AnimeZupCăutare

Regrete

Vi s-a intamplat vreodata sa faceti ceva gresit, crezand ca era bine, dupa care ati reflectat si ati realizat ca ati gresit total ? Si daca da, ati facut ceva pentru a indrepta situatia ?


Eu , personal, am gresit de multe ori doar datorita orgoliului iesit din comun. De fiecare data cand imi placea cineva , faceam pe inabordabila, iar chestia asta a cam inceput sa ma marcheze . Uneori cred ca ar fi trebuit sa fac eu primul pas, desi sunt fata, sau, macar sa il privesc pe cel pe care il plac atunci cand ma priveste. Totusi, realizez lucrurile acestea cand este prea tarziu si intervine ceva...
Nu cred sa existe persoane care sa nu regrete ceva ce au crezut la momentul respectiv a fi bine facut. Daca toate ar fi roz, prea ar fi plictisitor, parerea mea.
Personal am facut atatea greseli cate stele sunt pe cer, vorba ceea. Spre rusinea mea, de foarte putine ori am incercat sa fac eu primul pas spre conciliere. Si asta doar din cauza mandriei, orgoliului care de multe ori a cantarit greu in luarea deciziilor...
Totusi, singurul lucru bun este ca trec repede peste ... suparari (daca le pot spune asa) si incerc intotdeauna sa traiesc prezentul, nu regretele din trecut sau planurile din viitor. Din punctul meu de vedere e cea mai buna solutie...
Nu am regrete. Ceea ce fac ma defineste ca persoana, iar faptul ca le fac nu regert. daca gresesc, trec mai departe, nu ma uit inapoi sa rascolesc dupa regrete. Viata mea este ca un rau care curge undeva, un loc nestiut de nimeni, care este oprit de nici un obstacol, iar asta inseamna ca nu voi inceta sa comt greseli dar care nu le voi regreta. daca am comis greseli, trec mai departe, nu vreau sa regeret dupa nimic altceva. Nu am regretat nimic pana acum, nu am regretat ca am plans, ca am ras, ca m-am indragostit de un idiot, nu rgret ca nu mi-am cunoscut tatal, nu regret nimic. Greselile sunt incontinuu o parte din viata mea, pe ele nu le voi regreta. Nu am avut niciodata regreta si nici nu o sa am.

Deoarece nu prea are rost. Nu am chef sa regret, deoarece am o singura viata si numai una de trait, iar daca ma uit in spate si imi vad greseala, ma intristez un pic, o vad, apoi uit imediat. Niciodata nu regret, niciodata nu ma vait ca s-a intamplat ceva. Ca am comis ceva rau, nici asta nu regret. Ca s-ar putea sa0mi esuez in viata, nici asta nu regret. Nu regret ca am luat o nota destul de mediocra la roaman, nici asta nu regret.
MMM, o sa zic doua regrete, unul -pentru un lucru care l-am facut, si unul pentru un lucru pe care nu l-am facut asa
1) Regret ca nu i-am trantit acum 2 luni lui Emanuel usa-n nas, pentru ca o merita din plin ( Emanuel= tipu dupa care sunt inebunita).
2) Regret ca astazi nu i-am pus piedica lui Emanuel, dupa ce-am zbierat la el sa nu mai manance seminte ca taranu' la oras. Mai regret ca nu l-am intrabt cine-l epieleaza ( E epilat XD), si mai regret ca astazi XD, nu m-am dus la Emanuel, sa-l intreb de unde sia- facut comanda de tricoul cu MM , pentru ca model cum are el nu am mai vazut XD
In rest nu regret lucruri importante, pentru ca le-am considerat deja greseli
mi s-a intamplat de multe ori sa regret lucruri insa de fiecare data imi zic caci trebuie sa merg mai departe si sa trec peste greseala pe care am facut-o sau eventual sa incerc sa o repar.
Nu am regretat niciodata chestii minore pentru ca am considerat ca fac parte din viata si am trecut peste crezand ca o sa se mai iveasca o a doua sansa sau una mai buna, sa fac ce ar fi trebuit sa fac.
Sau daca regretul este prea mare, am incercat sa fac a doua zii ceea ce am regretat ca nu am facut in prima:D
Cred că toate persoanele au regrete, aşa că aş minţi să spun că n-am. Regret anumite lucruri care s-au întâmplat din vina mea şi altele care n-au fost din vina mea. Şi de fapt, cel mai mare regret pe care-l am acum e că m-am certat de câteva luni cu cea mai bună prietenă. Abia acum realizez ce mult îmi lipseşte, dar mai nou anturajele noastre s-au schimbat complet; şi din câte am văzut, şi mentalităţile. Aş vrea să fac ceva, dar nu pot. Cel mai probabil voi regreta cândva că nu-mi calc pe orgoliu ca să ne împăcăm, dar a avut şi ea partea ei de vină, şi aş vrea să arate şi ea că-i pare rău.
Sunt aşa o orgolioasă! Păcat.
Pai,toate regeretele mele sunt de domeniul trecutului.Le regret la inceput,dar dupa imi dau seama ca poate era mai gresit sa fac altceva.Pana la urma trebuie sa faci ce crezi ca e bine pentru tine,iar daca tu crezi ca e bine,inseamna ca asa e.Nu vreau sa regret tot ce am facut,si n-o s-o fac niciodata.Asa sunt eu,cu bune si rele.Cine ma accepta,bine,cine nu,si mai bine.Decat sa-mi ocup timpul cu regretatul chestiilor care le-am facut si le-am zis,mai bine sunt eu insami,cu greselile mele cu tot.Nu o sa regert ce am facut sau ce am zis,pt ca ma definesc ca persoana,ma fac sa fiu EU,nu vecinu` sau colega de clasa.
N-am regrete. Ce am făcut e făcut, de ce aș mai regreta acum? Oricum nu pot da timpul înapoi pentru a schimba ce am greșit. Greșelile sunt caracteristice oamenilor. Niciodată nu am regretat că am făcut ceva prost fiindcă fără greșeli viața ar fi muult prea banală. N-am regretat că mi-am rupt piciorul, că am răcit, că am bătut pe cineva. Nu o să regret și nu am regretat niciodată nimic. De ce aș face asta ? Doar așa, ca să-mi plâng de milă? Ar fi cam absurd să omor pe cineva și dupaia să regret. Ce rost ar mai avea? Ăla nu învie și eu tot la închisoare ajung, nu ?
În fine. Regretele nu-și prea au rostul. Ai făcut ceva, asta e... Nu mai poți să schimbi nimic.
E uşor să spui " nu am regrete" dar adevărul este că genul acesta de sentiment nu se poate controla. Eu am regretat multe lucruri pe care le-am făcut, le-am regretat involuntar pentru că sunt destul de impulsivă şi fac numai prostii câteodată * cough *. Eniuei, într-adevăr, nu au niciun rost pentru că deja ai făcut acel lucru, ce rost are să îţi plângi de milă ţie sau faptelor tale, care oricum nu mai pot fi schimbate? Regretul este stupid!
Şi totuşi, îl simţim :)) şi nu cred că este cineva aici care îşi poate controla sentimentele.
Îmi amintesc că uneori chiar spuneam " nu o să mai regret nimic" dar din moment ce dau mereu din lac în puţ, evident că am mai simţit şi asta până acum. Toootuşi, niciodată nu durează. Regret un pic şi gata. Nu e bine să stai să îţi plângi de milă pentru laptele vărsat. Non sense :-B
Am regrete. Nu cred ca exista o persoana care sa nu aiba nici un regret, cat de mic ar fi acesta. Cred, de asemenea, ca invatam din greseli. Asa ca pot spune, da, am regrete. Nu foarte mari, deoarece inca nu am intrat in probleme mari sau nu am fost pusa in fata unor alegeri dificile. Un regret am in fiecare zi, faptul ca ma cert cu parintii. Am regretat foarte mult cand m-am certat cu sora mea. Din fericire, ea a fost intelegatoare si ne-am impacat :) Am regretat si inca regret faptul ca nu mai fac matematica cu cel mai bun si de treaba profesor din cati am intalnit. Si asta e din cauza mea. Ce vreau sa spun este ca vom trai cu regrete, insa nu ar trebui sa le lasam sa ne ocupe toata gandirea.
Toti avem la un momentdat regrete .
Eu doar regret ca nu am putut sa o tin de mana pe patul de moarte, sa ii spun ca ii raman datoare pentru anii in care imi era alaturi si imi zicea ca totul merge departe. Acest lucru il regret .

Atunci cand puteam sa dau o fraza ca sa inceteze totul, dar eu doar am stat si am ascultat cum ceilalti tipau la mine.

Ar mai fi cateva... dar nu merita zise.
Regrete...Nu pot sa spun ca am multe.Regret ca am gresit uneori in trecut,insa prefer sa numesc acele greseli experiente de viata si sa incerc sa invat din ele;nu vreau sa traiesc cu regrete,ci vreau sa incerc sa gandesc cat mai optimist.Incerc sa ma folosesc de regrete in mod constructiv.
Am un reget de viitor... suna ciudat?
Ma gandesc ca poate peste cativa ani poate nu o sa mai fim prietene. Dar eu as vrea sa fiu langa ea asa cum si ea a fost langa mine. Sa o ajut sa treaca peste intamplari si sa o fac sa inteleaga la ce se rezuma viata, fiecare are un pret, chiar si cel de a trai. Asta se poate numi "regret" in "lumea mea".
Si eu am regrete XD
Regret ca nu pot da timpul inapoi..sa ii spun ca-mi pare rau,prietenei mele celei mai bune.A plecat acum 3 ani,si nu am mai vazut`o...
Am fost prietene de mici,regret ca nu am putut sa-i spun ca este ce-a mai buna prietena.... si ca tin la ea... >.>
In rest..regret si alte lucruri,stiu ca nu se vor putea repara.
De obicei am regrete faţă de persoanele pe care le plac ... Gen, vorbesc cu el, şi încercând să par greu de impresionat, devin o persoană oribilă. -.-" Sau spun lucruri ce dau senzaţia de aroganţă. Ohh man.
Dar regretele acestea le resimt numai la persoanele pe care le simpatizez, pentru că faţă de ceilalţi, dacă fac ceva nepotrivit, nu îmi dau seama, pentru că nu îmi pasă. xD
Da, regretul e un sentiment involuntar ce te loveste o data si o data.
Am regrete chiar daca stiu ca nu e bine sa plangi pentru un astfel de lucru pueril.
Regret ca nu i-am zis mamei cat de mult o iubesc, dar stiu ca ea deja stie asta... daca nu cumva, la cat am pacatuit, nu a indepartat-o de mine.
Regret ca am plans de fata cu familia. De ce sa plang ca dupa aceea sa fiu considerata o persoana cu doua fete care se da pe langa membrii familiei? De ce? Mai bine imi inghiteam lacrimile cum o faceam deobicei si plangeam seara in pat.
Regret ca nu m-am mai dus de ceva timp la cimitir (chiar daca ieri am fost sa-i duc scrisoarea pentru Pasti); chiar daca ea se lupta cu boala ca sa ne aduca noua mancare, toti cu mofturile lor, si pentru a ne imbraca... pentru a ne oferi o educatie.
Regret ca n-am incercat s-o conving sa se duca la doctor, sa faca operatii, ceva anume. S-a zis "A fost deja prea tarziu pentru ea", atunci... daca macar incercam mai devreme, avea vreo sansa? Asta regret...
Regret ca... tip la Coana Lenuta...
Regret ca nu mi-am dat seama cat tinea Doamna Paula la mine. De ce nimeni nu mi-a zis inainte ca ea sa-si dea duhul? Sau trebuia sa-mi dau singura seama...? Oare credeau ca eu stiu?
Regret ca nu le-am multumit indeajuns de mult femeilor care ma chemau la ele acasa ca sa ma hraneasca dupa ce mama a murit... si mi-au dat bani, haine, dar in special, pe cineva care sa imi tina companie.
Regret ca am fost asa de copila incat... sa fac atatea lucruri gresite.
Acum cativa ani regretam un lucru, acum m-am impacat cu ideea si m-am resemnat, insa cu celalalte lucruri de mai sus... parca uneori nu e leac. Defapt, eu vreau sa regret, nu vreau sa uit. Nu vreau sa uit trecutul sau tot ce a fost in el, poate de aceea sunt suparata si melancolica cand imi dau seama ca cu trecerea timpului anumite amintiri se intetoseaza incetul cu incetu...
Am multe regrete, dar asa a fost sa fie. S-a intamplat, ala e trecutul, acum e prezentul, traiasc clipa, dar nu depasesc limita. ^^ Asta-s eu.
Cred că aproape fiecare persoană, la un moment dat în viaţă, are şi regrete. xDD Chiar dacă ai făcut ce ai făcut, şi nu poţi da timpul în urmă să repari nişte lucruri, nu poţi să nu regreţi că nu ţi-ai cerut scuze de la cea mai bună prietenă când a trebuit sau că te-ai certat cu unul din părinţi.
Am avut şi am regrete; sunt o persoană foarte impulsivă şi orgolioasă şi de cele mai multe ori, chiar dacă ştiu că e vina mea, nu-mi e uşor să-mi calc pe mândrie şi să-mi cer scuze, iar dacă nu o fac când trebuie, peste ceva timp ştiu că voi regreta. Regret când mă cert cu mama, când ea are foarte multă dreptate cu ce-mi spune. Regret că uneori sunt răutăcioasă şi mai rănesc unele persoane pe care le iubesc, doar pentru că eu nu-mi pot exprima foarte bine, uneori, sentimentele. xD
Şi uneori, după ceva timp, uit ce s-a întâmplat, nu-mi place deloc să trăiesc cu regrete pe cap, nu e bine să plângi după ceva ce deja s-a întâmplat. : ))
Regrete? Mda, am şi aşa ceva. Am de toate eu :-l.
Regret că am cunoscut pe cineva şi că i-am dat dreptate în tot ce a făcut chiar dacă ştiam că a greşit şi după o perioadă am devenit foarte irascibilă, din cauza lui. Pentru că el m-a schimbat în urmă cu şapte luni sau cam aşa şi acum nici măcar nu mai vorbim. [ nu că m-ar durea ]
Regret că mă ataşez prea repede de persoane; presupun că este cel mai mare defect pe care-l am.
Şi regret că ţip la bunica mea chiar dacă ea are dreptate, dar atunci când plâng nu prea mă gândesc la ce se va întâmpla după; mintea mea e doar la ce se întâmplă atunci şi sunt foarte impulsivă.
Regretele sunt niște ciudățenii. Sentimentul de regret este neplăcut, îți dă o senzație de discomfort și îți pare foarte rău pentru ce s-a întâmplat sau ce ai făcut. E groaznic, dar dacă ne gândim că prin regrete ne îndreptăm felul de a gândi, comportamentul și reușim să ne cerem scuze, nu e chiar atât de rău să regreți. Dar nu trebuie să exagerezi și să plângi o zi și o noapte, pentru că ce ai făcut nu poate fi schimbat decât dacă te ridici din cenușă și încerci să faci ceva, înainte să fie prea târziu. Iar dacă nu se mai poate face nimic, n-ai decât să-ți ispăsești pedeapsa.

Plânsul te ajută să te descarci, să uiți, dar trebuie să știi și când să te oprești, ca mai apoi să-ți repari greșeala, dacă se poate, bineînțeles. Trebuie să știi când să începi să plângi, când să te oprești și că trebuie să-ți repari greșelile decât să plângi la nesfârșit. Dar dacă am știi toate lucrurile astea, poate nu am mai regreta, nu?

Cam așa stă treaba... Sau cel puțin așa văd eu lucrurile. Oricum, regretele sunt niște ciudățenii, acestă părere nu cred că o să mi-o schimb vreodată...
Am si eu regrete :
Am fost cu ora mea la plimbare si m-am intalnit cu niste foste colege.SAraca nu mai vroia sa stea ca probabil nu se simtea bine si colegele mele au facut-o nesimtita.Regret ca le-am luat apararea lor, si am uitat de mica mea sora care aproape plangea.Imi pare atat de rau...regret pentru tot ce i-am zis dupa aceea.dar bine ca nu s-au mai intamplat chestiii de genul asta ...
Regret ca nu i-am spart capul unui fost coleg care,atunci cand a plecat,m-a facut "fata de farfurie" si mi-a dat o poza cu o farfurie.Daca ar fi si el pe site sau macar i-as sti adresa as avea multe de zis.
Regret ca nu m-am duc cu colegii sa ved Twilight , care, desi am auzit ca a fost o prostie , chiar as fi vrut sa-l vad la cinema.
Regret ca n-am invatat mai mult pentru olimpiada...
Regret faptul ca nu am petrecut mai mult timp cu Amalia. God I miss her so much. Regret faptul ca nu am cautat-o mai des. Chiar daca stiu ca nu avea rost, tot regret. Regret faptul ca am terminat liceul, chiar regret asta. Regret faptul ca nu am mai vorbit cu dira/teacher de ceva vreme. Sa fiu sincera, imi e ciudat. Adica, poate m-am atasat prea tare. Pana la urma sunt singura care s-a intors la liceu de cand am terminat acea perioada. Regret faptul ca am renuntat la unele persoane pe care poate, doar poate trebuia sa le tin langa mine. Nici nu stiu daca e prea tarziu dar m-am jucat prea mult si am intrecut masura. Regret faptul ca simt cum pierd din prietenii vechi pe care i-am avut. Regret faptul ca ei nu regreta asta. Regret faptul ca ma deranjeaza cei noi si cei vechi pe care ii mai am, de la un timp. Regret faptul ca nu un incerc. Pana la urma ce am de pierdut?
Regret că sunt așa de precaută uneori și că țin lumea la distanță prin încăpățânarea și orgoliul de care pot să dau dovadă. Regret că de cele mai multe ori îmi doresc să spun ceva, dar atunci când dau să deschid gura iese altceva doar de teama de a nu fi rănit. Regret că le-am permis anumitor persoane să se aproprie așa de mult, iar pe altele le-am trimis la plimbare. Regret că nu sunt o persoană mai pozitivă. Regret că am așa de multe regrete...