• Ðaηgerσus Ł๏√ξ •

[Zummy]

iti multumesc draga ‡Whisky~Fără~Gheaț㇠pentru comentariu si nu m-am descurajat dar nu-mi placea sa pun capitol dupa capitol :D acu sper sa-ti placa nextul >:D<

O inima zdrobita in caderea petalelor de trandafir

Chapter 2

Astept si tot astept dar nimeni nu face nimic , doar se uita si stau ca niste statui . Ochii mei sunt inca inchisi iar gandul meu zboara la toate intamplarile distractive din viata mea , si cand realizez ca o sa mor si trebuie sa ma despart de realitate si de frumoasa lume imi vine sa cer iertare criminalilor , dar nu am facut nimic si deasta nu-mi pot cere scuze . Ar fi penibil sa-mi cer scuze asa din senin ca-mi vine mie . Deschid ochii si vad pamantul fisurat mai sa se crape si sa desparta lumea de adevar sau iadul de rai . Poate am murit si nu am simtit nimic si acum sunt intre moarte adica iadul si intre viata vesnica , raiul . Orice ar fii nu cred ca Akatsuki vor fi in ambele dimensiuni si cum inca sunt prezenti , cred ca am ajuns in iad . Dar oare ce rau am facut eu , zimi tu doamne . Nu prea am idée dar daca asta ti-e decizia e in regula . Imi ridic capul si observ in sfarsit soarele candva acoperit de coroanele copacilor . Semana cu … parul lui Naruto . Sincera sa fiu deja imi e dor de el si doar cand ma gandesc ca aici e punctul vietii mele si ca nu o sa am acces la omenire imi vine sa ma sinucid . Nu pot sa mor de doua ori , nu am cum . Adica mor in viata de pe pamant mai mor si in iad si unde ajung ? cred ca in infern si intuneric complet .


Nu stiu cum dar intregul meu gand dedicat parerii de rau este zdrobit si spulberat in mii de bucatele furate din amintirele mele . De cine ? de Akatsuki , normal . Acestia si-au unit mainile formand un cerc al carui mijloc eram eu . Cred ca fac un ritual prin care se decide unde merg , iad sau rai . Cred ca am deja bilet de dus spre iad dar nu cred ca s-au fabricat inca cele de intors . Barca este pregatita si are si un carmaci care o manuieste cu multa dibacie prin lava asta din intregul iad . Mereu curge lava si dupa ce oamenii sunt arsi in smoala sunt aruncati in lava asta care creste cu fiecasre om mancat . O sa mai manance unul , unul cu par roz si ochii safirii . Voi fi cireasa de pe tort , sau de pe lava in cazul iadului . Deci voi fii cireasa de pe lava a iadului si apoi devorata fara pic de dezgustare de aceasta . Apoi cine stie ce urmeaza dupa iad . Presupun ca un alt nivel , unul mult mai greu . E ca un joc , doar ca depinde de viata si de moarte .
Eu ca un mijloc al cercului format de Akatsuki ma invaluiesc intr-o chakra de culoare roz si apoi imi iese prin ochi si prin gura ca un fel de fum negru . Mi-au luat sufletul , si acum trupul meu fara pic de viata in el cade jos pe pamantul inca umed . Soarele este instantaneu acoperit de norii reginei noaptea si cade un strop pe chipu-mi palid . Cad unul dupa altul si usor leaga un lant de picaturi formand astfel ploaia . Se zdrobesc de corpul meu dar eu nu simt nimic , nici placere nici dezagreere nici un fel de senzatie . Ma priveste sufletul meu de acolo de sus si-mi pare rau pentru relele facute deaorece eu pe aceasta lume nu am suferit , dar el acolo , va fii chinuit . Daca as putea mi-as cere scuze , m-as pleca in fata lui si i-as saruta mana apoi as ramane cu marele meu cap plecat in fata iluminatiei lui . I-as mai multumii ca ma ales pe mine sa-i fiu gazda si i-as ramane vesnic recunoscatoare . Dar daca eu sunt moarta si-mi vad trupul neinsufletit la pamant si sufletul e sus atunci… eu ce sunt ? doar o iluzie sau doar o inchipuire de-a mea , poate a doua personalitate pe care mi-o creasem sau o a doua lume . Acum sunt in intuneric si nu mai e nimeni aici . Sunt doar eu cu mine . Dar care mine ? ca am murit ca si trup dar ca si suflet . Si sunt doar o iluzie pe care un simplu numic o poate distruge si atunci eu nu as mai exista nici ca o mica fantezie sau altceva . Ma pot evapora la fel cum o fac stropii de ploaie care ajung in apa marilor si oceanelor dar aici in acest infern nu-i nici lumina si atunci de unde sa cer altceva . Trebuie sa ma multumesc doar cu atat cu micul putin pe care il mai am . Incerc sa caut ceva in intuneric dar dau tot de mine . Eram jos intr-o balta de sange cu hainele rupte si urme de bataie pe intregu-mi corp . In alta parte a acestei neguri apare sufletul meu trist si dezamagit cu un ton de superioritate dar , asta sunt eu . Trupul meu inca zacea in acea balta si nu facea nimic asa ca m-am dus sa-l ridic dar sufletul ma luat de mana si apoi mi-a luat si trupul de mana . Am format un cerc din mainile noastre legate ca un lant si toate aceste trei destine au intrat in unul singur si eu….


Eu m-am trezit . Eram pusa pe imensa sabie a lui Kisame si carata de el . Ma mir ca nu-l dureau oasele , dar el e un fel de rechin si astia nu au oase . Nu inteleg de ce ma mir dar tot eu sunt si asta . Eram in spate de tot , iar ceilati erau mult in fata pestelui . Capul si seful organizatiei era Pein dar adevaratul lider era Madara . Nu pot spune ca-i cunosc personal , nu am cum , stiu doar mici amanunte si atat . Cred ca o sa ma omoare dar era mai simplu sa mor acolo si totusi nu inteleg de ce vor sa ma omoare la sediu lor sau vagauna ce-or avea .

-Hei , cap de peste , ce crezi ca faci ! tip dandu-i pumni in cap lui Kisame .

-Hei ! Atentie , s-a trezit frumoasa adormita ! striga el la ceilalti membrii care se intorc la auzirea spuselor lui .
Kisame se opreste si ma arunca cat colo , iar ceilalti se apropie si ei . Of , doamne mai finut nu putea fii si pestele asta , dar de unde , daca ei nu stiu ce e aia mila . Si totusi , daca m-au luat cu ei au nevoie de un serviciu de-al meu . Am mentionat cumva ca sunt un medic ninja ? da ce conteaza . Deci probabil Madara asta este grav bolnav si are nevoie de ajutor , oricum e o piesa de muzeu deci nu prea cred ca ar conta daca moare sau nu . Ma ridic de pe jos si-mi scutur fustita rozalie de praf .

-Oho , vezi ca ne-am murdarit fustita ! spune un tip cu parul argintiu si cred ca e foarte vorbaret , ma uit la el urat si incepe sa rada ca idiotul .

-Ha ! Ce crezi ca daca te uiti la mine cu ochii aia de copil nevinovat….

-Rectific ! Nu sunt de copil…. ma intrerupe si imi vine sa-i dau o palma dar ma abtin .

-Oho si atunci de ce sunt ? De om neajutorat si incoltit ? Da sigur , vezi ca m-am speriat prea tare ! nu numai vorbaret ci si al naibi de enervant si eu credeam ca Naruto e enervant .

Incep sa-mi mangai bratul drept cu palma stanga in semn de singuratate , pentru ca imi era chiar foarte dor de blond , de glumele lui si de tot ce facea . Imi vine sa plang si chiar cand sa-mi cada imaculatele perle vine un blond la mine si ma intreaba daca ma simt bine punandu-mi mana pe umar . Ma incrunt si sprancenele mele formeaza un unghi . Ii dau mana jos blondului si ii spun ca sunt bine .

-Sa nu-mi spui ca iti place copilasul asta ? zice din nou tipul de mai devreme .

Blondul nu zice nimic doar trece in randul lui . Pain se apropie de mine si-mi spune ca trebuie sa merg cu ei dar nu mai ascult ce are de spus deoarece il intrerup intrebandu-l ce se intampla daca nu vreau . Simt un kunai ce-mi sta in spate mai sa mi-l strapunga si aud cum mi se spune ca voi fii obligata . Roscatul pleaca din spatele meu si se duce la locul lui . Imi pun mainile in san si o iau inainte , apoi vin si membrii organizatiei .

-Trebuie sa-i scoata cineva fitele astea din cap ! nu prea stiu cine a zis dar ce conteaza .

Ma intorc si ii vad cum se opresc din “captivanta” lor discutie .

-Sa stiti ca mai sunt aici ! le spun aratandu-ma .

Nu mai spune nimeni nimic si pornim iar la drum . As incerca sa scap dar nu stiu pe unde mi-am pierdut gentuta cu arme . Parca destinul asta ar vrea cu ardoare sa fiu eu Akatsuki , de parca as fii capsata de ei si nimeni nu s-ar oferii sa deschida capsele si sa ma elibereze .