AnimeZupCăutare

[Terminat] Crazy Love [Shonen-ai / Yaoi]

''Adica nu stai cu mine si stai cu jegu' asta imputit?! Striga din nou fata aratand cu degetul spre Kaitou, reusind sa-l enerveze la culme pe baiatul cu parul albastru.'' ce expresie imi place!!!
''Jur ca daca nu iesi afara te iau de par si matur tot blocu' cu tine'' e ce as vrea sa vad faza aia...
imi plac expresiile tale!!!
bravo!!!
abia astept nextu'
Michyo este ranita

Pe strazile inguste ale cartierului,Kaori fugea disperata.Parul ei albastru era ravasit de vant,in timp ce lacrimile ii alunecau pe obraji.Nu putea sa creada ce i se intampla.Propriul ei iubit a ales pe altcineva sa ii fie alaturi.Iar acea persoana era tocmai adversarul sau,care era mai presus de toate,baiat.Ce se intampla?De cand dura toata acea farsa?Tot ce vroia era sa ajunga la fratele ei,doar el o putea linistii.In cele din urma,aceasta a ajuns in fata unei scari,unde fratiorul ei discuta cu ceilalti prieteni.Tanara a fugit la el in brate,izbucnind in lacrimi.
-Frumoaso,ce ti s-a intamplat?Intreaba acesta incercand sa o calmeze.
-Sanji...m-a inlocuit cu satenu ala nenorocit si m-a lovit.E prima oara cand ma bate.
Auzind acest lucru,tanarul cu par cenusiu parca a luat-o razna.Nu suporta sa stie ca cineva s-a atins de sora lui.Acum avea un motiv sa ii pedepseasca pe cei doi lideri.Si stia cum va face acest lucru.
Dis-de-dimineata,soarele incerca sa isi arate chipul de dupa norii ce se indreptau amenintatori spre capitala.Era aproape ora sase,si inca era liniste.Insa asta nu avea sa dureze mult timp.Adolescentii din intregul oras se indreptau spre licee sau scoli,depinde de caz.In apartamentul rebelului,timpul parea ca sta in loc.Nici urma ca vre-unul dintre cei doi baieti ar incerca sa se trezeasca.In dormitor,era o atmosfera destul de linistita.Singurul ce se agita era Kaitou,ce parea ca viseaza.Intr-un moment de "inspiratie",satenul a inceput sa dea din piciorul stang,reusind sa il tranteasca pe lider din pat.Speriat,acesta a vrut sa se ridice,insa tot ce a reusit a fost sa dea cu capul de micutul dulapior.
-La dracu!De doua luni vreau sa il mut,intodeauna ma lovesc.Bruce Lee,trezirea.
-Mami..inca doua minute.
Auzind acest lucru,Sanji a sarit peste el,dandu-i un sarut apasat.Oarecum buimac,Kaitou a deschis ochii,privind in jurul sau.Brusc,si-a amintit ca nu este in apartamentul lui,ci in cel al persoanei pe care o iubea.
-Am eu fata de femeie?Hai sa ne imbracam.
Satenul a aprobat din cap,dupa care s-a ridicat plictisit de pe suprafata moale.Nu avea nici-un chef de liceu,insa stia ca a lipsit destul de mult si nu era in avantajul lui sa continue acest obicei.Obosit,a inceput sa isi culeaga hainele de pe jos,sperand ca acestea nu sunt prea sifonate.Avea un prost obicei sa doarma dezbracat si sa isi arunce obiectele vestimentare.Exceptie faceau serile cand Michyo dormea la el.Nu vroia sa o socheze pe fata,asa ca purta macar o pereche de boxeri.Dupa aproximativ o jumatate de ora,cei doi baieti erau gata de plecare.
In apartamentul ei,blonda isi lega funda avuta la bluza.Parul ei lung era strans in doua cozi,in timp ce fustita scurta se misca in acelasi ritm cu ea.Cercei lungi ii ajungeau pana in zona umerilor,in timp ce pandantul in forma de lacrima ii cadea direct pe san.Nu ii mai pasa cum arata,nu mai era nimeni care sa o intereseze.Toate valorile morale pe care ea le cunostea erau la pamant.Nimic din ce avea sa se intampla nu o mai interesa.Credea ca mai are o sansa la inima lui Kaitou,insa acest lucru a fost spulberat tocmai de sarutul pe care baiatul i l-a dat.In el nu se simtea decat raceala.Intr-un final,adolescenta a aparasit apartamentul.Trebuia sa fie puternica,sa nu mai planga.Insa cum putea face acest lucru cand baiatul pe care il iubea se afla in bratele altei persoane?Era mult prea crunt si prea dur pentru o fata de varsta ei.
Ajungand in fata liceului,cei doi baieti au fost intampinati de colegele lor.Acestea ii saruta pe obraji,in timp ce zambeau fericite.Le parea nespus de bine ca cei mai ravniti baieti au vrut in sfarsit sa participe la ore.In timp ce discutau,satenul a vazut-o pe blonda.Adolescenta intorcea capul,incercand sa isi fereasca privirea de cea a cuplului.Insa nu putea face acest lucru.Nu stia cum va trece peste ziua respectiva.Intr-un final,clopotelul anunta inceperea cursurilor.Tinerii au dat valma in interiorul cladirii,calcandu-se pe picioare.Liderii s-au asezat in aceiasi banca,relaxandu-se pe scaunele de lemn.Acelasi lucru l-a facut si Mihcyo,insa a observat ca asa zisa iubita a lui Sanji lipsea.Asa ca singura ei alternativa era sa stea singura in banca.Din cand in cand,baietii se intorceau la ea,privind-o cu zambetul pe buze.Brusc,satenul s-a ridicat de la locul sau,indreptandu-se spre adolescenta.Ajungand in spatele acesteia,a inceput sa ii sopteasca la ureche.
-Unde e iubitelu tau?Cred ca esti constienta de faptul ca aici te afli numai printre dusmani.Nimeni nu te mai suporta,nici macar Daisuke.Ai ajuns o persoana fara demnitate,fara principii.Nu mai meriti sa traiesti.
Spunand acest lucru,Kaitou s-a reintors in banca lui.Blonda mai avea putin si plangea.Din ultima replica,rezulta ca satenul ii dorea moartea.Cat de crunta era viata pentru ea.A fost violata de doua ori,baiatul iubit o insela,intreaga gasca o ura.Ce rost mai avea sa traiasca?Intr-un final,in clasa a intrat o doamna destul de in varsta.Parul ei carunt era scurt,in timp ce costumul grena ii acoperea o mare parte din trup.
-Ce surpriza!Cei doi chiulangii au decis sa mai treaca prin clasa.Ar trebui sa luati exemplu de la Michyo.Intodeauna e prezenta si are note foarte bune.
-Credeti-ma,ea e ultima persoana de la care as vrea sa ma inspir.Replica Sanji ranjind.
Profesoara nu prea a inteles replica tanarului,insa nu o interesa.Atata timp cat fata avea note foarte bune la materia ei,ce facea inafara liceului,nu ii pasa.Aceasta a deschis catalogul,scotand cativa elevi la tabla,printre care si tanara adolescenta.Insa blonda abea se putea tine pe picioare.Ochii ii erau inecati in lacrimi,in timp ce intreg trupul ii tremura.Vazand acest lucru,doamna a trimis-o in banca,fara sa ii puna vre-o intrebare.
Dupa aproximativ o ora de chin,clopotelul anunta inceputul pauzei.Ca de fiecare data,cei doi lideri au zbughit-o din clasa,indreptandu-se spre spatele liceului,acea zona prin care rareori puteai vedea pe cineva.Era un loc intunecos,umbros si singuratic.Satenul s-a sprijinit de zid,cu gandul sa isi aprinda o tigare.Insa Sanji i-a bagat genunchiul intre picioare,cuprinzandu-i buzele intr-un sarut tandru.
-Vai,imi cer scuze ca deranjez acest moment atat de intim.Insa am ceva sa va spun.
-Hah,nenorocitule.Ce dracu cauti aici?Dispari pana nu iti fac de petrecanie.Replica rebelul nervos.
-Sau poate ca o sa fie invers.
Adolescentul a scos un briceag de buzunar,si se repezi spre Sanji sa il raneasca.Insa Kaitou l-a impins,punandu-se in fata atacului.In momentul in care lama ascutita a patruns pielea,Hano a ramas socat.Cea pe care a ranit-o a fost Michyo.Aceasta a aparut in ultima clipa,reusind sa il fereasca pe saten.Un val de sange a izvorat din abdomenul acesteia,scurgandui-se printre degete.Blonda a cazut in genunchi,in timp ce in coltul gurii i-a aparut o dara rosiatica.Vazand ce a facut,Hano a inceput sa fuga,departandu-se cat mai mult de acel incident.In acel moment,Kaitou a luat-o in brate,zguduind-o.
-Prostuto,de ce ai facut asta?Nu conteaza cum m-ai tradat,nu trebuia sa ma impingi.Acum esti ranita.
-Acum o ora,mi-ai spus ca persoanele ca mine nu merita sa traiasca.Poate ti se va indeplini visul.Insa inainte sa mor,vreau sa iti spun adevarul:nu mi-am batut joc de tine.El m-a amenintat ca te omoara daca nu fac ce imi spune.Crezi ca ar fi rezistat sa stiu ca te va ranii?Am preferat sa ma numesti persoana detestabila si lipsita de demnitate,insa tu erai bine.
-Nu mai vorbi!Iti faci mai mult rau.Replica Sanji incercand sa tasteze numarul ambulantei.
Auzind acea marturisire,din ochi satenului au izvorat doua lacrimi.Ce facuse?A acuzat-o pe fata de un lucru facut fara voia ei,adresandu-i cuvinte grele.Si cu toate acestea,blonda s-a sacrificat pentru el.Sangele continua sa i se scurga din rana,cazand pe asfalt.Ii parea nespus de rau pentru toate acele jigniri,insa stia ca regretele nu o vor face pe Michyo bine.Aceasta a zambit,dupa care a vrut sa il mangaie.Insa inainte sa ii atinga obrazul,mana acesteia a cazut grea pe pamant.Ochii ei negri s-au inchis,in timp ce zambetul i-a disparut.In acel moment,Kaitou a inceput sa strige numele fetei,crezand ca o va aduce inapoi.
saraca michyo.e care a fost o fata atat de buna si nu a vrut sa faca rau nimanui sa sfarseasca asa?sper sa nu moara,sa ajunga ambulanta la timp pentru a o salva.capitolul acesta este superb.la fel ca si celelalte.pune continuarea repede sa vedem ce se mai intampla.gambate!!!!
omg!!!am citit toate capitolele azi cred ca mi-a luat vreo 3-4 ore O_O
dar vreau continuareaa :((((
imi pare f rau ptr Michyo :( dar a murit nu?
continuareaaaaaaaaaaaaa
nu mai pot sa mai asteeept ador fic-ul asta :x
Imi cer miiiiiiiii de scuze ca am intarziat atat de mult >.< V-am promis ca pana astazi veti avea continuarea, si iat-o... Sper sa va placa .:-? . Chuu all . Si inca o data, scuzele mele pentru intarziere ^:)^

Suferinta lui Kaitou

Satenul continua sa o tina pe fata in brate, varsand lacrimi amare... Doar el stia cat de mult regreta si cat va regreta pentru ceea ce i-a zis blondei...
In cateva minute, Salvarea a ajuns la fata locului. Paramedicii au asezat-o pe Michiyo pe targa, urcand-o apoi in masina cea mare, unde a intrat si Kaitou, care inca plangea si suspina. Stia ca ce va face el nu o va putea aduce inapoi, insa nu se putea stapani. Sentimenul de durere ce ii sageta nemilos inima era cu mult mai puteric decat el...
Sanji a hotarat sa ia un taxi pana la spital... In fond, nu era o distanta foarte mare...
Masina de Salvare a pornit inspre spital... Blonda era conectata la tot felul de aparate, insa baiatul tot nu era convins ca ea traieste, deoarece nu misa si nu avea nici un fel de reactie...
Ajunsi la institutia medicala, Michiyo a fost scoasa din masina si dusa intr-o sala a aspitalului. Cum satenul nu avea permisiunea de a intra, a trebuit sa se aseze pe canapeaua din holul institutiei. Si-a pus coatele pe genunchi si si-a asezat chipul in palme, lasand lacrimile sa curga incontinuu.
Nu dupa mult timp, isi facu si rebelul aparitia... Acesta s-a asezat langa saten cu semne de ingrijorare pe chip.
-Si? Au spus ceva medicii? Intreaza acesta curios...
-Nu... Nici un cuvant... Chiar daca am pus tot felul de intrebari... Da' nenorocitii... nu mi-ai raspuns...Spuneau numai ... "Va fi bine"... Dar nu sunt... De aceeasi parere, spuse satenul printre multe suspine...Inca nu isi putea stapani emotiile, iar sentimentul de vinovatie crestea din ce in ce mai mult... Se simtea vinovat ca blonda e ranita... Se simtea vinovat pentru ca i-a aruncat acele cuvinte grele in fata... Se simtea vinovat pentru tot ce facea... Sau a facut... Tot ce avea legatura cu Michyio.
-Hei... Te rog nu mai plange... Nu-mi place sa te vad asa, zise Sanji mangaindu-i crestetul capului.
-Nu pot... Nu pot, Sanji... Replica baiatul ridicandu-si chipul din palme. Nu pot... Era... Era in bratele mele... Chiar aici... Continua acesta privindu-si palmele, care erau ude din cauza lacrimilor varsate.
Rebelul a oftat, apoi l-a luat pe saten de cap asezandu-il pe pieptul sau si mangaindu-i in continuare crestetul.
In scurt timp, pe usa spitalului au aparut Kiro si Daisuke. Cei doi au fost anuntati de catre Sanji cele intamplate, asa ca nu puteau sa lipseasca si sa nu-si sustina prietenii. Roscatul s-a asezat de partea rebelului, iar brunetul de partea lui Kaitou.
Toti taceau, insa unul singur lacrima si suspina. Nimeni nu a crezu ca il va vedea in starea aceea pe saten... El, care tot timpul era vesel, care mereu isi facea prietenii sa rada prin actiunile sale nebune, insa totusi haioase.
-Daca va muri... Va fi numai vina mea ! Spuse satenul dand negativ din cap.
-Trezeste-te la realitate, omule! Nu va muri! Ai si tu putinca incredere... Cel de sus nu poate fi asa de nemilos cu noi, replica Sanji privind tavanul.
-Stii... Acum am realizat si eu... Iti dai seama de cat de mult valoreaza o persoana pentru tine, numai atunci cand o pierzi, zise Kaitou . Chipul ii era brazdat de lacrimi ce curgeau nestingherit din ochii caprui , mai tristi ca niciodata... Incerca sa se stapaneasca... Insa de fiecare data cand se oprea, nu dura mai mult de doua secunde, caci fata ii era din nou inundata de lacrimi.
Brusc, Daisuke s-a ridicat de pe suprafata moale anuntand ca se va duce dupa cateva cafele, iar Kiro a descis ca se va duce cu el. Ajunsi la locul cu pricina, dupa ce brunetul a introdus monedele in aparat, s-a intors spre roscat... Insa a fost socat sa vada cum lacrimile curgeau siroaie din ochii baiatului care privea in gol.
-Hei... Ce s-a intamplat? Intreaba Kiro cu vocea blanda si strangandu-si iubitul in brate.
-Nu... Nu stiu... Nu pot sa vad cum o persoana sufera in halu' ala, asa cum face si amicul tau, Kaitou... O cunosc me Michiyo de mult timp... Chiar am fost prieten cu ea din copilarie... Insa... S-a indepartat mult de mine cand a intrat in gasca voastra... Dar stiam... Stiam ca ea nu e genul acela de persoana care sa-si bata joc de prieteni... Si stiam ca nu ar zice toate prostiile alea decat daca era obligata de cineva... Dar, am fost idiot ca am tacut din gura si nu i-am spus ceva lui Sanji, care sigur m-ar fi ascultat si ar fi actionat cumva... Ma cunoaste foarte bine si stie ca am dreptate in aproape tot ceea ce zic...
Roscatul strangea cu putere de camasa brunetului in timp ce continua sa verse lacrimi... Kiro stia ca daca Michiyo nu isi va reveni curand, s-ar putea ca starea satenului sa nu se schimbe in mine pentru un un timp foarte indelungat...
Dupa un scurt timp, cei doi baieti s-au intors cu patru cafele. Curios, brunetul intreaba daca au primit vesti despre blonda, insa Kaitou a dat negativ din cap in timp ce isi lasa privirea in jos. Parea ca s-a mai linistit, pentru ca nu mai plangea, insa se insela... Desi lacrimile nu ii curgeau in exterior, inima ii plangea si corpul incepuse sa ii tremure... In scurt timp, satenul s-a ridicat, lundu-si paharelul cu lichidul fierbinte in mana si anuntand ca va iesi pana in fata spitalului pentru a lua o gura de aer. Cei trei au aprobat din cap, insa li se puteau citi ingrijorarea pe chip... Au asteptat cateva minute, insa deja Sanji nu mai rezista... S-a ridicat brusc de pe suprafata moale, fugind pe urmele satenului. Acesta era pe scarile institutiei plangand din nou... Rebelul s-a asezat langa el, insa in momentul acela, Kaitou a arucat paharul cu cafea cat colo, ridicandu-se brusc.
-Va fi vina mea ! Vina mea, Sanji ! Striga baiatul acoperindu-si chipul cu ambele palme.
-Nu va fi vina ta... Singura vina va fi a lui Hano... Nenorocitul ala va plati cu varf si-ndesat ! Spuse rebelul lundu-si iubitul in brate si strangandu-l cu putere.
Cei doi au intrat din nou in spital, insa cand s-au apropiat de locurile lor, atunci a aparut medicul... Cei patru baieti au sarit deja la intrebari... Tot ce mai aveau nevoie in acel moment... Erau raspunsuri...
Ai pus insfarsit continuarea!Ce bine!Am asteptat-o destul de mult,dar se pare ca a meritat.Un capitol super,trist dar frumos.Imi place mult cum descri sentimentele personajelor.
Greseli dar trei am gasit si ca de obicei sunt mici.
1)deoarece nu misa -deoarece nu misca
2)intr-o sala a aspitalului-intr-o sala a spitalului
3)nu a crezu-nu a crezut

Of,of sper ca Michiyo sa-si revina,altfel Kaitou va suferi prea tare.Oricum ea nu merita o astfel de soarta,deoarece nu a facut rau nimanui.Abea astept sa pui continuarea(sper sa o pui repede)deoarece ai incheiat capitolul chiar cand sa aflam si noi ce sanse de supravietuire ar Michiyo.Un final ca de obicei plin de suspans ”Tot ce mai aveau nevoie in acel moment... Erau raspunsuri...” De asta avem si noi nevoie,de raspunsuri despre starea fetei.
Felicitari pentru acest capitol frumos.Gambate!

Ja ne^
Am mai gasit si eu cateva greseli:D :

"iar Kiro a descis ca se va duce cu el." - iar Kiro a decis ca se va duce dupa el
"O cunosc me Michiyo de mult timp" - O cunosc pe Michiyo de mult timp
"ca starea satenului sa nu se schimbe in mine pentru un un timp foarte indelungat..." - ca starea satenului sa nu se schimbe in bine pentru un un timp foarte indelungat...

So...cam atatea am mai gasit:D

Cat despre Michiyo :-? Nu stiu ce-mi doresc pentru ea :-? Daca ar muri, ar aveam Kaito si Sanji drum liber, insa Kaito ar fi distrus (iar asta iese din discutie). Pe de alta parte daca Michiyo ar supravietui, va fi ea distrusa daca Kaito si Sanji vor ramane impreuna... iar eu nu vreau ca Sanji si Kaito sa se desparta...
Deci nu stiu...in fine, voi vedea ce se intampla in urmatorul capitol! Gambate! :*
:bye:
Deci...Please somebody....Fetelor sunteti ffff talenatate. Ador acest fic..:chuu:...Saraca Michiyo...:pls: : :mean: Dar lasa nu-i nik...Poate vede, si noi ceva mai ...love stuff...Orisicum am o drujba acasa verde cu negru...o pot folosi pt Hano...e marimea lui...:ha:...M-ati lasat aici in coma..reped continuarea fetelor...De abia astpet!

Bravo, bravo!!!!

Pwp y see`ya!!!
Apropierea de moarte

Cei patru adolescenti stateau pe holul lung al spitalului,asteptand un raspuns.O liniste apasatoare,ca de mormant se lasa peste intreaga cladire.Din cand in cand,cate un medic aparea ca o fantasma,insa disparea la fel de repede intr-una din numeroasele camere.Kaitou statea pe scaun,tinanadu-si chipul in palme.Lacrimile i se scurgeau printre degete,cazand pe marmura rece.In fata lui,Sanji statea rezemat de zid,privind cerul ce se intuneca treptat.Perdeaua alba pusa la geam era fluturata de vantul ce se intetea,parand o fantoma,ce se pierduse in aceasta lume plina de rautati si ipocrizie.Din cand in cand,zgomotul unei usi care se trantea,cutremura intregul spital.In camera unde Michyo era internata,accesul era interzis.Asistentele intrau,insa ieseau cu capul lasat in jos.Ii priveau pe adolescentii ce asteptau,dezaproband din cap.Epuizat,satenul s-a ridicat de pe scaunul sau,cu gandul sa isi i-a o cafea.Alaturi de el mergea Sanji,al carui chip era inert.Brusc,au auzit doua femei discutand in fata lor.
-Ai auzit de fata internata la terapie interzisa?Cica sansele ei de supravietuire sunt incredibil de mici.Pacat ca o tanara atat de frumoasa vrea sa paraseasca aceasta lume mult prea devreme.
Auzind acest lucru,Kaitou a inceput sa fuga.Isi acoperea gura cu ambele palme,abtinandu-se sa nu tipe.Ajuns afara,a constatat ca ploua.Pana si cerul varsa lacrimi.Picaturile de apa ii biciuiau chipul,amestecandu-se cu lacrimile care ii curgeau pe obraji.Acesta continua sa fuga,vrand sa se indeparteze cat mai mult de acel loc.Nu vroia sa accepte ca singura fata care l-a iubit cu adevarat era pe punctul de a pleca.Vroia sa o opreasca.Insa ce drept avea?Sentimentul de tradare i-a intunecat mintea,judecand-o extrem de aspru,fara sa afle adevarul.A jingit-o,a umilit-o si chiar i-a spus ca nu merita sa traiasca.Stia ca lacrimile si parerile de rau nu vor face nimic.Mergea prin ploaie,tinandu-si mainile pe trup.Vantul rece si intepator ii patrundea pana in maduva oaselor,insa nu ii pasa.Alaturi de el erau Sanji si prietenii lui.Insa daca Mihcyo murea,sentimentul de vina il va urmarii peste tot.Si in plus,acesta simtea ceva foarte puternic si frumos pentru adolescenta.Ajunse-se sa tina la ea ca la o sora mai mica.
Undeva,la etajul zece al unei cladiri ingropate in liniste,intr-o camera mica,unde picaturile de apa cadeau pe geam,o frumusete blonda se chinuia sa traiasca.Abdomenul ei era infasurat in bandaje albe,in timp ce pe chip avea o masca de oxigen.Aceasta era aburita de respiratia tot mai rara a fetei.Brusc,in camera a intrat medicul,ce vroia sa observe daca exista vre-o schimbare.Insa a iesit la fel de dezamagit.Vazandu-l,rebelul l-a apucat de halat,strigand cat poate de tare.
-E bine,nu?O sa isi revina!
-Sanji termina!Nu faci nimic daca te enervezi.Replica Daisuke apucandu-l de umeri.
Barbatul in alb a dezaprobat din cap,continuand sa mearga.Baiatul cu par albastru s-a asezat pe scaun,incrucisandu-si palmele sub barbie.Stia ca iubitul sau va suferii enorm daca blondina va murii.Insa in adancul sufletului,mai era un motiv pentru care el se agita in acest fel.El a fost cel care i-a furat inocenta fetei,in cel mai urat mod posibil.Un sentiment de culpa si-a facut aparitia in inima lui,sapand adanc.
Pe strazile goale si intunecate,satenul statea sprijinit de un zid.Apa i se scurgea siroaie din par,in timp ce hainele ude ii erau lipite de trup.Daca cineva l-ar fi vazut in acea stare,cu siguranta ar fi crezut ca este sosia lui Kaitou,liderul uneia dintre cele mai periculoase gasti din cartier.Insa cel ce plangea si suferea nu era nici-o copie,ci originalul.Brusc,acesta a cazut in genunchi,dand cu pumnul in balta formata,imprastiind apa in jurul sau.
-Daca o tineam aproape de mine,acest lucru nu s-ar fi intamplat.Daca o tineam departe de problemele gastii,era era acum fericita,nu pe punctul de a-si da sufletul.Insa ce am facut?Eram mult prea preocupat sa cred aparentele si sa o consider o ipocrita.La naiba Kaitou!Esti un idiot!
Acesta a vazut o umbra care venea din fata lui.Epuizat,a ridicat capul.Persoana care se inalta deasupra lui era Kaori.Aceasta era uda,in timp ce barbia ii tremura din cauza frigului.Curios sa vada ce era cu ea,satenul s-a ridicat.
-Imi pare rau pentru ce i s-a intamplat lui Michyo.Totul este din vina mea.Daca nu ii spuneam lui Hano ca Sanji m-a lovit,acum totul era bine.Imi cer scuze in numele fratelui meu si sper sa ne ierti.Spune fata facand o plecaciune.
-Nu te supara pe mine,insa nenorocitul ala va platii cu varf si indesat.As fi prost sa las politia sa isi faca treaba.O sa il omor cu mana mea.
Fata cu parul albastru il privea pe Kaitou,inghitind in sec.Acesta i-a pus mana pe umar,dupa care s-a indreptat spre spital.Ajungand la locul cu pricina,a urcat agitat treptele.In acelasi loc,amicii lui isi tineau privirile aplecate in jos.Speriat,s-a dus la Sanji si apucandu-l de umeri,il zgaltaii usor.
-Ce s-a intamplat?De ce aveti fetele astea?
-Frumosule te rog sa nu te sperii,insa ni s-a spus ca noaptea asta e critica.Cei mai multi doctori sunt sceptici cu privire la sansele ei de supravietuire.Imi pare rau.
Satenu a fost imbratisat puternic de rebel.Acesta privea un punct fix din perete,in timp ce ochii i se umpleau de lacrimi.Cu vocea sfarsita,a reusit sa spuna:
-Fi blestemat,Hano.
In primul rand, greseli:

1. "cu gandul sa isi i-a o cafea." - cu gandul sa isi ia o cafea
2. "era era acum fericita" - era acum fericita

"-Nu te supara pe mine,insa nenorocitul ala va platii cu varf si indesat.As fi prost sa las politia sa isi faca treaba.O sa il omor cu mana mea." - :|
"-Frumosule te rog sa nu te sperii,insa ni s-a spus ca noaptea asta e critica.Cei mai multi doctori sunt sceptici cu privire la sansele ei de supravietuire.Imi pare rau.
Satenu a fost imbratisat puternic de rebel.Acesta privea un punct fix din perete,in timp ce ochii i se umpleau de lacrimi.Cu vocea sfarsita,a reusit sa spuna:
-Fi blestemat,Hano." - :(( sper sa nu moara Michiyo, ca Kaito va fi distrus :((
So...deabia astept urmatorul capitol! Gambate! :*
:bye:
oh doamne :die: nu stiu ce se intampla si cum reactionez.Nu mai pot astepta.
Vreau capitolul urmatir fiindca mor acii.Este prea frumos ficul ca sa fie lasat balta si
mai sunt tateatea lucruri si neaparat vreau sa aflu.Bietii adolescenti ce patesc, nu imi vine sa cred.
Vreau nextu ca nu stiu cum reactionez, cred ca arunc compu pe fereastra si iese rau. :))
Deci, cand citim si noi o continuare de premiu?
kaname Lye?? cineva?
Capitolul...da...imi pare rau ca ati asteptat.

Un inger se trezeste,un demon moare

Sanji,Kaitou si ceilalti doi baieti continuau sa stea pe holul spitalului,asteptand o veste.Linistea ca de mormant se lasa peste ei ca si cortina peste scena vietii.Isi tineau palmele pe chip,incercand sa nu isi arate lacrimile.Vroiau sa para duri,de nedoborat,chiar daca asta insemna sa isi muste buzele pana ce simteau gustul dulceag al sangelui rosu.Satenul strangea cu putere materialul cu care era acoperit scaunul.Nemaiputand sa se abtina,si-a dat drumul la lacrimi,ce izvorau din ochii lui rosiatici,alunecandu-i pe obrajii fierbinti.Acesta a dat cu pumnul in zidul din spatele sau,cazand in genunchi pe podeaua rece din piatra.Vazandu-l in aceasta situatie disperata,ce parea a fi fara de iesire,Sanji s-a indreptat spre el,cu gandul sa il atinga.Insa acesta a ridicat mana,creeand un zid invizibil intre ei.Vazandu-l,rebelul a oftat adanc,retragandu-se.Sprijinindu-se de peretele alb,Kay s-a ridicat,indreptandu-se spre iesire.Chiar in acel moment a primit un mesaj.Oare de la cine?Si ce scria in el?
Afara,cerul continua sa verse lacrimi.Norii negrii si grosi acopereau soarele,impiedicandu-l sa isi arate razele si chipul stralucitor.Era doar ora trei,insa parea sa fie trecut cu mult de ora nouasprezece.Adolescentul mergea repede prin ploaie,calcand prin baltine proaspat adunate prin gaurile din asfalt.Din pricina vitezei cu care se deplasa,satenul s-a impiedicat,reusind sa cada pe asfaltul ud.Insa s-a ridicat,continuand sa fuga.Ochii lui erau duri si reci,in timp ce picaturile de ploaie se combinau cu lacrimile ce continuau sa ii curga.Acesta a intrat in scara nui bloc,urcand in fuga treptele.Unde se indrepta?
In salonul unde Michyo se afla intr-un somn profund,era liniste.Nu se auzea decat aparatul care ticaia din cand in cand si bataile inimii amplificate de un sistem.Acestea pareau din ce in ce mai vlaguite.Usa incaperii s-a deschis usor,intrand Sanji.Acesta s-a apropiat cu pasi mici de pat,tragand adanc aer in piept.Simtea un gol in stomac ori de cate ori o privea si isi amintea in ce mod i-a distrus copilaria.Rebelul i-a pus mana pe frunte,privindu-i chipul alb ca varul si buzele uscate.
-Cine ar fi crezut ca se va ajunge la asta?In urma cu cateva luni,erai cea mai frumoasa fata din cartier si acum...nu sti daca sa te intorci sau nu.Imi pare rau pentru tot ce ti-am facut si stiu ca nu merit iertarea ta,insa te rog,pentru Kaitou,sa te trezesti.Te iubeste si nu ar suporta sa mori.
Acesta s-a asezat pe un scaunel,punand capul pe mana rece a adolescentei.In acea incapere,nu se auzeau decat zgomotele facute de aparatele ce ii monitorizau ritmul cardiac.Bataile inimii erau din ce in ce mai slabe,in timp ce intensitatea cu care respira scadea.
La spital,era aceiasi atmosfera apasatoare.Pe hol,Daisuke si Kiro stateau pe scaunele din metal,acoperindu-si chipurile cu palmele.Vantul puternic sufla,fluturand perdeaua lunga si alba.Din cand in cand,cate un medic mai aparea,ca o prezenta fantomatica,insa disparea la fel de repede.
-Ce crezi ca o sa se intample?Intreaba roscatul cu vocea stinsa.
-Michyo o sa se faca bine.Trebuie.Nu are voie sa moara.Replica brunetul dand cu pumnul in perete.
Pe treptele blocului,Kaitou continua sa fuga.Ajungand la ultimul etaj,acesta a deschis o usa,iesind pe acoperisul cladirii.Acolo,aproape de margine se afla Hano,ce privea lung peisajul trist ce i se intindea in fata.Satenul a pasit pe pietrisul ud,incercand sa isi mentina echilibrul.
-Nenorocitule...de ce nu te arunci?Scapi lumea de un gandac.
-Ai face bine sa taci.Cum se simte blonda?E pe moarte nu?Singuru lucru pe care il regret e ca nu te-am nimerit pe tine.Tu esti vinovat pentru ce i s-a intamplat.Tu esti cel care a jignit-o si ai tratat-o ca pe un nimic.Eu...doar i-am oferit o viata mai buna!
-Viata mai buna pe dracu!Ai distrus-o,nenorocitule!De ce nu ai lasat-o in pace?Nu ti-a ajuns ce mi-ai facu mie si lui Sanji?Cu ce ti-a gresit!Striga acesta bagandu-si mana in parul ud.
-A fost prea slaba si prea proasta.Persoanele ca ea nu au dreptul sa traiasca.
Auzind acest lucru,Kay s-a repezit la el,cu gandul sa il loveasca.Insa Hano s-a ferit,lovindu-l cu piciorul in abdomen.Tanarul s-a prabusit pe pietris,scuipand cateva picaturi de sange.Baiatul cu par cenusiu s-a apropia de el,lovindu-l din nou in obraz.Insa nici Kaitou nu a renuntat.S-a sprjinit in maine,lovindu-l cu piciorul in piept pe adolescent.Insa fratele lui Kaori l-a apucat de guler,ducandu-l la marginea cladiri,de unde l-a impins.Insa satenul a reusit sa se prinda de hotarul de piatra,incercand din rasputeri sa se ridice.Insa adevrsarul sau il calca pe maini,vrand cu tot dinadinsul sa il omoare.Nefiind atent,acesta s-a apropiat prea mult de margine.
-Mori nemernicule!
-Imi pare rau Hano,insa nu eu voi fi cel care va cadea.
Kay l-a apuat de picior,facandu-l sa se dezechilibreze.Trupul baiatului cu par cenusiu s-a izbit de asfaltul nemilos.Ploaia se combina cu sangele din jurul sau,scurgandu-se mai apoi in canal.Epuizat,Kaitou s-a folosit de ultimele puteri,reusind sa se ridice.S-a prabusit pe pietris,gafaind.Picaturile de apa spalau lichidul rosu de pe maini,curatandu-i ranile.Stia ca nu e bine ce a facut,insa in sfarsit s-a facut dreptate.
In camera de spital,era liniste.Sanji statea cu capul pe mana blondei,incercand sa doarma macar cateva secunde.Brusc,a simtit cum degetele blondei i se misca.Acesta s-a ridicat speriat,continuand sa priveasca ce se intampla.Ochii negri ai fetei s-au deschis usor,in timp ce obrajii au capatat din nou nuanta rosiatica a trandafirilor.
-Kaitou...unde e.Intreaba aceasta cu vocea stinsa.
-Bine ai venit la viata.
Usa s-a deschis,facandu-si aparitia Kiro si Daisuke.Vazand-o pe fata,cei doi s-au imbratisat,tipand de fericire.In sfarsit,amica lor a invins moartea.Lucrurile pareau sa se fi rezolvat.Singurul ce inca nu aflase de minune era Kaitou.Insa unde era?
Doamne , Lye , o sa raman fanul tau numarul unu pentru totdeauna . Am asteptat o groaza capitolul asta , dar a meritat ! Cat de emotionant....in sfarsit , Hano a murit . Nici nu stii cat de fericita sunt pentru ca s-a intamplat asa . E cel mai tare fic , desi spun la fel si despre celelalte ! Doamne , nu cred ca am citit fic-uri mai bune vreodata! Oricum , iti dau rep si mult succes in continuare ! Abia astept sa vad ce se mai intampla .
oh domane cat am asteptat si a meritat totul.:Love:
merita cat am asteptat,Mia placut foarte mult bravo esti cea mai tare lye >:D<
bravo felicitari.Numai cuvinte de lauda pentru tine.Ma bucur ca Mychyo
sa trezit si in sfgarsit se va face bine.Iar cu Hano ce ma bucur :die:
in sfarsit sa facut dreptate.Dar mie mila de biata kaori :| sunt sigura ca va fi trista din pricina fratelui sau.
Eh...bravo
"calcand prin baltine " - calcand prin baltile

Bun...chiar ma intrebam cand va veni continuarea...
Povestea cu Hano s-a terminat...relativ corect. A distrus vietile multor persoane si alt leac pentru el nu era decat moartea...M-e frica intr-un fel pentru Kaito :-? Adica daca afla politia s-ar putea sa iasa taraboi...Dar in fine, conteaza ca Michiyo si-a revenit si ca persoana care distrugea vietile tuturor acum numai este.
Deabia astept urmatorul capitol! Gambate! :*
:bye:
Povestea se termina

In cabinetul lui Michyo era internata,atmosfera apasatoare si trista disparuse.Faptul ca blonda isi revenise a adus zambete pe chipurile triste ale celor trei baieti.Blonda il iertase in sfarsit pe Sanji,acesta fiin d deosebit de bucuros.Iesea pe holul spitalului,vrand sa vada daca satenul s-a intors.Vroia sa ii dea vestea cea mare.Cu siguranta se va bucura nespus.Kiro statea pe un scaun,asezat chiar in fata patului unde adolescenta se afla.In incapere si-a facut aparitia un medic batran,acelasi care in urma cu o zi a spus ca starea ei e critica.Chipul sau brazdat de riduri era luminat,in timp ce in ochii negri se putea citii bucuria.Ii parea bine ca o fata asa tanara a reusit sa supravietuiasca.Nu dupa mult timp,in spital si-a facut aparitia Kaitou.Acesta isi tinea palma la abdomen,in timp ce mana dreapta ii sangera.Vazandu-l,Sanji s-a repezit la el,imbratisandu-l.
-Trebuie sa vezi asta!
Rebelul l-a luat de mana,ducandu-l in cabinet.Vazandu-l,Michyo a afisat un zambet suav,in timp ce obrajii incepeau sa capete o nuanta trandafirie.Adolescentul nu stia ce sa spuna.Credea ca e un vis din care nu si-ar fi dorit sa se trezeasca niciodata.Cu pasi mici,s-a apropiat de pat.Inca nu ii venea sa creada ce se intampla.Insa acesta a apucat mana blondei,sarutand-o pe fiecare deget in parte.
-Nu...nu pot sa cred ca esti bine.Sa ma ciupeasca cineva si sa imi spuna ca nu visez.
-Ei bine,iti garantez ca asta e realitatea.Eu am cazut pe scari de uimire.Si iti garantez ca aia ar fi trezit pe oricine.Replica roscatul razand.
-Dar tu...unde ai fost?Intreaba Kiro ridicand din spranceana.
-Hano mi-a dat mesaj sa ma intalnesc cu el pe acoperisul unui bloc.Vroia sa ma omoare.Insa din fericire sau nefericire,el a fost cel a carui viata s-a incheiat azi.
Auzind aceasta veste,in camera s-a facut liniste.Nici-unul dintre baieti nu il avea pe tanar la inima,insa moartea lui a fost una crunta.Poate ca au existat momente in care si-ar fi dorit sa il ucida,insa alea erau doar ganduri produse de sentimentele urate nutrite pentru el.Blonda a intors capul,privind cerul ce incepea sa se insenineze.
-Mi-a facut mult rau,insa probabil ca nu a vrut asta.E adevarat ca l-au detestat pentru ca m-a facut sa mint,insa mi-am dat seama,ca in sinea lui,ma iubea.Nu a stiut cum sa imi arate si cu atat mai putin cum sa se comporte.V-a facut si voua rau...poate prea mult.Il iert pentru toate lucrurile cae mi le-a facut si...sper sa se odihneasca in pace.
Sanji era oarecum miscat de vorbele blondei.Hano a violat-o si a facut-o sa isi "tradeze" prietenii,insa ea era in stare sa vorbeasca frumos despre el si chiar sa il ierte.Cat de buna trebuia sa fi ca sa uiti tot acel trecut sumbru?Brusc,in mintea lui si-a facut aparitia chipul lui Kaori.Cum va trece aceasta peste moartea fratelui ei?Trebuia sa ii vorbeasca.
-Eu plec putin.Am ceva de rezolvat.
Rebelul nu a mai asteptat raspunsul celorlalti,pur si simplu a parasit salonul.Insa baietii nu mai aveau pentru ce sa se ingrijoreze.Singurul tip de care se temeau disparuse din viata lor.O data pentru todeauna.Kay o mangaia pe Michyo pe frunte,dandu-i suvitele fine de pe chipul luminos.Realizand ca acesta vrea sa ii vorbeasca,Daisuke l-a luat pe Kiro de brat,parasind incaperea.
-Si acum,ce vei face?Daca vrei,poti sa locuiesti cu mine si Sanji.Sa nu iti inchipui ca te voi mai lasa singura.
Adolescenta a zambit,dupa care a inchis ochii,lasand o lacrima sa o se scurga pe obrazul stang.Satenul a sters picatura cu degetul mare,sarutand urma uda.
-O sa plec.Am nevoie sa ma duc undeva,unde sa uit de toate aceste lucruri.Cum crezi ca pot sa raman aici,sa te vad impreuna cu el,cand inca te iubesc?Probabil ca ar fi cea mai grea tortura.Imi doresc sa fi fericit,chiar daca nu cu mine.
Kaitou a aprobat din cap,in timp ce zambetul i-a disparut de pe chip.Niciodata nu a stiut ca fata inca mai simtea ceva atat de puternic pentru el.Probabil ca ii era mai bine alaturi de parintii ei,in Hiroshima.
Pe hol,cei doi baieti au auzit declaratia fetei.Acestia sau asezat pe cele doua scaune,situate in dreapta usii.Nu se sfiau sa se imbratiseze in incinta spitalului.Nu le era teama de nimeni.Intr-un final,brunetul a spart acea liniste,in timp ce se cuibarea in bratele roscatului.
-Crezi ca e bine ca Michy sa plece?
-Tu ai suporta sa ma vezi pe mine alaturi de altcineva,fericit si implinit?Asa se simte si ea.
Kiro a lasat capul in jos,strangand in pumni tricoul iubitului sau.Cu siguranta ca blonda se simtea distrusa pe interior,insa nu vroia sa arate.Ce rost mai avea?
Dupa cateva ore,in incinta spitalului si-a facut aparitia Sanji.Acesta isi tinea mainile in buzunare,privindu-i pe cei din jurul sau.Intrand in salon,i-a vazut pe cei trei baieti stand alaturi de tanara,ce dormea.
-Unde ai fost?Intreaba Kaitou imbratisandu-l.
-Sa vorbesc cu sora lui Hano.Insa nu am gasit-o.Probabil ca sta la parintii ei si se pregatesc sa il inmormanteze pe el.Imi pare rau pentru ea,cred ca e o lovitura foarte dura.Cum se simte?Intreaba acesta privind-o pe blonda.
-Este bine,insa cum va fi externata,vrea sa plece.
Rebelul a aprobat din cap,continuand sa isi tina in brate iubitul.Cei doi se simteau bine unul alaturi de celalalt.
Dupa o saptamana de la revenirea fetei,aceasta era pe punctul sa paraseasca spitalul.Era fericita si zambea,chiar daca in ochii ei se citea tristete ori de cate ori ii privea pe cei doi.Rucsacul roz al acesteia era tinut de Kaitou,in timp ce baietii ii vorbeau.Parasind cladirea,acestia au observat un taxi chiar in dreptul scarilor.Adolescenta i-a dat bagajul soferului,care l-a pus in portbagaj.
-Michyo...ce faci?Intreaba satenul ridicand din spranceana.
-Plec.Aceasta masina ma va duce la aeroport,de unde voi lua avionul spre Hiroshima.
-Vrem sa te conducem.Spune Sanji privind-o adanc.
-Prefer sa nu.Niciodata nu mi-au placut depsartirile.Asa ca mai bine ne luam adio aici.Kiro,noi intodeauna ne-am inteles bine,inca din scoala primara cand ma trageai de par.Daisuke,nu am apucat sa vorbim foarte mult,insa te rog sa ai grija de el.Sanji,am uitat trecutul.In ciuda a ce s-a intamplat,esti un baiat bun.Kaitou,fi fericit si nu uita ca undeva,intr-un oras indepartat,o fata blonda te iubeste si se gandeste la tine.
Aceasta a lasat capul in jos,stergandu-si lacrimile cu incheietura bratului stang.I-a imbratisat pe baieti,privindu-l din nou in ochi pe saten.Era pentru ultima oara cand facea asta.Adolescenta s-a urcat in taxi,care a plecat din fata spitalului.Ramasi singuri,cei patru urmareau masina ce se pierdea in zare.Ochii negri ai lui Kay erau inlacrimati,in timp ce pe chip i-a aparut un zambet usor.
-"Ai grija de tine si niciodata sa nu uiti ca oricand vei avea nevoie de mine,voi fi langa tine.Fi fericita".Gandeste satenul oftand.
Ramasi singuri,cei patru baieti s-au privit unul pe celalalt.Kiro l-a luat pe Daisuke de mana,plecand in partea stanga,in timp ce ceilalti doi au ales partea dreapta.Dupa cateva minute,au ajuns in acel loc din cartier,unde s-au batut pentru prima oara.Amintiri le napadeau gandul si sufletul,facandu-i sa zambeasca.
-De ce iti va fi cel mai dor?Intreaba Sanji tinandu-si iubitul in brate.
-Imi va fi dor sa ma cert,sa ne dam intalnire la miezul noptii sa ne batem pentru suprematia in cartier.Tie?
-Da...imi va fi dor de cat de bine era.Insa sfarsitul a venit si e timpul ca aceasta poveste sa se termine.Insa suntem impreuna si asta e tot ce conteaza.
Sanji l-a apucat pe Kaitou de barbie,sarutandu-i buzele flamande sa fie dezmierdate.Dupa multe obstacole ce pareau de neinvins,dupa lacrimi si zambete,cei doi se puteau bucura in sfarsit.Pentru ca relatia lor e unica si se bazeaza o iubire nebuna.
I`m crying right now TT^TT That..That...That was so..SAAAD TT^TT De ceeeee??De ce de ce de ce de ce??? Damn it TT^TT I can`t belive..I just can`t ..se termina asa de repede..pai ce sa zic..am citit capitolul cu cea mai mare pofta de scene hawt si tu ma lasi numa cu un sarut?Eee...cei asta..oricum nu`i corect.Ma bucur pentru Michyo.Bine ca a scapat cu viata..and that damn Hano died.Cum oare a putut ea sa faca asa ceva,sa`l ierte?Adica eu nicodata n`as fi facut asta..Not Fair >___< Adio,Crazy Love :bye:
nu-mi vine sa cred ca s-a terminat :cry: chiar daca nu am mai postat pana acum la ficul tau nu insemna ca nu l-am citit, insa atunci nu era membru pe forum si nu am putut sa comentez.
mi-a placut foarte mult ficul si a fost unul dintre preferatele mele...iar finalul a fost pe masura la fel de frumos ca si restul ficului. felicitari pentru acest fic superb si poate aveti inspiratia pentru altul caci eu promit sa ii fiu o cititoare devotata. cam atat am avut de zis si inca o data bravo pentru povestea asta de "dragoste nebuna" (*) :bye:
Wa ....a fost un final grandios ! Mi-au dat lacrimile intr-adevar ! Ma bucur tare mult ca au ramas impreuna insa imi pare rau pentru Michyo . Este o fata bune , dar legatura dintre cei doi baieti nu putea fi rupta nici macar de ea . In orice caz , am urmarit fic-ul inca de la inceput si pot afirma ca este unul foarte reusit ! Chiar imi pare rau ca s-a terminat , dar a fost frumos cat a durat ! Abia astept o noua creatie , Lye !
"In cabinetul lui Michyo era internata" - In cabinetul unde Michyo era internata
"fiin d deosebit de bucuros" - fiind deosebit de bucuros
"sa o se scurga pe obrazul stang" - sa i se scurga pe obrazul stang

Deci efetiv mi-au dat lacrimile cand am citit capitolul :((
Nu stiu de ce, insa nu imi prea place finalul...este...mult prea trist...De ce nu puteau ramane toti impreuna? :(( Michyo putea sa isi gaseasca alt iubit si sa ramana in oras alaturi de ei si sa ramana o foarte buna prietena cu Kaito :(
Si desi baietii au ramas toti impreuna...am impresia ca parca s-au despartit :(
Nu stiu...mi se pare prea trist finalul...
In orice caz se clasifica la ficurile mele preferate, stiu ca m-a captat inca de la primul capitol, mai tin minte foarte bine ca imediat ce am vazut poza cu Sanji, am luato razna :)) Inca o iau razna cand ma uit la poza cu el :X
So, succes la amandoua in orice ati mai scrie :*