Pain and Pleasure [yaoi, +18] DeDal N. & Midnight Mistery

[DeDal N.]

Ohayo minaaa !!!
DeDal N. (adica eu) si Midnight Mistery s-au gandit la o colaborare. Pentru inceput vreau sa va spun ca ne-a luat ceva timp pana cand am cazut de acord asupra numelor personajelor. Dar totul a trecut si totul e bine. Vrem sa va invitam sa savurati un nou fic, unul mai special, asa cum suntem amandoua *sarcastic smile*. Nu ma luati in serios, doar fic-ul. Enjoy.

Prolog

Si totusi, ce e iubirea?
Multi savanti, oameni de stiinta si romancieri au incercat sa gaseasca definitia acestui fenomen. Desii, drept sa spun, ma indoiesc de acest fapt.
Nu exista o definitie destul de buna pentru a descrie o asa senzatie. Nu sunt cuvinte care pot descrie sentimentele unice pe care le ai de fiecare data cand privesti in ochi persoana iubita. Eu, nu am putut sa o fac niciodata. Simt ca de fiecare data cand ni se intalnesc privirile acea persoana imi va citi gandurile si imi va cunoaste temerile si slabiciunile. Un zid invizibil apare intre noi si cuget la ce e de facut. Sa incerc sau sa ma dau batut. Poate altcineva ma va ajuta. Poate nu trebuie sa fac totul de unul singur. Dar in acelasi timp, eu sufar pentru greselile mele. Eu trebuie sa le repar, mi se pare logic nu? Sau poate innebunesc…

Capitolul 1: O zi ca oricare alta

Salut. Numele meu e Ai. Stiu, stiu, numele meu are o insemnatate foarte speciala. Iubire, din cate stiu eu. Vreau sa va povestesc putin viata mea doar ca sa va dati seama cum am ajuns in aceasta pozitie.
M-am nascut, am crescut si am trait ca un om normal. Am avut prieteni, am trecut prin adolescenta nebagand in seama parerile celor din jur deoarece eu eram cel ce conta. Nimeni nu indraznea sa imi intoarca vorba deoarece eu aveam dreptate intotdeauna.
Cand vine vorba de femei, acestea vin si pleaca fara incetare. Am reusit sa imi infiintez o companie si acum contul meu din banca creste din an in an. Tocmai de aceea am facut compromisuri si inca fac. Nu am avut nici o relatie serioasa, doar aventuri. Mai la obiect, nu am intalnit acea persoana speciala care sa imi faca pulsul inimii sa o ia razna.

Ea, o fata timida, speciala, o fata care m-a cucerit pe loc. Ea era persoana de care aveam nevoie pentru a-mi readuce viata pe un fagas mai normal. Cu ajutorul ei obsesia mea pentru femei s-a stopat si asa am cunoscut caldura si linistea unei vieti linistite. Nici o clipa nu ma gandeam ca la un moment dat, va trebui sa aleg intre o dragoste care putea dura o viata si intre o iubire interzisa. Doar intotdeauna facusem alegerea potrivita, instinctele mele nu m-au tradat pana acum. Pana cand...

-Ai, te simti bine?
Intrebarea m-a luat pe neasteptate.
-Da, da, ma simt bine.
Saphira. Fata care imi vorbea pe un ton dulce, cu o voce mai blanda decat cea a unui preot. Da, stiu, comparatia nu e tocmai cea mai potrivita, dar la asta ma duce gandul acum.
-Nu uita, ai sedinta la ora 11:00 iar apoi trebuie sa te intalnesti cu viitori tai parteneri de afaceri. Aveti multe de discutat, imi zambi ea din toata inima.
-Ah, intalnirea. Multumesc pentru ca mi-ai amintit, as fi uitat de ea. Ce m-as face fara tine?
Saphira ma privi o clipa apoi se apropie de mine. Ii simteam parfumul si atingerea blanda. Sub privirea ei tot adevarul iesea la suprafata.
-Nu stiu, probabil ai gasi pe altcineva sa imi tina locul. Sunt multe femei acolo, afara care ar fi gata sa te urmeze.
-Ce vorbesti? Esti unica, nu ti-am mai spus asta pana acum? Ma mir...
-Ba da, in fiecare seara. In felul asta, nu o sa uit prea curand, asta vrei nu?
Am zambit magulit. Imi citea gandurile de fiecare data cand ma privea. Era ceva magic, ceva special in legatura cu ea. Chiar era unica.

Intalnirea decurse fara probleme. Aflasem ca scoteam din ce in ce mai mult profit, ceea ce ma relaxa. Eram atent la rivali, acestia erau pretutindeni. Insa aveam subalterni inteligenti care faceau tot posibilul ca afacerea sa mearga ca pe roate.
Multumit, am parasit incaperea, gandul zburandu-mi la o cafea delicioasa pe care avem in plan sa o devorez, daca poti sa faci asta cu bauturile.
Am iesit din cladire si urcand in masina, aud soneria telefonului. Era Saphira. Dupa o scurta conversatie am decis sa ne intalnim la un local apropiat. Era un loc intim, perfect pentru un sarut si poate, o atingere.
Multumit, am urcat in masina, grabindu-ma la intalnire. Pe drum observ un anunt ce impanzea peretele unui bloc. Se pare ca un anume tip avea de gand sa tina un spectacol de pian in apropiere, chiar in acea seara. Dupa marimea panoului presupun ca era cineva important, desi eu nu auzisem in viata mea de acel tip, Aaron. Ridic din umeri nepasator, placut surprins ca aveam unde sa ies in acea seara.

[AlerimxD]

Uuu... o nouă poveste. Cum se poate să lipsesc, mai ales când prietenele mele virtuale o scriu ? ;;)

Well, începutul este foarte bun. Ador prologul şi cuvintele pe care le-ai folosit, D., ai un stil simplu şi plăcut, la fel ca şi Snowy.
Asta este foarte bine, sunt sigură că veţi descurca foarte bine deoarece vă potriviţi la stil. Numele normal că a fost greu să le alegeţi, mai ales când îmi spuneam şi eu părerea...
Ah, D., nu ai scris cu diacritice, acum observ. Cum se poate aşa ceva ? =] Şi nici n-ai pus spaţiu după linia de dialog.

Sper să faceţi o poveste interesantă, plină de situaţii neprevăzute. Defapt ştiu că veţi reuşi.
Nu ştiu ce să mai spun, chiar nu ştiu...
Vă urez succes şi multă inspiraţie, darlings >:D<
Xoxo, AlerimxD.

Edit după doar un minut : Ce uitucă sunt. Să mă anunţaţi mereu când puneţi continuarea, ca de obicei, ca să fiţi sigure că trec pe aici. S-ar putea să nu observ singură mereu...

[Addeh]

Fetelor, un nou fic deci, hm? Este o placere sa citesc, mai e si yaoi:)) Apropo de nume, imi place Ai. Ma bucur ca din primul capitol, actiunea este buna, adica nu ai grabit lucrurile sys`, e foarte ok.:D
Deci tanarul Ai o place pe Saphira[ce nume grozav:X] Hmm... si totusi, e imposibil sa n-apara un tip in peisaj, Aaron ala...:-? M-ati facut curioase my dears. Sper sa nu intarziati:o3
:bye:

[Liar]

Ok, mă bag şi eu pe aici, deşi ştiu că nu am ce căuta dar în fine.
Păi mie una îmi place mult ficul şi pe deasupra mai e şi yaoi. Are descriere bună, Acţiunea nu e fulger, greşeli, îmi e cam lene să caut dar la ce am citi nu am văzut nici una. Cât despre poveste, mie îmi place. Este destul de interesantă deşi cred că e prea devreme sa îmi dau cu părerea. Oricum spor la scris fetelor, la următorul capitol am să fiu prezentă aici.

[SnowFlake.]

Mă scuzaţi că nu am apărut pe aici mai devreme, presupun că ştiţi de ce.
So Enjoy ^^.



Capitolul doi - Spectacolul


M-am uitat la ceas emoţionată. Nu doream să intarzii, ştiam că asta avea să-l scoată din sărite pe Ai. Scumpul meu, Ai. Îl iubesc atât de mult şi el pe mine, din câte se vede.
Am căutat câteva haine mai lejere şi în sfârşit eram gata. M-am privit în oglindă. Bluza de culoare roşie stătea perfect peste blugii mei negri. Părul lung şi blond îmi cădea lin pe spate, ceea ce mă încânta. Mi-am aplicat un strat de ruj şi am pornit la drum.
În această seară aveam de gând să merg pe jos. Îmi plăcea atât de mult să mă plimb în aer liber. Mergeam destul de repede, dar nu am putut să nu observ marele afiş ce împânzea peretele unui bloc. Un spectacol de pian? Sună destul de bine, deşi nu am mai auzit de acest tip niciodată. Sigur îl voi convinge pe Ai să mergem. Ce nu ar face el pentru soţioara lui?
Ajunsă în sfârşit în local, l-am zărit stând într-un separeu. Întotdeauna dorea să fim doar noi doi, feriţi de ochii lumii şi adevărul era că şi mie îmi surâde ideea. M-a luat de mână şi m-a condus până la masa noastră. M-am aşezat şi am început să-l studiez. Părea obosit, după acea şedinţă nu mă miră. Tot timpul este ocupat cu munca şi acest lucru îl stresează, iar eu încerc să-l destind adesea. Nu reuşesc tot timpul, dar sunt fericită pentru că încerc. Ochii lui căprui mă priveau cu multă iubire, iar buzele lui cărnoase parcă le aşteptau pe ale mele. Am privit în jur şi cum nu ne privea nimeni, m-am aplecat peste masă şi le-am unit. Iubeam să mă joc aşa, de-a şoarecele şi pisică. Nu m-a înlăturat spre marea mea surprindere, se pare că se obişnuise cu avansurile mele în public. Buzele noaste se jucau gingaş. Când acel sărut s-a terminat, i-am cerut chelnerului două cafele. Eu o vroiam cu lapte, nu suportam să beau fără, însă Ai da. Nu avea nici o problemă cu asta. M-am gândit că ar fi destul de bine dacă aş începe discuţia acum.
- Dragul meu, Ai! am început eu, cu o voce aproape imploratoare. Ai văzut afişul acela uriaş?
M-a privit cu subînţeles. Şi-a arcuit buzele şi mi-a oferit zâmbetul lui cel mai firav.
- Saphira, a rostit apoi pe un ton senzual. Acel ton care mă face adesea să mă topesc. Spune-mi ce doreşti.
- Să mergem la acel spectacol, dacă nu te deranjează, desigur. Sau dacă ai altă treabă de făcut, eu ...
- Shhht! Am tot timpul din lume pentru tine, ţi-am mai spus, eşti specială. Tu îmi umplii ziua de fericire, doar prin existenţa ta.
Am înroşit şi mi-am coborât privirea în pământ. Chiar dacă mă obişnuisem cu complimentele lui, mă înroşeam de fiecare dată.
- Ne terminăm cafelele şi mergem.
Am încuviinţat şi am zâmbit gingaş. Ori mintea mea îmi juca feste, ori şi-a băut cafeaua mai repede de cât de obicei. Nu am spus nimic, pur şi simplu m-am ridicat şi am pornit la drum, la braţul său. Multă lume din oraş ne invidia, iar mie îmi plăcea să învârt cuţitul în rană. Eram un cuplu demn de toată admiraţia. Amândoi proveneam din familii stilate şi aveam studii, doar că mie nu-mi plăcea munca, iar Ai nu avea nici o problemă cu asta. Atâta timp cât profiturile sale cresc, nu aveam nici o treabă.
Am ajuns la spectacol, care se ţinea în aer liber. Tipul era deja pe scenă şi cânta o piesă nu foarte cunoscută. L-am privit pe Ai care era foarte asorbit de privelişte. Mă întrebam oare ce se întâmplă cu el.



__________________________
Succes DeDal >:D<.

[AlerimxD]

Iar am văzut continuarea înainte să-mi spuneţi :>

Şi revenind, capitolul acesta mi-a plăcut. Am impresia că voi fetelor începeţi în forţă, ar fi bine să vă ţineţi de treabă.
Hm, îmi place că băiatul povesteşte totul ca şi cum ceva s-ar fi schimbat între ei doi, iar fata nu ştie nimic, dăr bănuieşte puţin.
Părerea mea este că nu ar trebui să vă grăbiţi până ce va apărea şi yaoi-ul, eu nu sunt cea mai mare fană... mai ales dacă va fi +18
Mi-a plăcut descrierea mult, dar mi s-a părut că acest capitol este cam scurt.
Pe viitor să le faceţi mai lungi.

Succes şi inspiraţie, darlings >:D<
Xoxo, AlerimxD.

[Stormrage]

Cum sa nu trec eu pe aici? Ce cuplu dragutz dar...Vreau yaoi!:)) Obsedata de mine:)) Greseli nu am vazut;)) Iar Ai ,cu accentul lui...Si eu ma topesc ...:->Spor la postat si astept nextul>:D< Idoli mei inpreuna ,facand un fic....Parca visez... T.T ma apuca bocitul de emotie:)) Nu uitati:"Imaginatia n-are limite" :))

ZbYe :bye:

[n{iK}a aMmA]

Am poposit si eu pe aici.
Imi place modul in care descrieti si vreau sa va spun ca va completati reciproc.
Ador idea si cred ca acest pianist trebuie sa fie un tip pe cinste, daca Ai isi inseala iubita cu el. Cred ca va fi pus la crele incercari daca da toata stabilitatea pe care o are acum cu Saphira pe o aventura, sau cine stie? Poate devine mai mult de atat.
Singura obiectie pe care o am impotriva ficului vostru este... are capitole prea scurte. E... stiu ca suna prasteste dar vreau capitole putin mai lungi mai ales de la Snowweh.
Sper ca nu va-ti suparat la faza asta.
Va pwp si spor la scris si imaginatie cat mai bogata.
:bye: :bye:

[Mdn.]

Oiiiiii ^^
Eu aici cu un comment. ;>
Eh, decat doua capitole ? :3 Putin. [- ( Amandoua scrieti frumos deci nu am ce critica.
Greseli nu am vazut, dar credeti-ma ca nu am stat sa le caut. ; ))
Mie sincer, mai mult imi place de cei doi. :] Adica, par a se potrivi de minune. :]
Cum a spus si AlerimxD ar trebui sa mai asteptati pana sa incepeti cu yaoi-ul. Nu stiu, ar fi trist sa se desparta de ea. Daca ar murii ar fi mai usor de trecut peste. : ))
Oh, astept capitolul urmator. Dedal, sa vi repede cu next-ul, da ? ;; ) Stiam eu. : ))
Spor la scris in continuare darlings ^^

[DeDal N.]

Sate sae sateee. Daca tot va doriti next-ul atat de mult, m-am gandit sa vin cu el. Totusi, asta nu inseamna ca o presez pe partenera mea sa il puna cat mai repede posibil. Pur si simplu m-a lovit ceva azi-noapte si m-am gandit ca nah, de ce nu cand poti sa da. Tin sa mentionez ca de data asta am pus diacritice si space dupa linia de dialog. Si inca ceva, va provoc sa va dati seama pe cine seamana Aaron. Enjoy.

Capitolul 3: O scurtă nebunie

Oare era părul lui roşcat care îi acoperea neglijent ochii verzi ce străluceau ca smaraldele în lumina candelabrelor uriaşe? Sau poate zâmbetul ştrengăresc de copil năzdravan? Orice ar fi fost, cu sau fără voia mea nu puteam să îmi iau privirea de la acea persoană de pe scenă. Aveam un sentiment de deja-vu, ştiam că aici ar fi trebuit să ne întâlnim de mult timp, dar până în acest moment uitasem complet. Eram conştient de privirea Saphirei ce mă urmărea constant dar nu îndrăzneam să mă intorc.

Băiatul se mişcă periculos de mult pe acel scaun mic pe care stătea. Îşi arunca mâinile în aer şi lovea clapele cu scârbă, ba chiar rostea cuvinte scuipate la adresa spectatorilor. Dintr-o dată roşcatul îşi întoarse capul şi îşi aruncă ochii prin sală, făcând să mi se ridice părul de pe ceafă. Avea o privire leneşă ce te prindea în moliciunea ei de îndată ce o zăreai. Apoi, fiind mulţumit de ceva anume, băiatul zâmbi prosteşte şi îşi termină numărul în aplauzele nebune ale spectatorilor.
Un fior îmi străbătu corpul şi urnit de un sentiment necunoscut, m-am ridicat de la masă, hotărât fiind să vorbesc cu respectivul artist. Aşa că am luat-o la fugă pe scări, împingând oamenii la o parte, dorind doar să ajung în culise cât mai repede cu putinţă.

Mă privea greoi, având capul puţin înclinat într-o parte, fără nici o expresie pe chip. Îşi ridică sprâncenele în semn de uimire şi în următoarea secundă îmi minte îmi apăru o întrebare prostească pe care nu ezitai să i-o pun.
- Cine eÅŸti?
Băiatul îşi îndreptă capul, pe buze fluturându-i pentru o secundă acelaşi surâs. Cu o voce obosită îmi răspunse.
- Hm, asta e o întrebare bună.
Făcu o pauză apoi continuă.
-Şi eu aş vrea să ştiu.

Auzeam vocea Saphirei ce mă striga îngrijorată dar în minte îmi rămase chipul rebel al acelei persoane. Cine era? Semăna cu un robot programat să facă aceleaşi gesturi şi să vorbească în acelaşi mod. Dar nu asta era comparaţia bună. Era altceva, ceva ce îmi scăpa. Dintr-o dată mi-am adus aminte că peste două seri va ţine un alt concert, tot aici. Mulţumit, mi-am promis să rezolv acest mister care îmi macină gândurile.
- Ai, dragul meu, ce s-a întâmplat? De ce ai plecat aşa?
- Iartă-mă draga mea, a trebuit să folosesc toaleta neapărat. Nu mai era cu putinţă să mă mai ţin nici o secundă.
Această clipi surprinsă de răspuns, apoi mă luă de braţ. În timp ce coboram scările, am intrebat-o zâmbind într-un mod prostesc.
- Şi ce vrei să facem acum? Doar nu mergem la culcare nu?
Pe chip îi apăru un zâmbet ce îngheţă în momentul în care am răspuns în locul ei.
- Hai să o facem, am sugerat eu, neţinând cont de sentimentele ei.
- Ai! rosti aceasta roşie la faţă. Ce vrei să spui?
- Exact ce ai înţeles. Dar, cred că nu mai aştept până ajungem acasă.
- Dar suntem în mijlocul străzii...
- Poate, dar avem maşină.

În timp ce hainele zburau prin maşină, încercam să îmi dau seama pe cine aveam în faţa mea. Era Saphira, mult prea iubita mea soţie. În nici un caz altcineva. Având acest gând în minte, ajutat fiind de ea, am pătruns-o încet, făcând-o să geamă de plăcere. Mişcându-se odată cu mine, amândoi aveam parte de o plăcere nebună. Simţeam cum maşina se mişca cu putere sub greutatea noastră şi îmi imaginam oameni adunându-se în jurul ei şi discutând motivul pentru care asta ar fi posibil. Mi-am îndreptat privirea către Saphira şi în acea clipă un chip palid cu păr roşu îmi apăru în faţă. Am ţipat îngrozit, mai rău decât o fată, făcând-o pe ea să dea cu capul de scaun cu putere.