Nu ești un membru încă? Înregistrează-te acum!
Creează un cont nou  

Ce se intampla cand treci pragurile magiei?

#11
Il iubesc!:x
Hai bine, si pe tine;)):x:p

Daca iti spun ce prostie am facut nu ma crezi =))...dar o sa iti las un pm:d

Daca nu pui continuarea mai repede :-l...nu stiu ce iti fac :-? ...o sa ma gandesc si o sa te anunt:))..da` momentan...chiar n`am idee:)):d
Bine ca n`ai cazut stii tu unde :)):>...[ti`ai doriiii tu ] :))
Ai avut dreptate. Sau asa cred. Ma rog...nu stiu din ghearele lu` kIttI cum scapi, da` din ale mele ...n`ai sanse...poate asta o sa duca la o alianta. Right kIttI?:>

Celalalt fic cand il postezi?
Huh?? ia zi.
da` hai sa`l comentez p`asta pana una alta:-j

Descriere - aproape perfecta
Dialog - aproape perfect
Chiar mi`au placut muuuuuuult:x:X:x...normal, potsi mai mult:-j...stii si tu ...nu?:>

Greseli de tastare:-"...nu prea ai avut, si in plus..s`au zis deja, si n`o sa fac abstractie de ele :-":-j:d...

Bafta in continuare la scris:*.
Pha:-h
:x
Pwp:*
`ubb`:x
p.s.: scuza`mi intarzierea!

#12
Scuze, e cam scurt:-s...sper sa va placa...well,...:-"astept parerile voastre...si iata ca inca sunt vie!:))

Capitolul IV: Dorinte interzise



Pe chipul lui Rosalie se putea citi cu usurinta dezamagire si uimire. Intr-un tarziu reusi sa spuna:
-Ai promis!...de aceasta data in glas i se ragaseau nervii.
-Da, dar nu am stiut ca...
-Trebuia sa stii!
-Dar eu...
-Niciun dar. Daca renunti la vrajitorie, renunti la mine! Am avut incredere in tine, in noi. Am crezut cand ai promis.
-Rose!
Dar ea pleca inspre sala de clasa. Neavand incotro, la fel facu si Sofi.
Profesoara nu venise inca. Ca de fiecare data profesoara de geografie intarzia. Era foarte imprastiata. Era o femeie in varsta, nu era foarte umana, s-ar fi putut spune ca traia pe alta planeta. Stia intr-adevar geografie. Era desteapta, stia cum sa vorbeasca cu copiii, era o femeie eleganta, dar uneori „batea campii cu gratie”.
A reusit sa ajunga abia pe la jumatatea orei, dar si datorita faptului ca statea departe.
Orele au decurs destul de normal, iar pauzele au fost de-a dreptul urate. Fetele au stat separat, nebagandu-se una pe alta in seama. Amandoua regretau. Era greu sa fie „pe cont propriu”. Intotdeauna te simti bine atunci cand ai un prieten alaturi de tine, iar ele simteau asta abia acum. Au tinut una la alta inca de la inceput, dar cea mai mare valoare a unui prieten o descoperi abia dupa ce il pierzi; prietenia este armonia omenescului cu divinul. Asta ar fi trebuit sa stie...
Toti colegii erau surprinsi, pentru ca ele inainte erau de nedespartit.
Cand orele s-au terminat, fiecare a plecat la casa ei, amandoua fiind incapatanate si nespunandu-si nici macar „Pa!”.
Cand Sofia a ajuns acasa nu era nimeni acolo. Jane nu era acasa. Ceva ciudat se intampla...ea nu pleca niciodata, si mai ales fara sa anunte. De ce nu mai vorbea cu ea? Ce se petrecea cu bona?...
Cotrobaind prin frigider adolescenta gasi niste mancare lasata de dadaca. Desi era rea, nu puteai spune ca e platita degeaba. Mereu isi facea treaba.
In ciuda faptului ca nu avea de scris decat la latina, a deschis calculatorul...avea un mail de la Rose pe care nu il citi. Intrase doar sa vada daca are mesaje de la ea. Intotdeauna se lasa cu greu. Nu ii placea sa faca primul pas in nicio imprejurare. Evident, prietena sa era la fel, dar se pare ca de aceasta data ceda inainte.
„Oare ce scrie in mesaj?”, se tot intreba Sofi.
Toata ziua si-a petrecut-o citind, iar seara s-a uitat la un film.
Era o ora destul de tarzie cand pe afara se desfasurau niste activitati. Geamul din camera ei era inca deschis, uitand sa-l inchida dupa ce a aerisit.
Se auzeau niste zgomote de parca cineva ar fi incercat sa se catere cumva sa ajunga sus, in camera Sofiei, care s-a speriat, si spre nenorocul ei nu si-a dat seama ca era geamul deschis...ea statea in pat si se gandea. Se gandea la decizia pe care a luat-o, la reactia lui Rosalie, la intalnirea cu Kev, la „disparitia” lui Jane...zgomotul se auzea din ce in ce mai accentuat...Sofi s-a ridicat din pat si s-a dus la geam. Mare ii fu mirarea cand il vazu pe Kev, care ajunsese sus.
Fata ofta usurata, il ajuta sa intre in camera apoi se duse sa aprinda lumina. Era imbracata intr-o tinuta cam nepotrivita pentru o vizita la o ora tarzie din partea unui baiat. Purta un furou scurt, rosu, cu bretele subtiri, una fiindu-i cazuta pe umar, lasand la vedere sutienul negru. Kevin purta un tricou larg alb, care contrasta cu pantalonii negrii. Avea freza lui obisnuita: isi indreptase parul, il aranjase intr-o anumita forma.
O saruta profund, tinand-o strans in brate, fara a putea evada. De data asta nu era cum era ea obisnuita. Nu era cum se astepta. Acum era mai mult, poate prea mult. Sarutul era atat de lung si de adanc, incat Sofi avea impresia ca nu se va mai termina. Corpurile lor deveneau din ce in ce mai apropiate, buzele lor unindu-se mai mult; parea ca se contopeau. Kev o tinea pe iubita sa mereu mai strans si mai strans, apoi, fara a intrerupe sarutul a pus-o pe pat, el punandu-se peste ea. Sofia incerca sa se zbata, dar Kevin parca mai tare o tinea. A continuat sarutul, neavand incotro. Dupa putin timp el s-a oprit.
-E prea mult? Zise, incercand sa para ironic, apoi ridicandu-se si lasand-o sa respire.
-M-ai luat pe nepregatite.
-Nu pari chiar atat de nepregatita, raspunse analizand tinuta ei.
-Nu ma refeream la asta.
Kev ofta si zise:
-Stiu frumoaso.
-Ma bucur ca intelegi. Ne cunoastem de prea putin timp. Trebuie sa mai ai un pic de rabdare.
-O sa am. Iti promit. Acum e tarziu, iar tu esti obosita. O sa te las sa dormi.
De data asta o saruta ca de obicei, un sarut nu foarte lung, iar apoi disparu in noapte.
Intr-un sfarsit reusi sa adoarma. Avu o noapte linistita, fara vise.
A doua zi, dimineata trebuia sa mearga la scoala. Era vineri. Ultima zi. Ce va face in weekend daca nu se impaca cu Rose?

***


Rosalie profita de o asemenea zi de primava insorita si foarte calduroasa si se imbraca intr-o frumoasa rochie rosie, dar simpla. Ii venea mai sus de genunchi, jos avand marginea neagra, la fel ca si bretelele. Era usor bufanta. Isi pusese la o mana o bratara groasa neagra, iar la cealalta una rosie. Se incalata in baschetii negri, punandu-si pe ei o insigna cu un paianjen. Parul si-l prinse intr-un coc simplu si natural, lasand iesita o suvita scurta. Nu se machia. De la geanta roz cu rosu trecu la una alba.
Nici Sofia nu avea chef de plictisitoarea uniforma intr-o asemea zi. Cand isi deschise dulapul ii sarira in ochi hainele roscatei pe care uitase sa i le inapoieze. Se simtea vinovata, dar stia ca daca avea de gand sa i le duca intra in vorba cu ea, ceea nu isi dorea sa faca. Sofi vroia ca ea sa fie cea bagata in seama.
Se imbraca intr-o fusta turcoaz ce depasea un pic genunchii, cu niste colanti mov. Isi puse in urechi stelutele negre, asortandu-se cu balerinii, care erau de aceiasi nuanta. Isi puse margelele si bratarile mov, si isi dadu cu un dermatograf de aceiasi culoare.
La intrarea in scoala, Rose si Sofi se intalnira.
-Buna! Zise Sofia, nemaiputand sa se abtina.
Rosalie zambi putin nesigura, apoi, dand acelasi raspuns se imbratisara.
-A fost o prostie din partea mea sa iti spun ca renunti la mine.
-A fost o prostie sa renunt la vrajitorie.
-Te intorci?
-Da, da, da!
-Bine ai revenit!
destiny is for losers. it's just a stupid excuse to wait for things to happen instead of making them happen.

#13
Il iubesc! :x
ca pe tine, de asemenea :x:x :*
cuvintele sunt de prisos ;;) :x
astept continuarea :">:x

#14
:x:X
cu siguranta cuvintele sunt de prisos "~TsuKaDu~" :d

nu prea mai stiu ce sa mai zic:d
....
apropo...tinuta Sofiei de la sfarsit....e...=))
ehhh...las` ca intelegeti voi ...stii tu care voi.
in fine.

descrierea -> mi`a placut
dialogul -> la fel:X

cand se desparte de kevin?:d;))
hai pune nextul mai repede!

pha:-h
pwp:*:*:*
`ubb`
:X:X

#15
Hy!
Trec si eu pe aici....
Scuze ca am venit tarziu,dar am avut mai multe lucruri de facutMerci de mesaj
In capitolul trei.......actiunea a fost putin grabita,dar in rest totul a fost bine.Imim place ca s-a vazut cu adevarat evolutia ta.Un lucru nu s-ar prea potrivi: e cam repede sa ii pui deja pe Kevin si pe Sofi impreuna.De-abia s-au cunoscut,s-au sarutat si deja sunt un cuplu???E putin cam repede.In afara de acestea greselute de grabire a actiuniii,nu am nimik de adaugat.Imi place cum le-ai descris pe fete imbracate.Bravo!!!
In urmat capitol.......Ai ami grabit putin actiunea si te-as ruga sa ai grija.Incearca sa descrii mai mult!C atot vorbeam de descriere....cu ea te descurci destul de bine.Te felicit!Totusi,as mai avea un lucru de comentat: e putin cam prea rapid ca baiatul sa vina la ea in camera si sa plece asa dintr-o data.In afara de sarut....nimik!!!DEci sa ai mai multa grija
Imi pla ce cum desrii saruturile......Per total este bine,chiar foarte bine,dar mai ai putin de lucuru!Ce pot sa zic.....astept nextul si spor la scris!Promit as nu mai lipsesc

#16
:-s...sper sa va placa si sper ca nu e prea scurt. Multumesc tuturor celor care imi lasa comentarii.:*:*...Enjoy!


Capitolul V: �Transformari�


Fetele s-au luat de mana, ducandu-se la ore. Prima ora era fizica, cu zbuciumatul de Yup. In clasa toti copiii erau stransi in jurul unei fete blonde, cu ochii caprui, ce era imbracata intr-o pereche blugi stramti, de o nuanta deschisa, simpli, fara model, cu o bluza neagra, tot simpla ce contrasta cu pielea ei alba, era incaltata in niste adidasi albi, machiata cu rimel. Fata le-a privit prietenos pe Rose si pe Sofi, care i-au zambit, mergand apoi in bancile lor, scotandu-si pe banca fizica. Sofia era stresata, stiind ca probabil le aducea testele. Spera ca o va asculta, asa ca se apuca sa mai repete ultimele lectii. Rosalie pleca la baie. Din geanta ei se vedea un pic, dar clar din coperta pe care erau dare de sange a cartii �Totul despre vrajitoare�. Colega cea noua veni spre Sofi, asezandu-se in locul prietenei sale.
-Buna. Eu sunt Brittany.
-Buna. Sofia. Incantata.
-Imi cer scuze ca te deranjez, dar am vazut coperta unei carti din geanta fetei care este la baie, presupun.
Rosalie tocmai se intorcea, cu zambetul pe buze, care disparu cand observa ce observase si noua lor colega. Ajungand in banca, zise:
-Buna, eu sunt Rosalie.
-Brittany. Incantata. Ma intrebam ce carte este aceasta.
Sofi o vazuse de asemenea, insa nu zise nimic, lasand-o pe prietena ei sa vorbeasca.
-Convinge-te singura, dar nu acum.
-Dar cand?
-Dupa ore. Insa este un secret si nu trebuie sa mai afle nimeni.
-Pot sa pastrez un secret. Raspunse Brittany pe un ton convingator.
Sofia se mira si zise:
-Ai de gand sa o incluzi?
-Numai daca este de acord, evident, i-o reteza scurt roscata ascunzand cartea in geanta.
Usa se deschise si in clasa se ivi Yup, cu lucrarile in mana. Toti copiii au alergat fiecare in bancile lor, facand liniste.
S-au salutat politicos, apoi profesorul le-a dat elevilor ceva de lucru, el uitandu-se la notele obtinute. Din cand in cand il apuca pufnitul.
Ora se scurgea, tensiunea crescand. Intr-un sfarsit, in deplina liniste Yup incepu sa imparta lucrarile.
Rose luase opt. Fusese primul test dat. Sofi simtea ca al ei nu mai vine odata. Dar nu a fost asa. Chiar a venit. I s-a pus lucrarea intoarsa pe banca. Nesigura, ea a intors-o. Luase patru. Era de asteptat. Era suparata si dezamagita. Era cea mai mica nota pe care o obtinuse vreodata. Insa viata ei trebuia sa mearga mai departe.
-...pentru ca notele au fost destul de mici, cea mai mare nota fiind opt, m-am gandit ori sa le maresc cu un punct, ori sa le trec asa, ori sa va ascult. Momentan chiar nu stiu ce sa le fac, dar va voi anunta maine. A fost surprinzator ca elevii foarte buni au luat note foarte mici, dar uitandu-ma la ceas vad ca trebuie sa plec sa ajung la un botez la...
Deja copiii incepeau sa se plictiseasca si sa vorbeasca. Nimeni nu a observat cand profesorul a iesit brusc din clasa, ca un fulger.
Rosalie si Sofia aveau o noua colega, dar pentru ele era si o noua prietena.
Orele s-au scurs repede, fiind destul de normale. La sfarsitul zilei, asa cum spusesera, fetele trebuiau sa ii arate lui Brittany acea carte pe care ea o considera misterioasa.
Cand a citit titlul a fost surprinsa, dar si fascinata.
A promis ca nu o mai zica nimanui ce o sa vada sau ce o sa afle.
A aruncat priviri pe fiecare dintre volumele scrise de Kelly Wood, incercand sa citeasca cate putin din fiecare. Cel mai mult s-a concentrat pe �Tansformari�. In aceasta carte sunt niste pasi, ce �te duc� si mai mult in lumea vrajitoarelor. Sunt pasii catre transformarea unui om in vrajitor.
Sofi si Rose citisera toate cartile, doar ca nu avusesera nici timp, nici chef sa le duca inapoi la biblioteca.
Pentru o clipa Brittany se opri din citit, gandindu-se serios, poate la ce citise, poate la noile ei prietene, poate la trecutul ei, poate pur si simplu era abatuta, sau poate ii venise o idee si se gandea cum sa si-o exprime.
Parea ca isi cauta cuvintele potrivite pentru a spune ceva.
Prietenele ei o privira un timp indelungat, nestiind nici ele ce sa zica.
Brittany zambi strengaresc. Acum chiar ii venise o idee. Una care ii placea la nebunie, dupa cum se vedea, dar pe care nu a spus-o.
Le-a rugat pe fete sa ii povesteasca cu lux de amanunte de unde pana unde aveau ele informatii despre vrajitoare. Fetele i-au raspuns calme si cu amanunte la toate intrebarile, neezitand niciuna. Ea astepta curioasa fiecare raspuns, neintrerupandu-le atunci cand vorbeau.
Cand au terminat, s-a gandit sa le prezinte ideea ei:
-De ce nu vreti sa ne transformam in vrajitoare?
Sofia si Rosalie se gandeau, un pic surprinse. Dar parca se obisnuisera cu Brittany. Ea e mai rebela, mai creativa. Este desteapta, ambitioasa, dominatoare, puternica, optimista si energica. E o fire care nu se lasa invinsa niciodata.
Astepta mandra un raspuns. Zambea, vrand sa destinda atmosfera. �Defectul� ei era ca era orgolioasa si uneori mandria o facea sa se simta superioara. Insa cu noile ei prietene era mai in largul ei. Nu zambea doar pentru ca vroia sa destinda atmosfera, ci si pentru ca era fericita. Fusese o zi buna. Castigase doua prietene bune, ii venise o idee �geniala�, si avea o noua activitate.
Dupa un timp de gandire, Rose zise:
-Eu sunt de acord sa fiu vrajitoare.
Zambetul lui Britt se largi si intreba:
-Sofia?
-Bine, m-ati convins. Accept.
destiny is for losers. it's just a stupid excuse to wait for things to happen instead of making them happen.

#17
Wow.....chiar imi place cap asta!
Nu prea am ce comenta(negativ)
Descrierea a fost buna si imi place cum ai descris ora cu Yup.
Ce pot sa zic....sunt curioasa ce se va intampla si cum se vor intelege cu noua fata
Astept nextul si spor la scris.Bravo!

#18
So, teh best sis forever ;;) sa vedem ce ai facut :x

Wow, aici chiar e reusit!
Descrierea a fost foarte buna, imbinata bine cu naratiunea si dialogul.
Mi'a placut mult :-? greseli am vazut, dar nu mi le mai amintesc :D.
Anyway :x ashtept continuarea :*.


Besck! :x

#19
=p~ asta chiar e...
:x:X perfect?!:D
in fine
revenind...descriere -> foarte buna
dialog -> foarte bun.
e chiar reusit capitolu` asta.
a...si...imi place Brittany:d:x
greseli de tastare n`am vazut.

astept nextu`...repede daca se poate...te rog?!
:d;))

pha:-h
pwp:*:*:*
`ubb`:X:X::X:X

#20
iata si nextu`..sper ca n`a trb sa`l asteptati prea mult...sorry daca a durat ceva:d...si mai sper ceva: ca va place;;)

Capitolul VI: Noi mistere


-Perfect. Putem incepe? Zise Brittany fericita.
-Nu chiar, zise Rosalie. Nu e momentul. Va trebui sa ai rabdare, Britt. Nu-i chiar atat de simplu. Avem niste familii mai ciudate, si nu cred ca e inca cazu� sa ne transformam acum.
Blonda insista:
-Maine?
-Nu. Ai si tu rabdare pana saptamana viitoare, va trebui sa mai rezolvam niste lucruri inainte sa ne transformam.
-Ce lucruri?
Sofia vorbi din nou:
-Nu tu, ci noi.
-Dar sunt atat de nerabdatoare...
-Stim, nu e greu de observat, dar te rog intelege ca va trebui sa mai asteptam, interveni Rose.
Se vedea clar ca blonda era nemultumita, si ar fi continuat sa insiste si sa insiste daca nu ii vibra telefonul Sofiei.
-Kev? Buna.
Facu o pauza apoi zise:
-Azi? Nu, nu cred, dar ne putem intalni maine...si eu, pa.
Nimeni nu parea sa fie interesat de convorbirea brunetei, Rose si Britt fiind concentrate intr-un duel din priviri. Sofia le intrerupse, cerandu-si scuzele de rigoare, amintindu-le ca trebuie sa mearga acasa. Si-au luat gentile si au plecat, pe strada linistea fiind apasatoare, fiecare gandindu-se.
Sofia le-a parasit prima, stand cel mai aproape. A intrat in speranta ca Jane era plecata in continuare, insa nu era asa.
-De ce ai intarziat? Ti-am gatit mancarea preferata si tu pe unde umbli? De acum inainte esti pedepsita si nu mai ai voie sa mergi decat la scoala!
-Chiar iti pasa de mine?
-Normal.
-Atunci de ce m-ai parasit fara sa stiu unde esti?
-A fost o urgenta. Am avut o ruda bolnava, si am plecat urgent spre ea, n-am avut timp sa te anunt.
-Ce ruda? Mama stie?
-O verisoara si o buna prietena, Anastacia. Pe mama ta am anuntat-o.
�Anastacia?...a anuntat-o pe mama? Nu prea cred...�, gandea Sofi.
-Hai sa mananci, ca mai am si alta treaba decat sa-ti dau tie explicatii. A, si nu mi-ai raspuns la intrebare: unde-ai fost?
-Nici tu nu raspunzi de obicei la intrebarile mele, asa ca nu vad eu de ce as face-o.
A inceput sa o ingane, intreptandu-se spre bucatarie, incalzindu-i mancarea. A mancat doar Sofia, repede pentru a scapa de sadica cotoroanta.
S-a dus apoi in camera ei, si-a scris, apoi a inceput sa toceasca la fizica. Avea de gand ca a doua zi sa-l roage pe Yup sa o asculte sa-si indrepte media. Dupa ce a considerat ca a invatat destul de bine, s-a dus in camera lui Jane. Nu era nimeni inauntru. A inchis usor usa, apoi a incuiat-o. Bona probabil se uita la televizor avand in vedere cat era ceasul. Sofi a deschis imensul dulap ce ocupa tot peretele aflat vizavi de patul facut din lemn de mahon, unde vrajitoarea pretindea ca are doar haine. Multe haine. Parea ciudat, pentru ca de obicei purta aceleasi lucruri. In dulap se aflau carti, carti vechi, groase, prafuite. Erau sute. Sub un palton gros si rosu era ascunsa o cutie nu foarte mare, cu un aspect foarte misterios. Era neagra, si...si au inceput sa se auda pasi pe scari. Sofia a inchis repede dulapul, a descuiat usa, si a inceput sa traga de ea, strigand �Ajutor!�. Stia ca e ceva prostesc, insa altceva nu ii venea in minte sa faca.
Bona deschise cu usurinta, uitandu-se urat la fata, care facu ochii mari, speriandu-se de privirea �blanda� a lui Jane.
-Ce cautai in camera mea? Pot sa stiu si eu?
-Pe tine. Ce crezi ca as fi putut sa fac eu in camera ta? Adica...totusi vorbim despre mine.
-Sa zicem ca te-as crede, dar...de ce ma cautai? Si banuiesc ca trebuia sa stii ca nu sunt aici.
-M-am gandit sa te caut aici mai intai. E cel mai aproape de camera mea. Stii asta.
-Si...ce aveai cu usa?...de ce tipai?
-Ceva straniu mi s-a intamplat: am intrat in camera, apoi usa s-a inchis brusc si repede, iar eu nu puteam sa o mai deschid, m-am speriat si-am inceput sa tip. Speram ca poate ma vei salva.
Jane ridica o spranceana privindu-o insistent si jucaus. Probabil se gandea la ceva magie, insa nu putea sa recunoasca asta de fata fata.
Nu parea sa observe cand fata a plecat la baie, sa-si faca un dus. A stat mult intinsa in cada, pana a luat-o somnul. Cand a simtit ca pleoapele i se ingreuneaza s-a ridicat si s-a dus la culcare. Maine la scoala abia astepta sa le spuna fetelor ce a gasit in dulapul cotoroantei. Curiozitatea insa nu-i dadea pace, vroia sa stie ce era in cutia aceea misterioasa.
Avusese o noapte linistita, fara vise. Si-a pus halatul alb si a coborat in bucatarie. A strigat de cateva ori si parea ca nu-i acasa. In sufragerie a gasit un bilet:
�Fac cumparaturile...ma intorc dupa ce pleci la scoala. Ti-am lasat mancare in frigider si ti-am calcat uniforma pe care am gasit-o sifonata in dulapul tau, lucru care nu mi-a placut.
Jane�


Fata radia de fericire ca putea sa-i cotrobaie prin camera. S-a dus direct la cutia aia. A ridicat-o incet, deschizandu-i cu grija capacul.
destiny is for losers. it's just a stupid excuse to wait for things to happen instead of making them happen.



Subiecte de discuție similare...
Subiect: Autor Răspunsuri: Vizite: Ultimul răspuns
  Vinerea se intampla multe Cookiesor 1 2.194 15-03-2011, 12:37 PM
Ultimul răspuns: Daria v2


Utilizatori care citesc acest subiect:
1 Vizitator(i)