Nu ești un membru încă? Înregistrează-te acum!
Creează un cont nou  

Chestionar: Va place ficul?
DA
93.10%
81 93.10%
NU
6.90%
6 6.90%
Total 87 vot(uri) 100%
* Opțiunea ta. [Arată Rezultatele]

Abisul umbrelor

#31
Buna aterizez si eu pentru prima oara la acest fic. Hmm ma atras foarte mult titlul si am zis sa citesc, poate merita.Si asa a fost. Din cate vad eu nu prea e SasuSaku, nu? ;;) Ceea ce e bine, aflu idei noi si povesti noi originale. Asa acum partile bune. Ai descriere muuulta aici, ceea ce imi place si actiunea e total tinuta sub control ^_^, nu e fugarita de gaste :)). Naratiunea se impleteste cu descrierea, dar din pacate eu nu vad dialog. Tiam citit si cateva din capitolele trecute si am vazut ca ai avut dialog bun, dar in asta se pare ca a plecat in vacanta saracu'. XD Ai face bine sal aduci inapoi in urmatorul :-w. Si inca un lucrusor ma batut la ochi...Mda ai obicei de scrii capitole lungi, bun. Dar lasa si tu mai multe alineate la propozitii, te rog, capitolul mai ales la ultimul, daca nu are dialog, este un ditamai carnociorul, este ca un ziar. Ma intelegi tu! O fi programul tau de vina sau postatul, nu stium, dar eu miam pus punctul de vedere. Cert e ca mai ai nevoie de doua commuri si next.
Okz iti urez multa inspiratie la urmatorul capitol si sper sa fie la fel de palpitant ca asta. Bye :* :-h


[i] Denissu was here
...............[Imagine: bnkWUB1.png?1]


#32
ohyo!este pentru prima oara cand dau un com la acest fic si nu am de spus decat lucruri bune despre acesta. Am fost in mare parte atrasa la inceput de titlul ficului,m-a facut curioasa si chiar se potriveste foarte bine povestii tale,ideea mi s-a parut originala,nu am mai observat-o in alte fanficuri cu naruto,descrierea a fost destula si foarte buna,atunci cand citeam simteam cum sunt atrasa in ficul tau,ca si cum as fi fost acolo,actiunea nu este deloc grabita,totul se desfasoara cum trebuie,dialogul nu este deloc sec sau plictisitor,naratiunea este ok si ea si se imbina frumos cu descrierea si dialogul.
Asta a fost tot ce aveam de zis si spor la scris in continuare,abia astept urmatorul capitol
bye!!!
PS:sper sa nu fie spam din nou pentru ca eu am incercat sa nu fac spam:zuppy11:
[/b][/i][/color][/font]:pls:[/size][size=large]In lumea aceasta sunt doua tipuri de oameni:eu si cei care vor sa fie ca mine

Cei care ma critica si ma invidiaza o fac doar pentru ca ei vad in mine ceea ce ei nu vor fi niciodataZuppy04
E greu sa mergi pe culmea vietii cu inima pustie
E greu sa suferim in tacere si nimeni sa nu stie!!!

#33
mia placut la nebunie ficu tau lam citit non stop de cum lam gasit , actiunea a fost foarte buna , nu mam plictisit deloc cand lam citit ma holbam la monitor cand il citeam nu mai puteam de nerabdare sa vad ce face in continuare Sakura .Povestea a fost foarte originala mai ales ca Neji sa indragostit de Sakura , asa ceva nu vezi intr-un fic prea des.Abia astept nextul!!!

#34
Tnx pentru comentarii. Am eusit si eu sa pun continuarea cu o intarziere de 3 luni :)) . Sper ca nu am dat-o in bara si ca o sa va placa. Lectura placuta.


Intru in hol si sunt lovita de un miros intepator si dezgustator. Imi acopar nasul cu mana si incep sa tusesc infundat. Nu pot afla sursa mirosului, asa ca ma indrept spre intrerupator. Pasii imi sunt apsati si dintr-o data ma simt infricosata. Lovesc cu putere peretele miscandu-mi mana incercand sa gasesc prostia aia de intrerupator. In sfarsit, in cele din urma, am reusit. Camera se inunda de lumina. Mirosul pare sa fi disparut si doar trosnetul mobile inca imi mai dadea fiori. Ma indrept spre dormitort si imi las corpul pe suprafata moale a patului. Se instaleaza tacerea si asata imi da fiori. Am aprins luminile in toata casa si am dat drumul televizorului. Muzica canta in surdina in timp ce eu imi odihnesc trupul. Pleoapele aluneca incet peste ochii obositi si ma pierd in ritmul lent al muzicii. Incepeam sa resimt singuratatea si asta ma durea. M-am ghemuit la marginea patului cu ochii inca inchisi incercand sa ma relaxez. Cand insa s-a stabilit armonia inauntrul meu si am reusit sa pasesc in lumea linistii… am auzit ceva. Erau pasi… si se auzeau de pe hol. Era ca si cum cineva lovea hotarat podeaua venid tot mai aproape si mai apropape, pana cand in cele din urma, se va afla langa mine. Cand am simtit ca a ajuns exact in dresptul usii s-a oprit brusc si a trantit-o de perete. Am deschi ochii speraita. Frica a pus din nou stapnire pe mine. Am inceput sa umblu prin casa in speranta ca voi gasi ceva. Nimic. Era pustie exact asa cum o stiam. “Sakuraaa…!” M-am auzit deodata strigata de o vocea goasa prelunga si se pare ca venea din baie. Am intrat si totul parea atat de normal. M-am privit in oglinda. Picaturi de sudoare mi se scurgeau pe fata in timp ce eram alarmata. Am dat drumul apei lasnd-o sa curga, dorind sa-mi clatesc fata. Apa a inceput sa capete o culoare rosiatica si s-a preschimbat in sange ce curgea neincetat umpland chiuveta dand pe dinafara. Mi-am pus mana la gura uimita incercand sa-mi inghit tipatul disperat. Am inchis ochii pentru o clipa. Am simtit ca podeaua este uda si am constatat cu stupoare ca incet, dar sigur baia era inundata de acel lichid rosiatic. Am fugit alarmata inchizand usa. Mare mi-a fost uimirea sa constat ca intreaga camera s-a preschimbat. Ma aflam intr-o pestera. Peretii erau de piarea, erodati de ape, iar pamantul era noroios. Din tavan cadeau stopi de apa la interval regulate. Era seminintuneic. Am inaintat cu luare aminte, deoarece locul se ingusta. Atat lipsa luminii, cat si umiditatea imi faceau deplasarea greoaie. Am auzit voci si m-am ghidat dupa sunet. Am ajuns la intrand si m-am oprit . Locul parea luminat , iar din lumina am zarit doua siluete.
- Se apropie ziua!...
-In curand, lordul meu…in curand!...
Vorbeau soptit, astfel incat mi-a fost greu sa inteleg ce spun. Nu am recunoscut vocile. Am oftat adanc si mi-am frecat umerii goi. Imi era frig. Atat le-a trebui sa dispara. Am iesit din ascunzatoare si m-am dus in locul unde discutau barbatii. Nimic… Parca nu ar fi fost acolo. Nicio urma … Disparusera ca vantul. Dar cand am vrut sa ma indepartez o sclipire rosiatica m-a atras. M-am aplecat sa ridic obiectul. Era un colier din rubin in forma de lacrima agatat de un lantisor aurit. L-am pus la gat si cand am incercat sa fac un pas totul revenise la normal. Ma aflam acum in sufragerie. Primiul cuvant care mi-a venit in minte genjutsu, a fost o iluzie. D-ar mi-am pipait gatul si am dat peste colier.L-am privit cu bagare de seama si atunci mi-am amintit unde il mai vazusem.

Flashback
Alergam tot mai tare cu zambetul pe buze. In urma mea venea un baiat brunet de doisprezece ani care se prefacea ca nu ma poate prinde. Am obosit asa de tare incat m-am ascuns in spatele unui arbore batran cu frunzele plecate. Baiatul a venit langa copac si s-a oprit.
-Oare unde se ascunde micuta floare de cires? A zambit in timp ce ma privea am incercat sa fug, dar m-a prins de mana.
-Unde vrei sa te duci, mi-ai promis ca daca voi castiga vei petrece ceva timp cu mine, vocea ii era atat de calda incat ar fi totpit orice inima de ghiata. Ne-am asezat pe iarba moale la umbra.
-Dar nu este corect, Itachi kun. Tu esti mult mai mare ca mine si in afara de asta mai esti si ninja, cum as putea eu sa te invoing. Mi-am incrucisat mainile si m-am bosumflat.
-Tocmai pe asta ma si bazam. Stiu ca altfel nu ai fi venit cu mine si asa nu as fi putu sa-ti arat asta. Degetul lui aratator imi indica copacul. L-am privit indeaproape. Ramurile noduroase si incurcate pictate cu verde crud erau presarate din loc in loc cu flori de cires. Petalele lor rozalii imprastiau o mireasa imbietoare si formau o coroana catifelata. La cea mai mica adiere a vantului, batranul copai mai lasa cate o petala sa alunece usor in aerul caldut. M-am cuibarit in bratele lui si am privit cu atentie medalionul pe care il purta la gat. Semana perfect cu o lacrima,rubinie… o lacrima de sange.
- Este frumos asai! Imi spuse baiatul visitor cu privirea atintita in inaltul cerului… Si deasemenea foarte special pentru mine. Dra intr-o zi va fi al tau.
Flashback


E clar ca ceva nu este inregula. Am privit cu luare aminte peretii galbui ai incaperii, oprindu-ma in dreptul bibliotecii si examinand-o cu atentie. Zgomotul unei vaze care ia contac cu podeaua rasuna tare si clar in linistea noptii. Venea din camera mea. Am luat un cutit kunai si am pasit precauta pe coridor strangand obiectul tot mai puternic. Usa era inchisa. M-am oprit. Am apasat incet clanta si am intrat. O silueta robusta inconjurata de o aura neagra statea fix in mijlocul camerei. Am amutit. Sangele mi- s-a urcat la cap si inima imi batea nebuneste. Am facut cativa pasi. Incetul cu incetul ma apropiam tot mai mult de barbatul infasurat in mantie neagra. Cand ne aflam fata in fata si-a scos palaria. Un par de taciune, scapat din stransoare atarna monoton pe spatele sau.Pe fata alba, de mort viu, ii infloreste un zambet batjocoritor. Ochii galbui atat de asemanatori cu ai unui sarpe sclipes de rautate. Se afla in fata mea dupa atata timp si eu nu faceam nimic… Nu am putut sa ma misc.Tremuram… poate de nerabdare. Am strns tot mai tare in palme manerul kunayului, incercand sa-mi fac curaj. Picioarele imi erua moi si ma lasau incetul cu incetul ma gandeam la canapeau ce era la cativa pasi de mine si pe care as fi vrut sa ma asez in acest moment. As fi vrut sa alerg inspre el sa-l lovesc… dar se pare ca picioarele mele obosite nu au reusit sa ma poarte decat pana la canapea. In momentul in care am vrut sa o ating, barbatul a aruncat un cutit, care a zburat milimetric pe langa obrazut meu infigandu-se in perete. In sfarsit am prins curaj. Sangele imi curgea turbat prin vene asemeni unui alergator care ar face orice pentru a ajunge la finish. Am inceput sa fug spre el ca o disperata, pentru ca in sfarsit imi recapatasem controlul asupra corpului. Am tinut cutitul in asa fel incat sa il pot infige in piept in momentul in care il voi intalni. Insa cand acesta a ajuns in dreptul tintei, barbatul s-a prefacut in cenusa. Ce naiba se intampla? Totul se preface in cenusa. A fost o iluzie m-am mangaiat eu cu gandul. Sau chiar este adevarat inca mai am medalionul, dar cum se poate? Am parasite sufrageria si m-am dus in dormitor. Am deschis fereastra si m-am asezat pe pervaz. Aerul intepator imi lovea fata inviorand-o. Deodata am simtit o atingere calduta. Cineva mi-a pus mana la gura incercand sa ma faca sa nu tip cand i-am deslusit chipul, prin geana de lumina, am amutit. Cu ochii rugatori il priveam cu multa blandete. Baiatul s-a apropiat tot mai mult de mine incrusisandu-mi privirea cu a lui,cuprinzandu-ma in mreja amintirilor. S-a asezat langa mine mangaindu-mi fata. La fiecare atingere a lui ma cufundam tot mai mult in ltrecut si incetul cu incetul m-am relaxat. Era tacut. Ma privea in schimb cu ochii rosiatici, inspaimantator de lucitori, ireali. Puteam citit in ei iubirea cu care ma inconjurase o data, miile de intrebari care i se topeau pe buzele subtiri arcuite intr-un zambet sters. Desi zambea ochii ii plangeau. Ma apropii de el si ma las currinsa de bratele lui ce ma cheama tot mai aproape. Il imbratisez. Tanja dupa asta. Se vedea cu fiecare gest , ca ma dorea aproape. Il uram sau poate nu… il iubeam … imi era ca un frate. Da un frate care iti stinge toata durerea imbratisandu-te, te face sa uitti tot ce te inconjoara. Categoric ce simteam nu era dragoste frateasca, dar nici iubire. Nu simteam fiorii dragostei imi pieptul meu, nu ma topeam de dorul sau si nu tanjam sa-I simt buzele capturate intr-un sarut… asa cum visam la Sasuke. Nu. Dra atunc ce insema el pentru mine. Nimic probabil. Mi-am indreptat buzele spre urechia lui probabil sa-I soptesc ceva, dar cuvintele mi s-au inecat in gat. M-a tras mai aproape de el pastrand contactul visual si tacerea. Nu-I puteam vorbi, dar recunosc ca ma linistea. Am ramas fermecat cateva clipe, iar apoi l-am respins doream sa-l alung. M-a prins de mana, tragandu-ma mai aproape de el. M-am eliberat recapatandu-mi cunostinta” Pleaca” am banguit incet stins. S-a indepartat disparand in intuneric. “Iarta-ma” am auzit din umbra soptit, cu tristete.
Lunile ce au urmat au fost imbricate in monotonie, neschimbate. Lucrurile si-au reluat cursul firesc. Timpul trecea necrutator periculos de incet. Tot ce-mi amintesc din acea perioada au fost antrenamentele intense, ce au urmat, si serile interminabile de studiuuu in liniste, incercand sa iua note cat mai mari. Dar nu ma ridicam niciodata la nivelul lui Sasuke, care ramanea cel mai bun. Totusi din ziua balului nu-mi mai vorbise. A intrat in rutina zilnica din care eu nu faceam parte bineintele. Era rece, distant, chiar mai mult ca inainte. Nu ii mai pasa de nimeni. Singur. Dar invingator… Totusi doar in ochii nostril pentru ca lui nu-I pasa, se considera inca slab si neputincios. Nu-si putea indeplini scopul dorit cu ardoare. Suferea in tacera. Si nu il puteam ajuta. Ce putea sa fie mai normal decat asta. Ma obisnuisem deja cu totul si tacerea lui imi mangaia sufletul golit. Si tocmai cand credeamca nimic nu ma mai poate surprinde am primit o veste nesteptata…

3 comentarii pentru continuare, dar va rog sa incercati sa nu faceti spam
[Imagine: 19751918_ARZDZEIZG-1.jpg?t=1303932362]
[Imagine: 5905958325a7056013714l-1.jpg?t=1303932519]

Abisul umbrelor Chiar nimeni nu mai este interesat de ficul meu? Sa stiu daca sa-l mai continui sau nu.









Utilizatori care citesc acest subiect:
1 Vizitator(i)


This forum uses Lukasz Tkacz MyBB addons.