AnimeZupCăutare

Ce vrei sa devii?

Se pare că eu cer multe de la viaţă. Aş vrea să devin o cântăreaţă, toată viaţa mea am vrut, am fost în diferite spectacole şi i-au şi lecţi şi mă gândesc poate poate.. pot intra la un concurs ceva mai bunicel să pot apărea la Tv şi după ce mă fac cântăreaţă o să fac şi seiyuu la diferite anime. Ştiu de acum că orice aş face nu voi deveni, dar încerc.
Ah, vreau să fac o groază de chestii în viață și sper să reușesc măcar unul dintre el. Îmi doresc ca la treizeci de ani să am o carieră înflorătoare și să-mi meargă bine. În primul rând îmi doresc să fiu căntăreață, știu, pare un vis de copii mici. Dar asta îmi doresc să fac de mică și sunt sigură că muncind mult și cu ambiție am să reușesc. Sau aș putea fii compozitor, îmi place să compun diferite căntece. Mulți oamenii mi-au spus că m-aș pricepe să le fac pe amândouă dar cine știe. Apoi mi-aș mai dori să fiu judecător, mi se pare o meserie genială și nu sunt singura care crede că e făcută pentru mine. Nu mă laa influențată, sunt convingătoare și nu sunt așa de sensibilă. Aș vrea să fiu avocată la capitolul crime și să am propria firmă dar mi-ar place să lucres și la divorțuri. Apoi stilist, sunt sigură că m-aș pricepe. Și căștigă foarte bine dacă lucrează pentru oamenii importanți.
Nu-i așa că îmi doresc multe ? Dar sunt sigură că o să reușesc cu multă muncă și ambiție. Părinții mă susțin în orice fac și sunt alături de mine orice aș vrea să devin. Mama a zis că pot fii și pornstar dacă asta îmi doresc eu. Nu e cazul dar mă bucur că e alături de mine și nu mă obligă să devin medic.
Dacă îți dorești ceva cu adevărat și muncești mult o să reușesti. Nu vă descurajați, mereu există o speranță. Să nu ascultați tot ce spun ceilalți, majoritatea sunt inividioși și vor doar să vă descurajeze. Ascultați-vă intuiția, niciodată nu dă greș.
Well, încă de când eram mică mi-am dorit să devin arhitect. Sunt foarte pasionată de acest domeniu de pe la 5-6 ani. Cu matematica merge destul de bine, la desen mai am de lucrat :d. Dar, cum concurenţa la Arhitectură e destul de mare, planul de rezervă e să dau la Informatică.

Neh, când eram mică-mică gen 3 sau 4 ani visam să devin dirijoare sau să vând ziare:)).
Copilării :].
Cand eram mica, probabil ca orice copil, vroiam sa devin veterinar, arheolog sau doctor, cam asta vor toti copii. Dupaia am crescut, mi s-a schimbat mentalitatea, m-am gandit ca nu ar fi rau sa incep o cariera in muzica dar la noi in tara trebuie sa canti porcarii ca sa ajungi cunoscut asa ca am lasat-o balta desi as vrea sa cant gen sa am colaborari cu cineva. Acum vreau sa ajung designer, eu zic ca am creativitate si imi place foarte mult dar oricum visul meu este sa cant. Poate ajung la Okapi Sounds, devin prieten bun cu Guess Who si ma casatoresc cu el =)) (glumesc :" > ).
Lumea ma tot intreaba ce vreau sa devin si la liceu voi aplica. Cel mai bun raspuns al meu este: "Nu stiu."
Inainte vroiam sa fiu psiholog, insa nu se castiga bine.
Medic vor unii oameni sa ma fac, insa eu nu ma impac cu sangele si cred ca scap acul sau cutitul prin om, naiba. :))
Veterinar nu vreau.
Arheolog... nu inteleg placerea aceasta, serios.
Eu vreau sa calatoresc prin lume, sa fie o slujba cat de cat bine platita si sa pot ajuta oamenii. *dreaming* Dar nu bancher sau ceva care tine foarte mult de matematica. Deci v-ati prins ce vreau sa devin. :)))
In functie de progresul in varsta drumurile catre o cariera s-au schimbat constant pentru mine. Imi plac atat de multe lucruri incat imi este foarte greu sa aleg cu exactitate, desi acum am ales ceea ce vreau. Inainte sa dezvalui ce, o sa spun putin despre deciziile vechi.

Cand eram copil mi-am dorit foarte mult timp sa urmez una dintre cele 4 profesii: patinatoare de performanta (obisnuiam sa urmaresc competitiile pe Eurosport), acrobata/ gimnasta (la fel ca in cazul precedent), astronaut (obisnuiam sa citesc Arborele Lumii si sa urmaresc documentare si emisiuni multe pe Discovery) sau arheolog (Discovery History era biblia mea si eram obsedata de dinozauri, Egiptul antic si toate celelalte).

Apoi cand am crescut pentru ca am developat ceva talent la desen am intrat la cursurile de grafica a Scolii de Arte din Brasov ca sa incep sa imi formez mana pentru un potential viitor in arhitectura. Principalele motive erau ca la vremea respectiva vroiam sa lucrez cu tatal meu si vroiam sa fac indeajunsi bani pentru a construi un adapost de animale. Prostut, stiu, dar mereu am avut un punct sensibil pentru asta. Plus chiar si acum pur si simplu ador sa urmaresc Extreme Engineering pe Discovery. Mi se pare absolut fascinanta ingeniozitatea umana.

In aceeasi masura am vrut sa devin medic veterinar pentru a ajuta animalele, dar mi-am dat seama ca implica foarte multa responsabilitate si nu as avea stomacul sa vad un animal murind sau suferind vreodata. In schimb am promis ca o sa fac tot ce pot pentru a ajuta organizatiile care se ocupa de salvarea animalelor si adapostirea lor. Am iubit mereu animalele (desi nu sunt avida majoritatii insectelor, mai ales a gandacilor) si tin minte ca urmaream RSPCA si Pet Rescue pe Animal Planet pana dimineata.

Apoi am prins o pasiune pentru ceea ce tine de biochimie, in special virusologie si acum sunt foarte setata pe a urma ramura asta de laborator in domeniul criminalisticii. Mi-am ales deja o universitate primara pentru a urma cursul Forensic Science and Criminal Investigation, care imi va permite sa ma axez pe o specializare in laborator si ceva munca de teren de asemenea. Asta ar fi Kent University din Canterbury, UK si ca rezerva am University of Central Lancashire. Aceasta profesie mi-ar oferi multe perspective asupra vietii si in acelasi timp mi-ar satisface curiozitatile si nevoia de a ajuta alti oameni. Ce pot sa spun, sunt o idealista.

Momentan am lucrat ca barman in ultimii doi ani si am decis ca desi poate fi distractiv si imi place, nu as face meserie din asa ceva. Acum lucrez pentru un centru de scufundari si astept sa fac cursul pentru Open Water Diving care poate fi extraordinar, dar nici in cazul asta nu as transforma asta intr-o meserie pe viata oricat m-ar interesa viata marina. Oricum majoritatea timpului voi fi blocata in paperwork si alte chestii de genul.

Si pentru ca universitatea in UK e scumpa in orice tara ai sta voi incerca sa preiau un job pe Royal Caribbean Cruise Lines ca asistent barman, ca sub-ofiter marin ce mi-ar permite dupa cateva contracte sa urc in grad. Sau sa incerc ca si Cabin Crew pentru Emirates Airlines, pentru ca poti strange bani si vizita lumea si locuiesti in Dubai. Astea sunt doua din joburile mai serioase care pot sa le incerc cand implinesc 21 de ani. Ramane de vazut.

O perioada chiar vroiam sa urmez alt curs in facultate pentru ca ador cinematografia si literatura: Film studies and Creative Writing. Dar am realizat ca e o meserie in care trebuie sa cunosti oameni pentru a duce o viata decenta.
Castor,serios chiar vreau sa devin castor!!!
Lasand gluma la o parte,na-m nici un vis prefer ca viata sa ma ia prin surpindere. Da,da stiu ca tine si de pasiune dar tine si de bani.
Ce vreau mai exact sa devin? Nu-mi pasa ce doar sa-mi arat ranjetu' si sa iasa banu',pasiunile se pot fac si in timpul liber. (si nu,nu am acea idee de celebritate in cap)
Ca orice copil mic, eram innebunita de medicina-tin minte si acum cat am batuto pe mama la cap sa imi ia un set de doctorita de jucarie :]]-. Imi torturam papusile si imi ziceam ca medic ma voi face cand am sa cresc mare, dar medic chirurg sau stomatolog.
Cand am intrat la scoala a inceput sa imi placa meseria de profesoara. Deh, mereu mi-au placut copii si ce faceau profesorii pentru mine era fascinant. Da da, asta pana in clasa a 7-a, cand am revenit iar la medicina.
Anu trecut, in clasa a 10a, ma tenta psihologia, insa acum nu mi se mai pare asa atractiva si cam multi psihologi. Am numai vreo 3 cabinete de psiholog la mine in zona >.<"
Anul acesta m-a trasnit sa ma duc la FEAA-Faculatea de economie si administrarea afacerilor, mai exact la finante si banci. Ar fi ceva si imi place ideea de a lucra undeva la un birou, banca. Oricum si cand eram mica ma prefaceam ca eram om de afaceri, vedeam in filme si mi se parea superb.
Ce ma mai tenteaza e dreptul.

In orice caz nu sunt inca decisa. Parintii au zis ca daca doresc medicina ei o sa ma tina, dar scot din discutie chirurgia. Nu sunt asa de puternica :]]. Nutritie si dietetica sau stomatologie ar fi ceva optiuni. La anu, am la ce sa ma gandesc. Insa, cel mai mult ma tenteaza sa urmez FEAA si daca imi permit si de o a doua facultate foarte bine-desi ma indoiec, caci sigur o sa ma satur si nu o sa mai vreau :)).
Nemuritor. Ca sa fiu mai exact as vrea sa fac extraordinar de multe lucruri. Acest lucru este imposibil din pricina lipsei de timp (in principal) si a banilor. In viata nu poti sa fi un student etern, sa inveti despre orice iti trece prin minte. Trebuie sa muncesti, sa castigi bani si sa traiesti. Si cand ajungi la pensie si ai suficienti bani sa faci multe lucruri ce iti treceau prin cap in copilarie nu mai ai energie sau nu mai este adecvat varstei tale. Nemurirea este singura cale pe care o vad pentru a indeplini o multitudine de vise.

Ceva luni in urma am descoperit o metoda pentru a apropia omenirea de nemurire. Criogenica. Momentan nu putem sa facem oameni nemuritori, dar sunt convins ca in urmatorii 30 de ani vom putea sa ii inchetam pana in momentul cand tehnologia le va putea prelungii viata. Asa ca avand o baza de inginer chimist la anu vreau sa aplic la o facultate ce studiaza aceasta stiinta si de acolo sa imi realizez restul viselor
In toata "Lunga" mea viata mi-am dorit sa devin mai multe lucruri :
1. Mutant - stiti voi,gen X-men.Sa pot sa ridic chestiile si obiectele de la distanta,fara sa le ating,sa le fac sa pluteasca.Telekinezie sau cum se numeste.Atunci chiar ca as fi cool.Imi vin in cap idei cum as putea ucide persoanele atat de simplu sau sa impresionez colegii.Yup!My dream.
2.Agent Secret-Nu ceva de genul james Bond.Sa lucrez ca agent sub acoperire,sa sar pe geam,sa ucid nu stiu ce criminali,sa ma intorc la scoala si sa-mi sune telefonul in ora de civica,iar cand ar veni profa de civica sa-mi faca morala ei cu telefoanele,sa vina Obama sau Basescu in clasa si sa zica ca-i urgenta de nu stiu ce grad si s-o vad pe profa masca,cu gura casca !
3.Inger - Ma visam ca am aripi si pot zbura la nesfarsit,sa vad orasele de sus,dar nu neaparat sa comunic cu D-zeu sau ceva de genul.Doar sa am aripi:D
4. Ceva de genul fantoma sau spirit care ucide la comanda celui de jos.Sa pot vorbi cu spiritele si sa ies din oglinzi ca in filmele acelea de groaza,sa bantui casele ca in The Grudge.Nice filmul!Merita vazut !
Acum revenind la realitate...medicul chirurg este alegerea mea definitiva.Nu va surprinde,nu?Sunt mai sadica si sangele nu ma sperie,de fapt,ma amuza.So...nu cred ca ar fi o problema sa devin chirurg.Chiar cred ca mi se potriveste meseria..:D
Arhitect. Nu mi-am dorit asta de cand eram mica:)) Cand eram mica vroiam sa ma fac astronom (da, astronom nu astronaut:))).Am papat enciclopoediile cu planete. Am citit zeci de carti despre asta si mereu ama uit la documentare pe discovery. Cred ca am invatat sa citesc doar de dragul de a citii cartile alea cu coperte interesante. Mereu m-a fascinat spatiul si secretele lui. Dupaia mi-am dat seama ca e un vis mult prea greu de ralizat. Cel putin pentru mine.Nu-mi place algebra si fizica. Apoi mi-am dorit sa devin arheolog:)) M-a tinut mai putin chestia asta, cam cat mi-a ramas in minte serialul Tutenstein. Si aici am devorat cu nesimtire carti si enciclopedii. Doar cu Egiptul Antic:)). Era preferatul meu.

Nu as putea fi medic sau avocat. Cum vrea toata lumea sa fie. Ca sa fii una din astea doua trebuie sa fii rau. Trebuie sa dai vesti proaste oamenilor de multe ori, trebuie sa lucrzi zi si noapte si viata unui om iti sta pe umeri. Trebuie sa fii pregatit sa pierzi pacienti si d-astea...deci nu...n-as putea fi doctor. Ca sa fii avocat iarasi trebuie sa fii rau, stiind ca poti baga un om la inchisoare daca nu te descurci bine sau ca, unoeri trebuie sa aperi criminali.

Revenind:))Cand vine vorba de arhitecuta...cu geometra ma descut bine si imi place. N-am avut niciodata dificultati la geometrie. Pe mine m-a tras in jos algebra:)). La desen, tot timpul e loc de mai bine, deci nu sunt inca buna. Imaginiatie? Fara limite
Paai, nu prea-mi aduc aminte ce-mi doream cand eram mica. Dar stiu sigur ca nu era ceva legat de a fi artist, niciodata nu mi-a placut sa fiu in fata tuturor sau sa fiu in centrul atentiei. Detest asta!
Hmm, de cativa ani ma gandesc sa pornesc spre orice are la baza frumusetea si tot ce tine de infrumusetarea sau mentinerea frumusetii corporale. De la par, la unghii, absolut tot. De aceea nu ma prea axez cine stie ce pe invatat. N-am de gand sa urmez vreo facultate caci, din cate stiu, nu exista vreuna care sa se bazeze pe asa ceva. Si, sincer, peste cativa ani chiar asta ma vad facand. Sa lucrez intr-un spa sau salon de infrumusetare.
Cand eram mica, voiam multe. Stiu ultima oara, printr-a 3-a, ca voiam sa fiu cantareata. Ma tampisem rau si ascultam numai Anna Tsuchiya si Olivia Lufkin de ma luau dracii si ceva j-rock [Anli Pollicino, Alice nine, multe]. Bineinteles ca [,] copilu' de mine nu stia cu ce se mananca. Copilul de mine nu stia ca tre' sa ai voce si eu-s.. afoana. A fost o dezamagire totala, incercam sa interpretez tot felu' de chestii si praf iesea! Acum.. am mai multe alternative: fotograf [probabil o voi face, dar ca hobby, nu job], chitarista [ok, p-asta o fac, da-ma dracu'! dar asa, ca hobby.], avocat, procuror sau criminalist. Imi place mult ideea de criminalist, cand aud de asa ceva nu ma mai misc din loc si ascult tot. De altfel, mi-ar fi placut si arhitect sau designer, cu desenul nu cred c-as fi avut asa probleme, sunt la ceva pe arta si na.. dar cu matematica.. hmm, nu-mi place deloc. Sunt buna la mate, imi place geometria cat de cat, dar nu m-as 'specializa' pe asta. Tot asa mi-ar placea si psiholog, dar nu se castiga asa bine [hehe, daca nu cumva vreun psiholog pe la vreo inchisoare, am o cunostiinta care castiga ceva bani din asta]. Bineeeinteles, ca jorice copil visator, nu pot spune ca nu mi-ar placea agent sau ceva! Desi stiu ca n-am sanse, macar undeva prin S.R.I., ecat femeie de serviciu la FBI [desi ar fi si asta o variaaanta!].
Cand eram mica, vroiam sa devin arheolog. Ma pasiona foarte mult Egiptul Antic si imi doream sa descopar eu tot ce a ramas nedescoperit. Ma jucam zilnic, imi facusem chiar si o "trusa de arheolog" care cuprindea tot felul de chestii, de exemplu o lupa, o penseta veche de a mamei, creta, un telefon de jucarie, pensule. :))
Putin mai tarziu mi-am dorit sa intru in FBI. Mi se parea cea mai palpitanta slujba posibila. Totusi, nu abandonasem arheologie. Ma gandeam ca le pot face in paralel.
Prin clasa a VII-a, venisem cu picioarele pe pamant, si ma gandeam la Politie. Mereu am fost de partea dreptatii, si sunt destul de dura si rece ca sa fac fata. Cel putin asta cred. Totusi, ceva ma opreste: proba sportiva. Eu cu sportul nu ma impac deloc. Totusi, inca nu am renuntat la visul asta, si daca ar fi sa ma gandesc serios la asta, m-as apuca de sport. Dar nu cred ca se va intampla. Lenea ma omoara.
Acum vreau sa devin arhitect. Iubesc geometria si sunt destul de buna la desen tehnic. Acum sa vedem. Cred ca ma mai razgandesc de doua-trei ori pana intr-a 12-a.
Ma credeti sau nu am rasfoit toate cele sapte pagini ale thread-ului si am citit toate posturile. Eram curioasa sa descopar cum privesc si alte persoane o posibila cariera de viitor. Apoi mi-am dat seama ca doar cu putini utilizatori ma aseman in aceasta privinta.
Dar sa o luam cu inceputul. Cand eram micuta adoram sa desenez sau sa pictez. Parintii si cei apropiati mi-au spus ca rar intalnesti copii cu un asemenea talent. Mi-as putea cladi armonios o cariera in pictura. Insa, chiar si la acea varsta mi-am dat seama ca am nevoie de mai mult decat talent pentru a duce un trai cat de cat decent, din pictura. Cu timpul, m-am delasat. Iar acest lucru se vede chiar si in ziua de astazi. Nu prea imi mai ocup timpul desenand, asadar mi-am cam iesit din mana. Cu toate acestea, mama imi bagase in cap, la acea vreme, ideea de a devenii designer vestimentar. Dar nu era de mine. Si, sincer, eu nu prea le am cu moda.
Desigur, in clasele primare, imi suradea ideea de a fii profesoara sau educatoare. Asta deoarece simteam un profund atasament fata de vechea mea profesoara. Ma imaginam in ipostaza dansei, predandu-le elevilor si iubindu-i ca pe proprii mei copii. In generala, mi-am luat gandul si de la aceasta meserie.
Desi sunt genul de persoana careia nu-i place sa i se faca poze, imi place sa fotografiez. So, m-am gandit sa muncesc din greu, sa ma perfectionez si poate, poate fac ceva. Dar, mi-a trecut la fel de repede precum mi-a venit.
Recent, unchiul meu, care tocmai isi trecuse privirea peste dosarul meu Full de desene, mi-a spus ca n-ar fi o idee rea daca m-as axa pe arhitectura. Am imaginatie berechet, talent, dar matematica imi este vesnic dusman. Deci, nu! Aceasta idee a fost respinsa din start.
In acest prim an de liceu, mi-am dat seama ca sunt al naibii de atrasa de limbile straine. Si, daca tot sunt asa de buna, m-am gandit ca in facultate as putea aplica la Universitatea de Limbi si Literaturi Straine din Bucuresti. Singura problema este aceea ca dupa terminarea facultatii cu profil uman, nu exista o gama atat de variata de optiuni pentru viitor.
Dar voi incerca sa nu imi mai bat capul si sa las soarta sa decida pentru mine. Pana atunci, insa, voi face ceea ce imi place.
ca multi altii, si eu imi doream sa fac multe. pana prin cls a 10-a imi doream sa urmez medicina, insa mi-am dat seama ca nu e chiar pt firea mea slaba. apoi, am ramas axata pe academia de politie si drept. academia de politie iar a picat, caci sunt total paralela cu sportul si probabil sfarseam lesinata pe teren in timpul probelor sportive. iar cu dreptul am facut o mare prostie, renuntand in favoarea stiintelor economice. de ce? deoarece la drept intrasem la taxa, in timp ce la stiinte economice la buget. iar cum eu sunt o avara si jumatate, nu m-a lasat inima sa-mi cheltuiesc banii pe la drept atata timp cat eram in partea cealalta la buget. si astfel, s-a mai ales tara cu un economist in plus.
Probabil mi-am dorit sute de joburi cand eram mic, nu imi mai aduc aminte exact, dar am inceput sa am ganduri serioase in sensul asta in momentul in care am avut o semifractura la clavicula. Spital, doctori misto - medic voiam sa ma fac. Mi-am intarit apoi optiunea cand m-am intors pe rand, mai intai cu cotul, apoi cu un picior si dupa cu celalalt cot. Iar pana la 14 ani am fost ferm convins. Am inceput sa imi dau seama ce presupune medicina asta si am cam lasat-o moale - eram si in perioada in care priveam invatatul ca pe ceva aproape useless, iar sa invat o viata intreaga... nu! Mi s-au parut interesante apoi criminalistica, psihologia, iarasi criminalistica, teatru, politica (si ceva cu drept pe-acolo), din nou la medicina, inginerie de sunet, samd. (probabil am omis cateva :-j). Pe langa astea, s-a adaugat o certitudine: organizare de concerte - nu-mi place cum suna; ce imi doresc sa fac e cu mult peste un banal concert - nu-mi place toata ideea aia de fani care se aduna intr-o sala, artistii care canta si mai apoi pleaca fiecare in drumul lui. Ci intr-o maniera frumoasa, conceptuala. Din punctul asta de vedere, am avut norocul de a da peste oameni care fac din asta o arta si nu un business. Si mi-am deschis, zic eu, destul de larg orizontul asta. Eh, si cam pe la sfarsitul lu' a 11-a m-am hotarat si cu facultatea.

Am trecut de bac acum ceva timp, probabil unul dintre cele mai mari cosmaruri ever (m-am instrainat de mate in ultimii ani si ...M1) si am ajuns sa (incep sa) fac ceea ce imi place si mi-am dorit. Problema e ca acum simt ca mi-am pierdut ambitia pe undeva. Cel putin fata de cum eram in generala... In momentul de fata imi doresc sa devin exceptional, pentru ca sunt doua domenii in care m-am bagat si cel putin intr-unul dintre ele nu am voie sa fiu mediocru. Din fericire, simt ca sunt pe drumul cel bun si am ganduri mari acum, dar am avut grija sa imi fac viata mai grea pentru urmatorul an...
Pai, de mica imbracam niste halate albe ce le avea mama si spuneam ca cand voi fii mare ma voi face doctorita. Asta a durat pana pe clasa a 3'a cand mi-am dat seama ca incep sa tremur cand vad sange asa ca am renuntat la visu de a fii ' doctorita ' si m-am decis sa dau la bio&chimie si sa ma fac farmacista :)
Chiar nu mai tin minte ce voiam sa devin acum sase-sapte ani, atunci cand inca gandeam la mintea cocosului, insa n-am sa exclud variante precum spion, seful unei organizatii mondiale ce salveaza toata lumea, sofer de troleibuz sau un geniu in stiinta care conduce lumea dupa cum vrea el. Mereu imi spuneam ca gata, stiu ce vreau sa fiu, asta am sa devin cu singuranta, insa peste cateva saptamani, luni sau ani, imi schimbam opiniile si gandurile complet - ca orice copil.
Acum am in cap mai multe meserii, inca nu m-am decis, insa ca un reper general am profilul pe care mi l-am ales la liceu; evident, in functie de el imi voi alege meseria, ceea ce-mi permite prin pregatirea si cunostintele pe care le dobandesc/voi dobandi in patru ani de zile. Desgiur ca nu o sa devin medic, matematician, chimist sau altele care tin de realism si ce se studiaza acolo, ci ocupatii umaniste. Daca insa ma voi razgandi la finalul liceului va fi mai oribil, gen... sa dau la medicina, pentru ca va trebui sa invat ceva monumental singur, meditatii sau mai stiu eu ce. Chiar daca am incredere in memoria mea geniala si capul care ma duce, tot mi-ar fi cam imposibil.
Psiholog, scriitor si alte meserii care se bazeaza pe limbi straine, pe toate le iau in considerare.
Intotdeauna am vrut sa fac traduceri, iar anul asta cand la scoala ne-au bagat un optional de genul viata mea parca a devenit mai roz. Iubesc limbile straine. La scoala invat engleza (unde mi-am si luat atestatul, thank god), germana (la care planuiesc sa dau competentele), iar in particular am invatat japoneza (desi mai am muuuuuult de lucru) si acum m-am apucat de turca.

Imi place sa lucrez pe texte, sa iau frazele si sa le intorc pe toate partile, sa caut cuvinte in dictionar, sa gasesc mai multe modalitati in care pot traduce o propozitie. Da-mi un text, un dictionar si-o cana de ceai si stau la birou, cititnd si recitind, traducand si corectand, fara sa ma opresc pana ce traducerea e perfecta. E genul de slujba de care nu m-as plictisi niciodata. Asta probabil si pentru ca sunt o persoana foarte comoda care nu vrea sa se complice cu ceva ce necesita prea mult efort fizic. As putea sta ore in sir la birou facand asta si, pana la urma, va trebui sa fac asta.

Sunt constienta ca genul asta de job e solicitant si obositor si trebuie sa ai mereu bateriile incarcate daca nu vrei sa cazi lat, cu capul in foi... but I'm looking forward to it. Pana la urma totul trebuie luat in serios la locul de munca, distractia venind dupa. Am invatat asta colaborand cu voluntari straini.
Vreau sa ma fac criminal in serie. E genul de slujba care mi-ar face placere si care mi-ar incanta mintea. Ar fi sa fac ce mi-am dorit de cativa ani: sa omor oameni, iar de vreun an si ceva sunt cu torturarile si durerea. E un fetish de al meu. Orice om are placerile lui, eu vreau sa omor oameni. Si o sa fac echipa cu Denisu, prietena foarte buna, si o sa ii aduc cati oameni ar vrea ca sa ii disece. Sper sa fiu celebra. Poate nu reusesc sa fiu un geniu criminal ca si Moriarty sau Joker sau sa fiu asa sexy ca si Lucifer din Supernatural, insa asta nu inseamna ca trebuie sa iti lasi visele calcate in picioare, nu-i asa?
Pai... eu vreau sa ma fac medic. Inca oscilez la tipul de doctor. Intodeauna m-am priceput sa ascult si sa incerc sa gasesc un sfat bun pentru rezolvarea problemelor colegilor mei de clasa si inca mai fac asta , lucru care ma face sa ma gandesc serios la meseria de psiholog. Insa, mai nou, mi-a aparut in minte o optiune, dupa parerea mea, perfecta pentru o persoana ca mine, si anume cea de medic militar. De cand ma stiu mi-a placut faza cu armata, armele, sentimentul acela de a lupta pentru ceva si de a ajuta la realizarea unui lucru maret. Singurul lucru care ar reprezenta o problema este acea proba sportiva.~
Ca oricine altcineva, am şi eu dorinţe. :073:

Eu vreau să devin patiser/cofetar şi să lucrez în Sacramento, California.
De ce vreau să fac asta?
Este simplu... de câţiva ani ador să fac torturi, dulciuri, etc. şi câteodată mai şi gătesc. Aş vrea să urmez Colegiul Le Cordon Bleu din Londra... dar cine ştie, mai sunt 2 ani de liceu. :D
Eu o să devin profesor. Some day. Cu puţin *mult* noroc. Promit câte un 10 la membrii Animezup. :P
Eu am trecut prin tot felul de faze si am avut tot felul de planuri de viitor. De la profesoara pana la trapezista la circ, am vrut de toate (sincera sa fiu, cred ca inca as mai vrea-o pe ultima, daca nu as stii ce mobilitate mica am). Tind sa ma plictisesc repede, poate de asta am fost si asa de schimbatoare. Se cativa ani insa sunt destul de fixata pe psihologie, pentru ca mi se pare un domeniu de-a dreptul fascinant. Nu stiu daca vreau neaparat sa ma fac si psiholog, dar e cu siguranta o idee si, in orice caz, o solutie care sa ma ajute sa ma pot intretine. Probabil un cabinet personal ar fi solutia perfecta, din moment ce nu cred ca as functiona bine prin vreun spital sau vreo firma. Prefer sa fiu propriul meu sef si profesia de psiholog mi se pare potrivita si din punctul asta de vedere. Bineinteles, mai e apoi visul meu cel mai mare, sa devin scriitoare, dar asta ramane la stadiul de vis momentan, pentru ca nu ar fi un lucru din care sa ma pot intretine. A fi totusi varianta ideala, pentru ca mi-ar da libertatea de miscare necesara si nu m-as simti legata de vreun loc anume pentru tot restul vietii.