AnimeZupCăutare

[Terminat[ Scriitorul cu chip de luna

Bine v-am regasit:*


Capitolul l

Sousuke statea vizavi de unchiul Myagi, sorbind dintr-un pahar cu vin excelent in timp ce-si facea curaj sa-si lanseze bomba. Cuvintele i se invarteau pe limba amenintand sa izbucneasca, dar tanarul se straduia sa le puna in ordine. De cateva ori incepuse sa vorbeasca, insa de fiecare data cuvintele iesisera aiurea si fusese nevoit sa le opreasca si sa astepte o ocazie pentru a le rosti din nou. Totul era asa de dificil. Desi practic nu era unchiul lui adevarat, Misami Myagi era o ruda indepartata din partea mamei sale. Acesta era cel care-l angajase, seful si prietenul lui in acelasi timp. A-i spune ca vroia sa-si paraseasca slujba, sa plece din Hiroshima in ciuda a ceea ce facuse pentru el, ii dadea lui Sousuke o senzatie de tradare si vinovatie, dar trebuia si inspirand adanc hotara sa incerce din nou.
-Unchiule...eu...
Misami Myagi ridica o mana grasuta si ingrijita, care opri efortul lui inainte de a incepe.
-Nu inainte de a termina de mancat, spuse el sever, dar luminitele din ochii lui ii negau asprimea.
-Unchiule, iti sunt recunoscator, ai fost absolut minunat si chiar simt cu adevarat ca am invatat multe de la tine, desi ma simt vinovat ca va trebui sa te parasesc.
-Nu pentru o luna, in orice caz, fu raspunsul unchiului sau. Va trebui sa instruim pe cineva sa te inlocuiasca si refuz categoric sa ma dispensez de tine pana cand nu rezolvam problema cu Misouri.
-S-o rezolvam? Nici macar nu-l poti gasi pe tip, spuse Sousuke... Eu stiu ce as face in locul tau cu acest intangibil domn Roy Misouri: l-as expedia unei alte agentii de publicitate.
-Ah, Sousuke, ce naiv esti uneori. Acest Roy Misouri a adus mai multi bani firmei noastre decat ceilalti scriitori ai nostri la un loc. Si va aduce din nou, dupa ce-si va reveni din ce l-a facut sa se ascunda.
-Vrei sa spui ca tu chiar crezi ca a vut o relatie cu un barbat?
-Tu crezi?
-Nu... nu stiu, declara tanarul cu sinceritate. Mie greu sa cred avand in vedere cat de atragator este si cate femei suspina dupa el. Adica sa fim seriosi, cine nu ar vrea un tip sexi cu parul de culoarea abanosului, cu ochii negri ca onixul, cu privire seducatoare si misterioasa care te innebuneste si te face sa tremuri, cu chipul perfect rotund ca luna plina infrumusetat de o gura senzuala cu buze pline. Dupa aceasta descriere Sousuke cazu pe ganduri amintindu-si momentele de la funerarile parintilor lui de unde a iesit cu o suferinta aproape isterica si ar fi suferit si mai mult fara interventia blanda a lui Misami. Acesta l-a luat pe tanar sub aripa sa protectoare, l-a crescut cu dexteritate profesionala si compasiune, l-a luat in casa lui, i-a oferit o slujba, il ajutase sa accepte pierderea si sa realizeze ca timpul vindeca orice rana. Tanarul devenise un barbat de douazeci si doi de ani, atragator, de o frumusete rapitoare, cu parul de culoarea soarelui imbinata cu cea a lunei in asfintit, cu ochii ca laguna albastra si o silueta fara cusur. Fata ii era draguta, cu un nas fin si drept, o gura senzuala, generoasa si obraji cu gropite.
O data inapoiat la biroul lui care aproape umple anticamera ce dadea spre sanctuarul enorm, plin de carti, al lui Misami Myagi, Sousuke descoperi ca-i era foarte greu sa se concentreze asupra muncii. Ce va face, de indata ce angajamentul cu unchiul Misami se va sfarsi? Unde se va duce? Poate... poate undeva aproape de coasta, unde temperatura subtropicala si briza marii faceau sa fie vara tot timpul. Era pierdut in speculatii cand suna telefonul.
-Biroul domnului Myagi... cu ce va pot ajuta? Vorbea in receptor fara sa se fi oprit din visare.
-Este acolo?
Vocea care se auzea la telefon avea o rezonanta neobisnuita, profunda si hotarata.
-Imi pare rau, spuse Sousuke, putin surprins de introducerea neobisnuita. Ce doriti?
-Am spus "este acolo?", raspunse vocea, dezvaluind o umbra de iritare.
-Va referiti la domnul Myagi?
-Bineinteles. Ati spus ca este biroul domnului Myagi, sau nu mai sunteti sigur acum?
-Bineinteles ca sunt sigur, riposta Sousuke. As putea sa-i spun cine il cauta, va rog?
-Sigur. Cuvantul avea o nota de dispret superior si fu urmat de o lunga tacere.
-Imi pare rau, dar am intrebat daca as putea sa-i spun cine il cauta.
-Si eu am spus "sigur", nu-i asa?
-Ceea ce nu-mi spune nimic, zise tanarul. Nu-i pot spune cine sunteti daca nu va recomandati.
-Nu m-ati intrebat cum ma cheama. Ati intrebat daca i-ati putea spune cine il cauta, ceea ce este un lucru total diferit. Vreti sa incercati din nou?
-Nu tin neaparat, se rasti Sousuke in telefon, dar presupun ca veti dori sa continuati aceasta conversatie prosteasca atata timp cat o voi face si eu. Pot sa stiu numele dumneavoastra, va rog?
-Spuneti-i ca este Dumnezeu.
-Sa fiti sigur ca nu-i voi spune!
-Foarte bine, spuneti-i orice doriti, dar faceti-mi legatura ca un baiat bun ce sunteti. Sunt intr-o cabina telefonica si toate manevrele dumneavoastra ma costa bani.
-Imi fac doar datoria... Sousuke fu intrerupt de glasul unchiului sau.
-Ce se intampla?
-E un tip la telefon care spune ca e Dumnezeu.
-Fa-mi legatura imediat! replica Myagi.
Tanarul surprins, duse telefonul la ureche la timp ca sa auda
-... faci pe closca acolo. Fa-mi legatura cu domnul Myagi.
-Da domnule, imediat domnule, acum domnule. Apasa pe butonul care face legatura: Dumnezeu la telefon, domnule Myagi.
-Roy Misouri... unde naiba esti si unde dracu e cartea care mi-ai promis-o?
Deci Dumnezeu era Roy Misouri. Exact aroganta care o intuise.
-Asculta omule, acum sunt in Kyoto, cartea este scrisa in capul meu, in doua saptamani ar fi gata cu o dactilografa.
-Ce-ai zice daca ti-as trimite o dactilografa?
-La naiba nu am timp de o femeie sa se fataie pe aici si sa am incurce. De ce nu-l trimiti pe cerberul dumneatale? El nu are simtul umorului, pun pariu ca e scund, chel, cu mustata si cu burta, dupa cum se aude la telefon. Ar trebui sa mearga cu trenul pana intr-un sat de langa Tokio, in trenul acela voi fi si eu avand in vedere ca peste doua zile plec si eu acolo. In acel sat sa-i trimiti bani de cheltuiala si un vehicol decent daca nu vrei sa doarma in camp.
Sousuke dupa ce a ascultat intraga conversatie, dadu buzna in biroul unchiului sau, spumegand ca vulcanul Etna, gasindu-l pe acesta inecandu-se de ras, cu lacrimi in ochi. Dupa un timp se pravali pe un scaun in fata lui, incepand sa rada si el cu pofta.
-Chel, scund, burtanos, cu mustata si toate cele zisera ei razand cu lacrimi.
-Unchiule, pur si simplu nu sunt persoana indicata pentru aceasta treaba.
-Nici nu vreau sa aud. Am incredere in tine, te vei descurca minunat.
Unchiul sau facu tot ce-i spuse Roy. Ii cumpara o camioneta Toyota nou-nouta, cu o gramada de pachete in spatele masinii.
-Dumnezeule! Toate astea pentru doua saptamani in maracinisuri si tufisuri.
-o sa trimit camioneta in acel satuc de langa Tokio, am cumparat si biletul de tren, pe Riy o sa-l gasesti usor avand in vedere ca stii cum arata.
Cele doua zile trecusera repede, cei doi isi luara la revedere printr-o imbratisare, dupa ce luase masa de adio la un restaurant din apropiere.
In aceea zi insorita de la sfarsitul lui august colinele se aratau privirilor in toata frumusetea lor. Tanarul isi sprijini capul melencolic si privi spectacolul naturii. Lasa vantul sa i se plimbe prin par si admira peisajul prietenos. Sousuke avu un adevarat soc cand un barbat s-a aplecat pe neasteptate si l-a luat in brate apasandu-si buzele pe gura lui. Buzele lui erau fierbinti si tari. Simti cum limba barbatului pune stapanire pe gura lui. Sousuke ameti si involuntar intrerupse sarutul la fel de brusc.
-Cum indrazniti? Senzatia de ameteala se accentua vazand ca barbatul care il sarutase era Roy Misouri.
-Imi pare rau, mi-ati amintit de cineva!
Să vedem, am citit şi eu acest capitol şi m-am gândit să las şi un comentariu, dacă tot am citit, aşa mi se pare normal.
Pentru început aş vrea să te felicit pentru vocabular, sunt nişte cuvinte foarte interesante în decursul acestui capitol, îi dă un aspect frumos.
Îmi place ideea, dar ai grijă : grăbeşti acţiunea. Încearcă să iei puţin mai lent, ultima parte ai grăbit-o mult prea tare. Hmmm, repetiţii nu am observat.
Well am găsit şi câteva greşeli, le menţionez pe cele care au fost uşor vizibile, you know, doar pe acestea le-am văzut.

ca a vut o relatie - ca a avut o relatie

Mie greu - Mi-e greu

sa am incurce - sa ma incurce

-o sa - O sa -- cu literă mare

Nici greşeli de tastare nu ai avut cine ştie ce. Se pare că te descurci de minune, îmi place asta. Povestea este foarte drăguţă şi băieţii sunt interesanţi. Sper ca următorul capitol să fie chiar mai captivant decît acesta, poate încerci să nu mai grăbeşti acţiunea. Descriere şi dialog, well sunt prezente amândouă aşa că în această privinţă nu am ce comenta.
Că tot veni vorba de dialog, am adorat partea aceasta din el :
-Spuneti-i ca este Dumnezeu.
-Sa fiti sigur ca nu-i voi spune!
Apoi :
-Ce se intampla?
-E un tip la telefon care spune ca e Dumnezeu.

Acestea mi s-au părut pur şi simplu foarte amuzante, a fost interesantă partea aceasta de dialog. Chiar mi-ai atras atenţia foarte mult cu aceasta. Mi-ai stârnit şi mai mult interesul. Nici nu se mai pune problema, am de gând să citesc ficul în continuare. Deci probabil voi aştepta capitolul următor.
Succes la scris.

:bye:
Bine te-ai reintors :)) :*
Pare a fi un fic dragut.Mi-a placut acest capitol, a fost amuzant si destul de bun in ceea ce priveste descrierea si toate astea :))
Te sfatuiesc ca pe viitor, sa ai grija la viteza in care se desfasoara lucrurile.Deocamdata capitolul a fost bun din punctul asta de vedere, dar de acum incolo sa ai grija la acest aspect.Adica sa nu-i indragostesti si tu imediat...lasa-i sa se cunoasca sa bla bla bla...sa nu intelegi gresit..scenele de sex nu au nici o legatura cu dragostea..adica daca vrei poti sa folosesti astfel de scene, dar cred ca sti ca sentimentele apar mai greu.In fine, ai inteles ce am vrut sa zic.
Greseli..am vazut pe undeva "mie greu"..corect se scrie "mi-e(ste) greu" si parca a mai fost una dar in fine..nu e ceva de care sa-ti faci probleme.
Cam asta ar fi..astept urmatorul capitol :* :bye:

[edit] >> vad ca Ninno a postat exact in momentul cand iti scriam si eu commul si acum se pare ca m-am repetat :)) ..dar intelegi tu ideea :))
Fetelor multumesc pentru sfaturi si pentru comentarii:*. Sper sa va placa si capitolul acesta.



Capitolul ll


Dupa acel sarut cei doi barbati nu s-au mai intalnit si Sousuke nu a avut destul curaj ca sa-l caute pe seducatorul scriitor. Nu reusi sa-l surprinda pe Roy Misouri dupa ce cobora din tren si se duse la un restaurant din apropierea garii spreand sa-l gaseasca acolo, dar nimic. Oamenii care lucrau la restaurant nu auzisera niciodata de Roy Misouri sau de altcineva care s-ar fi potrivit cu descrierea lui asa ca tanarul fu lasat singur in oras. Dupa cateva minute de disperare, telefonul ii suna.
-Unchiule Myagi, fantasmagoricul scriitor e dat disparut. Dupa ce l-am zarit in tren pentru cateva minute, nu i-am mai dat de urma si ...
-Sunt foarte dezamagit, dar nu-ti face griji, el a ajuns acasa asa ca nu-ti ramane decat sa te duci singur, dar ai grija sa nu te incurci trebuie sa mai treci printr-un sat pana la destinatia corecta, Cumapara-ti o harta si ai grija de tine!
Dupa scurta conversatie Sousuke se duse sa-si primeasca camioneta si porni la drum. Trecu printr-o zona de campie care ii aminti de copilaria lui, pomii incarcati cu fructe ii aminteau de verile petrecute cu prietenii lui din copilarie.
Se opri la niste izvoare care straluceau intunecate cu apa datatoare de viata si rasunau de cantecele multor pasari. Drumul de la Tokio fusese lipsit de evenimente, citirea romanelor lui Roy Misouri nu ii prea inlaturase tulburarea lui Sousuke. In teama lui de a-l intalni pe acest om, se trezi descoperind in opera lui o senzualitate uimitoare si violenta ascunsa pe care nu le remarcase in lecturile anterioare. In noaptea de sambata, ghemuit in patul de companie din camioneta, cu toate usile incuiate, avu cosmaruri pentru prima data dupa un an. Si erau cosmaruri oribile, foarte vii, fantezii intunecate in care fata de luna plina a lui Roy Misouri ratacea ca un cuceritor razbunator peste ramasitele seninatatii tanarului- un bandit infiorator de proportii spectaculoase. Unul fu suficient ca sa-l faca sa intepeneasca in patul ingust, gemand in intuneric ca replica la tipetele si strigatele unui grup de haimanale ce-si faceau weekend-ul intr-un colt al locului pentru picnic. Sousuke se cutremura, multumit ca trecuse neobservat cu camioneta, inainte de sosirea lor. Fu mai mult decat recunoscator unei patrule care-i potoli pe petrecareti permitandu-i sa doarma, inainte ca un cor de ciripituri dinspre izvoare sa anunte aparitia altei zile.
Sousuke se trezi odata cu rasaritul soarelui, ochii fiindu-i obositi si pleoapele intepandu-l dupa noaptea in care se chinuise sa doarma din cauza gandurilor pline de teama. La ora sapte era deja plictisit asa ca se hotara sa savureze un mic dejun rapid, pregatit de altcineva in afara de el si dupa ce se uita prin locul de campare se indrepta catre motel unde se ospata cu friptura si oua, cateva felii de paine prajita si doua cesti de cafea tare si aburinda. Asta ii umplu timpul pana la opt, dar urmatoarele ore fura un continuu cosmar. Tanarul facu ordine in locul in care dormise, desfacu si reimpacheta fiecare articol de imbracaminte pe care-l adusese cu el, controla nivelul uleiului si presiunea cauciucurilor, apoi porni spre satul unde trebuia sa ajunga cu mintea framantata de ganduri, inchipuindu-si intalnirea.
"... Buna dimineata, domnule Misouri, sunt Sousuke Naegino. M-a trimis domnul Myagi..."
" Buna dimineata, domnule Naegino, sunt incantat sa va cunosc. Imi pare rau pentru acel sarut, totusi nu sunteti cum mi-am imaginat eu, dar sunt sigur ca vom lucra bine impreuna"
"... Buna dimineata, domnule Misouri, sunt..."
" Nu-mi pasa cine sunteti atata timp cat bateti repede la masina si nu-mi stati in cale."
"... Buna dimineata, domnule Misouri, eu sunt..."
" Sunteti persoana care se va intoarce in Hiroshima si odata ajuns acolo, spuneti-i lui Misami Myagi..."
Si tot asa in continuare de la ridicol la sublim, iar nodul din stomac i se accentua, dar intr-un fel facu sa treaca timpul mai repede. La ora unu, fara a constata aparitia lui Roy Misouri pe care trebuia sa-l intalneasca la intrarea in sat, nodul din stomac incepu sa-i faca probleme, transformandu-se in suparare care fu repede inlocuita cu o furie oarba ce crestea cu fiecare minut de asteptare. Daca nu e aici pana la ora doua la dracu cu el si calatorie placuta, gandi tanarul cand mai era zece minute pana la acea ora, iar cand sosi timpul in loc sa se urce in masina si sa plece, se duse la benzinarie sa-si ia o cafea. Isi terminase cafeaua pe jumatate cand o miscare brusca ii atrase atentia si sa uita sa vada cel mai hodorogit si decrepit vehicul care se oprise langa pompele de benzina. Langa acesta un barbat inalt, bine facut, muschiulos, solid, cu picioarele lungi muschiuloase asemeni unui cal din rasa Pur Sange, imbracat cu un maieu si o pereche de jeansi negri pe care-l recunoscu cand se intoarse cu fata. Sousuke aproape se ridica de pe bancuta, apoi se asezase la loc cu incapatanare. Diavol arogant! N-avea decat sa astepte pana cand el isi va termina cafeaua, Dupa aceea se va duce cu calm si se va intelege cu ilustrul domn Roy Misouri. Tanarul sorbi restul cafelei, dupa care se ridica sa plateasca si pasi usor si cu indiferenta spre scriitor.
-Deci tu esti! In vocea lui exista o insolenta, dar mai mult de atat o violenta insotita de o masculinitate neplacuta.
Sousuke se infiora, dar era un tremur care nu se vedea nici in ochii lui albastri si reci, nici in vocea calma cu care replica:
-Evident eu sunt cerberul, scund, gras si burtanos, iar acum vocea lui nu ii reflecta doar demnitatea ci si furia intensa.
-Mai sunt de asemenea si punctual, ceva de care dumneata nu ai putea fi acuzat. Ce este te-ai inselat asupra mustatii si burtii? Nu te ingrijora, pot sa transcriu opera dumitale nemuritoare intr-un manuscris.


Aici ma opresc, restul postez altadata. Pa si sper sa va placa:*.
Asta este continuarea de la partea de mai sus dupa replicile pline de repros si ironice ale lui Sousuke.


-Ai terminat? intreba el zambind, dezvelindu-si dintii albi si puternici.
Sousuke se pregatea sa vorbeasca, dar abia deschisese gura, cand luand tacerea lui momentana drept raspuns, buzele lui Roy se miscara iar.
-Hai sa mergem acum.
Si o lua inainte atat de repede incat tanarul se alarma, dar scriitorul deja trecuse pe langa el miscandu-si umerii lati si soldurile inguste intr-un gest gratios.
Blondul ramase nemiscat si mut in timp ce Roy facu o pauza sa plateasca petrolul, dupa care se urca la volanul vehiculului vechi si hodorogit. Ce incredibil! Ce inspaimantator, se gandi tanarul, furia disparandu-i in fata indiferentei acestuia.
Conducea cu indemanare si ata de repede incat tanarului ii era greu sa-l urmeze. Camioneta lui Sousuke, mai putin destinata unor astfel de drumuri se zgaltaia ingrozitor incercand sa se tina dupa cel din fata lui, iar degetele lui se albisera din cauza concentrarii. In unul sau doua puncte drumul avea cateva fasii scurte de asfalt, apoi norul de praf pe care-l urmari deveni mai putin dens deoarece primul vehicul intrase pe un drum mai ingust si plin de noroi. Pe Sousuke il dureau bratele in efortul de a stapani volanul, iar cand facu o curba finala in poteca se trezi la marginea unui luminis larg unde era o casa.


Capitolul lll


Casa arata groaznic, cu un acoperis cazut si piloni scunzi sub care parea sa se intinda o veranda. Camionul scriitorului era tras spre stanga in iarba inalta, sub umbra unui arbore. Langa el pamantul se adancea brusc spre un rau. Sousuke isi opri camioneta in mijlocul luminisului, examinand rapid locul si-i arunca lui Roy o privire ce ar fi putut parjoli iarba de la picioarele lui si apoi iesi din camioneta.
-Ei bine, ia-ti catrafusele si sa-i dam drumul!
-Nu-mi vine sa cred, mormai tanarul in timp ce-l urmarea cu privirea pe brunet, apoi urmari cu exactitate pasii acestuia si se opri cu un oftat de placere si surpriza. Sub el se afla o plaja mica, perfecta, inconjurata de arbori si iarba. La capatul cel mai indepartat curgea un rau vesel rostogalindu-se pe pietre apoi varsandu-se intr-un bazin lat. Tanarul se trezi ca raspunde calmului naturii pana cand ajunse aproape de brunet.
-Bine, spuse el fara nici o introducere si incepu sa-i dicteze povestea. Acesta nu se oprea din munca lui ritmica. Era ceva aproape hipnotic, iar el nici macar nu se uita la tanar. Dictarea era rapida, aproape o suta de cuvinte pe minut si neintrerupta de vreo pauza de gandire, dar calitatea hipnotica a vocii il facu pe dactilograf sa nu simta nici o oboseala cand degetele lui se grabeau sa tina pasul.
-O ora si apoi se lasa intunericul. Ar fi bine sa pui de ceai si sa pregatesti masa.
Tanarul ramase cu gura cascata de mirare. Sa pun de ceai...desigur! Nu prea probabil si sa pregatesc masa, vrea cumva sa il si indop? Asta niciodata, Maria ta, zise tanarul scuturandu-si parul blond si intorcandu-se catre micutul sau frigider scoase o sticla de vin rece, care dupa douazeci de minute era goala, iar blondul cazuse cu capul pe bratele incrucisate, in timp ce efectele combinate ale vinului si ale soarelui incepeau sa-si faca efectul.
Mai tarziu auzi o bataie in camioneta, dar inainte de a se ridica il vazu pe Roy pasi inauntru uitandu-se dezamagit.
-Nici un ceai? intreba absent, dupa care ochii i se marira observand culoarea lui Sousuke.
Camera se invartea in jurul lui si tanarul ametit incerca sa se ridice in picioare cu stomacul care i se rascolise.
-Ahhh... ohhh sopti el constient de mainile de pe talia si de la ceafa , ajutandu-l sa stea in picioare in timp ce isi golea stomacul.
-Ohhh! se vaita el inainte de a cadea intr-un intuneric unde ceva puternic si bland ii lua trupul ca pe un fulg cand isi pierdu constiinta. Simtea niste maini, uneori furioase ranindu-l, prinzandu-i incheieturile ca niste catuse, dar si mangaietoare mangaindu-l, alintandu-l, apoi o voce monotona si totusi bogata in emotii si viata. Aceea voce fu cea care il trezise din somn, dar degetele lui ii atinsera usor pleoapele, inchizandu-le.
-... Dormi, totul este in siguranta acum. Doar dormi, odihneste-te... Si se facu dimineata, lumina zorilor ii mangaia fata tanarului. Acesta se forta sa se ridice, apoi aluneca sub patura cu un tipat de groaza. Era gol, se atinse si se sperie cand isi vazu bratele, apoi isi pipai fata si simti aceeasi asprime ca si pe brate si o crema care ii mai alina durerile.
-Dumnezeule, spuse el tresarind vazand ca nu era singur.
-Nu te nelinisti, o sa-ti aduc apa. Crezi ca poti manca?
Doar gandul la mancare il facu sa se strambe.
-Cred ca nu, rosti scriitorul. Odihneste-te, spuse el pasind spre usa unde se opri zambindu-i bland, apoi iesi lasandu-l singur cu o senzatie cumplita de greata.
Oare unde e baia? Trebuie sa existe o baie pe aici, gandi Sousuke ametit prin incapere pana zari o usa. Inauntru descoperi adevarul intr-o oglinda veche: fata ii era rosie pana la radacina parului si se intindea pana la piept, gatul ii era la fel de ars. Tanarul cerceta dusul, apoi se hoatara sa faca un dus, va fi mai bine decat starea in care era.
-Foloseste cata apa vrei, vine direct din rau, se auzi o voce care il sperie atat de tare pe tanarul din baie incat era sa cada. Cu sampon in ochi si parul pe fata, acesta nu putu decat sa intrebe alarmat:
-Ce faci?
-Ti-aduc ceva de imbracat, fu raspunsul calm. Ai nevoie de ajutor?
-Nu si te rog sa iesi de aici?
-Nu sunt acolo, sunt dupa geam, exista crema pentru arsuri, foloseste cata vrei, spuse Roy in timp ce Sousuke disperat incerca sa-si dea parul si samponul din ochi pentru a vedea unde este scriitorul si mai important ce ar putea vedea el.


Maine daca am timp sa postez o sa-i duc la oras.
Foarte dragut :X .Mi-a placut mult capitolul, la fel si cel de dinainte.Nu am putut sa-ti las comm la celalalt pt ca am avut niste probleme cu calculatorul, si inca mai am, dar am zis sa fac totusi un efort :))
Imi place actiunea, imi place desrierea.
Sousuke este un personaj foarte interesant si amuzant :)). Chiar incepe sa-mi placa de el.Si abia astept sa vad cum mai decurg lucrurile.
In rest, te descurci bine :bv:
Spor la scris :bye:
Fetelor ma bucur ca va placut si ca sunteti alaturi de mine pe durata acestui fic. Sper sa fiti si in continuare:*.. Sakuma ai ghicit, Roy l-a dezbracat pe Sousuke.


Capitolul lV


Sousuke iesind din dus auzi zdranganitul camionului antic, uitandu-se nervos in jur. Incredibil! Acolo langa fereastra se aflau pijamalele lui, un tub cu crema pentru arsuri, boxerii lui si... de necrezut... o ceasca aburinda cu ceai. Clatina din cap a mirare. Ce gest uluitor, gandi el, apoi se stramba la vagile amintiri din noaptea trecuta. Il dezbracase Roy Misouri, il carase in casa lui, in patul lui, spalase urmele de voma, ii aplicase crema contra arsurilor pe fata, pe gat, pe brate, dar fu brusc trezit din ganduri de acelasi zdranganit al camionului. Roy intrase inauntru cu bratele pline de pachete... nici un cuvant de salut, nici un zambet. In tacere el depuse pe capul blondului o palarie imensa cu boruri atat de mari incat ii depaseau umerii.
-Multumesc, zambi tanarul, apoi isi scoase palaria. Scriitorul nu-i intoarse zambetul.
-Nu iesi fara asta pe cap nici pana la camioneta ta. Incearca sa nu ma asculti si-ti invinetesc fundul. de nu te vei mai putea aseza pe el o luna. Mut de furie, tanarul nu putu decat sa scrasneasca din dinti, parasind casuta.
-Ma duc sa vad ce ai facut in camioneta mea, in afara de a-mi fi umblat cu labele prin garderoba mea. Fierband de furie, ajunsese la camioneta si nu gasi nimic din haosul la care se asteptase. Nu servi nimic decat sa-i mareasca furia cand vazu vasele spalate si asezate in ordine, Se intoarse in casuta strigat de barbatul care pregatea cina.
-Stai jos si asteapta zece minute pana iti voi da niste friptura si oua, spuse acesta.
-Hmmm! N-ai nimic altceva? replica Sousuke
-Ihi! exista ceva mancare pentru gaini si cateva coaste, daca vrei. Tanarul se uita prin bucatarie, remarcand pentru prima data un frigider imens la care se duse deschzandu-l.
-Dumnezeule! striga el dandu-se inapoi ingrozit. Frigiderul era umplut de sus pana jos cu cutii de bere. Nu era loc nici pentru un pachet de unt. Deschise congelatorul asteptandu-se sa gaseasca un bou intreg in el. Aproape avea dreptate, pachete bine ambalate ii aduse la cunostiinta ca era doar friptura, friptura si numai friptura. Era prea mult pentru stomacul lui sensibil si fugi spre baie, cu rasul lui Roy rasunandu-i in urechi, apoi se duse la camioneta lui cu palaria pe cap si gasi ca era ca intr-un cuptor. Dupa amiaza era groaznica, la fel si proasta lui dispozitie care crestea cu fiecare minut petrecut in preajma scriitorului. Se duse incet spre varful culmi, dar nu inainte de a-si pune acea palarie stupida pe cap, savurand lumina inserarii. Ce liniste era si ce pace, locul era perfect cu exceptia lui Roy Misouri. Ajunse in varf uitandu-se la scriitorul care era pe punctul de a se urca pe o stanca de la marginea bazinului. Nu se putu abtine sa nu priveasca miscarile suple si bronzate ale acestuia, ci ramase fascinat cand el ramase complet gol in timp ce se pregatea sa sara in apa racoroasa a bazinului. Silueta masculina, puternica, agresiva ca cea a unui zeu grec ramase cateva clipe in echilibru pe stanca ca o statuie superba, apoi dintr-o miscare se scufunda in apa. Sousuke merse spre casa, iar in mintea lui nu mai era imaginea pasnica plina de pace si liniste , ci aceea mai putin linistitoare a statuii musculoase de deasupra stancii. Dupa cateva momente isi facu aparitia si scriitorul rupt de foame.
-Ce-ai zice daca as pregati ceva de mancare?
-Poti sa mananci, mi se intoarce numai cand simt mirosul fripturii.
-Daca iti dau si altceva in afara de carne, o sa poti gati pe plita cu lemne?
-Bineinteles ca pot, riposta Sousuke ca mai apoi sa-l vada pe scriitor cu o gaina in mana.
-Ce parere ai despre asta?
-Eu as taia mai degraba unul din cocoseii care se invartesc pe aici.
-Atunci asa ramane. Du gaina inapoi si schimb-o cu un cocos si-ti poti pregati ceva decent in timp ce eu ma ocup de carte.
-Cu placere! spuse bucuros tanarul. Ii va arata el lui. Taiase gainile, aprinse focul, gasise cativa cartofi si niste mirodenii, apoi se opri putin ascultand, extaziindu-se de apogeul povestirii care iesea de pe buzele scriitorului. Apogeul era surprinzator, intens, senzual, iar tanarul simtea emotiile de parca el era eroina romanului, isi simtea trupul cuprins de caldura si cand eroul o figura mistica, fara chip il atinse simti cum trupul ii raspunde, buzele lui se miscara sa le intampine pe ale lui, ochii deschnzandu-i-se sa se uite in ochii lui negri, pasionati. Si dintr-o data ochii i se deschisera brusc cand reveni la realitate. Ochii pe care-i vazuse, fata capatasere dintr-o data o identitate si fu socat. Era ca si cum Roy Misouri intrase in fantezia lui fara macar sa se miste de la locul sau. Acum il privea pe scriitor cu ochii inspaimantati.
-Hei... revino! Vocea il aduse pe tanar brusc la realitate speriindu-l.
-N-am vrut sa te sperii, spuse cu o voce blanda, dar pareai foarte departe. Ce se intampla, te-a rascolit carte?
-Bineinteles ca nu, spuse tanarul.
-Minti, il contrazise el. Mai bine te-ar rascoli ca astfel dau de necaz. Carte trebuie sa fie foarte erotica. MI-e foame, schimba brusc subiectul si apoi pleca lasandu-l pe tanar sa-si faca treaba, dar se intoarse la timp scotand un oftat de apreciere cand vazu ca Sousuke puse pasarile pe cocosii pe masa si aseza in fata fiecaruia o farfurie plina cu cartofi, legume si in cele din urma un bol cu sos de friptura.
-Fantastic! Absolut fantastic, spuse acesta dupa ce mancase tot si acum eu voi spala vasele in timp ce tu vei face o lista de cumparaturi. Gata cu oula si friptura. Desi Sousuke trebuia sa faca lista de cumparaturi, scriitorul contribui si el. Era surprinzator sa descopere cat de apropiate erau gusturile lor in materie de mancare.
-Va fi o treaba grea dar abia astept sa o fac, spuse scriitorul.
Noaptea trecu repede, iar cei doi barbati erau pregatiti sa plece in oras.
-Mai intai vom merge la un restaurant, apoi la cumparaturi sugera Roy. Te-ai hotarat la ce restaurant sa mergem?
-Sunt doua japoneze , la fel de bune zise tanarul cu nasul in ziar uitandu-se dupa restaurante.
-Dar ai altceva in minte, riposta scriitorul. Hai sa auzim sau va trebui sa ghicesc?
-Ghiceste. Daca te inseli mergem acolo, iar daca ai dreptate poti alege.
Roy se concentra asupra coloanelor cu restaurante si intreba ridicand din spranceana:
-Unde e acel Savour?
Sousuke ii raspunse fara sa clipeasca:
-Drep in josul acelei strazi, dupa doua blocuri... Ai ghicit.
-Chiar nu-mi imaginez de ce crezi ca esti asa misterios. Vrei sa mergem cu masina sau pe jos?
-Dar tu nu vrei sa mananci mancare frantuzeasca?
-Am ales si vom merge pe jos, sa speram ca nu este departe.
Mancase scoici, creveti si alte fructe de mare dar Sousuke avea un sentiment straniu. Ceva la Roy nu se potrivea cu cel pe care-l stia el de doua zile.
-Stiu! striga el, prvindu-l patrunzator. Acum stiu!
-Minunat, replica Roy. Si anume ce stii?
-Ti-ai ras barba, declara tanarul intrebandu-se de ce ii luase asa mult sa observe. Era chiar ridicol sa nu observe ca s-a barbierit avand in vedere ca au mers impreuna in oras, apoi la restaurant.
-Nu prea ai simt de observatie, replica el sec. Trebuia sa o rad deoarece nu am mai ras-o de doua zile.
Sousuke isi aminti brusc de discutia pe care a avut-o cu unchiul Myagi despre relatia scriitorului cu un barbat.
-Poti sa intrebi?
Pe tanar il luase gura pe dinainte:
-Este adevarat ca ai avut o relatie cu un barbat?
Ochii lui Roy devenisera taciuni si Sousuke vazu cum i se contracta maxilarele ca si cum se straduia sa se controleze.
-Imi pare rau, adauga repede tanarul.
-Ar trebui sa-ti para. Asta e o zi dedicata cumparaturilor nu discutilor despre viata mea amoroasa si acum hai sa facem cumparaturile. Dupa patru ore extenuante de cumparaturi cei doi pornira spre casa fara sa banuiasca macar, ca vor fi nevoiti sa mearga la adevarata casa a lui Roy mai repede decat s-ar fi putut astepta.
He he :)) .Ce draguti sunt cei doi..desi ma uimeste reactia lui Roy cand l-a intrebat daca a mai avut o relatie cu vre-un barbat.Oare de ce s-o fi comportat asa? Abia astept sa aflu :D
Acum criticile :P .Cateodata am impresia ca actiunea nu este coerenta,alteori treci brusc de la un subiect la altul fara nici o introducere.Sa ai grija ca am observat de cateva ori greseala asta.Uite de exemplu :
Dupa amiaza era groaznica, (...). Se duse incet spre varful culmi, dar nu inainte de a-si pune acea palarie stupida pe cap, savurand lumina inserarii.
Pai parca era dupa-amiaza nu?Deci lumina inserarii nu avea ce sa caute in decor :D.
(...)Sousuke puse pasarile pe cocosii pe masa si aseza in fata fiecaruia o farfurie plina cu cartofi, legume si in cele din urma un bol cu sos de friptura
Scuze, dar aici chiar nu am inteles nimic.Pasarile pe cocosi si in fata lor farfurii cu cartofi? :)) Nu stiu, dar nu are logica..
In fine, cam asta ar fi.In rest te descurci bine, actiunea nu e grabita, deci e bn
Spor la scris :)
:bye:
Nolazy o sa afli in capitolele urmatoare de ce Roy a reactionat asa, iar cu pasarile si cocosi a fost o greseala de a mea. Prima data am vrut sa scriu pasarile si m-am razgandit scriind cocosi, dar am uitat sa sterg pasarile si a iesit pasarile pe cocosi.


Capitolul V


Dupa parcurgerea drumului cunoscut, cei doi au ajuns acasa cu camioneta plina de cumparaturi.
-Sunt prea obosit ca sa ma apuc sa le descarc, spuse scriitorul.
-Si eu sunt frant. Ummm... Roy! spuse Sousuke vesel de la prea mult vin.
-Spune.
-Sti cum tii un prost in suspans? il intreba pe Roy.
-Cum?
-Lasa ca iti spun mai tarziu, replica tanarul razand, apoi iesi din casuta inainte ca scriitorul sa-l pocneasca. Ziua aceasta a fost nemaipomenita. Roy are simtul umorului , poate fi bland si tandru, dar toate aceste trasaturi sunt bine ascunse undeva, gandea blondul inainte sa adoarma. Cand se trezi il intampina o caldura sufocanta ce facea aerul greu de respirat, soarele stralucea puternic, iar cerul avea culoarea vinetelor. Totul prevestea o furtuna si lucrurile deveneau din ce in ce mai clare dupa ce un vant puternic smulse acoperisul casei.
-Sousuke repede, urca in camioneta. Trebuie sa plecam!
-Dar unde vom merge?
-La mine acasa, spuse scriitorul in timp ce-l ajuta sa-si care bagajele si masina de batut din camioneta tanarului in cea a lui. Acelasi drum care inainte ii prafuia, acum devenea din ce in ce mai greu de parcurs. Cei doi barbati au avut probleme cu cativa copaci cazuti. Intr-un final au ajuns in Tokio obositi, murdari si uzi pana la piele. Roy il conduse la usa dubla de la intrare. Atmosfera era de un rafinament foarte fin, intimidandu-l si uimindu-l totodata, iar cand intra inauntru ramase stupefiat. Casa era splendida, cu obiecte decorative antice, totul era elegant si de bun gust.
-Bine ai venit la mine acasa, spuse scriitorul zambindu-i prietenos.
-Multumesc, raspunse gandindu-se la ce l-ar fi putut determina sa paraseasca aceasta splendoare de casa pentru una pe care nici acoperisul nu statea. Este... este minunat de frumos totul aici.
-Dupa aceasta calatorie doresti probabil sa te schimbi si il conduse printr-o usa ingusta din fata sufrageriei.
Sousuke ramase nemiscat. In fata avea o baie cu o oglinda mununat ornamentata, deasupra unei mese micute plina cu cosmetice, pe un perete o draperie lunga cu motive chinezesti superbe, in fata mesei de toaleta era un taburet gratios si o perna din acelasi material cu draperia. Se imbaie, iar cand era complet gata, o servitoare il astepta sa-l anunte ca e ora ceaiului.Il conduse intr-o camera mica, dupa marea sufragerie, aceasta camera i se parea intima si agreabila. Peretii erau acoperiti din podea pana in tavan cu dulapuri pline de carti invelite in piele. Camera parea imbracata intr-o rochie din piele si lemn, podeau era acoperita cu covoare orientale lungi si pastelate, fotoliile erau imbracate in catifea verde. La inceput a crezut ca era singur in camera, dar cand ochii i s-au obisnuit cu semiobscuritatea l-a vazut pe Roy, un domn batran si slab, o doamna eleganta si aranjata si doi tineri:o fata si un baiat asteptand in spatele masutei pe care era asezat serviciul de ceai de argint.
-Sunt bucuros sa te cunosc, spuse batranul. Cum te numesti tinere?
-Sousuke Naegino.
Cand pronunta numele de familie pe care Roy nu-l stia, se facu o liniste deplina. Domnul batran il privea tacut, doamna cea eleganta isi privea manichiurea, baiatul cel tanar se ineca, iar Roy il privea cum priveste pisica un soarece. Pe parcursul discutie Sousuke descoperi ca acel domn era tatal lui Roy, aceea doamna mama lui, tanara fata pe nume Mia era viitoarea logodnica a lui Roy, iar tanarul baiat era Daisuke, verisorul scriitorului. Dupa ce Mia si Daisuke se retrasera, Sousuke anunta si el ca ar dori sa se retraga. Mergand in camera lui a auzit discutia dintre cei doi tineri care plecasera inaintea lui:
-Nu te poti marita cu Ken, implora baiatul. Vei sfarsi si tu la fel ca primul lui sot. Un cadavru. Sousuke isi duse mana la gura nemaiputand face nici o miscare.
-Pot sa ma marit cu el si o voi face, raspunse femeia, nu ma intereseaza ca inaintea mea a avut un sot.
-Dar eu te iubesc, continua tanarul sarutand-o.
Esti asa sigura pe tine? Fii atenta! N-ai vazut cum il privea Roy pe acest baiat? Vei fi repede parasita!
Sousuke nemaiputand asculta fugi in camera lui. De ce este intuneric? N-a lasat lumina aprinsa? Cand a incercat sa caute langa usa un intrerupator, o mana puternica l-a oprit si o voce de barbat i-a soptit la ureche:
-Stiam ca vei veni! Tanarul a simtit cum doua brate puternice il trag spre pat. Il recunoscu pe Roy dupa parfumul acestuia. Scriitorul il saruta tandru pe gat, mainile lui ii mangaiara parul si incerca sa-i desfaca nasturii de la camasa. Sousuke reusi sa-i dea mainile la o parte si aprinse o lampa de pe masuta. Tremura tot. Vru sa-i spuna ceva, dar nu stia ce si nu se inselase, era Roy.
-Dumnezeule! Ce faci in camera mea? Scriitorul ii rase in fata.
-Tu esti in camera mea.
Auzind aceasta tanarul fugise in camera lui.
Ce capitol... si ce viata complicata are Roy... si ce casa frumoasa are si oare chiar il place pe Sousuke?
You made me curious...
Si apropo... fic-ul tau ma duce cu gandul atat de departe.... si culmea e ca nu ma gandesc la ceva yaoi ci ma gandesc la impletitura dintre telenovelele si anime-urile care le urmaream in copilarie... nu stiu de ce dar oricum e de bine.
Si nici nu vad greseli sau alte chestii de genul deci e la fel de bine si cred ca tu vei deveni mai bun scriitor decat Roy asta pentru ca acest fik depaseste orice am citit eu pana acum si zau daca nu imi vine "sa ma las de meserie" deoarece talent ca tine mai rar intalnim.
So, astept nextu and gambate!
Capitolul asta chiar mi-a placut :))
A fost frumos si destul de socant la sfarsit..cadavru? Hmm..pare interesant :D .Abia astept sa citesc ce s-a intaplat cu Roy si ce va face Sousuke de acum incolo.
Chiar ca actiunea este complicata si cu asta m-ai castigat drept cititor fidel :P :)).Imi place cand nu mi se da chiar tot pe tava si trebuie sa-mi chinui si eu creierii cu ce ai vrut sa zici :))
Si chiar..imi place ca postezi repede :*
bye bye :bye:
Sakuma_Lettuce_Mira multumesc pentru comm si pt complimente. Nu ai nici un motiv sa-ti vina sa te lasi de meserie deoarece scrii foarte bine si eu ador ficul tau:x. Abia astept sa apara si sezonul doi pentru ca sunt foarte curioasa.
Nolazy ma bucur foarte mult ca-ti place ficul meu si ca vei fi cititoare fidela:*.
Yaku_chin si eu vreau sa aflu continuarea la ficurile tale, pe care le ador:x. Fetelor sper sa va placa si acest capitol ce-i drept mai scurt, pe care l-am facut azi in ora de germana si de mate.



Capitolul Vl


In dimineata urmatoare, la ora unsprezece, servitoarea ii aduse micul dejun in camera. Sousuke intrebe uimit.
-Este deja ora unsprezece? De obicei nu dorm asa mult.
Servitoarea rase.
-Stai linistit, era normal sa fi obosit.
Tanarul manca cu pofta si cobora din pat. Se decise sa imbrace o pereche de blugi si un tricou in mai multe nuante de albastru, apoi se apuca de dactilografiat. Facuse vreo trei capitole inainte de a se gandi la ce a auzit aseara. "A fost casatorit, iar sotul lui e mort, deci e vaduv. Daisuke nu a mentionat ca el e vinovat de moartea sotului sau. Ceea ce a spus ieri verisorul sau incepe sa devina credibil, Roy si-a aratat adevarata fata aseara. Cuprins de gandurile negre facu o lunga plimbare. Ajungand la un gard se opri sub un arbore si se uita in jur. In departare observa doi calareti, uitandu-se atent ii recunoscu pe Roy si Mia. Amandoi fac o pereche frumoasa, gandi Sousuke cu sufletul plin de tristete. Ziua trecu repede, iar tanarul dactilografiase toata ziua. Cu cat termin mai repede, cu atat mai bine, aabia astept sa parasesc aceasta casa cu intrigile ei, nici nu a terminat bine gandul ca servitoare ii spuse ca deseara la cina se va face un anunt important. Auzind aceasta se duse in graba sa faca un dus, se imbraca cu cele mai frumoase haine pe care le avea si cobora in maiestuoasa sufragerie. Distinsul domn Misouri se pregatea sa tina un discurs.
-Vreau sa anunt un eveniment fericit, spuse el cu un zambet. Cred ca toti au ghicit din stralucirea din ochii Miei ca este foarte fericita in seara aceasta... El ridica mana fetei la buze si toti suspinara cand vazura inelul cu diamante care stralucea pe degetul ei. Intr-adevar Mia arata ca un boboc in rochia ei galben pal, cu o floare pusa in parul ei negru matasos cu ochii stralucindu-i de emotie, apoi uitandu-se la Roy tanarul observa un chip parca sculptat in piatra care nu trada nici o emotie. Mama lui Roy plangea de bucurie, Sousuke ii dorea toata fericirea lui Roy, dar nu avu destula putere sa stea pana la sfarsitul micii petreceri. Fugi in camera lui ducandu-se direct la fereastra mare privind privelistea care i se oferea ca un spectacol, spectacol al naturii, Se auzeau strigate de fericire din sufragerie, apoi incepu muzica.
Sunt un nebun. Ce se intampla cu mine? Reactionez ca un prost, aore cum pot sa ma simt asa sfasiat pe dinauntru, de ce imi simt inima asa fragila si indurerata? Nu pot simti asta, nu pentru Roy si mai ales nu pentru un barbat, gandea tanarul in timp ce deschidea fereastra tragand puternic in piept parfumul tare al florilor din gradina. Privi in jur si se uita la fasia de luna argintie ce stralucea pe cer. Era o noapte perfecta pentru indragostiti si soapte de dragoste. Nu mai putea suporta atmosfera aceea romantica si vesele ce se simtea in toata casa asa ca se hotara sa faca o lunga plimbare pentru a-si pune gandurile in ordine si a-si linisti bataile inimii. Era o noapte calduta, placuta parca dedicata plimbarilor dintre indragostiti, noapte care pe tanarul cu ochii a caror nuanta de laguna albastra s-a transformat in culoarea florilor de Nu ma Uita din cauza tristetii coplesitoare il facea sa viseze cu ochii deschisi la inca un sarut de-al scriitorului mai pasional decat cel din tren si mai fierbinte decat cel din noaptea trecuta. Se aseza pe patura formata de iarba si isi imagina din nou ca el si Roy sunt personajele principale ale cartii pline de fantezie si erotism a scriitorului. Inchise ochii si inima lui o chema pe cea a scriitorului, chemarea lui era o incantatie magica, incerca sa-i invoce mangaierea, atingerea catifelata a mainilor sale, imbratisarea din care putea sa guste puterea barbateasca a bratelor scriitorului, dar nimic din toate acestea nu s-au intamplat. Deschise ochii si cu inima trista, cu mintea plina de ganduri ireale se indrepta incet spre somptuoasa vila in care se simtea in orice coltisor prezenta lui Roy. Mangaia toate obiectele care le intalni in cale sperand ca odata au fost atinse de Roy, dorind sa-i ia urmele scriitorului de pe ele.
Intrase in camera lui si decise sa mai dactilografieze cateva capitole pentru a-si schimba starea se spirit, pentru a termina mai repede, dar principalul motiv era acela ca dorea sa danseze in gandurile si sentimentele lui Roy prin intermediul cartii pe care o dactilografia. Dupa trei ore de tastat usa camerei lui se deschise.
-Roy ce cauti aici? M-ai speriat, nu te asteptam.
-Daca Mahomed nu vine la munte, vine muntele la Mahomed, replica scriitorul apropiindu-se de tanar.
-Pleaca, iesi duhnesti a bautura.
-Nu ies inainte de a-ti da un sarut.
-Un sarut? intreba buimac Sousuke.
-Vreau sa fii al meu in noaptea asta ii marturisi Roy tanarului.
-Sa fiu al tau?
-Da, domnule Ecou. Imi amintesti asa mult de cineva pe care mi-as da si sufletul sa-l mai pot vedea odata.
Atat i-a fost de ajuns tanarului sa auda pentru ca durerea sa puna stapanire pe el ca o menghina. Vorbele scriitorului i-au ranit inima si au ramas infipte acolo ca niste spini otravitori.
-Nu. Roy acum iesi din camera mea si te duci la tine daca nu vrei sa trezesc toata casa.
Resemnandu-se scriitorul iesi lasandu-l pe Sousuke sa adoarma plangand pentru prima data in viata lui.
Oh, mai! Si yo care credeam ca o sa bagi ceva "actiune" daca Roy ala se imbata :))
Si apropo... de ce oare am impresia ca fata aia... Mia... o sa cam sfarseasca... eh sa zicem nu prea bine...
Dar acum nu prea inteleg trecutul lui Roy asta.... e atat de straniu... dar imi plac povestile misterioase (doar d-aia imi pierd timpul citind cartile alea cu crime si oameni bogati cu amante si trecuturi intunecate :)) ).
Anyway, m-a incantat capitolul asta si abia astept nextu'.
Gambate!
deci il omor pe roy cum sa ii zica una ca asa? eu mas simti groaznic si asa sa simtit si sousuke nesimtitu de roy mama e asa rau si bea e si mai prost de ce nu ia zis altceva k il vrea pe el fiindca e el/?
idiotuuuuuuuuu eeee uunnnn mare idiioooot..........lasand asta la o parte a fost super deci undei continuarea? iar ma lasi fara continuare? ast nexu curand "* succes in continuare astept sa stii:))
Capitolul Vll


Inca o data Sousuke fu trezit de servitoare.
-Nu trage draperiile, te rog. Nu ma simt bine.
-Ti-a fost rau de aseara, de nu ai stat la logodna domnului Roy? intreba servitoarea. Deoarece servitoarea invarti cutitul in rana tanarului, acesta ii raspunse sec fara sa dea semne ca ar dori sa continue conversatia.
-Da, mi-a fost rau.
-Domnul Roy este printre cei mai ravniti barbati. Este frumos si destept. Ziarele scriu despre el ca este omul care daca pierde intr-o zi, in urmatoarea sigur va castiga. Fireste dupa tragedie...
-Ce tragedie? intreba curios Sousuke.
-Sotul lui si-a pierdut viata intr-un accident de avion. Eu nu l-am vazut niciodata, dar multi spun ca era o adevarata frumusete. Cand intra intr-o camera toata lumea amutea privindu-l.
-Si a murit intr-un accident de avion. Sotul lui era la bord?
-Oh, nu, era singur, era avionul lui. Oamenii spun ca avionul nu a avut destul combustibil, iar el a stiut acest lucru. Sarmanul barbat si sarmanul domn Roy cat a suferit.
Noi am pregatit totul aici, asteptandu-i pe insuratei cu o petrecere. Pacat. Erau o pereche frumoasa si se iubeau.
Servitoarea suspina.
-As fi dorit sa-l vad pe acel Aizawa Myagi.
-Aizawa Myagi?
Sousuke simti nevoia sa se aseze pe un scaun. Dar numele de fata al mamei mele era tot Myagi, iar o ruda de a ei indepartata se numeste Misami Myagi.
-Numele Myagi este foarte frecvent in Japonia si pleca fara sa mai scoata o vorba.
Tanarul ramase pe scaun, fixand un punct in fata lui, fara sa vada ceva. Deci sotul lui a murit intr-un accident de avion, iar Roy nu i-a fost alaturi. Deodata i se facu frig, servitoarea a spus ca a fost vorba de o sinucidere, dar Daisuke a indicat ca scriitorul stie mai multe despre asta decat vroia sa spuna, gandi tanarul apoi se apuca sa dactilografieze.
-Sper ca ai aici tot ce-ti trebuie, Sousuke.
Tanarul se intoarse. Roy era in usa, chipul lui era incercanat si ochii mai inchisi la culoare ca de obicei.
-Oh, eu da am tot ce imi trebuie, uitandu-se la el cu un amestec de suferinta, iubire, pasiune, dorinta si durere.
Deodata il auzi gemand.
-Sousuke ce am sa ma fac? Ce am sa ma fac cand am sa fiu in preajma ta. Nu ma privi asa, il avertiza el pe tanar.
-Cum te privesc? intreba Sousuke nedumerit.
-Asa cum m-ai privit in tren dupa ce te-am sarutat. Tanarul vru sa ocoleasca raspunsul, dar era prea tarziu. Mainile scriitorului il inlantuira, il impingea cu intreg cor[ul spre pat, dar caldura si forta trupului lipit de al lui il facura sa nu mai poata face nici un pas. Blondul vroia sa-l atinga usor, ca prin vis dar si sa se topeasca sub greutatea lui fierbinte.
-Te rog nu te feri, sopti scriitorul in timp ce-l mangaia pe piept introducandu-si mana pe sub tricoul tanarului jucandu-se cu sfarcurile intarite de dorinta si placere ale acestuia. Stia ca tremura si incerca sa nu-l sperie, incerca sa se stapaneasca. Sousuke se infiora simtindu-si sfarcurile intarindu-i-se de dorinta. Cand buzele li s-au intalnit, se prinse gemand cu mainile de gulerul camasii. Simteau ca-si pierd echilibrul si se indreptau incet spre pat.
-Mangaie-ma Sousuke. Vocea lui era tandra si ragusita.
Tanarul il asculta orbeste descoperind in spatele acestui ordin propria lui dorinta de a-l atinge, de a-l simti, de a-l gusta. Isi strecura timid mainile pe sub camasa lui, explorandu-i spatele, apoi il saruta pe gat, pe umeri minunandu-sesimtindu-l frematand pe scriitor in urma sarutarilor lui. Roy ii acapara buzele cu o ardoare care il coplesi pe tanar.
-O cat te doresc. Am atata nevoie de tine, murmura scriitorul
Tanarul il ajuta sa-i dea jos pantaloni, apoi boxerii, iar cand Roy ii acapara zona sensibila, isi inabusi un tipat. Scriitorul ii dezmierda barbatia provocandu-i atat de multa placere incat simtea ca lesina. Deodata se inconvoie si incepu sa strige de-a binelea cand brunetul ii musca usor virilitatea, apoi o supse cu voluptate. Degetele lui Sousuke se afundara in parul des al scriitorului si apasa capul acestuia pentru ca aceasta dulce tortura sa dureze la nesfarsit, ii sopti numele si cuvinte frumoase in timp ce era patruns de brunet, isi misca trupul in acelasi ritm cu al lui pentru a intensifica placerea si a profunzi patrunderea. Pentru Sousuke era un vis, era ca o calatorie prin Rai, in timp ce pentru Roy era un deja-vu.
-Multumesc. Multumesc ca m-ai ajutat sa evoc amintirea lui si spuse Roy si pleca fara vreo urma de regret si neuitandu-se in spate sa vada efectul vorbelor lui.
Multumesc... m-am oferit lui trup si suflet, putea sa sece si viata din mine si eram bucuros ca a facut-o el, putea sa ma sfasie si-i multumeam lui Dumnezeu ca am fost sfasiat de persoana iubita, iar el imi arunca in fata un multumesc cu sensul de multumesc ca ai inlocuit fantoma sotului meu, gandi tanarul cu sufletul spulberat de durere. Nici daca mor in cele mai groaznice, infernale chinuri nu o sa ma doara ca acum mai gandi el in timp ce lua un somnifer ca sa adoarma si sa nu mai simta durerea.
ILLLLLLLLLLL OOOOOOOOOMMMMMMMMMOOOOOOOOOORRRRRRRRRRRR!
Unde-mi e cutitu? unde? undei roy k il distrug vad negru in fatza ochilor...roy ferestete de mine te detesc gandac ce iestii cum potzi sa ii faci una ca asta? insensibilule degeneratule idiotul prostule :(( ( Ratatule.....cum imi poti spune cum?:(( un capitol foarte frumos insa:(( foarrte trist...mi-a placut yaoi insa a fost cam grabit trtebuie oleacutzica mai accentuat.....succes si bafta la scris!!!
Uf..cand am devenit asa sensibila oare? Cred ca e si din cauza melodiei pe care o ascult...Oricum, aceasta in combinatie cu sfarsitul capitolului m-au facut sa lacrimez...Faza e ca acum sunt foarte suparata pe Roy :-L. Cum indrazneste sa zica asa ceva? Imi vine sa-l bat :))
Vad ca mi-am facut un obicei sa postez din doua in doua capitole...Lenea...
Oricum a fost frumos sa-i vad in sfarsit "apropiati", insa se pare ca Roy tine neaparat sa strice tot :-L
Gata te las.. astept nextu' :*
:bye:
Capitolul Vlll


Sousuke se trezi seara cu aceeasi durere, cu aceleasi cuvinte care ii rasunau neincetat in minte. Trebuia sa coboare la cina, dar nu era pregatit sa infrunte privirea lui Roy.Ora cinei i s-a parut tanarului nesfarsita si groaznica. Toti ii zambeau si il priveau cu mila de parca ar sti ce s-a intamplat. Roy nu inceta sa-l priveasca, in timp ce-si musca buzele, iar Mia il privea urat deoarece si-a dat seama ca lui ii erau dedicate privirile viitorului ei sot. Parasind sufrageria nu s-a dus in camera lui ci s-a plimbat pe malul lacului sperand ca nimeni nu o sa-l observe. Incepea sa se intunece. Observa o banca, se aseza si brusc i se facu dor de casa. Oare ce face unchiul Myagi? Incepu sa-si doreasca sa se apropie timpul cand va pleca acasa. Se decise sa se intoarca in camera, dar in se opri cand auzi glasul unei femei. Se intoarse si vazu o femeie pe care nimeni nu i-a prezentat-o.
-Sunt doica lui Roy. L-am ingrijit de cand aveam nouasprezece ani. Stiti semanati foarte mult cu sotul mort al lui Roy.
-Adevarat?
Sousuke se straduia sa-si controleze vocea pentru a nu-si trada curiozitatea. Puneti-mi mai multe despre sotul lui Roy.
-Bunicul lui a fost neam cu imparatul Japoniei. Despre el nu pot fi spuse multe lucruri bune si decat sa vorbesc de mortii mai bine nu povestesc nimic. Aizawa avea predilectie pentru sporturile periculoase. Era plin de viata si farmec.
-L-a iubit?
-Nimeni nu stie prea multe despre aceasta pereche si nu au fost mult timp impreuna.
-Am auzit ca numele lui de familie era Myagi si al mamei mele era tot Myagi. In prezent am un unchi care se numeste asa.
-De unde provine mama ta si acest unchi?
-Tot din Tokio, raspunse tanarul.
-Atunci ce-ar fi sa va imprumut cateva zile masina mea care se numeste Mefisto si sa faceti anumite cercetarii despre familia mamei dumneavoastra. Asta v-ar ajuta si sa va indreptati gandurile in alta parte caci durerea ti se citeste in ochii.
-Multumesc, ii raspunse Sousuke zambind, dar nu pot accepta. Daca voi acea un accident n-am bani sa repar ceva.
-Nu-ti face griji, nu se va intampla nimic, dar ai grija ca masina mea e europeana si are volanul in partea stanga.
Sousuke nu a rezistat tentatiei de a face o plimbare cu Mefisto chiar in acea seara. Ii se schimbase dispozitia si incepu sa fredoneze vesel o meodie. Situatia s-a schimbat cand vazu o masina care venea din directia opusa. Strada era foarte ingusta si soferul celalalt sigur nu era in toate mintile. Venea pe partea lui din sens opus. Spaima puse stapanire pe el, toate erau glesit amplasate, pana si volanul era asezta in alta parte decat in cea care stia el. Mi-a spus ca e masina europeana, isi aminti Sousuke. Cerule, eu sunt cel care conduc gresit!
Luminile altor masini veneau din fata si tanarul opri la cativa pasi de santul de la marginea drumului. O fractiune de secunda masina care venea din fata opri si ea in sant evitand accidentul cu Mefisto.
-Cum dracu conduceti? Puteati sa ne omorati pe amandoi! Ochii scriitorului s-au marit la vederea lui Sousuke.
-Inutilule, nu ai stiut ca cel care conduce trebuie sa aiba carnet. De unde ai furat masina?
-Foarte comic, dar nu am furat-o, mi-a fost imprumutata si decat sa tipi la mine mai bine m-ai ajuta. De abia atunci tanarul observa ca ii tremura picioarele. Era furios si epuizat, reactiona violent la apropierea lui Roy si asta il enerva la culme.
-Acum, cu placere Sousuke. Prima noastra intalnire pe luna plinaeste romantica si...
-Si daca ma atingi tip.
-Bine vom vedea ce-i de facut. In timp ce Roy lucra, tanarul ii porivea coapsele musculoase stranse in blugi si se intreba cati si cate le-au atins. Cand Roy se ridica, Sousuke ramase inmarmurit. Sigur mi-a vazut directia privirilor. Ce-i cu mine?
-Porneste masina. ii spuse acesta. Sousuke intoarse cheia si motorul porni.
-Asta a fost tot. In acelasi timp motorul incepu sa tuseasca si se opri.
-Unde ai invatat sa conduci, ai accelerat prea mult, apoi veni la usa din dreptul volanului.
-Lasa-ma pe mine.
-Nu sunt obisnuit cu masina. Nu-i de mirare ca doica ta i-a pus nume de demon: Mefisto.
-Deci a ei e masina?
-Da, mi-a imprumutat-o ca sa pot vizita locurile natale ale mamei mele.
Intr-o clipa lumina de pe chipul lui Roy disparu. Fata ii devenise o masca si asta de indata ce tanarul a pronuntat de mama lui. Oare de ce? Era ruda cu sotul lui?
Inainte, de a-l intreba Roy il chemase sa-l ajute sa-si scoata masina.
-Cand iti fac semn accelerezi. Acum, striga el si in cateva secunde masina iesi in strada.
-Multumesc foarte mult, spuse Sousuke recunoscator.
-Tipic tie. Multumesti in loc sa platesti.
-Sa platesc? Nu inteleg. Vrei bani?
-Bani? Tu stii exact ceea ce imi doresc eu, raspunse apropiindu-se de tanar si-i acapara gura intr-un sarut fierbinte.
-Am atatea lucruri frumoase sa-ti fac, iar tu nu te vei impotrivi. Sousuke lua initiativa, ii mangaie la randul lui interiorul catifelat al gurii. Avea un gust special pe care cu siguranta nu il va uita. Mainile scriitorului alunecau de-a lungul coapselor tanarului, iar el gemu usor. Trupul lui Roy il presa puternic si isi dadu seama ca ceea ce il tulbura asa tare sunt coapsele si intaritura formata intre ele. Tremurand scriitorul il indeparta si-i spuse cu voce dura si usor ragusita:
-Ti-am spus ca nu te vei impotrivi? Eu trebuie sa plec, vreau sa ma relaxez asa ca plec in vacanta sa schiez, asta-i place Miei foarte mult si destinatia aleasa de ea este Alaska. Sousuke crezu ca nu aude bine. Cum putea sa-l sarute si apoi sa-i spuna ca pleaca cu Mia?
-Iti doresc vacanta placuta altceva nu pot gandi clar. In urma cu cateva minute credeam ca sunt indragostit de tine.
Tanarul prefera sa-si inghita limba decat sa spuna asta, dar prea tarziu deja o spuse.
-De ce nu spui lucrurilor pe nume? Placere, dorinta, pasiune, asta e ceea ce simti tu. Dragoste, de ce folosesti cuvinte mari pentru ceea ce simti?
Sousuke furios inchise usa masini si porni. Il vazu in oglinda retrovizoare, in mijlocul strazii gesticuland furios. In ciuda lacrimilor care-i curgeau pe fata, incepu sa rada. Trebuia sa se intoarca sa-i dea masina. Mai bine nu, merita sa-i dau o lectie. Cel mai rau e ca nu ma va intelege niciodata.
Mama ce ma enerveaza roy ce naiba e nebun ? e atat de retardat atat de prost si idiot si si....si tot ce e rau? A fost un capittol foarte frumos insa ma enervat roy si sa nu imi spui k sotul sau e ruda cu sousuke k dak da eu ma sinucid:)) mama se complica rau lucrurile si roy asta de ce naiba ii face una ca asta lui sousuke ? si ce naiba se mai casatoreste si cu o mumie:))...ast nexu ....:D
Ce enervant poate sa fie Roy :-L Sunt total de acord cu ce a zis si ay despre el..De ce e atat de nesimtit? Sper sa-si rupa nasu in Alaska ca sa se sature :))
Daca as fi fost in locul lui Sousuke ce i-as fi facut...bine macar ca ia luat masina :)).Asa ii trebuie :))
Abia astept urmatorul capitol sa vad ce se mai intampla cu cei 2 :D
bye bye :bye:
Capitolul lX


A doua zi Sousuke pleca in cautare de informatii despre Aizawa Myagi. Vroia neaparat sa afle daca aveau legatura cu familia lui. Ajungand acolo descoperi ca locuinta a fost transformata in muzeu asa ca si-a cumparat un bilet si intreba unde il poate gasi pe administrator. Aleea lunga ce ducea spre intrarea in muzeu nu era tocmai in stare buna. Copacii batrani, florile ofilite si tufisuri de arbusti parca tipau sa fie curatate, sa respire aer curat. Aerul sinistru al casei il inspaimantase. Construita din blocuri mari de piatra cenusie, cu camine grosolane si ferestre mari dadeau privitorilor o senzatie apasatoare. Merse grabit spre intrare. Usa era deschisa. Sousuke intra intr-o sala placata cu dale albe si negre. Era frig si aerul mirosea a inmormanatare. Un batran veni sa-l intrebe daca are bilet. Tanarul ii spusese ca vrea sa afle cateva informatii despre aceasta familie. Btranul ridica indiferent din umeri si-i spuse ca poate gaseste ceva in biblioteca.
-Aceasta casa va fi in curand inchisa, spuse batranul.
-De ce?
-Pentru ca aceasta casa este vrajita, este blestemata, murmura batranul inchizand usa. Sousuke se intoarse sa-l priveasca, dar ramase incremenit cand deasupra usii vazu un tablou. Isi inabusi tipatul cu mana, era ca si cum s-ar fi privit in oglinda. Baiatul din tablou trebuia sa fie Aizawa Myagi. Asemanarea era uluitoare, doar culoarea ochilor era alta. Tanarul din tablou parca avea pietre in ochi, ochii lui erau gri si batrani pentru o fata asa tanara. Se stradui sa intoarca spatele tabloului si se apuca sa citeasca sperand ca va afla mai multe despre familia fostului sot al lui Roy. Termina de studiat pe la ora sapte. Aflase multe despre familia care a locuit in aceasta casa, dar nimic despre mama lui. Btranul il anunta ca este ora inchiderii si-l sfatui sa mearga catre casa Mikai.
-Puteti sa-mi aratati drumul?
Casa doamnei Mika era micuta si aproape acoperita de trandafiri. Suna la usa si-i raspunse o femeie inalta, slaba care-l privea banuitor si exclama:
-Sunteti fiul Selenei Haruno?
Inima tanarului incepu sa-i bata cu putere.
-Poate vreti sa spuneti Selena Myagi, pe bunica o chema Haruno.
-Si pe mama ta de asemenea, dar e o poveste trista. Fratele mai mare al bunicului lui Aizawa, era tatal mamei tale si cum erau o familie aristrocrata fiin neam cu imparatul Japoniei, i-a pus acest nume dorind sa nu se afle ca este un copil nelegitim. Dar numele adevarat al mamei tale este Haruno.
Tanarului nu-i venea sa creada ce aude. Mama sa, copil nelegitim?
-Bunica ta a fost singura vinovata, ea a incercat sa acopere nasterea fiicei sale si printr-o escrocherie a luat numele care l-a vrut. Bunicul tau era foarte labil, a murit intr-un accident de vanatoare. De atunci fericirea a parasit familia Myagi si a urmat o alta tragedie, zise doica ce a luat in mana o fotografie in care era Roy si Aizawa imbratisati zambind fericiti.
-Exista doar un om ce va poate ajuta mai departe si acela este Roy Misouri.
-Il cunoasteti? intreba mirat Sousuke.
-Da, il cunosc, credeam ca langa el Aizawa va fi fericit si in siguranta, dar el era prea puternic pentru scumpul meu Aizawa. Sunt sigura ca a incercat sa-l iubeasca, dar nimeni n-a reusit sa-l iubeasca asa cum merita. Roy are si el de luptat cu multe probleme deoarece si el este copil nelegitim, dar spre deosebire de bunicul tau, tatal vitreg al lui Roy este mai bun si s-a ingrijit de el ca de propriul sau copil.
-Dar ce este cu Daisuke?
-El este fiul conjugal. Mia a fost o perioada logodita cu el, dar dupa ce a aflat ca Roy este liber i-a dat papucii lui Daisuke. Toata aceasta discutie ii provoca o mare durere si decise sa plece. Ajungand acasa, a ramas pe scaun ore in sir plangand, gandindu-se la Roy. Il iubeste pe acesta sau doar il doreste cum i-a spus si el? Simti iarasi sarutul lui, caldura trupului care ii trezea aceea betie a simturilor si adormi gandindu-se la cum ar fi daca ar adormi in fiecare noapte in bratele scriitorului.
In urmatoarele saptamani se stradui sa-l uite, dar tentativele lui dadura gres. Absenta scriitorului nu-l ajuta deloc, dar cand incerca sa iasa din camera il zari mergand spre camera lui.
-Nu ma asteptam sa te intorci asa de curand, spuse tanarul.
-Nici eu, raspunse sec scriitorul.
-Mi-ai spus ca te vei relaxa alaturi de o femeie incantatoare. Ce s-a intamplat a refuzat marinimoasa ta oferta?
-Nu ea, ci tatal ei.
Sousuke se gandi ca poate Roy vroia o consolare asa ca se grabea sa termine discutia.
-Deci tatal Miei ti-a incurcat planurile.
-Da, a facut-o, dar nu vad de ce te-ar interesa?
-Nu am intrebat de ce a facut-o si nici nu o sa intreb pentru ca nu ma intereseaza. Tanarul vroia sa se lupte cu el si sa castige.
-Am sa-ti fac o propunere. Te casatoresti cu mine?
Tanarul il privea uimit, crezand ca e un vis frumos, dar nu era, e adevarat deci nu delireaza. Privi fata lui Roy, era lipsita de orice expresie. Sousuke era nesigur, credea ca vrea sa se insoare pentru a avea copia fostului sot.
Roy parca ii citise gandurile, de aceea spuse:
-Vreau sa ma casatoresc cu tine, nu cu altcineva si in plus daca nu o fac pana la treizeci de ani, tatal meu ma va dezmosteni, va trece averea mea in mainile altcuiva, ceea ce nu vreau. Sousuke deja visa, visa ca vor dormi in acelasi pat, ca mainile lui il vor mangaia in fiecare noapte, mereu...
-Daca m-as casatori cu tine as avea de suferit. Nici macar nu crezi in dragoste, ii spuse tanrul cu durere in glas.
Roy veni si-l imbratisa brusc, cu pasiune facandu-l sa-i simta corpul infierbanata. Fara sa vrea il coplesi o imensa excitatie.
-Spune da, stiu ca si tu ma doresti cum te doresc eu.
-Nu ma voi casatori cu tine.
-Si daca-ti voi spune ca te iubesc o sa te casatoresti?
-Da, oh da, spuse tanarul stergandu-si lacrimile. Roy il privi si-l intreba:
-Tu te-ai indragostit de mine?
-Da, este adevarat.


Atat pentru astazi, maine vine partea a doua. Sper sa va placa si sper ca nu am multe greseli. Ne vedem maine:*
sincer da astazi dupa cum ti-am zis am avut o zi proasta si am privit totul cu ura...hmm dar asta nu am de gand sa ma fie asa...in fine nici eu nu mai inteleg ce prostii vorbesc, deci a fost super fain deci mie mia placut desi ai grabit olecutzica (mhoma ce fel vorbesc)actiunea...totul a fost ok insa trebuia un pic mai detaliat.....uite cine vorbeste o idioata in actiune...ok nu ma lua in sema pe mn si pe vocea mea idioata...normal dak te ia in seama saraca fata o se creada k esti nebuna nu ca nu ar fi adevarat....asa si cum iti ziceam mi-a placut desi nu stiu roy e cam schimbator, hmm face totul din cauza averii hmm nesimtitu cum poate fi asa....k asa sunt oameni deaia desteapto...oo da eu si constiinta mea de badem rau de tot:)))....spar sa nu te aiuresc ca deja eu is foarte aiurita...a fost super ast nexu cant de curand:D:):* bye si kiss:X:*
Oh, God!!!! Ce capitol cool! Esti TRUE, Love_Anime! Iti dau o avere cat a lui Roy (cand o-i face si eu atatia bani) daca-i casatoresti p-astia doi si sunt fericiti :))
Deci nu mai am aer!!!!!! I can't breath, guys!! Ma sufoc de la capitolul asta cool (dar a little bit hot in final)!
Si nu, nu ma intereseaza daca ala vrea sa-l ia pe Sousuke din cauza averii deoarece sunt 100% sigura ca se vor indragosti pana la urma.

So, see you la next si pune-l mai repede ca imi pierd aerul aici, mai!
Capitolul X


-M-am indragostit de tine, nimeni nu a trezit in mine senzatiile si sentimentele pe care le-ai trezit tu.
-Tu doresti sa auzi doar doua cuvinte ca sa devii domnul Misouri. Sunt fericit Sousuke, te voi face fericit. Iit voi pune la picioare tot ce-ti doresti, apoi il stranse in brate cu pasiune sa simta cum il cere corpul lui.
Vreau sa fiu al lui! Aici si acum! Invaluiti de parfumul trandafirilor managaiati de ultimele raze ale soarelui. Dorea sa simta mainile scriitorului alunecandu-i pe tot corpul, vroia sa fie acoperit cu corpul lui fierbinte si tare. Vroia sa-i daruiasca inima lui asa spera sa-l faca pe Roy sa creada in iubire.
-Multumesc, iubitule. Vin sa te iau la cina si apoi vom vorbi de nunta noastra. Peste cateva ore Roy il conduse in biblioteca pentru ca tatal lui vitreg vroia sa vorbeasca cu ei. Cand tanarul intra in incapere, vazu ca ochii batranului inotau in lacrimi.
-Ai facut un om batran fericit. Esti potrivit pentru Roy. Il iubesti?
-Da, il iubesc foarte mult.
Roy veni si-i prinse mana, apoi ii puse pe deget o verigheta din aur alb si aur galben gravata cu cuvintele: Roy si Sousuke in cautarea iubirii. Apoi ciocnisera toti trei fericiti. Un glas cunoscut ii intrerupse.
-Abia acum am aflat. Fericire amandurora, zise Mia dand peste cap un pahar cu lichior. Vreau sa-mi faci placerea de a te ajuta sa-ti alegi costumul de nunta. Sper ca voi fi si eu invitata la nunta.
-Bineinteles, spuse Roy. Tu si cateva cunostiinte. Nu vreau o petrecere mare.
Sousuke isi privi verigheta. Roy vrea sa scape cat mai repede de aceasta casatorie. Oare va respecta ce mi-a promis, gandi tanarul cu ochii in lacrimi. Sousuke impreuna cu Mia ajunsera la un magazin, iar in vitrina vazu un costum splendid.
-Ne cerem scuze, dar aceste costume sunt create pentru imparatul Japoniei. Dar cred ca as putea sa vand unul pentru sotul lui Roy Misouri. In ziua dinaintea nuntii era agitatie mare in resedinta familiei Misouri.
-Roy nu poti pleca. Este vorba despre nunta ta, spuse tatal sau. Cum crezi ca se va simti Sousuke?
-Se va obisnui, am ceva important de rezolvat asa ca nu ma asteptati.
-Dragul meu Sousuke, seara aceasta, zise din nou batranul fiind sigur ca pentru tanar seara era deia stricata.
Dimineata nuntii era rece si soarele inca nu zambea de pe cer. Mia veni si-i dadu cadoul de nunta.
-Te potrivesti cu Roy. El e un barbat atractiv, are multi bani, dar uneori poate fi un monstru, iar tu esti frumos, neinteresat de bani si ai multa iubire de oferit. Poate ca iubirea ta il va imblanzi pe Roy.
Aparu Roy surprinzandu-i pe cei doi imbratisati.
-Scuza-ma Mia, dar te rog sa ma lasi putin singur cu viitorul meu sot. Imi pare rau ca am plecat aseara, dar vroiam sa-ti aduc ceva si scoase o cutie neagra de catifea. Cand deschise cutia lui Sousuke i se taie respiratia. O bratara, e superba. Opalele straluceau ca o mare de diamante.
-Este splendida. A fost a lui?
-Nu are importanta. Vreau sa le porti.
-Nu o vreau. Nu stii ca opalele aduc ghinion? A purtat-o la casatoria voastra? Vrei sa se intample si cu mine la fel?
Din cativa pasi Roy fu langa el si-l imbratisa puternic. Ii cuprinse buzele si i le zdrobi cu gura. Parca a fost ultimul sarut dinaintea unei lungi despartiri, ii mangaie parul cu disperare, apoi se ridica si il scutura violent.
-Nu ai dreptul sa vorbesti asa. Tu nu stii ce s-a intamplat.
Pe la ora unu intra Mia in camera tanarului.
-Tu arzi. Ai febra. Nu te simti bine? il intreba fata cu un pahar de vodca in mana.
-Cred ca sunt prea emotionat.
-Uite ia o gura din vodca mea. Iit va face mai bine.
Sousuke o lua in brate pe Mia si o saruta pe obraz.
-Mia ai fi putut tu sa te casatoresit cu el. Imi pare rau, iarta-ma, suspina tanarul sorbind din vodca.
Mia il privi compatimitor.
-Nu ai de ca sa-ti ceri iertare. Nu ne-am fi potrivit si apoi m-a surprins cu Daisuke...
-Te-a surprins cu el? Mie mi-a spus ca tatal tau nu a fost de acord cu casatoria voastra.
-Adevarat? M-am jucat cu focul si mi-am ars degetele. Roy ne-a surprins si m-a parasit. Gata uita ce am vorbit e nunta ta si trebuie sa fii fericit. Dupa ceremonia nuntii s-au ocupat de musafiri. Mia zbura ca un inger printre ei avand grija sa nu le lipseasca nimic. Cand petrecerea se apropie de sfarsit, Sousuke il cauta pe Roy sa imparta tortul. L-a gasit in gradina sarutandu-se cu Mia. Simti ca ii fuge pamantul de sub picioare.
-Sousuke, tu nu cunosti acest joc inca? Trebuie sa te prefaci ca nu-i vezi, sau trebuie sa te revansezi, spuse Daisuke cu durere in glas. Il lua in brate si-l saruta.
-Regret ca va deranjez. Cred ca suntem asteptati dragul meu.
Sousuke se retrase alb ca si costumul pe care-l purta. Dupa ce terminara de taiat tortul, tanarul se retrase inainte ca nimeni sa nu apuce sa-i reproseze ca nu a gustat tortul.
Ajuns in camera simti ca nu era singur. Mia il astepta langa oglinda.
-Nu era ceea ce parea. Tocmei l-am felicitat pentru minunatul sot pe care l-a ales.
-Nu ma minti si inceteaza sa ma crezi mai prost decat sunt. Mia il privi trista si iesi din camera fara sa mai zica nimic, apoi iesi. Musafirii au condus tanara pereche la masina, iar Mia sarutandu-l pe obraz pe tanar i-a spus inca o data ca nu mai are nimic cu Roy. In urma lor au zburat mii de confetti.Proaspetii casatoriti stateau in compartiment ca doi straini.
-Nu vrei sa stii unde vom calatori? sparse tacerea Roy. Vom calatori intr-o Alaska plina de zapada. Sousuke simti o lovitura dureroasa in inima. Era excursia care a pregatit-o pentru el si Mia. Spera ca pentru luna lor de miere sa aleaga o destinatie exotica.


Maine voi reveni cu detalii din luna lor de miere si va rog sa nu o urati pe Mia pentru ca am transformat-o intr-un personaj bun deoarece il va ajuta mult pe Sousuke pe viitor.
Mai, mai.... ce nebunie de nunta si apropo... ai cam grabit actiunea!
Dar nu e nimic si tot imi place cum scri desi trebuie sa recunosc ca Roy e cam idiot... si... cam bolnav.. si cam in mai multe feluri pe care mi-e lene sa le descriu.
Gambate cu nextu, anyway!