca povestea satului sau a fost raspandita foarte repede. L-a durut aceste lucru. I-au ajutat pe multi si ei nu au facut nimic pentru ei. Oricum ce ar mai fi putut face?
A mai aflat si alte povesti cum ar fi cea a fiicei lui Bortolemeus (Shikatoki) si al printului din Tekataarika.
Stia ceva despre Tekataarika. Pe langa tinuturile acestea( tinutul vrajitoriei, Wiffmont, cel al luptelor, Doniasul, si cel al intunericului) mai erau si Tinuturile Libere aflate dincolo de mare. Acolo, afland tot de la pirati erau mai multe orase decat aici. Unul dintre pirati, destul de tanar, chiar s-a jurat ca a vazut un elf intr-o padure.
Povestea aceasta l-a impresionat pe baiat.
Shikatoki, fiind o fica de pirat calotorea mult. Nu avea timp sa se indragosteasca, iar tatal ei, Tumoshichimota Kurin Kudoari, Bortolemeus fiind doar o porecla, o presa mai tot timpul ca ea sa nu suceasca mintile unui orisicare, ea fiind foarte frumoasa, ci mai degraba unui fiu de rege.
Astfel ea l-a intalnit "intamplator" pe printul din Tekataarika.
Printul, fiind atent la dorintele poporului, se plimba adesea pe strazi studiind starea supusilor. Astfel cei doi s-au intalnit.
Lui, in vederea pacii, ii fusese promisa Kushicutomo. O fata draguta, dar de loc pe gustul sau.
El fiind un aventurier, vrand sa calatoreasca nu dorea langa el o fata timida ca si ea. Dorea o fata desteapta, vicleana, atragatoare si cu aventura in sange, asa ca nu a tinut mult pana s-a indragostit de Shikatoki.
Parintii sai s-au ingrozitcand au aflat de decizia fiului lor.
"Voi calatori alaturi de aleasa inimii mele. Imi voi indeplini visul."
"Nu fi prost baiete!"
"Tatal tau are dreptate.Tu vei urma la tron. Gandestete la popor."
[/b]Poporul. Mama sa juca dur. Baiatului ii pasa mai mult decat lui insusi de popor. Si totusi...
Biletul statea intins pe marginea opaca a masutei maronii cu cuvintele scrise negru pe alb.
Era un ramas bun.
In ciuda parintilor sai baiatul a ales, dintre Shikatoki si popor, dragostea mai mare. A plecat cu ea si nu au mai primit alte vesti de la el.
Nu stiau daca mai este inca in viata sau daca tatal fetei nu-l aruncase la rechini.
Nu stiau nimic.
* * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * *
Povestile lui preferate erau cele in care apareau dragonii, piticii si elfii, caci acolo negresit apareau si luptele, dar ii placeau si cele triste.
Acum, stergand masa, tragea cu urechea la ce spunea tanarul pirat.
Nu-i putea vedea fata, asa cum nu putea vedea pe nimeni din cei prezenti acolo, caci stateau in cel mai intunecat loc.
-... piticii sunt niste fiinte extraordinare. Nu au mai mult de un metru si poarta mai tot timpul armuri si sabii de pe vremea marilor imparati.
Baiatul era tare entuziasmat, dar in glasul sau se citea si o nota de mister.
-Mai taci!
I-a taiat-o un batran caruia nu-i zarea decat barba inchisa la culoare.
-Piticii nu exista. Daca existau, acum luptau impreuna cu oamenii contra intunericului. Ai vazut cum a inghitit al treilea taram. Intr-o singura noapte!
-De ce ar lupta impreuna cu oamenii?!
Ironia isi facuse loc printre vorbele baiatului.
-Oamenii i-au tradat. Pe ei si pe alfi precum si pe inteleptii dragoni. Din cauza tradarii acesteia dragonii au incetat sa mai existe.
-Ha!
Batranul a pufait in timp ce un altul de varsta mijlocie isi facuse loc in conversatia lor.
-Nimfele i-au placut intodeauna pe oameni. Daca pitici sau elfii exista asa cum spui tu atunci ele i-ar fi impacat.
-Nimfele s-au scarbit de oameni.
I-a intorso baiatul cu ura.
-Si daca nimfele s-ar fi scarbita de oameni...
A inceput batranul
-... atunci ingerii sau vrajitorii din taramul asta infect tot ar fi facut ceva. Ei lucreaza impreuna cu oamenii.
Zambetul batjocoritor nu disparuse de pe fata baiatului.
-De aceea i-au si alungat.
Discutia devenea foarte interesanta. Baiatul chiar il admira pe tanarul pirat
caci lupta atat pentru convingerile sale. A trecut la o alta masa si a inceput sa stearga cu carpa umeda lemnul lacuit, neobservand farfuriile si canile asezate intr-un colt, fiind doar atent la conversatia piratilor.
-Si pamanturile lor sunt in pericol. Ar fi trecut la actiune demult.
Zice un altul tot mai batran.
-Poate ca vor pleca de aici si...
Tanarul pirat vroia sa mai adauge ceva cand un sunet ii facuse sa tresalte
si sa se intoarca speriati sa vada ce se intamplase.
Nagain tocmai, prin neatentia lui daduse cu carpa in farfuriile si canile de pe masa aruncadule jos si facandule sa se sparga.
S-a uitat la ele ca prostu 5 secunde pentru a realiza ce se intamplase de fapt apoi s-a intors cu fata spre pirati.
Nu a putut poposi prea mult cu privirile asupra lor caci acestia se ridicasera zgomotos si iesisera pe rand din "A treia roata a carului"
[/b]Nu trecusera mai mult de 10 sec. cand proprietarul barului sosise cu o bata mare si groasa lovindu-l pe baiat in repetate randuri lasandu-l plin de vanatai.
Nu-i va uita niciodata chipul zbarcit, brazdat de o cicatricie ce se intinde pe partea dreapta a fetei din dreptul gurii pana deasupra sprancenei.
Pleoapele se lasau greu peste ochii obositi ai baiatului. Intunericul ce-l colorau era adanc la fel ca si suferinta ce-o poarta ca un junchi in spate. Nu putea scapa de amaraciunea ce-i cuprindea inima pentru ca nu avea cu ce arme sa lupte impotriva ei, fericirea il lasase demult.
Inca tinea bine minte condamnarea la care oamenii din orasul Donias au fost supusi.
"-Barbatii si femeile vor fi omorati din cauza nesupunerii lor. Cacatii aia mici vor deveni slugi in orasul Stormfort. Poate asa vor face ceva folositor."
Moartea dansa fericita trecand de la un partener la altul lasand in urma trupurile neinsufletite zacand in propriul sange.
Nu-i v-a uita chipul si cu prima ocazie capul lui v-a deveni premiul sau. Isi v-a razbuna poporul si ii v-a elibera de sub asuprirea lui Balin.
Mai ramanea sa astepte ocazia potrivita.
Samanta urii a fost ingropata prea adanc in sufletul baiatului si acum isi intindea radacinile.
In intunericul vast al noptii un punct auriu cobora lin, trecand prin tavanul gaurit si asezanduse pe fata alba a baiatului topinduse. Speranta nu avea loc in aceasta lume desarta, si totusi in ciuda acesteia, prin blanda lumina a lunii fulgii timizi isi faceau loc coborand lin si asezanduse pe podeaua putrezinda.
Frigul se intetea cu cat orele inaintau iar pantalonii maro si bluza verde nu-l ajutau cu nimic.
Tic, tac, tic, tac...
-Ora presupun.
Tic, tac, tic, tac...
-Nu cred ca ma ajuta cu nimic daca stau si vorbesc singur.
Tic, tac, tic, tac...
-Of, la naiba!
Nici un ochi, n-am inchis nici un ochi toata noaptea.
Ridicanduse a coborat cat de incet a putut scarile pentru a nu le face sa scartaie si a-l trezi pe batran. A inceput sa-si faca treburile ce le avea de indeplinit. Sa curete barul, bucataria si sa taie, sa pregeteasca cele necesare pentru prepararea mancarii. Locul unde era tinut era un bar, dar date fiind vremurile grele serveau si mancare.
A inceput sa taie morcovii cand batranul a intrat pe usa trosnindo de perete.
-Jicodie, inca n-ai terminat?
-Imediat domnule...mai am doar...
-Ti-am spus ca la 5 totul sa fie gata!!!!!
Urla ca scos din minti.
-Sluga ordinara!!!
Las ca te invat eu minte!
A ridicat pumnul pentru a-l lovi, dar Nagain era mai iute de picior si s-a ferit facandu-l pe mos sa pice in nas.
Stapanindusi din greu rasul a luat repede morcovii proaspat taiati, i-a trantit intr-un castron, si a tulito din bucatarie. S-a dus in sala barului pentru a-i servii pe oamenii, mai bine zis piratii si betivii, caci doar ei veneau in "A treia roata a carului". Acest lucru este singurul care ii place in toata aceasta sarada.
Piratii aduceau cu ei vesti din celalalte tinuturi. Le debateau iar el putea linistit sa traga cu urechea.
Unele erau chiar palpitante iar altele puteau foarte bine sa nu fie adevarate.
In a doua saptamana de cand fusese adus aici a aflat ca povestea satului sau a fost raspandita foarte repede. L-a durut aceste lucru. I-au ajutat pe multi si ei nu au facut nimic pentru ei. Oricum ce ar mai fi putut face?
A mai aflat si alte povesti cum ar fi cea a fiicei lui Bortolemeus (Shikatoki) si al printului din Tekataarika.
Stia ceva despre Tekataarika. Pe langa tinuturile acestea( tinutul vrajitoriei, Wiffmont, cel al luptelor, Doniasul, si cel al intunericului) mai erau si Tinuturile Libere aflate dincolo de mare. Acolo, afland tot de la pirati erau mai multe orase decat aici. Unul dintre pirati, destul de tanar, chiar s-a jurat ca a vazut un elf intr-o padure.
Povestea aceasta l-a impresionat pe baiat.
Shikatoki, fiind o fica de pirat calotorea mult. Nu avea timp sa se indragosteasca, iar tatal ei, Tumoshichimota Kurin Kudoari, Bortolemeus fiind doar o porecla, o presa mai tot timpul ca ea sa nu suceasca mintile unui orisicare, ea fiind foarte frumoasa, ci mai degraba unui fiu de rege.
Astfel ea l-a intalnit "intamplator" pe printul din Tekataarika.
Printul, fiind atent la dorintele poporului, se plimba adesea pe strazi studiind starea supusilor. Astfel cei doi s-au intalnit.
Lui, in vederea pacii, ii fusese promisa Kushicutomo. O fata draguta, dar de loc pe gustul sau.
El fiind un aventurier, vrand sa calatoreasca nu dorea langa el o fata timida ca si ea. Dorea o fata desteapta, vicleana, atragatoare si cu aventura in sange, asa ca nu a tinut mult pana s-a indragostit de Shikatoki.
Parintii sai s-au ingrozitcand au aflat de decizia fiului lor.
"Voi calatori alaturi de aleasa inimii mele. Imi voi indeplini visul."
"Nu fi prost baiete!"
"Tatal tau are dreptate.Tu vei urma la tron. Gandestete la popor."
[/b]Poporul. Mama sa juca dur. Baiatului ii pasa mai mult decat lui insusi de popor. Si totusi...
Biletul statea intins pe marginea opaca a masutei maronii cu cuvintele scrise negru pe alb.
Era un ramas bun.
In ciuda parintilor sai baiatul a ales, dintre Shikatoki si popor, dragostea mai mare. A plecat cu ea si nu au mai primit alte vesti de la el.
Nu stiau daca mai este inca in viata sau daca tatal fetei nu-l aruncase la rechini.
Nu stiau nimic.
* * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * *
Povestile lui preferate erau cele in care apareau dragonii, piticii si elfii, caci acolo negresit apareau si luptele, dar ii placeau si cele triste.
Acum, stergand masa, tragea cu urechea la ce spunea tanarul pirat.
Nu-i putea vedea fata, asa cum nu putea vedea pe nimeni din cei prezenti acolo, caci stateau in cel mai intunecat loc.
-... piticii sunt niste fiinte extraordinare. Nu au mai mult de un metru si poarta mai tot timpul armuri si sabii de pe vremea marilor imparati.
Baiatul era tare entuziasmat, dar in glasul sau se citea si o nota de mister.
-Mai taci!
I-a taiat-o un batran caruia nu-i zarea decat barba inchisa la culoare.
-Piticii nu exista. Daca existau, acum luptau impreuna cu oamenii contra intunericului. Ai vazut cum a inghitit al treilea taram. Intr-o singura noapte!
-De ce ar lupta impreuna cu oamenii?!
Ironia isi facuse loc printre vorbele baiatului.
-Oamenii i-au tradat. Pe ei si pe alfi precum si pe inteleptii dragoni. Din cauza tradarii acesteia dragonii au incetat sa mai existe.
-Ha!
Batranul a pufait in timp ce un altul de varsta mijlocie isi facuse loc in conversatia lor.
-Nimfele i-au placut intodeauna pe oameni. Daca pitici sau elfii exista asa cum spui tu atunci ele i-ar fi impacat.
-Nimfele s-au scarbit de oameni.
I-a intorso baiatul cu ura.
-Si daca nimfele s-ar fi scarbita de oameni...
A inceput batranul
-... atunci ingerii sau vrajitorii din taramul asta infect tot ar fi facut ceva. Ei lucreaza impreuna cu oamenii.
Zambetul batjocoritor nu disparuse de pe fata baiatului.
-De aceea i-au si alungat.
Discutia devenea foarte interesanta. Baiatul chiar il admira pe tanarul pirat
caci lupta atat pentru convingerile sale. A trecut la o alta masa si a inceput sa stearga cu carpa umeda lemnul lacuit, neobservand farfuriile si canile asezate intr-un colt, fiind doar atent la conversatia piratilor.
-Si pamanturile lor sunt in pericol. Ar fi trecut la actiune demult.
Zice un altul tot mai batran.
-Poate ca vor pleca de aici si...
Tanarul pirat vroia sa mai adauge ceva cand un sunet ii facuse sa tresalte
si sa se intoarca speriati sa vada ce se intamplase.
Nagain tocmai, prin neatentia lui daduse cu carpa in farfuriile si canile de pe masa aruncadule jos si facandule sa se sparga.
S-a uitat la ele ca prostu 5 secunde pentru a realiza ce se intamplase de fapt apoi s-a intors cu fata spre pirati.
Nu a putut poposi prea mult cu privirile asupra lor caci acestia se ridicasera zgomotos si iesisera pe rand din "A treia roata a carului"
[/b]Nu trecusera mai mult de 10 sec. cand proprietarul barului sosise cu o bata mare si groasa lovindu-l pe baiat in repetate randuri lasandu-l plin de vanatai.