Astazi a fost o zi destul de frumoasa, cel putin pana acum. Spre marea mea uimire, am reusit sa dam astazi olimpiada la Engleza. Am vorbit cu profa, chiar am fost si inca sunt foarte uimita. Si da, m-am impacat cu Ade, chiar daca inca stiu si cred ca a fost vina ei. Dar parca sunt prea plangacioasa, nu?
Maine raman acasa, am vorbit cu tata, de fapt el mi-a sugerat. Nu ma supar chiar deloc, poate in sfarsit o sa reusesc sa citesc ceva bun, dupa sute de episoade si dupa atatea seriale bune. " Sherlock " ramane favoritul meu pe moment dar nici " Supernatural " nu iese din calcul, no sir.
Totusi duc dorul unei discutii bune, in genul celor pe care le aveam cu dragul meu cumnat. Acum ca e plecat din tara, nu am cu cine. Colegii mei sunt prea adanciti in seminte si ...muzica. Nu ii invinuiesc dar nici macar prietena mea nu e interesata, pacat, mare pacat. Nu conteaza daca as castiga sau nu argumentul, simt ca in afara de scoala nu vorbesc deloc. Diriginta noastra draga ne mai da cateva idei si franturi, doar franturi. Destul incat sa nu imi fie foame tot timpul. Sunt la dieta, se pare.
Azi am fost la olimpiada de info. Atat. Am stat trei ore pe un scaun storcandu-mi creierii si am plecat. De facut program ca lumea nici nu poate fi vorba.
Acum stau si ascult Epica, incercand sa imi ridic moralul; poate nu sunt chiar atat de proasta. Nu am chef de nimic, nici de mate (ceea ce e mare lucru) si mi-e dor de o anumita persoana. Nimic nu e mai dureros decat sa treci de la a vorbi cu cineva in fiecare zi, la a nu mai auzi nimic de respectivul o luna intreaga.
Am nevoie de shopping; nu doar pentru ca am o gaura in blugi si trebuie sa ii inlocuiesc, mai de graba pentru ca nimic nu ma face sa ma simt mai bine decat actiunea de a proba tot ce vad. Daca la sfarsit plec cu ceva dragut acasa, atunci chiar sunt euforica.
Dear Diary,
Azi am dat Olimpiada la Română. Nu cred că o să fac cine ştie ce. Mi-a lipsit total inspiraţia şi mai mult ca sigur am dat-o în bară cu gramatica. Mereu mă pierd în cazuri, funcţii sintactice, moduri şi aşa mai departe.
Nu mai am chef de nimic. Nu mai am voinţă să fac nimic. Dacă ar fi după mine, aş sta degeaba tot timpul. Şi mai nou, nimic din ceea ce fac nu e bine. Peste tot numai critici peste critici. Serios, lumea nu se mai satură? Ai mei îmi tot reproşează că nu fac nimic pentru şcoală şi să mă pregătesc de evaluarea naţională. Adică, serios... Puţină înţelegere din partea lor nu ar strica -.- Şi mă tot presează că am programul încărcat toată săptămâna. Realizez şi eu dar nu am cheful necesar să fac ceva. Până la urmă pentru 5 teste şi o olimpiadă se învaţă! Dar uneori am impresia că profesorii ne consideră roboţei, să dăm două teste zilnic.
Şi peste tot dau numai de idioţi. Cineva mă vrea moartă. De fapt, trei sferturi din clasă mă vrea moartă. Surprinzător? Ei bine, nu le fac nimic! Nu e vina mea că-i deranjează comportamentul meu anti-social şi faptul că nu fac nimic. Şi mă bucur totuşi că există acele persoane geniale care sunt lângă mine. Le iubesc şi sunt gata să fac orice pentru ele. Mulţumesc.
Oare numele câinelui vine de la deşert sau numele deşertului vine de la câine?
Draga jurnalule, una dintre acele zile frumoase, fiindu-mi lene sa me ridic din pat. De dimineata m-am cococat pe patura si am folosit-o drept perna. A fost frumos. Eu cu pilota si o alta patura pe mine si cu patura de pe patul lui tata (ma inveleste noaptea si imi da patura lui) imi era chiar bine. Iar tata incepuse sa imi dea peste nas in joaca si eu incepusem sa il impung cu nasul in varful degetului si eram ca niste copii mici. Vreau sa ma uit la filmul "Arthur" (nu cel original) si sa imi delectez privirea cu bunaciunea din rolul principal.
Dear Diary,
Am avut o zi cum numai eu puteam avea, of course -.- 7 ore de şcoală care mi-au stors şi puţina viaţă pe care o aveam în mine, plus că am dat două teste. Sper să iau note bunicele, dar nu promit nimic.
Bineînţeles, am avut de suportat şi jignirile de la "dragii" mei colegi. Lumea nu s-a prins încă că dacă o ignor mă aştept la acelaşi tratament. Nu am avut un moment liniştit, că numai gura colegilor râzând pe seama mea se auzea. Bine măcar că două zile stăm acasă. Raiul pe pământ. Poate cu ocazia asta termin şi de scris şi mai citesc şi eu câte ceva.
What doesn't kill you makes you stronger!¤
Draga jurnalule, nu ti-am zis despre vis, nu? Pacat. A fost frumos. Altceva? Da. Se pare ca verisoara unei colege de ale mele o sa intre pe ZUP (dupa ce le-am dat numele forumului -colegei mele ca sa ii dea verisoarei ei) pentru concursul de desen. Mda... chiar nu sunt asa generoasa. Doar ca se uita la mine si se uita si astepta sa ii dau forumul si eu eram: *smulgandu-si parul* DE CEEEEEEEEE?!!!!! Dar pana la urma i l-am dat. M-am gandit sa zic ca eu am adus-o (daca e sa intre) insa daca e sa se uite prin postari si vede unde comentez si AFLA toata scoala? Bine. Nu ma intereseaza. Sa ma strige cum vor. Atatia ani cu copiii batjocorandu-ma si razand pe seama mea, spunand ca sunt o balena ucigasa si facandu-ma sa plang. Ce mai conteaza si altceva? Oricum, chiar s-au maturizat si m-am schimbat si eu. ^^ Ieri Marius a zis ca vorbesc PREA tare. L-am ignorat, incepuse sa imi dea lacrimile, nu mai vedeam ce citeam, ridicam cartea prin aer ca sa pot citi, Marius isi cerea scuze si ma mangaia pe mana spunandu-mi ca nu a zis-o cu rautate. Dupa aceea doar am fost de acord cu el la ceva, in rest mi-am petrecut timpul in banca. Mda... Stefi si-a scos aparatul dentar. Si si-a luat o mama de bataie de la Dya in ora de muzica, iar Marius incepuse sa dea si el in Stefi (asta s-a intamplat saptamana trecuta). Mdaaaaaaaaaaaaaaaaaaa~. Ieri am facut si dregut la o masca cu Dya, dar a fost frumos. Azi sunt libera; tot pe la sapte-opt m-am trezit. Trist.
Dear diary,
Weekend-ul trece așa de repede! Parcă nici nu am avut timp să mă bucur de el. Vreau vacanță. Hm, adică, cine nu?
M-am apucat de Angel Beats zilele astea, la recomandarea lui Irukandji, spunându-mi că e o capodoperă. Am văzut doar 6 episoade, dar îmi place până acum.Îmi propun să urmăresc Mawaru Penguindrum, dar gosh, am atâââtea pe lista de Plan-to-Watch!
Mâine e luni. Urăsc zilele de luni. 7 ore plictisitoare și obositoare de școală. 7 ore pe care le petrec cu imbecilii din clasa mea. Nu îi suport pe majoritatea, sunt prea proști și și și agh... Am și sport la prima oră, genial!
„Cu fiecare zi în care respiri, viaţa mea devine mai grea.” - cât pot adora citatul ăsta,apropo o.o
Nyan, cam atât. Merg să îmi termin temele.
Azi noapte am adormit chinuitor de greu, am stat si am invatat la Biochimie si dupa ce am simtit ca imi explodeaza capul din cauza influxului de informatie, m-am decis sa ma culc. Slabe sanse, intrucat toate gandurile mele au decis ca vor sa imi declare razboi. Stomacul meu era in piuneze si sunt sigura ca daca se va continua asa, ajung iar sa am probleme cu ulcerul. Am fost constienta de anul trecut, tot pe vremea asta, ca problema nu va disparea, dar ma rog. De obicei ma obisnuiesc cu acidul si incerc sa adorm. Am nevoie de Xanax, sunt mult prea stresata, dar nu stiu de unde pot face rost, pentru ca fara prescriptie nu am sanse. Trebuie sa vorbesc cu Dany, poate stie ea ceva.
Cred ca renunt la A level-ul de Law anul asta, este MULT prea MULT de INVATAT. Nu stiu sincer ce sa mai fac...
Matematica... ma descurc eu cu ea, si la fel si Biochimia, Engleza... meh, cumva cumva tot iese. Dar la Drept e mult de invatat (mai ales ca este vorba de legislatia britanica si tot ce tine de ea) si abia mi-am primit cartile acum 3 saptamani.
Nu fac fata in stilul asta, si acum inca nu imi e ocupat timpul de munca...
Relatiile la distanta sug. Dar e mai bine decat sa nu-l fi cunoscut niciodata, chiar daca in momentul asta mi-as dori sa inventeze cineva teleportarea. Si nici macar nu-i asa mare distanta si nici nu mai e atat de mult pana in septembrie cand ma mut, dar sunt cateodata momente nesuferite ca asta cand simti ceva cald in suflet si iti vine sa imbratisezi tot ce gasesti si toate in jur sunt pufoase, roz si dragute si your sweetheart e la juma' de tara distanta.
Dar sunt intr-un mod ciudat multumita cu viata mea cum e acum si cu parte din alegerile pe care le-am facut.
Im surprinsingly not in bad place right now. And I wanna share that with everyone!
Astăzi credeam că o să explodez de singurătate. Încerc de.. *counts* ..2 săptămâni să vorbesc cu P., simt că mă sufoc la gândul că n-am reuşit nici până acum să-i spun nimic. Problemele mele de respiraţie s-au dovedit a fi de fapt un semn că trebuie s-o las mai moale cu stresul. Care stres, guise?
Trebuie să redactez articolul ăla zilele astea, să termin un portret şi să mă apuc de tema la engleză dar, zău, vreau doar să moţăi cu pisica în braţe o zi întreagă. *head/desk* Yawn, Sparta, come here kitty-kitty.
Am zis că revin la Shippuuden, sunt pe la finele episodului 30 dar numai când mă gândesc că mă aşteaptă 200+ episoade îmi vine să-mi îndes un ghem de lână pe nas. Şi trebuie să văd La corda d'oro şi 5 centimeters per second. Am văzut I love my younger sister, mi s-a părut ciudat, ce-i drept, dar a fost drăguţ iar personajele erau desenate frumos. A început să-mi placă din ce în ce mai mult Milow, chelia lui e foarte creativă. ^^
Şi, owo, deja mă întreb la ce facultate o să dau. Mai sunt 3+ ani, goddammit.
Cred că-l concediez pe motan şi mă apuc de temele alea. I'm outtie. Revin unknown.
Astazi a fost o zi cat se poate de interesanta. M-am trezit tarziu, am putut si nu peste mult timp a trebuit sa ies din casa, normal. Nu ca m-ar deranja, dar as fi preferat sa imi petrec duminica departe de rudele mele infometate. Asa. O ora mai tarziu au aparut ei, gata de gratar, impreuna cu toate cele sfinte. Sincer, chiar nu am vrut sa iau parte la reuniunea de familie dar cumva, cu ajutorul nesperat a mamei am reusit sa plec, dupa masa. Cred ca au mai stat o ora, eu era prea ocupata cu 'Sherlock' ca sa imi mai pese.
M-am decis ca nu vreau sa ma stresez pentru maine asa ca fuga de la ultimele ore e necesara. E ultima luni, a treia oara la rand dar nu ma deranjeaza. Chiar deloc. Nu ma simt obligata. Tot ce vreau acum e sa o vad pe Ama, un ceai si un somn bun. Nu cred ca cer prea mult. Oricum sentimentele mele sunt total date peste cap.
Draga jurnalule, astazi am fost cu tata si Andia (Dya/Aerith) la cimitirul mamei, apoi am fost la nasa mea (unde ne-am facut poze si eu cu Lila eram de nedespartit in mijlocul bucatariei ), apoi eu cu ea am coborat la MC, iar tata s-a duc acasa. Dupa ce am terminat cu MC-ul ne-am dus sa ne plimbam in parcul din spatele MC-ului. Apoi am iesit prin Plumbuita (dupa ce ne-am dat prin leagane). Am luat inghetata pe drum si dupa o despartire... grea fiecare a ajuns la casa lui (bine, adica eu, Dya si cu mine eram in fata portii ei). Acum stau si ma gandesc... HOLY CRAP! MY HOMEWORKS! Si daca cumva o sa intru la un liceu de r*ahat o sa fie din cauza lenei mele. >.>
I'm going to see a friend for her birthday and I haven't gone out to shop for the gift yet. Stiu ce vreau sa cumpar, am banii, iar magazinul e literally peste drum, dar imi vajaie capul si as dormi, dar n-as dormi. Plus ca nici n-au deschis inca.
Imi place sa calatoresc, imi plac pana si pregatirile dinainte de ziua cea mare (in cazul de fata maine), insa faptul ca n-am putut sa dorm ma face sa fiu irascibila si lenta, in concluzie nu foarte eficienta.
Mai am cam o ora de pierdut pana cand ar trebui sa merg la dus si sa ma schimb ca sa ajung exact cand se deschide magazinul si ma chinui sa imi tin ochii deschisi, mai am putin sa-mi tin pleopele la distanta cu scobitori ca in Tom si Jerry.
My friend e mare fana Harry Potter si am stat cam doua ore azi noapte pe "falsificarea" scrisorii de admitere la Hogwarts School of Witchcraft and Wizardry, asta o sa fie o parte din cadou. E bine ca blocul meu de desen are foaia un pic mai galbena decat hartia obisnuita, acum nu mai trebuie decat sa o ard pe margini ca sa-i dau un aspect dramatic si vrajitoresc (am scris-o cu penita, m-am chinuit putin la caligrafie) and it's all done. Im really excited, abia astept sa-i dau cadou si sa-i vad figura cand o sa deschida plicul.
Also, abia astept sa-l vad pe the boyfriend, its been a month since I last saw him si mi-e foarte foarte dor de el.
Acum vreo doua zile am notat in jurnalul personal ca n-am mare lucru de spus cand lucrurile merg bine. Acum imi dau seama ca e la fel de tentant sa vorbesti despre mai multe lucruri mici decat despre unul mare.
Draga jurnalule, Denisa se simtea rau si are febra de doua zile, iar tusea i-a distrus gatul. Stiti la ce ma gandeam eu in timp ce spunea ca daca nu ii trece pana vine mama ei cheama salvarea? "Oare mai vrea sa continue RPG-ul? As fi prea nesimtita daca as intreba-o? " Si acum facem RPG si a zis ca si ea vroia sa il continuam + are multe idei. Momentan se pare ca e buna sa scrie si hentai, iar eu fac glume cu Ichi (nu, ne ne-am impacat -presupun) pe seama faptului ca s-ar putea sa imi cedeze nervii si sa sparg monitorul din cauza RPG-ului (+ Denisa intelege atlceva din ce scriu eu si totul e gen: Eu ma tai si sangerez. O fata e bolnava si vreau sa o ajut sa se ridice, insa ii murdaresc hainele cu sange. Iar ea scrie ca tipa e ranita si sangereaza... T_______________________T). Draga jurnalule. Ma intreb cum o sa fie viitorii mei prieteni de la liceu. Sper sa le fucking placa yaoi-ul. = ))
"If I told you that I loved you, would you think there's something wrong?"
I guess I am selfish in a way, so caught up in being afraid to get hurt that I haven't really thought about the other side of the philotical bond. My fingers feel connected in a strange webbing that I find hard to decipher, Jane could tell, Jane would tell me if every word is true. Oh, I'm going mad, my Cheshire cat, but yet again, I'm insane in a rainbow unicorn way that doesn't have to link to robot. Words are games, like board games but more complicated, and there's always that odd word that scribbles along like a gummy worm, unable to find its place. Because what would a gummy worm be doing on a chess board? I've always told myself that even if I feel like a meaningless pawn, I will one day be somebody's queen, but right now I feel like the only piece of a 204 squared lonely piece of dry heart.
Waiting is the hardest thing I will ever do. Sitting around, seeing as somebody you care for is sad, angry, frustrated and unlike the way that somebody is usually, is heartbreaking. You wish you could see them smile, but Jane won't help you there. Jane can't, cause in this parallax, the universe doesn't exist. Cardboard box stuck inside a planetarium, enjoying how our lonely souls float by as ghosts.
I wish I could go back to the egg and those dreams, those terrible haunting dreams that have chased me for years. I wish that man hadn't come into my life and made me think that all men are treacherous pigs. I wish I could trust, because at the core of the webbing I believe in him. I wonder, does he believe in me?
I'll dive my way through, but the giant's stride is the first move, and it's a leap that I won't be starting. Not this time, no. I can't have my heart broken like that. Not again. I'll leave the door open, but I won't invite him in.
I will take you for everything, if you take me for who I am. Smile for me as I pull you to my chest and take away all your thoughts.
mi-am facut bagajele de asa natura incat when im gonna need my tooth bursh, o sa fie nevoie sa scot pretty much tot ce am bagat. sunt obosita, n-am dormit de doua zile si am o gramada de treaba, mai stau sa-ti scriu tie acuma doar cat imi beau cafeaua, ca sa mai pot sa functionez normal si pentru restul de cateva ore cat mai am din ziua gigant.
sunt multumita ca de data asta in loc de trollerul meu imens, monstrul cum ii place sa-i zic, am numai un ghiozdan micut (fata de troller cel putin ).
trebuie sa ma duc sa gatesc, i-am promis prietenului meu ca ii aduc pui cu alune cand vin in vizita de data asta. si am eu o vaga impresie ca o sa imi fie greu sa o scot pe mamaie din bucatarie si nedormita cum sunt, o sa ne impungem si o sa ne certam.
diseara trebuie sa ma vad cu un prieten sa imi iau niste chestii de la el. nu ne-am mai vazut de un an, aproape un an. sunt curioasa ce mai face, daca s-a mai schimbat macar vreun pic.
mi-e cam rau, nu stiu daca e o idee asa buna sa ma mai apuc acuma de gatit, dar daca nici acuma nu ma apuc, o sa fie cam naspa, ca dupa aia nu mai am timp sa dorm.
rahat. tocmai am realizat ca nu mai am unde sa indes caserolele.
A fost o zi usoara, draga jurnalule. Caietele mele sunt imprastiate in pat, iar ghiozdanul inca e intreg (trebuie doar sa il fac pentru maine). Le-am lasat asa si am plecat, gandinu-ma sa vad daca pot sa fac internetul. Pana la urma tot cumnatul meu minunat si extraordinat a facut-o (nu il numesc asa doar pentru asta). Hm, ce... ah, da! Ma bucur ca tata nu se ia de mine ca imprastii chestiile etc. Aseara am scris un fic (cam o ora mi-a luat sa fac primele patru pagini -fata/spate pagina- de caiet mic) yaoi. Am avut o bataie de cap cu numele seme-ului. Ma tot balbaiam si nu se potrivea niciun nume cu personajul din mintea mea. Tata nu a zis nimic cand incepusem aproape sa vorbesc singura. E obisnuit. Ba cu castile, ba cu nervii mei la manga sau anime, ba la chiuturile mele cand se intampla ceva misto in manga-urile yaoi pe care le citesc cu el langa mine etc. Hm, ma bucur ca nu imi zice nimic, oricum stie ca-s nebuna. Cine naiba se duce pe o ploaie ca aia si pe la sase seara (pe atunci se insera devreme) ca sa isi ceara scuze unei prietene? /: ) Doar in filme, dar eu sunt o persoana care bate filmul.
Astazi m-a sunat Denisa. Era sa sar in sus de bucurie cand i-am auzit vocea. Nu a intrat de doua zile (mie mi s-a parut o zi) si deja avem multe lucruri sa ne zicem. Ea ceva de yaoi si eu vreau sa termine povestea aia cu Mihai si Alex. : -w Mi-a promis scene sadice/violente. De-abia astept. La visul ala al ei cu dojo-ul am plans de nervi cand that motherfucker de uke a mai fost violat inainte (pentru mine si daca e violat e tot in alta categorie, Shiro's logic) si am ramas cu lacrimi in ochi cand tipul seme a plecat in lumea larga, iar uke-ul se tara pe zapada si il implora sa nu il paraseasca. T.T Yaoistii astia si visele lor. Eu si visele nu ne impacam, ele nu ma viziteaza. Desi visele pe care le-am avut mi le aduc aminte. Venind vorba de vise... am visat ceva... cand am venit de la Andreea (Aerith) mi-am adus aminte de vis, cel putin partea in care tata statea in pragul usii, rezemat de usa si imbracat intr-o salopeta albastra. Chiar imi era frica ca nu cumva in acea zi sa fie vreo suparare.
Altceva? Oh, hmmmm... Am incercat sa imi revizuiesc comportamentul. Se pare ca nu sunt asa delasatoare. : )) Si altceva? *sigh* M-am certat cu Yume. Mi-a facut niste nervi... Brr! Oare i-am zis ca sunt o fire irascibila? Si nici nu i-am citit sfaturile in legatura cu o problema. Dar parca nici nu vreau. Daca e cumva sa nu imi convina o sa folosesc asta ca motiv sa ma iau iar de ea. >.> Sunt o persoana... groaznica? Oricum as fi, pana la urma eu raman eu.
Inca ma intreb daca e sa ii zic fic-ul lui Denisa sa il continui pe calculator... Hm, totusi ma intreb daca sa fac partea pe care mi-am imaginat-o: Nagasake sa ii dea ceva lui uke, Fujisuki, ca sa poata ramane gravid. Uke-ul ramane si doreste sa pasteeze copilul. Uke-ul dispare din viata lui Nagasake dupa cum doreste acesta si se muta cu copilul in alt apartament. Copilul afla si cine ii este tatal, chiar daca nimeni nu ii zice, dintr-o poza editata de uke si etc. Hmmmmmmmmmm, oricum presimt si stiu ca nu o sa mai continui fic-ul. )
Cand am venit de la scoala am avut o alta repriza de nervi din nimic. Bietul tata... Sa vina fiica lui de la scoala si sa inceapa sa tipe si sa tranteasca... si sa fie cu "nasul la cearceaf"... : )) Dar el ma iubeste oricum, iar eu il voi iubi chiar si cand o sa fie ingropat. ;x O sa iau o poza cu el si mama (poate si cu mine impreuna) si o sa mi-o inramez. Asa amandoi vor fi alaturi de mine. ^^
Ieri m-a apucat o criza emotionala din cauza moartea doamnei Paula. A fost dupa un an de la moartea mamei. Atunci si de atunci nu am plans, ieri cand m-am gandit la ea si mi-am adus aminte, am intrat mai adanc in amintiri... am dat de acel punct sensibil si am inceput sa bocesc. Ea a fost cea care m-a invatat sa joc carti si remy. Am mai plans si dupa copilarie, acel trecut dulce; inafara de clipele in care copii se ascundeau de mine, "prietenii" plecau cu altcinva si pe mine ma lasau sa ma joc singura sau cand ma minteau in fata (si alea au fost amintiri frumoase).
Daca l-as vedea pe Grasu'.... Hmmmmmmmmmmm, mi-ar placea sa ii iau id-ul, numarul de telefon si sa ii fac o poza. Si sa il imbratisez. Ultima data, acum un an, cand a venit la scoala pentru mine a inceput sa se ia de gropitele mele. Lumea are ceva cu gropitele mele.... *thinking hard*
o mai frec pe aici pana imi termin tigara si dupa aia ma bag la un binemeritat si cat mai lung somn. prietenul meu e la serviciu si colegului lui de camera si prietena lui sunt plecati. im kinda bored. nu mai am chef sa citesc, mi s-a acrit si imi joaca literele in fata. si nici ultimul episod din game of thrones nu se descarca deloc cu spor.
ma laudam in postul anterior ca am facut mare treaba sa-mi indes toate hainele si ce mai aveam nevoie intr-un ghiozdan si nu in troller. nu mai fac prostia asta niciodata, mi-am luat prea putine lucruri si cel mai important, mi-am lasat laptopul acasa si asa ce-aveam chef sa joc niste sims 3 acum
hai ca mi-am terminat tigara. drag pe dreapta. somn usor!
Dimineata cand ma trezesc vreau sa fumez o tigara si sa-mi beau cafeaua ca intr-unul din cantecele lui Chilian sau Vama Veche.Pacat ca nu fumez,asa ca nu pot sa simt depresia asa cum ar trebui.Simt depresia ca un amalgam de sentimente ce ma coplesesc si se aduna fara un motiv clar.Simt depresia pentru ca mi-am expus sentimentele in cel mai prost moment,in cel mai nasol moment,in momentul cand deja eram prins in alte probleme.Atunci,cand realizezi ca in momentul ala esti inutil iar persoana pe care o iubesti(nu-mi place iubita),iti spune cu o sincera vrajeala ca ea nu e frumoasa ta adormita.De ea o sa uiti peste cateva luni iar tu o sa-ti revii la viata ta.Nu stiu exact cine ma crede,dar Eliade sigur nu sunt,iar ea sigur nu e Maitreyi iar partea sociala nu exista in povestea noastra(desi,personal,as vrea sa zic a mea,dar oricum ea nu o sa citeasca ce scriu eu aici,asa ca zic a noastra).Ce moment trist cand tu ii explici ca de fapt totul este o pacaleala a ei prin care te face sa te simti bine,iar ea iti spune ca tine la tine dar nu te iubeste.Un barbat nu poate sa inteleaga chestia asta,avand in vedere ca in mintea lui(deci a mea),nu exista decat doua sentimente banale ce apar atunci cand nu are nevoie de ele.Iubire si ura.Nu exista altceva in creierul meu golit de substanta si construit pe seama unor teorii ce nu exista decat pentru mine.Bineinteles,femeia,ideea de femeie,iti va explica intotdeauna ca ea poate fii uitata,dar tu nu vrei sa o faci.Ca indiferent ce o face,dupa ce te vede in cel mai penibil mod,cu cearcane si cu lacrimi in ochi cand te uiti la ea,ea iti va spune un sincer "imi pare rau",iar cand tu o vrei intreba "pentru ce iti pare rau?",tacerea aia prosteasca ce se pune intre doi copii care nu se cunosc se va interpune intre noi si vom gasi un punct pe perete mult mai interesant decat discutia intre noi doi.Noi doi,oricum,nu ne-am sincronizat niciodata.Cand eu plecam,tu veneai.Cand eu te cautam,tu nu vroiai sa ma vezi.Cand tu ma cautai,eu nu vroiam sa te vad.Imi asum fiecare greseala pe care am facut-o in lunga mea experienta de viata,iar tu iti ceri scuze pentru tot ce nu ti s-a intamplat.Cand iti spun ca esti egoista,tu imi spui ca nu e asa.Cand iti spun ca tu te-ai inconjurat doar de oameni care vad ce vrei tu sa vezi,imi spui ca am dreptate.Cum esti pana la urma?Tu, pretioasa femeie,ce imi oferi toate sentimentele ce pot fii traite de mine intr-o galeata ce mi-o arunci in cap fara nerusinare si de care nu ma mai pot usca?Tu,floare de iris,cum vrei sa te mai vad in fiecare zi si totusi sa nu ma uit la tine?Cum vrei sa stau in acelasi loc cu tine ?Imi ceri imposibilul si nu-mi oferi alta varianta.Cand ti-am spus ca daca as putea,as lua o pastila si as uita tot ce stiu despre tine,mi-ai spus sa nu vorbesc asa.Cand ti-am spus ca te iubesc si ca tu meriti sa fii iubita,mi-ai spus ca nu te cunosc.Si totusi,tu ai incercat mereu sa-mi spui ca ma cunosti si ca merit altceva.Am impresia ca am auzit asta intr-un cantec prin anii 90,o mizerie de cantec ce sper sa nu-l mai ascult pentru a nu vomita ce am mancat pana acum.Plang o data la 10 ani si atunci plang saptamani intregi.Ce moment trist pentru mine,draga .Draga,vreau sa mai scriu o data chestia asta,dupa ce ti-am spus-o de nenumarate ori si tu mi-ai spus ca sunt beat.Cu ce ma imbatasem,cand eu nu bausem decat apa?Cu tine m-am imbatat iar acum nu pot sa trec de mahmureala.Am uitat ce vroiam sa-ti scriu,acum mi-am adus aminte.Te iubesc,Diana.
P.S. Acest post nu trebuie citit decat in cazuri de monumentala plictiseala,nivelul de confuzie este atat de mare incat nu o sa stiti niciodata despre ce scriu.In plus,cu un oarecare nivel de amuzant ce ma face sa bufnesc in ras,nu ma cunoasteti.
Dragă jurnalule,
Weekend-ul chiar trece mult prea repede T.T Și tot nu am făcut mare chestie. Totuși, sunt mândră de mine că am reușit să urmăresc din Glee, am cam rămas în urmă, la fel și cu unele anime-uri.
M-am reapucat de ceva vreme de RPG. Lol, am observat și că majoritatea personajelor mele sunt gay și fumează (Oh, tu, Yuki Eiri!)
Zilele astea ca deobicei am pierdut vremea pe tumblr. Gosh, asta chiar e o obsesie. Phahahah, i regret NOTHING *laughs*
Hm, cam atât. Mă întorc la oribila temă de la mate. Lol, pe cine păcălesc? Shirokuma Cafe, viiiiiiiin~
Week-ul trece prea repede si eu tot nu am facut mai nimic. Adica nu am reusit sa fac absolut nimic. Tot caut si incerc, insa nimic. Parca prietenul meu cel mai bun a intrat in pamant. Unde estiiii? T_T
In rest am mai dat un meci de baschet si am pierdut vremea prin parcul unde umblam cu el. T_T
I miss you Hori :3...
Totusi parca mi-as dori sa primim acum o mini vacanta, ca sa nu fiu contra timp. Astazi vremea e de ra*at si nu cred ca voi parasi casa. Ok, voi iesi doar daca o sa iasa si restul prietenilor mei sau daca apare Horii. E plictiseala mare. Nici regretele nu lipsesc. Acum cred ca o sa ma duc si eu sa-mi fac o caffea si sa fumez o tigara. ~
I have an exam scheduled for tomorrow so that makes me eligible for skipping work, and what a great thing that is because with just one day off a week, I would go mad if after just a short break I would have to go back there and pretend for 10 hours that I have so many things to do. Bullshit, since I am very proficient with computers, paperwork in reality takes me so much less than I make it out to be, when I actually have any paperwork to do, which seldom happens. Why? Because if I don't drag it, I end up finding things to clean in the shop, and I'm kind of running out.
Masks, fins, snorkels, BCDs, wetsuits, rash vests, boots, gloves, manuals, metal racks, regulators, weightbelts, tank straps, goggles, accessories like lanyards, dive knives, torches, buoys, equipment bags, weights, pocket first aid masks, maps of the Zenobia wreck, air gauges, dive computers, dive watches etc. I know all of them so well I can dream about them now... Sweep, mop, hoover the classroom, clean the trucks, polish the wood, dust shelves, clean mirrors, clean windows, wash chairs, tables, put brolly out, check leaflets, make coffees, clean cups, send e-mails, send birthday cards, put new customers in Eve, certify dive students for OW, AOW, EFR, Specs in PADI, photocopy paperwork, rename, arrange in folders, file the records away. Customers come back, help with tanks and diving equipment. Can do all of this in about 5 hours, which is about half of my shift. Now figure out what to do with rest of the time I have to spend there... So I end up doing shitty jobs nobody else wants to do. And for less money than what I used to earn last year. If I do an Advanced Open Water course and Rescue Diver, it's gonna be worth it, cause from there it's easy to go for Divemaster. That would secure me a much better job anywhere in the world. Otherwise this ain't worth shite.
I'm sick of Cyprus, so sick that I'd rather be home and struggling to live, but at least I could see the people I love and the rest of my friends, and it would be my own damn country, and not working for somebody else's.
I don't know jack shite in the biochemistry exam I have tomorrow, because hey, I was too fucking stressed about everything to be able to study. You'll ask, stressed about what? Well, mateys, you don't want to know. The hair on your back will run away if you do.
At least working at the forum keeps my mind off everything else, and I can be blissfully ignoring.
Draga jurnalule,
momentan scriu cu o mana, fiindca mananc chips-uri cu mana stanga.
Am reusit sa scap de nepotica mea dand drumu' la muzica si nefacand nimic. Nu mai are voie omul sa vada un film horror ca vrea si nepoata lui/ei sa vada. >.> Pff, si acum ma trimitea (nepoata mea) la magazin sa cumpar cu bani-ciuciu. Frate, ea vrea suc -apa nu mai e buna (pentru ea) : -j-, ea nu vrea vafa -sa manance ea asa ceva?-, vrea sandwich juma cioco, juma vani(lie). Dar tot o iubesc. Acum ascult "Kick in the teeth" de Papa Roach si ma fucking gandesc la chestia cu criogenarea din Cinderella (film horror asiatic). Totusi a fost misto ca pana la sfarsit s-a inteles cine era copilul orfan si cine era cea reala. Pacat, totusi, ca (,) copilului orfan i-a fost luata fata ca sa ii fie data tipei arse si ca acel copil orfan statea in beci ca sa nu il vada lumea. : | Iar in "Bloody reunion" a fost tare ca defapt tipul shy care ii macelareste defapt nu a existat.