48 de ore [yaoi]

[Yoko]

Mii de multumiri tuturor!!
@ Mousy - hi hi!! Inca un pic, inca un piculet! E o tortura pentru toata lumea din cate observ eu. :)) Povestea lui Sho va fi si ea explicata la un moment dat. Capitolul pe care-l postez acum mai mult pune paie pe foc in ceea ce-l priveste pe Sho.... si pe Ryu la sfarsit. :))) Am zis clar ca in cazul in care nu era Ryu, Sho ar fi fost in mod sigur personajul meu preferat. Mai ales cand o sa-i afli povestea... :D Sho sa se imprieteneaca cu Kenzo? Hmmm.... desi ma mananca degetele sa "zic" ceva despre asta, chiar nu pot momentan. :)) Multumesc frumos!
@ nolazy - uffff se pare ca iar ne despartim pentru o perioada. O sa ai ceva de citit cand te intorci. :D Sho... oricat de mult as vrea, chiar nu pot sa dau detalii despre el. Intr-adevar, nu e tocmai un baiat bun, dar... Sa zicem ca stie prea bine ce vrea si o sa salveze pe toata lumea. :D Multumesc frumos!
@ Lithium - teehee! Cum ii spuneam si lui Mousy, zau ca nu pot sa zic nimic despre Sho - Kenzo momentan. Ceea ce e sigur, este ca Sho ... ufff cum naiba sa zic... Sho o sa aibe un rol important de jucat si vor fi destule detalii date de "toate genurile" in ceea ce-l priveste. :D Atata timp cat e Ryu e ok deci. :)) Pai dorinta o sa ti se indeplineasca destul de curand... :D Multumesc frumos!
@ Shuichi_angel - sincer acum ca stau sa ma gandesc, habar n-am cum mi-a venit ideea povestii. A venit dintr-o data, pur si simplu, de la cap la coada, gen: asta o sa faca asa, celalalt asa si finalul va fi asa, iar acum mai trebuie doar sa le pun pe foaie. :)) Ma bucur ca-ti place! Multumesc frumos! :D
@ akira-chan - ufffff da, l-am lasat pe saracul Kenzo cu ochii in soare, dar la un moment dat o sa aiba parte de atata "actiune" incat o sa-mi multumeasca pentru clipele de ragaz pe care i le-am dat acum. :))) Jun... Vor aparea si reactiile lui in capitolele urmatoare si o sa cam surprinda pe toata lumea. :D Multumesc frumos!
@ pres.mar - teehee! Te inteleg perfect! La un moment dat, atunci cand ai o activitate sau un lucru care-ti place foarte tare, il uzezi intr-atat incat ajungi la un punct de suprasaturatie. :)) Welcome back anyways! :D Ce o sa faca si ce o sa spuna Jun va aparea in capitolele urmatoare si va fi o adevarata surpriza. :D Multumesc frumos si may the inspiration be with you! :))
@ Syd - draguta mea, iti promit ca n-o sa te mai tin mult pe jar. Scenele dupa care tanjesti nu sunt departe. :)) Intr-adevar, se complica tot, dar se vor descurca atele destul de frumos. :D Multumesc frumos!
@ Yaku-chin - multumesc frumos, sper sa-ti placa si continuarile la fel de mult, dar din pacate chestia cu suferinta va mai dura ceva ceva. :D Totusi... o sa fie o tortura placuta. Mwwuuhahaha! :))) Multumesc frumos!

Enjoy the next chapter! :)

--------------------------------

Cap XIII -- Ghinion --

“Fost detinut... Acest om este un fost detinut! Dumnezeule, cum a putut bunicul meu sa gazduiasca in propria lui casa un fost detinut?” Fiind mult prea ocupat cu problemele ce-i implica doar pe Jun si Ryu, nu i-am acordat lui Sho o atat de mare importanta. Totusi, aceasta noua descoperire ma face sa ma pierd cu firea si sa-mi imaginez tot felul de scene care mai de care mai odioase, mai sangeroase si mai brutale. Ma cutremur la gandul ca tocmai am petrecut o noapte sub acelasi acoperis cu acest om. Acum ca toata atentia imi este indreptata catre el, cuvintele lui in timp ce vorbea cu Ryu imi rasuna puternic in urechi, cuvinte pe care nu le-am luat in seama la momentul respectiv: “Recuperez acum toate mesele pierdute in iadul ala.” Se referea, oare, la puscarie? Ce crima a comis, de fapt, acest om? Cat de periculos este? Acum ca stau sa ma gandesc mai bine, nu stiu absolut nimic despre el. “Kenzo, idiotule, cand ai inceput sa te pierzi cu firea atat de repede? Gandeste putin!In mod normal, in cazul infractorilor periculosi, in nici un caz nu li se dau obiecte metalice care ar putea foarte usor sa fie folosite pe post de arme albe. La naiba, nu li se dau nici sireturi sau cordoane, deci e clar ca metalul este din capul locului exclus din ecuatie. Asadar, orice crima ar fi comis, in nici un caz nu a fost ceva grav. Oricare ar fi situatia, am sa caut detalii cu privire la initialele de pe placuta lui: S.C.P. Cel putin asa voi afla cate ceva despre locul unde a fost inchis si ce fel de detinuti sunt trimisi acolo. Takagi Sho... Ceva din personalitatea lui imi da fiori pe sira spinarii... Ceea ce e sigur este ca de acum inainte va trebui sa-mi masor fiecare cuvant in prezenta lui, va trebui sa ma stapanesc, va trebui, practic, sa merg ca pe un strat de gheata foarte subtire.”
- Hei, pustiule, trezeste-te! mi se adreseaza el zgaltaindu-ma usor.
Imi ridic brusc privirea atintind-o asupra chipului sau. Abia acum realizez ca pe tot parcursul monologului meu interior n-am putut sa-mi dezlipesc ochii de pe misterioasa placuta metalica de la gatul lui.
- Uite care-i treaba: daca ai ceva de zis, spune! N-am de gand sa te omor pentru niste vorbe, completa el afisand un ranjet diavolesc.
Tresar violent si incep sa-mi pun propriile teorii la indoiala. Vazandu-mi expresia terifiata, Sho izbucneste intr-un ras batjocoritor de nestavilit.
- Pustiule, esti mult mai naiv decat lasi sa se vada. Ai observat placuta si, evident, te roade curiozitatea in timp ce iti imaginezi cai verzi pe pereti. Da-i drumul, intreaba! imi spune el asezandu-se langa mine pe banca.
Sa-l intreb? Ma indeamna sa-l intreb, dar tocmai din pricina ca el pare atat de dispus sa-mi satisfaca curiozitatea nu ma simt in stare sa spun nimic. Tocmai din cauza ca m-a citit atat de bine, simt o retinere in a incepe un interogatoriu sau poate... sau poate mi-e teama de ceea ce mi-ar spune...
- Ai dreptate, am observat placuta si am inceput sa-mi pun intrebari. Asta tine de simpla curiozitate tipic umana...
Tresar pentru a doua oara, insa de data aceasta sunt surprins de propriile mele cuvinte. “Asta tine de simpla curiozitate tipic umana?? Astea sunt exact cuvintele pe care mi le-a adresat Ryu ieri in toaleta baietilor. Cand dracului am inceput sa-l mai si citez pe el?”
- ‘Neata, Kenzo! aud vocea adormita a lui Kou venind de undeva din spatele meu.
Imi tin rasuflarea si simt cum mi se taie picioarele cand il vad pe Sho apropiindu-se de urechea mea.
- Vom discuta noi alta data. Momentan, n-ar fi tocmai de bun simt sa-l las pe avocat singurel..., imi sopteste el pe un ton care imi face pielea de gaina.
Se ridica de pe banca cu un zambet rautacios ce ma duce automat cu gandul la Ryu. Cei doi fac o echipa teribila impotriva mea. Impotriva mea?... Nu inteleg ce-am facut, ce le-am facut de nu-mi dau pace. Au aparut dintr-o data si mi-au dat toata viata peste cap. Stai putin! Ce a vrut sa zica prin “n-ar fi tocmai de bun simt sa-l las pe avocat singur”? Aparent, n-ar fi fost nimic deplasat, dar tonul pe care a rostit cuvintele acestea si zambetul machiavelic de pe fata lui imi ridica mari semne de intrebare. Oare...?
- Hei, Kenzo, esti atat de livid si extenuat incat nu pot sa gasesc decat doua explicatii posibile, mi se adreseaza Kou ajungand impreuna cu Hiro in dreptul meu. Una ar fi ca tocmai ai vazut o fantoma, dar asta iese din discutie avand in vedere faptul ca si noi l-am vazut pe tipul care era langa tine, deci e clar ca avea carne si oase. A doua si cea mai plauzibila varianta este ca tu si avocatelul tau v-ati zbenguit la fel de mult asta noapte ca si mine cu Hiro, concluziona el fiind imediat apostrofat de iubitul sau care-i arunca o privire ce ar putea cu usurinta ingheta o oaza in desert.
- Kou, esti de-a dreptul incredibil! In primul rand, puterea ta de deductie nu este in cea mai buna forma dimineata atunci cand ochii tai vad numai zbenguieli. In al doilea rand, ai face bine sa-ti inchei camasa. Directorul Fujimoto iar o sa faca o criza de nervi daca te vede asa. Apoi, verifica mai bine expresia de pe fata lui Kenzo. Cred ca varianta cu fantoma ar merge mult mai bine, explica Hiro gesticuland. Hei, Kenzo, ce s-a intamplat? Tot Ryu e de vina?
Trag aer in piept si las privirea in pamant. Stiu ce-mi vor spune, dar adevarul este ca sunt atat de confuz incat imi simt capul pe cale sa explodeze si imi vine sa urlu de nervi.
- Da, tot el. Fara sa-l mai pun la socoteala pe Sho..., raspund absent inca adancit in ganduri si rupt de realitate.
- Sho? intreaba Kou facand ochii mari, complet nedumerit. Asari Sho, profesorul de literatura universala? continua el din ce in ce mai uimit.
Acum imi dau seama ca n-am apucat sa vorbesc cu ei aseara despre tot ceea ce s-a intamplat dupa ce am parasit apartamentul lor.
- Nu. Sho este tipul care statea pe banca langa mine pana sa veniti voi. Am sa va explic totul putin mai tarziu. Ar fi bine sa mergem in clasa cat mai repede pana nu apare si Ryu. Sunt sigur ca ma asteapta o serie de insinuari cu privire la faptul ca nu l-am asteptat si am plecat inaintea lui..., le spun ridicandu-ma de pe banca.
Fac cativa pasi, insa bag de seama ca cei doi nu ma urmeaza. Ma intorc si le privesc chipurile. Stau nemiscati, ca niste statuete din portelan, cu ochii iesiti din orbite si buzele intredeschise. Nu schiteaza nici un gest, nici nu clipesc si as putea jura ca nici nu respira. Sunt intr-atat de comici incat, chiar si in situatia in care ma gasesc, nu reusesc sa ma abtin si izbucnesc intr-un ras isteric.
- Scuze, le spun vadit amuzat de intreaga scena. Am o groaza de lucruri sa va povestesc. Ryu si tipul de mai devreme, Sho, locuiesc in casa mea pentru o vreme. Totusi, am sa va detaliez toata treaba pe drum spre clasa.
Noua informatie se pare ca are exact efectul invers celui asteptat de mine. Hiro pare ca nu mai are mult si lesina, iar Kou are o expresie atat de contrariata incat ai spune ca tocmai a aflat veriga lipsa ce uneste regnul animal de fiintele umane. Ii trag pe fiecare de cate o mana si ne indreptam spre intrarea in scoala. Ca de fiecare data, admiratorii celor doi susotesc incantati avand grija sa evidentieze fiecare detaliu ce-i fac pe Hiro si Kou atat de atragatori. Reusesc sa-i tarasc dupa mine prin masa de elevi si ajungem cu bine in sala de clasa. Ma asez in banca si ii privesc distrat pe cei doi facand acelasi lucru in mod mecanic. Se intorc cu fata la mine fara sa spuna un cuvant, asteptandu-ma sa le dau detaliile intamplarilor petrecute aseara.
- Sa va explic..., incep sa vorbesc oftand.
Sunt intrerupt, insa, intr-un mod cat se poate de ciudat. Clasa care pana acum cateva momente era plina de agitatie, galagie, zgomot de scaune zgariind parchetul, dintr-o data se cufunda intr-o tacere mormantala. Instinctiv, am banuit ca profesorul cu care avem prima ora a intrat in clasa, dar o reactie ca aceasta nu se intampla nici macar atunci cand este vorba de directorul Fujimoto. Ne intoarcem toti trei privirile spre usa si ne ciocnim de intensitatea ochilor albastri ai lui Ryu. La inceput timid, iar mai apoi din ce in ce mai exaltati, colegii incep sa sopteasca intre ei diverse remarci foarte asemanatoare cu cele auzite atunci cand Hiro si Kou isi fac aparitia. Cu calmul lui impenetrabil, Ryu se indreapta spre noi cu pasi rari pastrandu-si privirea atintita spre mine si se opreste in dreptul bancii mele. Ii vad fluturand pe buze zambetul pervers de rautacios, dupa care isi arunca rucsacul pe scaunul din spatele meu asezandu-se pe cel ramas liber. Chiar daca stau cu spatele la el, ii simt privirea injunghiindu-mi ceafa, ii simt rasuflarea, sunt constient, practic, de fiecare detaliu al fiintei lui. Nu scot niciun sunet, nu fac nicio miscare, ma simt complet paralizat. Acesta este unul dintre multele momente in care multumesc cu lacrimi in ochi cerului ca ii am langa mine pe Hiro si Kou. Realizand imediat ce se intampla cu mine, Kou ma trage de mana aplecandu-ma peste banca si incepe sa palavrageasca despre festivitatea ce a avut loc ieri. In acest fel, imi ofera, oarecum, sentimentul ca m-a desprins de Ryu, ca am iesit din cercul aurei lui. Imi adun toate puterile pentru a incerca sa fiu atent la ceea ce spune Kou; imi dau seama ca face asta pentru a-mi indeparta gandurile de la prezenta lui Ryu si stiu ca in mod firesc asta ar trebui sa fac. Este, totusi, al dracului de greu. Cuvintele lui Kou zboara pe langa urechile mele fara sa ajunga sa fie procesate de creier. Ryu nu scoate niciun cuvant, dar am in fata ochilor o imagine extraordinar de clara a sa: sta relaxat pe scaunul din spatele meu, cu picioarele intinse, cu privirea atintita asupra crestetului meu si rasucind un pix intre dinti. Acest om este definitia sexualitatii perfecte. Un val de caldura imi ameteste capul si il simt raspandindu-se in intreg corpul, prin piept, prin brate si pana in varful degetelor, prin stomac, prin coapse si prin picioare. Se misca haotic si cu repeziciune incolacindu-se in jurul ligamentelor mele si trimitand regulat impulsuri catre barbatia mea pe care o simt zvacnind amenintator pe dinauntrul pantalonilor. Este pur si simplu fenomenal efectul pe care Ryu il are asupra mea. Este incredibila reactia corpului meu la o simpla privire catre el.
Profesorul de economie politica isi face aparitia cu aceeasi punctualitate incontestabila inchizand usa in urma lui la fix ora 9. Este pentru prima data cand simt o bucurie atat de mare vazandu-l pe acest om insipid, sever si fanatic discipol al economistului Keynes. Imi concentrez fiecare nerv al creierului pentru a-mi imagina modalitatea de finantare a economiei britanice pe timp de razboi cu care profesorul isi incepe de fiecare data ora. Cand in sfarsit bataile inimii mele ajung la un ritm normal si reusesc sa imi transpun psihicul in teoriile complicate ale economiei, simt o atingere usoara pe partea dreapta a gatului meu. Deseneaza un cerc, apoi taie o linie oblica pana ajunge pe partea stanga, urca printre firele de par si se opreste la lobul urechii.
Ma ridic brusc in picioare reusind sa atrag toate privirile asupra mea. Raman blocat pentru cateva clipe, dupa care bajbai niste scuze si ies din clasa impleticindu-ma. Intru in toaleta baietilor fara sa bag de seama ca Ryu ma urma indeaproape. Ma simt imbrancit cu putere si ma lovesc de una dintre chiuvete. Imi intorc capul pregatit sa turui o serie de cuvinte nu tocmai placute, dar acestea mi se opresc pe buze cand il zaresc pe Ryu blocand usa.
- Ar fi pacat sa fim intrerupti si de data asta, rosteste el pe un ton care-mi face sangele sa inghete.
Isi trece limba peste buze si se apropie incet de mine...

-----------------------------
Multumesc celor ce au citit!