Nu ești un membru încă? Înregistrează-te acum!
Creează un cont nou  

Capitulare

#81
Sa nu te mananc eu cu fulgi cu tot? X(
Dc nu mi-ai spus ca ai pus nextul mai? sti doar ks o aiurita si jumatate de cele mai multe ori :))
Revenind...mi-a placut extrem de mult cap...incitant si sadic...asa pe gustul meu:X
Caleb inca e un puc speriat de ceea ce simte si de ceea ce se intampla cu trupul sau (aici vb stric din punct de vedere fizic), pe cand Eric e (cel putin in opinia mea) perversitatea intruchipata (totusi e o perversitate se imbina perfect cu dorinta de a-l poseda pe iubitul sau si dc nu...chiar si iubirea) Imi place relatia dintre cei doi...la naiba la ora asta imi place si de Lucas :)) cu toate k e cam a treia roata la caruta de :)). Sau poate ca nu...pana la urma el este una dintre verigile ce ii leaga pe cei doi si cele doua lumi din care provin, caci sa fim seriosi...chiar provin din doua lumi diferite: Caleb e un pictor talentat, dar inca nu foarte cunoscut ce vrea sa-si faca un renume si care inca locuieste in casa cu bunica lui, pe cand Eric e un conte ce are puterea si statutul social necesar pentru a se putea plimba intr-o lume care de cele mai multe ori ar fi dispusa sa-i insire totul la picioare.
Totusi au fost legati de dragoste (sau dorinta...sau ambele) :))
Chiar dak Eric e asa de blazat cand vine vb de relatia lor, grijile lui Caleb nu sunt lipsite de sens: sunt doi barbati ce se iubesc intr-o epoca in care puteai sa fi spanzurat pentru asa ceva...diferenta sociala dintre ei e foarte mare, Eric e logodit si...la naiba, Lucas se pare ca nu are de gand sa renunte la prietenul sau atat de usor. Din cate vad eu, chiar si de dincolo de mormant, lupta pentru ceea ce vrea...
Lasand astea la o parte, subiectul pe care l-ai ales e foarte bun si dak il privesti in profunzime e si complex si destul de greu de tratat. Imi place totusi k il redai atat de simplu :X Si partea mea perversa adora faptul k te bazezi foarte mult pe atractia sexuala dintre cei doi.
Si uite ce face somnul din oameni...am lasat ditamai commul :))) Sper k nu te superi
Daca mai stau un pic pe aici o sa aberez alte chestii :)) asa ca momentan te las...dak imi mai aduc aminte de ceva, dau un edit :))
Pana atunci, poop si spor la scris ubita

"Omul este cel mai putin el insusi,atunci cand vorbeste in propria persoana.Da-i o masca si el va spune adevarul."Oscar Wilde
[Imagine: chibi_5001.gif]
, chibi-ul lui

#82
Va multumesc enorm pentru comentariile date! :X Ma bucur enorm ca va place!
Spor la citit! :*
Am venit cu next:


*
Eric se uita cu parere de rau si imi dadu un sarut pe buzele ce le tineam itnredeschise, senzuale ca de fiecare data. Realizam ca pana si sa stau fara sa fac nimic l-ar fi excitat pe contele ce nu-si mai incapea in piele cand se afla in jurul meu.
Nici macar nu se adancise in totalitate in mine, se abtinuse s-o faca, era totusi in mare parte in locul meu stramt. Simteam ca nu am sa-l pot primi pe tot, ceea ce ma facea sa incep sa tremur incontrolabil, de rusine, de jena. Deja plangeam de durere, si actul in sine era abia la inceput.
Micul orificiu parca ma ardea, ma ustura si ameninta sa se stranga in jurul sau, facandu-ma sa ma rusinez si mai tare de aceste lucruri ce se intamplau, fara insa vreo sansa de scapare sau impotrivire. Ajunsesem la mila lui...
- Imi pare rau, dulceata mea, nu vreau sa simti durere, stii prea bine acest lucru! imi spuse muscandu-mi usor buzele, apoi isi trecu limba peste ele, facand un gest tandru care ma incanta. Chiar de-as fi vrut, nu as fi ptuut pleca de-acolo, fiindca realizam ca fara Eric, acum mi-ar fi fost mult mai greu. Incepusem sa tin la el....
M-am arcuit usor, dupa care am dat sa ma indepartez iarasi, ca si la inceput, dar nu mi-a dat voie, dintii sai prinzandu-mi buza inferioara, pe cand talia-mi era inca inconjurata de mainile sale.
Am scos un scancetat lung, apoi i-am simtit limba patruzandu-ma cu aceeasi dorinta de fiecare data in interiorul gurii, incepand a o cauta pe a mea, timp in care imi oferea senzatii ce ma faceau sa ma excit si mai tare decat eram.
Gemusem usor, primindu-l, si imediat, buzele dulci ale sale se presasera peste ale mele, incepand sa mi le guste multumit, scotand sunete primitive, lasandu-si toate dorintele sa se exteriorizeze. Lui nu-i era rusine sa ma arate ca ma place, pe cand eu... Eu nici macar nu acceptam ca-l plac, desi o stiam.
Mi-am inchis ochii, dupa care am inceput sa-l sarut lung, cu o dorinta de necontrolat. Iata dovada ca-l voiam: nu ma puteam impotrivi vointei sale, nu ma puteam abtine si... Nici nu voiam s-o fac. Nu stiam ce se intamplase cu mine, pur si simplu devenisem o alta persoana care tinea la un alt barbat.
Mi-am strans ochii, gemand lung atunci cand se ridicase in fund, cu mine in brate. Picioarele mele continuau sa stea in jurul taliei sale, iar eu gemusem usor, din nou incercand sa scap, deoarece ajunsese atat de adanc, incat chiar simtisem durere, una arzatoare, mult superioara celei de la inceput, care nu-mi dadea sansa sa ma relaxez macar putin pentru a putea continua. Lacrimile curgeau siroaie acum, iar gemetele de durere se faceau des auzite din gura mea, cand n junghi mai puternic ma apuca. In continuare, Eric ramanea ferm pe pozitie,refuzand insa sa ma faca sa sufar si mai tare.
Toata placerea pe care o simtisem pana atunci se spulberase, astfel ca acum simteam numai durere, o durere teribila, dar dulce, care ma facea sa ma simt si vlaguit, dar si implinit in acelasi timp. Senzatia aceea se schimbase atat de brusc, parca si eu ma schimbasem. Nu se ameliorase nimic, el nu facuse nimic,nici eu, dar pur si simplu, trupul meu reactionase, facand in asa fel, incat sa-mi placa acea durere.
Micul orificiu pe care Eric il ocupa cu dimensiunea sa continua sa pulseze si ma durea, insa totusi era o durere ce o puteam suporta.
Simteam ca si cum ma arde acel loc, insa nu faceam nimic decat sa ma agat mai mult de Eric, de parca asta m-ar fi putut sa imi revin, sa uit de durere. Imi tineam picioarele puternic stranse in jurul trupului barbatului, temandu-ma parca sa fac orice pentru a nu spori durerea teribila.
Mi-am inchis ochii, apoi Eric, usor, se impinse in mine, facandu-ma sa gem si sa ma arcuiesc.
- Mai... incet! am strigat gemand din nou de durere, iar el imi dadu un lung sarut pe buze, incercand sa ma faca sa ma linistesc in mare masura. Mi-am simtit lacrimile calde strabatandu-mi chipul, iar el se ridica ingrijorat, iesind practic din mine. Mi-am inchis ochii, multumit ca nu mai simteam acel lucru pulsand in mine, acel loc strangandu-se in jurul lui. Durerea insa persista si ma simteam injositor, stiind ca, pentru a doua oara, in mine intrase... Ceea ce ajungea doar intr-o fata.
Cu toate astea, crestea in mine dorinta de a-l avea din nou. Se parea ca nu am scrupule, caci nu ma puteam opri defe. Nu eram sigur de ce face, dar in urmatorul moment l-am vazut cum se ridica din pat, indepartandu-se. M-am ingrijorat imediat, fiindca nu-mi doream sub niciun chip sa-l supar in vreun fel anume si sa-l fac sa plece de langa mine.
- Eric, iarta-ma! am spus cu ochii in lacrimi, acum din cauza dezamagirii ca gresisem. Contele si-a dus degetul la buze si, fara sa spuna nimic, a iesit din camera. M-am facut ghem pe saltea, luandu-mi trupul in brate, si priveam deznadajduit usa.
"L-am suparat rau, daca a plecat..." mi-am spus in sinea mea, insa, nu dupa mult timp, acesta se intoarse, tinand in mana un fel de cutiuta din sticla, acolo fiind o substanta gelationasa.
- Nu vreau sa mi te mai vad plangand! imi spuse si m-a trecut imediat un fior la gandul ca ii pasa de mine si ceea ce simt. Dupa modul in care o spusese, eu ii apartineam lui si nimanui altcuiva. Am suras bine dispus, insa tot curios si confuz.
- Ce e acolo?am intrebat fluturandu-mi genele dese ale frumosilor mei ochi albastrii ca cerul. Se uita cu o expresie vicleana catre micuta cutiuta, apoi se puse iar in pat. Abia atunci realizasem si eu ca ar fi putut fi vazut de cineva, deoarece iesise gol pusca. Imediat, in mine aparu un oarecare sentiment de gelozie. In pieptul meu se crease un monstru ce prindea viata. Nu credeam sa fiu gelos pe cineva, mai ales fara motiv. Contele insa se puse langa mine si, lingandu-si buzele usor, imi zambi. Desfacu micul capacel de sticla, apoi baga doua degete in aceasta, scotind de acolo o substanta de culoare rozalie, pe care mi-o intinse o data cu mana sa. Am mirosit-o, apoi am exclamat fermecat:
- Trandafiri! Ma privi facandu-mi cu ochiul si incuviinta, dupa care eu am continuat: Dar pentru ce? Perversitatea expresii sale faciale ma facu aproape imediat sa regret intrebarea. Mana cu acel unguent pe ea se cobori intre picioarele mele, eu gemand imediat ce locul unde pana nu demult il cercetase Eric imi fusese atins. Era rece, iar eu nu am facut decat sa scot un geamat de protest cand un deget al sau incepuse sa se miste in cercuri in jurul ingustului orificiu. Plictisit rapid de scurtul joc pus la cale chiar de el, Eric ceru pe un ton soptit:
- Spune-mi ce sa fac in continuare!
Mai rosu ca niciodata in obraji, mi-am inchis ochii. Nu indrazneam sa ma mai uit la el si nu intelegeam de ce imi cerea acele lucruri. Oare isi batea joc de mine? Era atat de rau, incat sa ceara sa ii spun ce sa fac? Parca ma jignise acel lucru, asa ca tacusem din gura si imi muscasem buzele nemultumit, vrand sa spun ceva. Eric mai lua unguent, continuand sa mangaie acel loc in timp ce ma privea.
- Nimic, am spus pe un ton care-mi trada nemultumirea. Oricum nu vei face ce-ti spun eu!
Starea mea de spirit se modificase din nou, devenind nemultumit. Nu pricepeam de ce pusese acea intrebare, astfel ca ma deranjase enorm.
- Ce ai? Te-ai saturat? intreba aplecandu-se peste mine, parca nevrad sa-mi vada nemultumirea. Am refuzat sa-l privesc, strangandu-mi ochii, dar doar atat si nimic mai mult. Caleb, ce s-a intamplat? intreba confuz acum.
Ce sa-i raspund ? Sa ma fac de ras? Nici macar eu nu stiam ce sa fac, insa modul meu de a fi sincer intotdeauna ma facu sa raspund calm, profund, fara sa ma ascund:
- Mi-e frica, Eric. Si nu-mi place ca tratezi frica mea ca pe ceva copilaresc. "Spune-mi ce sa fac in continure!" am repetat dupa el. Ia spune-mi, pune-te in locul meu. Esti sub un conte, unul din inalta societate, tu, un pictor sarac, e doar a doua oara cand faci acest lucru si iti vine sa intri in pamant. Contele iti cere sa-i spui ce sa faca. Tu, care stii ca o sa doara ingrozitor, o sa te simti despicat in doua, nu-ti doresti sa fii luat inras sau sa se supere pe tine. Ce-ai face?




p,s: Nu e corectat, ca de fiecare data.
"Iadul e gol si toti diavolii sunt aici. " (W. Shakespeare)

Blog:
Codul Cuvintelor | L'art de L'amour

#83
Hey, normal ca ne place! Cu-i nu? Vezi, nu exista cineva caruia sa nu-i placa ce scrii. :)
Tot acest capitol a fost o scena interesanta! :-> Ai dat frau liber imaginatiei si ai descris perfect fiecare sentiment si actiune ale celor doi. In amanunt, exact....Te iuby, stii? De fapt, de ce ma mir de acest capitol? Toate ti-au iesit asa bine. Cu atatea cuvinte si expresii ce ma dadeau pe spate. Sunt mandra de tine Gaby! :))))
Acum, Eric este asa un pervers deosebit de periculos! Modul in care o face te inebuneste, iar cum Caleb rezista vitejeste, desii este atat de sensibil si inofensiv...Offff, e atat de.....interesant @-)
Mi-a placut mult capitolul si astept nextul! A da, te sun maine! ;) Fara refuz! :-w
Ok, spor la lucru! :))))
Hei,tu trebuie sa te supui! Sau o sa sangerezi, tu esti al meu, te-am batut in toate felurile posibile. Si cand vorbesc cu tine, raspunzi sincer sau o sa ti-o iei.
Nu suntem vinovati ca vedem dragostea ca pe o durere. Nu ne e rusine...sa spunem ca dragostea inseamna durere. Sa spunem ca dragostea inseamna durere. Si as face-o din nou!

[Imagine: 6751178.png]
[Imagine: 6786993.png]

#84
Ca de obicei:)) pervers pana la hau si mai sus....:*:*
Oare de ce nu ma ami mir?!:)) las k asa e bine...dak baietii nu ar fi perversi nu ne-ar place de ei, nu-i asa?:-"
Revenind...Caleb e atat de dulce, dar nu inteleg de ce se mai lupta. A recunoscut ca-l place...asa ca...dc sa nu se bucure un pic de niste tratament special din partea contelui?:>
Eu una as profita din plin si aww ce l-as pune sa-mi faca (bine , pustiul nu are mintea mea perversa, dar sper k se va molipsi de la Eric care nu duce lipsa de asa ceva)
App am obs ca a aparut si gelozia :)) place la mine placeee...mai vreau...si sunt curioasa ce va urma :>
Fain capitol gagik, astept cu nerabdare urmatorul (nik nou aici) poop si spor la scris

"Omul este cel mai putin el insusi,atunci cand vorbeste in propria persoana.Da-i o masca si el va spune adevarul."Oscar Wilde
[Imagine: chibi_5001.gif]
, chibi-ul lui

#85
Ohh, într-adevar, grea întrebare - grea situatie; cum au spus şi ceilalti useri, curiozitatea asta pluteşte-n aer parcă * laughs * la fel şi la mine ofc xD Chiar mă-ntreb ce va raspunde contele - goddammit, e un contee ~ <3

Deci este destul de dificilă treaba asta, se pare că dragul de Caleb refuză să-i spună adevaratele sentimente ce le poartă pentru Eric. Sau poate că îi este greu s-o spuna, naa', probabil percepe dragostea dintre ei într-un mod mai diferit.
Frate, cât de complicată devine faza asta T_T
Dar eu tot aştept să citesc, so... Ya' know now xD

#86
Acum ca m-am intors si eu din concediu pot sa iti dau si eu un comm, chiar daca am intarziat. :perv: Nu pot sa cred cum ma poti pune pe jar, esti asa de rea. Te opresti cand mi-e lumea mai bdraga, cand ma incota mai mult. Esti uimitoare, fiecare capitol pe care n-i le aduci sunt din ce in ce mai bune si mai gustoase. :X
Caleb e un scump si jumatate, manca-l-ar Teo pe el. Il iubeste pe Eric si totusi inocenta lui ii provoaca frica. Totusi Eric nu da semne ca il deranjeaza lucrurile aste si trece mai departe, continuand acutul. Vreau nextul repede, so grabestete iubita!
Ma plimb pe strada intunecoasa. Vantul rece navaleste printre copacii uscati. Luna domina totul lasand linistea noptii friguroase sa sclipeasca in lumina ei. Intunericul abisal atrage totul in el. Frica ii domina pe toti, iar umbrele incep ritualele lor de a dansa in lumina luni. Sunete de disperare se aude de pretutindeni. Dar eu nu aud nimic. Il caut pe el ,dar nu-l vad nicaieri, nu mai e aici. Acum nici eu nu mai sunt.

http://3.bp.blogspot.com/-Bisu3ZFnrFk/Te...1%2529.jpg


#87
Va multumesc, pretioaselor, pentru comenturi! :*
Next:

*

Eric ma privise livid. Nici macar el nu mai stia ce sa-mi spuna in acele momente. Obrajii sai prinsesera o culoare stacojie, din cate puteam pricepe acum, in lumina difuza a lunii ce-si arunca razele blande, anemice, pe fereastra camerei in care ne aflam. Nu indrazneam sa mai fac nicio miscare, asteptam calm sub Eric un raspuns.
- Imi pare rau ca te-am facut sa te simti asa... rosti intr-un final, ridicandu-se de pe trupul meu, punand micul bol cu crema pe o noptiera. Nu asta era intentia mea. Cand am cerut sa-mi spui, voiam sa stiu daca tu vrei sa...
Inghitisem in sec si o lacrima cristalina mi se prelinsese pe chipul transfigurat de neliniste. Mi-am intins mana stanga catre Eric, ce statea acum ceva mai departe de mine, si l-am tras spre mine, sarutandu-l apasat pe buze. Ma ridicasem in fund, in acelasi timp impingandu-l pe el pe pat, pana ce ajunsesem sa stau eu deasupra lui, zambind si totusi intristat de ce facusem,
- Plangi? intrebase cu voce tremuranda. Nu vreau sa plangi, Caleb, frumosul meu! spuse cuprinzandu-ma in brate, strangandu-ma cu dorinta la pieptul sau. Nu am vrut sa te jignesc in vreun fel si imi cer sincer iertare, nu intelege gresit, nu voiam sa...
- Sst! am spus in soapta, apoi mi-am indreptat o mana in spate, prinzandu-i organul erect al lui Eric si incepand sa-l mangai usor, plimbandu-mi degetele sfioase de-a lungul acestuia, cercetand. Eram rosu de rusine, insa nu ma puteam opri acum, incepea sa-mi placa ce fac. Am vorbit, intr-un final, cu o voce care nu parea a fi a mea, si totusi era: Eric, vreau... Te vreau, intelege. Dar mi-e frica, am continuat oftand, dupa care mi-am trecut limba peste buze si m-am arcuit usor. El scosese un geamat, in acelasi timp ducandu-si mana intre picioarele mele.
- Fa-o tu cum consideri, raspunse in soapta, apoi ridicandu-se in fund, cu mine in bratele lui. Am gemut usor cand i-am simtit organul presandu-se de fesele mele, intre ele, si am tresarit. Oare trebuia s-o fac?
Am oftat in acel moment, dupa care am cerut in soapta :
- Doar... Spune-mi tu ce sa fac, rostisem, insa nu pe acelasi ton pe care o facuse el, ci cu sfiala in voce, cu teama si chiar cu umilinta. Nu-mi venea sa cred ca ajunsesem eu asa. Trebuia sa fac ceva cu noul meu mod de a fi. Ma voiam pe cel din trecut cu orice pret. Oare ma mai puteam recupera?
Eric isi pusese mainile pe talia mea, indemnandu-ma sa ma ridic ceva mai sus, apoi isi cobori mana intre picioarele sale si am putut vedea cu coada ochiului cum se potriveste. Apoi, dupa ce incheie acest lucru, isi indreptase mainile pe fesele mele, indemandu-ma sa ma las in jos.
- Usor, iubire, da? intrebase, iar eu dadusem afirmativ din cap, ascultandu-l. Incet, domol, ma lasasem in jos pana ce il simtisem acolo, la intrarea in interiorul meu. Era cald, iar locul acela pulsa si de teama, dar si de dorinta. Ma simteam straniu cu el acolo, ceea ce ma facu sa inghit in sec, aproape livid la fata. M-am lasat in jos, mai mult, mainile punandu-mi-le in jurul gatului lui.
Am scos un geamat, realizand ca durerea isi facea simtita prezenta. Coboram tot mai mult, pe cand el nu facea absolut nicio miscare, ci doar astepta. Mainile ii urcasera pe talia mea, in timp ce eu coboram. Era o presiune urata aplicata asupra muschilor mei, toti incordati, urland, dar ma miscam cu ceeasi incetineala, de teama sa nu ma chinui singur.
- Incetisor, Caleb, imi spuse in soapta si am inclinat din cap, apoi mi-am apropiat buzele de ale lui. Nu rezistase tentatiei, imediat imi pusese stapanire pe ele, insa doar acaparandu-mi-le intr-un sarut copilaresc. Am scos un geamat infundat. Tremuram din toate incheieturile, dar m-am lasat ceva mai jos. Il simteam acolo, cum intra in mine. Locul din interiorul meu se largea usor, incepand sa pulseze. Simteam un val de caldura cum imi invadeaza trupul.
In acelasi timp, venise durerea. De ce ma temusem, nu scapasem.
- Te vei obisnui... imi spuse incurajator si am zambit, insa cu lacrimi in ochi. Observase si isi ridicase mana stanga, stergandu-mi chipul invadat de siroaie cristaline. Era bland. Nu intelegeam de ce ma temusem de el pana atunci, nu avea sa-mi faca vreun rau vreodata.
Voiam sa spun ceva, insa nu-mi gaseam cuvintele. Nici macar eu nu realizam exact ce voiam. Doar sa nu ma doara, asta era vrerea mea. Si totusi nu era la fel de rau ca intaia oara. Ma durea mai putin si il simteam patrunzand mai cu usurinta in mine, ceea ce ma facea sa ma rosesc. Nu indrazneam sa ma uit in ochii sai, insa imi curpinsese barbia, tragandu-mi-o spre el.
Imi saruta buzele iarasi, dupa care am spus:
- Vreau mai... dar ma oprisem. Nu stiam ce voiam sa mai spun si devenisem rosu. M-am lasat mai mult in jos, in acelasi timp relaxandu-ma. Tremuram iarasi, dar nu ma mai durea trupul. Ma durea doar acel loc, insa nu la fel de mult.
- E mai bine? intrebase, iar eu dadusem afirmativ din cap. Nu stiam cum sa ma exprim, dar avusese dreptate. Acum insa, nu stiam ce sa mai fac. Ma uitam confuz la el, ochii mei albastri cercetandu-i cu atentie buzele frumos arcuite. Nu indrazneam sa-l privesc in ochi, mi-era teama sa nu ma observe cat eram de rosu. Si totusi ma observase, fiindca surase.
- Esti ca un trandafir, Caleb. Unul atat de pur, de frumos! rosti, iar eu, in gandul meu,replicasem: "Numai pur nu sunt eu!". Nu ma puteam abtine de la a nu face remarci ironice, chiar daca era vorba de mine insumi. Pana la urma, asta era realitatea, iar faptele noastre din acel moment descriau clar ce spusesem.
- Fa tu ce trebuie sa faci, am spus pe un ton ce nu admitea refuz si, usor, m-am intins pe spate, avand insa grija sa nu il ranesc nici pe el, insa nici sa nu paraseasca acel loc, deoarece nu voiam sa intre iar, sa faca aceeasi durere. Era adanc in mine si simteam cum pulsa si el, ceea ce ma facuse sa ma rosesc. Ce simti, Eric? am intrebat de curiozitate, iar el chicoti usor.
- Te strangi in jurul meu, asta simt. E insa o stransoare dulce, adorabila. Nu stiu cum ma pot abtine sa nu te am tot timpul, spuse razand. Cu siguranta ca nu ti-as rezista! Esti un demon cu chip de inger, imi spuse asezandu-se mai bine, apoi iesise usor din mine, insa nu complet.Patrunse apoi inainte, iar eu gemusem lung, infigandu-mi unghiile in umerii lui.
Gemusem si la fel facuse si el. Mi-am muscat buzele, simtind in acelasi timp si durere, dar si placere. Era incantator sa-l simt pe el in interior, acolo. Nu era deloc violent, dar tot era chinuitor. Mi-aduceam amint eca spusesem ca nu se va intampla din nou acest lucru. Ce slab era la caracter. Sperasem si eu sa nu se repete, pentru ca-mi era frica, dar, in afara de asta, o vrusesem si eu si nu aveam niciun dubiu: eram indragostit de Eric de Lioncourt.
Ma trecuse un fior. Barbatul continua sa se afunde in interiorul meu, provocandu-mi din ce in ce mai multe gemete si scancete din cauza dimensiunii sale. Mi-am inchis ochii si mi-am muscat buzele, insa mi-au fost stapanite imediat de barbatul nerabdator, care parca traia doar pentru a ma avea pe mine.
Hazardul facu ca, in acel moment, sa imi aduc aminte de ceea ce citisem in jurnalul lui. Cata putere, cata vointa avea si el sa nu ma posede tot timpul! Eram uimit de acest lucru. Am gemut usor, incantat, si mi-am strecurat limba in gura sa de-ndata ce i-am simtit din nou buzele peste ale mele. Ceva mai dulce ca atunci nu simtisem niciodata. Incepusem sa ne jucam usor, in timp ce el marise viteza, se adancea din ce in ce mai tare in mine, provocandu-mi gemete lungi, dese.
- Nu te mai doare? intreba cu un zambet siret, ducandu-si mana intre noi si incepand sa imi mangaie organul excitat. Am dat negativ din cap. De ce era sa mint? Am suras binevoitor si mi-am muscat buzele, fiindca era mai adanc acum in mine si era usturator.
In timp ce el imi mangaia barbatia si se tot afunda in mine, mi-am permis sa gem lung, dupa care, fara sa vreau, m-am eliberat. M-am facut mai rosu ca niciodata, fiindca il murdarisem si pe el, si am scos un scancet cand se duse si mai adanc, mai brusc. Marise viteza si, in acelasi timp, isi ridicase degetele murdare de lichid alb la gura, lingand usor, atent.
- Nu trebuia...am spus ascunzandu-mi chipul, apoi gemand din ce in ce mai tare, insa din cauza durerii. Se adancea atat de rapid si de brusc, incat simteam ca aveam sa ma dezintegrez. Nu se lasa insa, si incepu sa ma sarute pe piept.
Spre marele meu noroc, in scurt timp, atinse si el apogeul. Simtisem lichidul cald in interiorul meu si rasuflasem usurat, inchizandu-mi ochii. El se lasase deasupra mea si ma sarutase usor pe buze, dupa care ma inconjurase cu mainile.
- Ingerul meu iubit! ii auzisem vocea, insa ca prin vis.
"Iadul e gol si toti diavolii sunt aici. " (W. Shakespeare)

Blog:
Codul Cuvintelor | L'art de L'amour

#88
Oh, într-un final eu facut-o #:-s - mă rog, refacut-o *laughs* ştii la ce mă refer ofc :]]
Deci !

E clar că scenele au fost bestiale, grozave şi câte alte cuvinte aş mai putea gasi; dar cert e că eu am aşteptat ceva timp să încerce din nou sexul cu Eric - good, e îndragostit de conte :> Şi cred că asta contează într-un yaoi, să fie si ceva dragoste xD
Totuşi, mi se pare că totu-i prea roz şi am impresia că am mai spus-o odată :-? Sigur nu apar ceva probleme pe aici ? o.o Pentru că, îţi zic eu - parcă e ceva în neregulă .
o.o

#89
Mica mea ubita obsedata de sex si perversa:)) :*:* ce mi-a placut:X:X
In sfarsit Caleb...ma intrebam cand o s-o faca. Da-o incolo de frica si de durere...trebuie sa mai si traiesti si fara ele n-ai cum sa traiesti. Scenele au fost atat tandre, cat si perverse:X Mie una mi-au placut la nebunie :X
Abia astept sa vad ce se va intampla in continuare cu cei doi. Pana una alta poop si spor la scris ubita:*:*

"Omul este cel mai putin el insusi,atunci cand vorbeste in propria persoana.Da-i o masca si el va spune adevarul."Oscar Wilde
[Imagine: chibi_5001.gif]
, chibi-ul lui

#90
ah, ma omori cu zilele si noptile. :X Abea astept sa vad ce se va intampla cand cei doi se vor trezi, ce va pati Caleb? Ce vor zice servitorii ducelui si pana la urma ce se va intampla cu logotna?
ei nu conteaza, acum cei doi ingheri se iubesc pana nu ma pot si se vor adora pana lumea si panantul vor disparea. :perv:
Nu capitol superb ca deobicei, astept nextul cu multa nerabdare. Gambate my lovely pervent! :bye:
Ma plimb pe strada intunecoasa. Vantul rece navaleste printre copacii uscati. Luna domina totul lasand linistea noptii friguroase sa sclipeasca in lumina ei. Intunericul abisal atrage totul in el. Frica ii domina pe toti, iar umbrele incep ritualele lor de a dansa in lumina luni. Sunete de disperare se aude de pretutindeni. Dar eu nu aud nimic. Il caut pe el ,dar nu-l vad nicaieri, nu mai e aici. Acum nici eu nu mai sunt.

http://3.bp.blogspot.com/-Bisu3ZFnrFk/Te...1%2529.jpg





Utilizatori care citesc acest subiect:
1 Vizitator(i)