Only The Blood

[KiDda]

:)) vad ca ti place sa ne ti in suspans :P
evoluezi destul de repede dar asta e ceva de bine ;)
actiunea nu a mai fost asa grabita, descrierea a fost buna la fel si naratiunea iar dialogul nu a fost sec deloc
sper sa le ajute cineva si sa scape cu viata de acolo :D
astept continuarea cu nerabdare deci
mult noroc si
Ja ne! :*

[Tweety]

Heii, mersi ca mai anuntat :X
Pai , acest capitol este mai bun ca primele doua.
Ma bucur ca ai schimbat titlul si pot spune ca este mai inspirat decat prima ta alegere.
Imi place cum evolueaza actiunea, care de aceasta data nu mi s-a parut asa grabita.
Descrierea s-a mai imbunatatit, si ma bucur ca ai adaugat mai multe figuri de stil.
Am vazut ca ai dat un titlu capitolului. (inca o bulina alba ) :))

Dialogul a fost in cantitati mai mici, iar replicile mi s-au parut mai complexe. Totusi, mai ai de lucrat putin, pentru ca pe alocuri ai avut unele parti in care dialogul a fost sec.
Incearca sa faci capitole mai lungi si sa imparti textul in paragrafe, pentru ca astfel este mai usor de citit.
Mai ai de lucrat putin la estetica, insa sunt sigura ca se va rezolva pe parcurs.
Anyway, a fost un capitol bun, si chiar m-ai facut curioasa :))
Spor la scris ! :X

[Anna.]

Sunt din nou aici. Insa nu am adus continuarea. O sa plec pana duminica viitoare in Bulgaria. So, nu voi putea posta continuarea. Va multumesc mult si ma bucur sa aud ca acest capitol este mai bun :). Ja ne !

[Anna.]

I'm back! Si am adus si continuare -w-. De aceasta data voi povesti si din punctul de vedere al lui Stefan. Sper sa va placa :x.

CAPITOLUL 4- Lupta
Rose:
Pasii erau din ce in ce mai grabiti si se auzeau din ce in ce mai aproape. Ma rugam sa fie David.
Insa ruga nu mi-a fost ascultata. Un om, nu un vampir cum credeam ca va fi, intra in groapa care gazduia lupta noastra. Acesta se uita ingrozit la noi. Avea parul blond, iar ochii albastrii ca marea se facura mari cand vazura lupta. Baiatul, era inalt si slab si nu parea sa aiba mai mult de optsprezece ani. Incerca sa deschida gura, insa n-a reusit. Incerca din nou si spuse:
- S..sefu'! Vampirul a incercat sa scape. Dar l-am lovit cu tepusa in stomac. Acum, il aduc aici?
- Dobitocule, spuse seful in timp ce o dadea pe Cathy jos de pe el. Ti-am zis sa nu folosesti tepusa!
- Dar, trebuia ca altfel...
Acesta nu apuca sa continue pentru ca vampirul isi infipse coltii in gatul lui. Vazand ca a lasat garda jos, Cathy sari cu coltii spre el si ii goli corpul de sange. Desi de abia bausem imi era sete. Atatea mirosuri de sange pluteau in micutul loc, incat imi era rau.
Apoi, aducandu-mi aminte de prietena mea, m-am dus clatinunadu-ma spre ea. Am luat trupul muritorului si i l-am intins ca pe un pranz. Aceasta insfaca corpul si sorbi sangele ramas. Am mai stat un pic asa, apoi am realizat fericita ca scapasem. Reusisem. Ma luptasem pentru prima oara.
- Am reusit, am zis incet.
- Da. Chiar am reusit, sopti Cathy. Haide sa mergem sa-l gasim pe David, continua ea cu tristete in glas.
David. Uitasem de el.
Am cautat impreuna cu Cathy locul unde ar putea fi fratele meu. Am gasit un tunel, la capatul caruia se afla o lumina. Tunelul era ingust asa ca ne-am dus pe rand.
- Lasa-ma pe mine, Rose.
- Dar, Cate...Bine, fie.
Am traversat rapid tunelul si am ajuns intr-o camera slab luminata. Acolo se afla David, zacand pe podea. Cathy se duse in graba catre el. Pentru a il salva, lua un cutit de pe jos, si creea o dunga rosie pe mana ei. Ii dadu sa bea, iar el se misca incet.

Stefan:
Soarele se prabusa la orizont ca o ghiulea de tun cazand pe pamant, cufundand orasul in intuneric. Coteam de pe o stada iluminata cu gaz pe alta, cu talpile ghetelor scarsnind pe pietrisul pavajului. Un ziar ratacit a zburat spre mine. Mi-am trantit piciorul pe foile tiparite, examinand cu grija fotografia. Un pusti blond, de cam optsprezece ani, cu ochii albastrii. Parea cunoscut, insa nu puteam sa imi dau seama cine era. Apoi, am descifrat titlul: ASASINAT CU BESTIALITATE IN CEL MAI PERICULOS CARTIER DIN VANCOUVER.
Ben. Uitasem de el. Omul din care ma hranisem. Ucenicul lui Lawrence. El si matahala de James l-au omorat. Le-am spus sa nu atraga atentia. Dobitocii. Sigur sunt in groapa lor.
M-am aplecat si am mototolit ziarul, azvarlindu-l cat am putut de departe. Apoi, am pornit in graba catre cei doi vampiri. Am coborat scarile si am zarit doua trupuri. James si Lawrence. Cineva a mai fost aici. Vampiri. Mirosul era pretutindeni. Sigur cei doi ii adusesera, insa chiar cei rapiti le-au venit de hac. Ma gandisem sa ii las sa moara, insa am socotit ca imi vor mai fi de folos. Am iesit din groapa pentru a cauta cina celor doi.
In timp ce ma plimbam, am trecut pe langa un lac. Suprafata apei era noroioasa si agitata, impestritata de lumina lunii. Nu puteam sa-mi zaresc chipul in ea: nu puteam sa vad nimic, decat un abis negru, la fel de adanc si intunecat ca noul meu viitor. Oare puteam sa o duc asa pe vecie, hranindu-ma, omorand, uitand, dupa care sa reiau ciclul?
Da. Toate instinctele imi strigau: da.
Triumful apropierii de prada, atingerea caninilor de pielea subtire ca foaia de hartie ce le invelea gaturile, felul in care auzeam bataile inimii incetinind pana la un bufnet surd si cum le simteam trupurile cazandu-mi in brate... Vanatoarea si hranirea ma faceau sa ma simt viu; ele imi dadeau un scop pe lume. Caci, sangele, doar sangele conteaza.
O amintire imi trecu prin minte. Sufletul meu pereche. Rose. Dulcea mea Rose. Am incercat sa ma intorc la ea. O iubeam. Foarte mult. Parul ei asemenea castanelor si mirosul ei de portocale ma facea mereu sa innebunesc. Dar nu. Gata cu iubirea. Nu reprezinta nimic. Conteaza doar puterea.
Am alungat acel gand, si am cotit pe o strada, luandu-ma dupa miros. Mi-am indoit bratele, gata pentru vanatoare: un betivan imibibat de gin, un soldat, o doamna plimbandu-se dupa lasarea intunericului. Victima nu conteaza. Am dat coltul si am simtit un miros dulceag. M-am concentrat asupra mirosului, cu nerabdare sa imi infig coltii intr-un gat. Dar, trebuia sa pastrez si pentru cei doi vampiri din groapa. Eram foarte curios sa imi aflu urmatoarea victima, a cui viata aveam sa o rapesc. In loc sa zaresc un om, am zarit trei. Si mai bine. Unul pentru fiecare. Am zambit. Insa, zambetul mi-a pierit. Cei trei nu erau oameni, ci vampiri.

Rose:

Am incremenit. Eram fata in fata cu un vampir. Inca un disperat de sange. Se pare ca Vancouver era plin de vampiri. Si nu unii foarte amabili. Am incercat sa imi dau seama cum arata vampirul. Insa, intunericul era prea adanc, chiar si pentru ochii mei de vampir. Mirosul lui imi parea foarte cunoscut. M-am apropiat de el, chiar daca stiam ca ar putea fi ultimul lucru pe care l-as face. Spre mirarea mea, el nu se clinti. Am simtit o mana incercand sa ma traga inapoi. Desigur, era David. Mereu protector. Prea protector. I-am facut semn sa ma lase. Asa si facu. Acum eram fata in fata cu vampirul. Am inspirat adanc iar mirosul lui imi inunda trupul. Acum stiam cine e. Si, aveam o presimtire ca si el si-a dat seama. Nu puteam sa cred. Dupa atata timp, am reusit. L-am gasit. Frica fu inlocuita de o fericire imensa. Am sarit pe cel din fata mea. Acesta ma prinse, cu mirare. Daca...daca nu era el? Nu. Cu siguranta ca el ea. Trebuia doar sa isi dea seama. Pentru a il face sa ma recunoasca, mi-am apropiat buzele de ale lui si atunci am simtit ceva ce nu mai simtisem de mult...Iubire.

Stiu ca este destul de scurt si imi pare rau. Insa, sper sa va placa.

[KiDda]

ai reveniit :X
imi place acest capitol, desi ai spus ca va fi din perspectiva lui Stefan, a fost si Rose pe acolo dar , nu i nimic.
ai inceput sa te perfectionezi si asta este bine :)
descriere ai, dialogul nu este sec, naratiunea este buna dar la actiune, poate mi se pare mie nush dar cred ca a fost putin grabit. da cred ca mi se pare.
e bun si mi a placut. chiar nu ma asteptam sa apara Stefan atat de curand si sper s -o recunoasca cat mai repede pe Rose si sa se intoarca la ea :D
astept nextul si sa ma anunti :o3
Bye ! :*

[Anna.]

Hello, hello! Stiu ca am venit cam tarziu, insa am avut niste zile foarte grele. Whatever... am adus continuarea si sper sa va placa.

CAPITOLUL 5- DISTRUSA

Stefan:

Era Rose. Rose a mea. O iubeam atat de mult incat ma durea. Insa, ea il iubea pe vechiul Stefan. Mirosul ei de portocale imi inunda trupul. O parte din mine vroia sa stea asa pentru eternitate. Cu Rose in bratele mele, sarutandu-ne. Iar, cealalta parte vroia sa uite de ea. Sa o urasca. Sa traiasca doar pentru sange. Ceva imi spunea, ca parte ace vroia sa stea cu ea era mai puternica. Si asa a si fost. Incercand sa rup sarutul, nu am facut decat sa il adancesc. Am simtit bucuria lui Rose. Era imensa. La fel ca iubirea ei pentru mine. Imi aduc aminte, cand am plecat. I-am promis ca ma voi intoarce. Nu. Nu eu i-am promis, ci vechiul eu. Ma luptam cu mine insumi pentru a scapa de dorinta de a sta cu Rose. Ea era ca un fel de drog. Vrei sa renunti, insa dorinta e foarte mare. Pana acum am rezistat tentatiei de a ma intoarce la ea, insa acum voi ai reusi?

Cu usurinta de data aceasta am rupt sarutul. M-am uitat la fata lui Rose. Era inca fericita. Insa, dupa ce vazu expresia fetei mele, se intrista. Ochii ei mari si vezi ca de smarald straluceau in intunericul adanc. Acestia adunau lacrimi. In cele din urma, una scapa si se rostogoli in voie pe obrazul ei fin. Din instinct, i-am sters-o usor. Am tresarit la atingerea pielii ei. Am incercat sa ma stapanesc. Am lasat-o pe Rose jos cu grija. Apoi, am alergat de unde a venit, incercand sa fug inca o data de trecut.

Am incercat sa-mi alung toate gandurile.
Briza sarata care adia dinspre apa purta in ea miasma de trupuri nespalate si de mancare stricata. Am continuat sa merg, pana am cotit pe alta strada. Aici, umbrele imbratisau fiecare ungher , soaptele se inaltau si cadeau, si sughiturile betivanilor strapungeau aerul. Era intuneric. Primejdios.
Si-mi cam placea.

Imediat, un betiv mi-a aparut in fata. Prada perfecta. M-am apropiat cu grija de el.
- Ce faci pe aici, baiete? E periculos, zise acesta razand.
- Dar tu ce faci aici, tataie? am intrebat incet, incercand sa-I fac jocul.
- Aici locuiesc. Imi pare rau baietas, dar nu mai sunt camera libere, continua el prapadindu-se de ras.
- Presimt ca se va elibera una.
-Hei, hei! Ce tot spui…
Acesta nu mai reusi sa continue propozitia, fiindca mi-am infipt coltii in gatul lui. Sangele era combinat cu bautura, ceea ce nu era prea placut. Insa, era sange. Totusi, m-am oprit, amintindu-mi de cei doi vampiri ce zaceau in groapa lor. Asa ca m-am grabit sa tarasc trupul spre groapa.


Rose:

Ii simteam buzele lipite de ale mele. Le adoram. Am simtit cum Stefan adanceste sarutul. Atunci, am inteles ca m-a recunoscut.


Puteam sta asa pentru o eternitate. Simteam doua perechi de ochi atintiti asupra noastra, insa nu imi pasa. Vroiam ca momentul sa nu se mai sfarseasca. Insa, tocmai cand dorinta era mai mare, Stefan rupse sarutul. Ingrijorarea ma cuprinse. Ma uitam la chipul lui, si nu puteam descifra expresia de pe fata lui. Lacrimile au inceput sa mi se stranga in ochi. Iubirea ce o simtisem mai inainte disparea incet. Si cand ma gandeam ca am venit pana aici cu o speanta in suflet. Nu puteam crede ca mie mi se intampla.


In cele din urma, o lacrima scapa si alerga in goanna pe obrazul meu. Stefan mi-o sterse cu grija, asa cum facea mama cand eram mica. Apoi, ma lasa jos cu grija. Apoi, am vazut printer lacrimi, cum fuge, incercand sa scape din nou, de iubire.


M-am indreptat spre Cathy si David. Stiam ca acestia aveau de gand sa ma consoleze, asa ca le-am facut semn sa ma lase. Acestia au incuviintat. Am alergat cu viteza, pentru a uita de tot. Acum, ca nu aveam nici un tel, puteam face orice lucru periculos. Dar…, cu ce sa incep? Pentru inceput, as putea vizita Vancouver-ul. Ar fi o idee minunata.


Acum, aveam de gand sa traiesc ca un vampire adevarat. Unul insetat mereu. Care traieste doar pentru sange. Un vampire, in adevaratul sens al cuvantului. Nu o fiinta asemanatoare omului. Ci un ace traieste pentru sange. Caci, doar sangele conteaza.


Asa cum am zis, am mers prin oras. Mergeam incet printre zecile de oamenii de pe strazi. Mirosul de sange era puternic. Rezistam cu greu tentatiei de a ma hrani din unul dintre acele gaturi, prin care sangele curgea fara incetare. Incercam sa alung mirosul inchizand ochii sau tinandu-ma de nas. Uneori atragea atentia in timp ce ma tineam de nas, dar era clar ca nimeni nu banuia ca nu sunt om. Ma plimbam incet, incercand sa scap de amintiri. In plimbarea mea, am zarit un circ, si am realizat ca nu am mai fost de mult la unul.


Asa ca, am intrat in micul cort. Am remarcat apoi ca nu aveam bani sa platesc biletul. Insa, ceva imi veni in minte. Poate il puteam convinge pe cel ce verifica biletul ca i l-am aratat. David imi spusese despre aceasta putere pe care o au unii vampiri. Imi zisese ca eu as putea avea aceste puteri, deoarece am fost transformata intr-o noapte cu luna plina. Asa ca, am continuat sa merg.
- Biletul, va rog!
- L-ati vazut deja, am zis simplu, si am incercat sa trec.
- Imi pare rau, dar nu prea cred.
- Va repet, l-ati vazut.
- Domnisoara, imi pare rau dar…

Ceva se intampla, insa nici de cum puterea mea de convingere, iar paznicul ma lasa sa trec, si fugi in alta directie. M-am asezat pe un loc din fata, si am asteptat sa inceapa spectacolul.

Stefan:

Am ajuns in groapa si am observant ca cele doua trupuri disparusera. Erau mai multe variante, insa ma gandeam doar la una. Cea cum ca politia ar fi gasit trupurile si ar fi realizat ca nu sunt oameni. Trebuia sa imi dau seama imediat ce se intamplase.

Cum stateam si ma gandeam ce s-a intamplat, am simtit ceva lovindu-ma in cap. M-am prabusit, fiind insa constient. Auzeam niste voci, insa nu puteam intelege ce spun. Am incercat sa vad cine statea in partea cealalta a gropii. Insa, am vazut ca nu mai eram acolo. Era un fel de cort, impartit in doua. M-am uitat repede in jur, speriat. Frica imi curgea prin vene. Imediat am zarit mai multe custi. Toate eram goale. Apoi, intrara in aceasta parte a cortului mai multe animale, iar dupa cum se auzea printre ele sigur se numarau elefanti si ursi. Inainte sa ma mai uit dupa ceva, am auzit cum cineva tipa din cealalta parte.

- Doamnelor si domnilor…in aceasta seara va vom prezenta o fiinta ce nu credeati ca exista! O fiinta plina de ura si salbaticie. Una, de care trebuie sa va fie teama…. Credeti ca stiti ce este?
Sala striga:
- Vampir! Vampir!
- Asa este oameni buni! Un vampir, va lupta contra celui mai puternic om din Vancouver! Iata-l ca vine…Titan! Si acum, va intra in scena, vampriul.
Eu eram. Stiau ce sunt. Aveam de gand sa incerc sa sperii publicul sau orice numai sa scap. Am vazut doua persone apropiandu-se de mine.
- Nenorocitilor. Voi erati. Imi faceti sila.
- Mai bine te-ai pregati de lupta, zise Lawrence zambind.
- Dupa ce termin cu ala, e randul vostru, am zis inainte sa ajung in cealalta parte.
M-am uitat in public, incercand sa bag spaima in ei. Atunci, am vazut-o din nou dupa ce fugisem.


Rose:

Mirosul de sange incepea sa nu ma mai deranjeze asa mult. Asteptam sa inceapa spectacolul. In scena intrara doi elefanti, ce incepura sa faca un “dans”. Urmara niste caini dresati, iar in cele din urma niste ursi. Spectacolul era rasuflat, insa imi consuma din timp. Insa, dupa ce animalele plecara, lumea incepu sa susoteasca. Un om trecea printre randuri sa stranga bani de pariuri. Ce pariuri?


- Pe cine pariati? ma intreba simplu omul.
- Poftim?
- Vampirul sau Titan?
- Pai, de fapt, eu nu pariez. Imi cer scuze.
- Pacat, zise el si pleca mai departe.
“Vampirul sau Titan”. Ceva nu era in regula. Vampirul… Speram ca Cathy si David sunt bine.
O voce se auzi:


- Doamnelor si domnilor…in aceasta seara va vom prezenta o fiinta ce nu credeati ca exista! O fiinta plina de ura si salbaticie. Una, de care trebuie sa va fie teama…. Credeti ca stiti ce este?
Sala striga:
- Vampir! Vampir!
- Asa este oameni buni! Un vampire, va lupta contra celui mai puternic om din Vancouver! Iata-l ca vine…Titan! Si acum, va intra in scena, vampriul.

In acel moment, l-am vazut, si am simtit cum chiar aveam sa pierd totul.

[KiDda]

ok, am citit capitolul cand l ai postat dar n am avut timp ca iti las un com :D scuze
deci capitolul ma c am bagat in ceata pt ca ba era din perspectiva lui Stefan ba a lui Rose si eram c am ametita. e mai usor sa spui din perspectiva unui nu sa te joci asa cu ele ca ne zapacesti de tot :))
ori cum se vad progrese de ultima data si asta e bn :) deci astept nextu si sper sa imi iei in considerare sfatul si daca te a deranjat sa mi spui :D