Aremele Zeilor – Cap. 1 : Alea iacta est !

[Kenky.]

Ooc: Intru ÅŸi eu : d

Bic:
Îşi aşeză uşor rochia neagră de mătase, fără să dea semne de nervozitate. Deşii ar fi trebuit, fiindcă deja întârziase la şedinţă. Dădu din umeri şi ieşi pe uşa apartamentului. După moartea bunicului preluase toate şedinţele pe care le programase acesta. Aşa că era normal să se ducă şi la aceasta, deşii nu ştia exact despre ce era vorba. Bunicul nu scrisese decât data, locul şi ora. Atât. Era destul de ciudat, deoarece bunicul ei în mod normla scria toate detaliile, dar de data asta nu făcuse la fel. Şi totuşi, se hotărî să se ducă.
Luă taxiul, deşi ar fi putut foarte uşor să meargă şi pe jos, fiindcă locul întâlnirii era destul de aproape. Nu vreau să întârzii şi mai mult... îşi zise şi coborî din taxi.
Înainte să intre pe uşa băgă carte cu coperţi groase pe care o citea, înapoi în geantă şi bătu uşor. Intră fără să aştepte un răspuns şi privi în jur. Zâmbi cordial şi zise, făcând o uşoară plecăciune:
-Esther Von Csindrik.Vin în locul lui Arthur Von Csindrik. Îmi pare rău că am întârziat.

Ooc: cine doreÅŸte.

[Aveqetura]

'O ! Da ! Iata si o „von”. Probabil ca are relatii sus-puse...’ gandi Max cand noua aparitie se prezenta.

Politicos, raspunse la remarca ei :

„Nu face nimic. Nu ai pierdut mare lucru din cauza intarzierii. In cateva cuvinte toti suntem aici chemati se pare cu acelasi scop. Toti avem acelasi gen de scrisoare prin care am fost anuntati sa venim aici. Deci nu ai pierdut mare lucru.”

Desi spusese doar pe jumate din ceea ce se intamplase acolo in tot acel timp, Max era acum preocupat de cei care iesisera afara.
Se ridica de la locul sau si iesi si el afara. Se indrepta spre cei doi si se opri in dreptul domnisoarei spunand :

„Numai cel care s-ar fi prefacut orb nu ar observa paloarea din obrajii dumitale. Sa inteleg ca numele Cautatorii de Comori inseamna mai multe pentru dumneata decat inseamna pentru noi ?” intreba el fara vreun protocol prealabil, fixand-o cu privirea pe cea care statea cu coatele sprijinite.

ooc : Manuela

[Rain]

Inima îi bătea cu putere atunci când Max îi adresă acele cuvinte, fără a observa măcar că mai venise cineva printre ei. Nu avea de gând nici acum să îşi dezvăluie adevărata identitate până nu ar fi aflat consecinţele. Putea fi condamnată la moarte pentru asta, de ce nu?
-Nu ştiu nimic despre asta. Mai bine ne-am întoarce acolo, nu e frumos să lipsim aşa, le spuse amândurora, poate totuşi avea vreo scăpare cu această replica.

Isi trecu mâinile peste obraji şi îi masă uşor, poate aşa îşi reveneau la culoare normală, palidă. Trase mai mult de bluza ce o purta, apoi începu a păşi la locul ei, pe acel scaun.



OOC : Josh sau Max

[Aveqetura]

'Am devenit paranoic !’ îşi spuse Max în gând. 'Max, băiete, nasul tău de detectiv nu te-a înşelat până acum niciodată. Ar fi mai bine să stai în expectativă şi să încerci să observi atent comportamentul domnişoarei. Ceva a tulburat-o şi sunt aproape sigur că ştie mai multe despre aceşti Căutători de Comori, decât vrea să arate. Max, mai bine te făceai detectiv !’ îşi continuă el gândul început.

"Cred că e vremea să ne întoarcem la locurile noastre şi să continuăm discuţia începută. Poate vom reuşi să tragem nişte concluzii şi să ne punem în mişcare, că doar n-om sta înţepeniţi în locul ăsta ! Trebuie să plecăm în căutarea unor arme din câte-mi dau eu seama. De ce, pentru ce scop, încă nu mi-e clar. Haideţi, domnule, să mergem înăuntru.” i se adresă el bărbatului de lângă el.

ooc : Josh[/color]

[Addeh]

Josh fusese trezit din gandurile sale, mai degraba, vesnicile sale ganduri, de catre Max, ce doarea sa i se adreseze. "Oare stie si el ceva ... ? " Si totusi, tanarul il urmase. Cei doi parcurse un hol lung, ce parea ca nu se mai termina, ajungand intr-un final, intr-o camera. Parea o biblioteca.
- Deci, Max,sper ca pot sa-ti spun asa. In fond, diferenta de varsta, nu-i chiar asa de mare. Deci, ce vrei sa discutam? S-a intamplat ceva?

ooc - Max. ^^

[Aveqetura]

‘Daca s-a intamplat ceva ? Normal ca da !’ isi zise Max.

[“S-au intamplat multe Josh. Scrisorile pe care noi le-am primit, care sunt toate la fel… Par toate la fel dar crede-ma, nu sunt. Am un prieten – prefer sa nu-i spun numele – care se pricepe la asa ceva si i-am aratat scrisoarea primita de mine.
Surpriza mea cea mai mare a fost atunci cand, dupa doua zile, prietenul m-a chemat la el si mi-a dat “bomba”: scrisoarea continea un cod.

Partea cea mai interesanta este ca nu este intreg. E un fel de mesaj incomplet si sunt aproape sigur ca si scrisorile voastre contin un mesaj ascuns.
De-as putea face rost de toate scrisorile si de le-as duce prietenului meu poate ca am afla mai multe…” spuse el privindu-l pe Josh.

ooc : Josh [/color]

[Addeh]

" Ce tot spune? Se poate asa ceva ? " isi zise Josh in gand, inca nevenindu-i sa creada.
- Un cod, zici? Hmm, nu m-am gandit la aceasta optiune, si totusi.. Cine ar putea sa faca asa ceva? Cel mai probabil, o persoana care ne cunoaste. Ce zici daca ti-as da si scrisoarea mea? Poate codul de care spui tu, ar putea duce la cineva sau chiar undeva. Poate fi un indiciu...
Ideea cu aceste coduri, nu parea atat de reala, si totusi, Josh vrea sa mearga mai departe, sa afle adevarul.

ooc - Max

[Aveqetura]

ooc : Imi pare rau pentru intarziere, dar eram absolut sigura ca am postat raspunsul meu, iar acum observ ca postul meu nu exista…

bic :

Max se uita la Josh si spuse :

“Nu este inca momentul potrivit pentru a compara doar scrisorile noastre. Uite…” zise el scotand o carte de vizita din buzunarul vestei sale si lasand-o pe masa ce se afla in acea incapere. “Iti las cartea mea de vizita. Contacteaza-ma la cateva zile dupa aceasta intalnire si intreaba-ma de scrisori. Iti voi spune atunci mai multe. Acum, sa ne intoarcem. Poate aflam mai multe lucruri si de la ceilati.”

Max se intoarse cu spatele, iesi din acea camera si se intoarse in sala unde erau ceilalti asteptand.
“Deci, avem toti niste scrisori. Am fost mtoti chemati aici. Ce altceva mai stim ?” intreba el neadresandu-se unei personae anume.

Ooc : Josh Ps. Mai lasa sip e ceilalti, Josh, draga.

[Addeh]

ooc - Imi cer scuze, Aveqetura, Dar era momentul unui dialog intre Josh si Max, de aceea.. :]] But, las pe altii

Max ii lasa cartea de vizita lui Josh, pentru a afla mai multe informatii.
Pana si el era de acord ca ar fi bine daca vor comunica, si nu numai cei doi, ci si cu ceilalti care au aceleasi scrisori. Josh baga cartea de vizita cat si scrisoarea in buzunarul sacoului, indreptandu-se apoi catre locul unde erau ceilalti.

Ooc - Kenky.

[Kenky.]

Îi privi nedumerită pe ceilalţi, dar nu lăsă asta să se vadă. Nimeni din încăpere nu ştie de ce ne aflăm aici?E absurd... Şi despre ce scrisoare e oare vorba? Eu nu am nici un fel de... îşi zise dar brusc îşi aminti că bunicul pomenise ceva în agendă despre o scrisoare...”P.s.Arde scrisoarea.’’ aşa scrisese bunicul la sfârşit, dar ea nu acordase acestui amănunt prea multă însemnătate.
Oftă involuntar şă îşi aşeză uşor ochelarii, după cum îi era obiceiul. Preferă să tacă, deocamdată şi să asculte ce aveau ceilalţi de spus.

Ooc: Cine vrea...