Hello tuturor! E primul meu fic, deci astept critici, cat mai multe pentru a evolua.
Capitolul 1
" -Ne vom revedea curand. Iti promit.
Buzele lui se frecara de ale mele cu afectiune. Apoi, a plecat."
Aceasta ultima amintire cu Stefan ma tot bantuia.
M-am ridicat din pat si m-am dus catre frigider. Am luat o sticluta sigilata si am desfacut-o cu o simpla rasucire de capac. Am dus micul recipient catre gura, iar cand sa beau un zgomot s-a auzit din spatele meu. Frica imi cuprinse tot trupul. Am inghitit greu, iar sticla mi-a alunecat printre degete.
M-am intors incet. David era la intrarea din bucatarie cascand grav. Am rasuflat usurata, corpul meu relaxandu-se. Mi-am mutat privirea pe lichidul rosu ce se scurgea din sticla.
-Uite ce ai facut, am zis somnoroasa.
-Nu eu am scapat sticla din mana, spuse David amuzat.
I-am aruncat o privire urata, insa acesta imi darui un zambet. Dintii lui perfecti si albi straluceau in intuneric. Nu am putut rezista si am zambit scurt. Apoi, m-am indreptat catre usa, insa David ma opri.
-Ce s-a intamplat? intreba el, expresia lui aratand ingrijorare.
-Nimic, am raspuns scurt, tinandu-mi capul in jos.
-Nu te-ai hranit.
La auzul vorbelor lui, stomacul mi se revolta. Gatul imi ardea. Privirea mi s-a incetosat datorita unor lacrimi ce mi s-au strans in ochi. Am clipit des pentru a le inlatura.
-Haide, Rose! Mergem sa vanam.
-Nu. Nu merg.
-Nu poti trai cu imitatia aia de sange!
-Ba da! Pot! Trebuie! Trebuie sa pot salva oameni, animale…
-Nu cat timp te sacrifici tu!
Nu am mai apucat sa zic nimic, pentru ca am ametit. Imediat, mi-am auzit propriul corp prabusindu-se.
Imi pare rau ca este scurt. Promit ca urmatorul va fi mai lung :). Imi cer scuze pentru eventualele greseli si astept cat mai multe comentarii si critici.
Hey buna ! Se pare ca nu ai nici un comentariu asa ca am sa iti las eu unul. Poi pentru inceput mie personal ,nush altora, dar mie titlul mi sa parut cam banal. Cu toate acestea uite-ma aici comentandu-ti ficul. Din ce am citit mi-am dat seama, evident, ca e un fic cu /despre vampiri so ar trebui ca asta sa reiasa din titlu. Nu de alta dar sunt destui pe zup care adora ficurile cu vampiri. Despre capitol nu prea am ce zice pentru ca este foarte foarte foarte scurt. Nu am numarat randurile dar cred ca sunt mai putine de 20, so asta nu e prea bine. Asa in mare pot spune ca da, imi place cum descrii si toate cele, dar ,cum ti-am spus ,capitolul ,daca se poate numi asa , este mult prea mic pentru a-mi forma o idee. Greseli de tastare nu am vazut, si chiar daca sunt, nu sunt genul care sa ti le si enumere.
In concluzie nu ma declar incantata de ce ai scris, insa ar fi nedrept sa-ti spun ca nu-mi place. Sunt undeva pe la mijloc. Oricum astept urmatorul capitol, care, repet sper sa fie macar dublul acestuia daca nu mai mare.Je ne !
P.S Imi pare rau daca te-ai suparat dar niciodata nu o sa te perfectionezi daca-ti spun din prima : "Vai ce il ador, e minunat!"
Heya,trec şi eu pe aici cu un comm .So...ideea în sine nu e atât de originală,dar vom vedea pe parcurs asta.Well...capitolul e preeee~a scurt,tu ai doar jumătate din cât trebuia scris. (-.-'),şi totuşi puteai să scrii mai mult având în vedere că e primul capitol şi de obicei trebuie să dai mai multe detalii despre povestea pe care vrei să o creezi.So..altă problemă:predomină prea mult dialogul!Ai prea mult dialog într-un capitol atât de scurt,încearcă să mai reduci din el pe viitor.Foloseşte descrierea mai mult,te ajută enorm;nu numai pe tine ci îi şi determină pe cititori să îşi facă o părere despre fic(după părerea mea un fic este mult apreciat dacă este descris frumos),foloseşte figuri de stil:sunt foarte folositoare în descriere plus că te ajută să îţi dezvolţi vocabularul.Well...altă problemă a fost greşelile de punctuaţie dar nu intru în detalii ,nu sunt atât de multe dar sunt destule încât să iţi spun că există,îţi spun pentru binele tău plus că arată foarte inestetic in fic.Well....sper că nu te-ai supărat pe mine ,voiam doar să te ajut să evoluezi.So..spor la scris!
Ja ne!
Hello :) Ma atras titlul si ma asteptam la ceva mai bun de la primul capitol dar sper sa te perfectionezi pe parcurs :)
Pentru un prim capitol este prea scurt si este mult dialog, nu prea ai descriere si naratiunea putin. Incearca sa mai lucrezi la acest fin chiar daca nu este o idee chiar deosebita vreau sa vad cu se dezvolta lucrurile. :D
in caz ca tea suparat commul meu trimite mi un pm :)
mult noroc si
Ja ne ! :*
Hello! Am revenit. Multumesc pentru comentarii. Mady multumesc si stiu ca nu sunt perfecta si nici nu voi fi prea curand. Titlul e oribil as putea spune insa chiar nu am avut alta idee. Asklepios iti multumesc si tie stiu ca capitolul a fost foarte scurt. Cat despre dialog am sa incerc sa il mai scurtez. KiDda si eu sper la fel si iti multumesc ca ai citit.
Am adus capitolul doi. Astept noi comentarii si critici ^^.
Capitolul 2
Gatul nu imi mai ardea. Ma simteam mai bine. Imediat, gandul mi-a zburat la Stefan. Unde era? De ce plecase? Aceasta era intrebarea care ma framanta cel mai mult. Imi promisese ca se va intoarce, dar daca nu va veni inapoi? Atentia mi-a fost distrasa de o voce foarte cunoscuta. Pentru o clipa am crezut ca e Stefan. Dulcele meu Stefan! Dar, nu avea cum sa fie el. Sau poate ca era chiar el. Am incercat sa imi deschid ochii, insa nu am reusit. Ma luptam cu propriul corp. Oboseala starnsa isi facu simtita prezenta. Am mai incercat odata sa ma trezesc insa nu am reusit. Vazand ca nu am ce face, am continuat sa ma gandesc la Stefan. Poate ca a fost atacat. O imagine cu Stefan mort mi-a aparut in minte. Parul lui castaniu era murdar de sange. Ochii lui care atunci cand se hranea erau albastrii ca cerul senin, in imaginea devastatoare ce mi-a aparut in minte erau de un rosu-sangeriu. Corpul ii era plin de rani. Nu. Asa ceva nu i se putea intampla. Nu lui Stefan. Pentru a alunga orice alt gand rau, am incercat sa deschid din nou ochii.
De data aceasta i-am deschis cu usurinta. Camera in care ma aflam imi era necunoscuta. Peretii albi ca de spital alcatuiau micuta odaie in care ma aflam. Nu mai era nimeni. Camera era simpla. Un pat si un dulap erau singurele lucruri ce umpleau golul. M-am dat jos din pat cu grija. Eram desculta, iar podeaua era rece ca gheata. Am mers incet spre usa. Aceasta era intredeschisa. L-am zarit pe David. Parul lui negru ii acoperea fata. Am realizat ca David vorbea cu cineva. Mi-am mutat privirea pe acea persoana. Am analizat-o rapid. Avea parul blond-cenusiu si ondulat. Ochii ii era verzi, mai verzi decat smaraldul, avea corpul zvelt si pielea era alba ca spuma laptelui. Era Cathy, cea mai buna prietena a mea. Defapt, as putea spune chiar singura.
Cei doi vorbeau foarte incet. Atat de incet incat nici urechile mele de vampir nu puteau auzii ce vorbeau. Dintr-o data Cathy isi muta privirea pe mine. Pleca de langa David si veni catre mincuta camera in care ma aflam.
-Rose! exclama ea.
Am imbratisat-o fericita. Am inceput sa vorbim cum facem mereu.
-Apropo, ai vorbit cu Stefan? ma intreba ea.
Am lasat capul in jos si am suspinat adanc. Cathy mi-a pus capul pe pieptul ei.
-Imi pare rau ca am adus vorba, dar chestia e ca eu l-am vazut prin Canada, in Vancouver.
Am facut ochii mari si o noua speranta mi-a luminat sufletul. Am vorbit cu David si pana la urma a fost de accord sa mergem impreuna cu Cathy prin lume. Aveam sa mergem in Canada sa vedem daca Stefan a ramas acolo.
Nu mai mersesem cu avionul pana acum. Era plin de oameni, iar mirosul ma innebunea. Scaunele erau confortabile. Drumul mi s-a parut ca a durat o vesnicie. Cand am aterizat am fugit din avion, deoarece ma simteam ca si cum tot drumul as fi inspirat otrava sau mai bine zis droguri.
Am mers la un hotel renumit. Eu si Cathy am dormit in aceeasi camera in timp ce David a dormit singur. Era o noapte linistita. Eu si Cathy eram gata sa adormim cand un zgomot s-a auzit de la fereastra.
-Ce-a fost asta? am zis speriata.
-Nu stiu, spuse Cathy incet, in timp ce se ridica din pat.
In urmatorul moment, ceva ne lovi pe amandoua.
Uite k am revenit la ficul tau. Din prima iti spun ca si acest capitol este impresionant de scurt. E mai mare ce-i drept ca primul, insa scurt, mult prea scurt. Am vazut ca ai incercat sa tii cont de sfaturile date si ai adaugat putina descriere nemaifolosind nici dialogul atat de mult. Asta insa nu e de ajuns. Trebuie sa folosesti mult mai multa descriere incepand de la peisaje, locuri, pana la sentimente si persoane. Alt lucru care sincer nu mi-a placut absolut deloc a fost actiunea mult prea grabita. Adica in momentul asta se afla aici s-apoi puf, a ajuns in Vancouver. Asta era o ocazie perfecta sa descrii cum a fost drumul, ce simtea ea cand se gandea ca exista posibilitatea de a-l revedea pe cel pe care il iubeste etc, etc, bla bla, s.a.m.d. Alt lucru la care trebuie sa mai lucrezi ar fi personalitatea personajelor, pentru ca sincer, inafara de faptul ca are ochii verzi, parul blond si e cea mai buna prietena a lui Rose, eu n-am mai aflat nik de aceea Cathy. La fel si David. Cine e ? Care e rolul lui ? Ce legatura are cu Rose ? etc. Greseli de tastare am vazut cateva , la fel si cateva repetitii. Incearca sa evitii repetitiile folosind sinonime deoarece nu suna deloc placut un cuvant pronunat de doua ori in aceeasi fraza sau propozitie. Ideea nu prea e ea originala dar asta se va schimba pe parcurs ...sper.
In concluzie cam asta am avut de spus.Incearca sa adaugi cat mai multa descriere , dar nu uita si de dialog. E adevarat ca nu trebuie folosit in exces dar are si el un rol destul de important. Incearca sa nu mai grabesti actiunea, lasa totul sa sa-si urmeze cursul. Daca vei reusi sa imbini armonios descrierea, naratiunea si dialogul vei obtine un echilibru perfect.
Te sfatuiesc sa citesti de 2-3 ori capitolul inainte de a-l posta pentru a corecta micile imperfectiuni ,dar in special greselile de tastare.
Sper sa postezi repede nextul si ne mai citim, je ne !
Heii , am trecut si eu pe aici, si m-am gandit sa-ti las si un comentariu.
Tinand cont ca nu am comentat si primul capitol o voi face acum, dar mai intai voi incepe cu titlul.
So, este cam banal. Am mai intalnit aceasta expresie de mii de ori si sincer m-am saturat de ea. Totusi e bine ca ai ales ceva in engleza, dar acest titlu nu atrage deloc cititorii , cel putin nu pe mine.
Primul capitol In primul rand este mult prea scurt. Este plin de dialog, care sincer pentru un inceput, nu-si are locul. Este in exces, iar in unele parti este sec.
Iti lipseste descrierea. Nu mi-am putut forma o idee despre personaje, spatiu si timp, deoarece nu ai relatat nimic.
Naratiunea este buna, insa povestea nu are farmec daca nu contine si descriere.
Actiunea este foarte grabita. Incearca sa o incetinesti, descriind personajele, din punct de vedere fizic si moral, descrie spatiul in care se desfasoara actiunea. Poti preciza si timpul, insa aces amanunt nu este absolut necesar.
Ideea nu mi se pare complet originala, insa sunt sigura ca pe parcurs, vei incepe sa scrii in propriul tau stil, si vei dezvolta ideea intr-un mod original. Ai potential, iar cu putina munca vei deveni o scriitoare desavarsita.
Al doilea capitol Aici te-ai descurcat mai bine. Ai facut un capitol mai lung, ai mai adaugat descriere si ai mai redus din dialog. Totusi nu este suficient.
Descrierea nu este completa. Ai facut portretul fizic al personajelor, insa ai uitat de caracterul si emotiile lor.
Actiunea este in continuare grabita, iar dialogul din nou sec. Totusi ai progresat si sunt sigura ca in urmatorul capitol vei progresa si mai mult.
Estetica nu este prea reusita. Incearca sa imparti textul in paragrafe, deoarece este mai usor de citit. Poti sa scrii : Capitolul 1 ingrosat, folosind caractere mai mari. Poti de asemenea sa dai si un titlu fiecarui capitol.
Spor la scris ! Sper sa ma anunti cand aduci continuarea. :X
Back :P
Al doilea capitol a fost mult mai bun dar si el are cateva greseli - si nu s de tastare. Descrierea e buna, dialogul e si el bun dar la sfarsit nu era nevoie de el. Acum partea rea, actiunea. A fost c am rapida si nu e prea bn :) dar in rest totul a fost ok. Se putea mai multa descriere asta daca nu grabeai actiunea dar, toate au un inceput :)
poi c am atat. astept urmatorul capitol sa vad daca ai mai evoluat :)
ja ne! :*
Am revenit. Multumesc pentru comentarii si pentru sustinere ^^. Sper ca acest capitol este mai bun.
CAPITOLUL 3- Prizonieri
Nu m-am gandit niciodata cum aveam sa mor. Probabil ca acesta este unul din cele mai graznice moduri. Pe fundul unei gropi de aproape un metru optzeci, as putea spune, si cu dimensiunile un pic mai mari decat cele ale unui mormant. Eram decat eu si cu Cathy, in intunericul gaurii. Cu mainile si picioarele legate. Mirosul era amar si acru in acelasi timp, ceea ma facea sa respir din ce in ce mai greu. O durere mistuitoare imi inunda gatul. Am inghitit in sec. Legaturile de la maini imi strangeau inchieturile. Si eram atat de obosita. Mai mult decat obosita: eram epuizata. Nu dormisem deloc bine, gandindu-ma la Stefan.
Am incercat sa ma misc, insa corpul meu nu mai reactiona la comenzile pe care i le dadeam. Liniste-te,Rose, imi spuneam. David va va salva. Dar daca nu ne va gasi?
Raspunusul era simplu: cei trei care ne-au luat- caci doar atatia am vazut - aveau sa se intoarca si sa ne tortureze.
Un lucru era clar: trebuia sa scapam de aici imediat.
Am aruncat o privire spre Cathy. Parea ingandurata. Parul ei blond-cenusiu era acum maro, de la praful ce ne inconjura. Ochii ii erau rosii asemenea trandafirilor, ceea ce insemna ca nici ea nu se hranise. Amandoua eram neajutorate. Fara putere. Sangele ne dadea putere. Sangele e singurul lucru care conteaza pentru noi. Sau cel putin pentru unii. Am incercam imi dau seama la ce se putea gandi Cathy. Imediat, am simtit cum imi parasesc propria minte si intru in cea a lui Cathy. Era ciudat. Acum eram in corpul acesteia. Eram...in ea. Intotdeuna am fost jeloasa pe frumusetea, farmecul, inteligenta si puterea lui Cathy. Insa, acum am putut vedea cat de nefericita era. Il iubea pe David, insa el nu ii impartasa sentimentele. Acum, aflate in pragul mortii, nici nu mai avea cum sa ii dezvaluiasca asta. Asta o durea cel mai tare. Am incercat sa ies din mintea ei, insa nu am reusit. M-am panicat automat.
Apoi, doua voci se auzira. Unul din cei doi zise:
- Hei, tu! zise acela aratand spre trupul meu. Frate-tau a incercat sa va ajute. Dar, a esuat.
- Insa ne-a ucis prietenul. Deci, va plati, zise si celalalt.
Inca eram in mintea lui Cathy. Ea asculta cu atentie ce ziceau cei doi, in timp ce eu eram absorbita de mirosul de sange. Nu era tocmai sangele pe care il vroiam, insa setea era mare. Desi nu eram in corpul meu, si Cathy simtea nevoia de sange. Apoi, dintr-o data, am simtit un soc trecand prin courpul ei, acesta azvarlindu-ma afara din mintea ei. In urmatoarea secunda, am inteles. Era vorba de David. Urma sa moara. Si noi la fel.
In curand voi pierde tot ce am avut. Mi-am pierdut sufletul pereche, fratele meu, David, va muri omorat de niste nenorociti, si voi muri alaturi de prietena mea cea mai buna. M-am cutremurat la acest gand. Am incercat totusi sa am speranta. Poate ca nu o sa murim. In plus, noi suntem vampiri, iar ei doar niste amarati de oameni. Oricum, care s-ar fi gandit ca suntem vampiri? Sau sa foloseasca o tepusa or sa ne taie capul? Presiunea era din ce in ce mai mare asa ca am intrebat, mai mult am tipat la cei doi:
-Cand o sa terminati cu asta?
-Hmm? zise unul.
-Nu te mai juca. Cand o sa terminati cu asta?
-Te grabesti? O sa mai dureze. Si, ca sa nu ziceti ca suntem cruzi- cum sunt ceilalti vampiri- il vom lasa si pe brunet, cu voi pentru a va lua adio, continua el. Parea a fi seful. Apoi, am reluat spusele lui in minte. Erau vampiri. Asadar, s-a zis cu speranta mea. Aveam sa murim. Curioasa, am analizat cei doi vampiri. Seful lor era inalt, de vreo douazeci de ani. Avea parul de culoarea visinelor si ochii de culoarea chihlibarului. Acestia erau calzi, un lucru ciudat pentru un vampir, mai ales ca avea de gand sa ne omoare. Semana perfect cu genul de om calm, care rezolva orice problema prin vorba, nu prin violenta. Celalalt, era exact opusul lui. O matahala de "om" cu parul castaniu si ochii caprui, gata sa sara la bataie, fara sa scoata vreo vorba.
In timp ce ma uitam la cei doi, Cathy, de care aproape uitasem, scoase un suspin. Apoi, spuse printre lacrimi:
-De ce? In timp ce intreba, parea a fi un copil de cinci ani, nici de cum un vampir de nouasprezece ani. Vazand ca e ignorata, rupse legaturile de la maini si de la picioare si se napusti asupra celor doi cu coltii dezveliti.
Cei doi se intoarsera automat. Cathy sari pe spatele roscatului. In acest timp am incercat sa scap de legaturi. Am reusit, iar in cele din urma m-am dus spre celalalt. Ceva imi curgea prin vene, si nu era sange, ci adrenalina. Nu ma mai luptasem. Nu in fata pericolului adevarat. Mi-am infipt coltii in gatul matahalei. Mirosul de sange care invadase camera cand cei doi intrasera era de la faptul ca tocmai se hranisera. Sangele era inca cald. Cand am terminat, vampirul cazu pe podea. Nu murise, insa avea sa moara daca nu se hranea curand. Cathy inca se lupta cu seful grupului, iar dintr-o data niste pasi s-au auzit. Toti ne-am oprit, stand cu ochii pe locul de unde se auzeau pasii.
Astept in continuare critici si comentarii :). Sper ca acest capitol este mai bun ^^.
P.S. Am schimbat titlul pentru ca m-am gandit ca ficul sa se termine altfel.Nici acesta nu este inspirat, din pacate xD.
Foarte tare...Felicitari!....esti foarte creativa....imi place mult figurile de stil care iti impanzesc povestea....este foarte interesanta....si sunt foarte curioasa ce se va mai intampla...:zuppy04::zuppy04::zuppy04::zuppy04:
Astept cu nerabdare continuarea