AnimeZupCăutare

Umbrele amintirilor [Yaoi]

In sfarsit mi-am facut si eu timp sa postez aici.Ti-am zis ca pana la urma o sa las comm :))
Revenind...il iubesc pe Xen :X:X:X Este pur si simplu irezistibil..si pervers =P~.Mi-a placut mult faza in care ii zicea lui Kaoru daca nu vrea sa se culce impreuna =))). Mi-ar placea sa faca si asta..candva :-" Nu-i asa ca or sa o faca?;;)
Si care o fi celalalt nume a lui Kaoru?M-ai facut curioasa. Ziceai de limbajul personajelor..E prea tare.Adica e mai aproape de realitate decat daca si-ar fi vorbit cu "respectul cuvenit" :))
Gata te-am lasat.Abia astept urmatorul capitol :X
bye bye :bye:
Multumesc de comenturi,Xen va multumeste de asemenea:))) si spune ca de la el vetzi primi mai multe scene yaoi:)) Da cam asa e....din capitolele urmatoare mult mai mult:D

Capitolul 4: Contrastul amintirilor

“Sentimentul de disconfort inca era prezent. Ne instalasem deja intr-un apartament destul de mare, cu patru camere, o baie si o bucatarie, plus balconul. Culoarea predominanta mai in tot apartamentul era de un verde crud. O culoare pe gustul meu, ce imi oferea un echilibru interior.Camera mea era mobilata cu bun gust, un pat in mijlocul ei,acoperit de o lenjerie violet,cu doua perni mari si pufoase. Langa pat, la o distanta destul de considerabila se afla o biblioteca cu ceva cartii in ea si langa un birou cu un laptop . Pe partea cealalta a patului se afla un sifoner mare si langa niste ferestre patratoase care dadeau un aspect camerei mai aparte, iar pe jos era o gresie de culoare gri.Camera lui Xen era singura ce avea o culoare diferita,un mov pal pe pereti si o gresie cam de aceeasi nuanta si mobilata cam la fel ca si a mea.Mi-am lasat valiza undeva pe langa sifoner si m-am trantit in patul moale ce parca imi oferea o invitatie. Imediat cum am pus capul pe pernele pufoase am si adormit.”
Primele raze ale diminetii isi facura aparitia revarsandu-se asupra pamantului.Cerul de culoare albastra era limpede,iar norii cei albi ce il strabateau parcurgeau un drum lin si elegant.Soarele se afla triumfator pe cer, imprastiind caludura ce o pastrase pentru inceputul lunii iunie.
In apartamentul celor doi fratii linistea era persistenta,ambii erau cufundati in mirajele somnului,sau cel putin asa parea. Kaoru era prins printre vise, insa micul sau fratior se afla in pat,cu capul pe o perna privind o poza ce intruchipa o tanara femeie. Parul ei era de culoarea spicului,iar ochii ii avea caprui spre verde,fata sa era ovala si neteda fara pic de imprefectiune.Un zambet era impregnat pe chipul sau, luminandui-l. Formele trupului sau erau conturate magnific, astfel incat fiecare parte din corpul sau era atractiva, insa Xen nu vedea formele apetisante ale femeii, nu vedea frumusetea exterioara a sa, ci o vedea ca pe ce era....sau ca pe ce a fost, ca pe mama sa. O lacrima isi facu aparitia pe obrazul sau. Erau ca doua picaturi de apa, chiar daca parul tanarului era acum albastru , semana perfect cu mama sa. Suferea mult din cauza lipsei ei, dar nu arata. O iubise , dar o pierduse. Acum nu mai putea face nimic, decat sa infrunte adevarul si sa joace pe scena vietii.
Comportamentul sau activ il ajuta mai tot timpul , il facea sa uite de griji, de procupari, de ganduri , de tot ....si il transforma intr-un baiat vesel.
Inca nu realiza, fiind tanar, ca odata ce incepi un joc periculos nu mai poti iesi din el, si ai ocazia in a pierde sau in a castiga, depinde de cursul jocului si de jucator. Insa Xen nu observa balanta dintre distractie si seriozitate. Pentru el nu exista o astfel de balanta, totul era permis, totul era corect si drept. Chiar daca suferea dupa pierderea mamei sale stia ca daca asta se intamplase asa trebuia sa fie, si nu avea altceva de facut decat sa se resemneze. Nu se plangea de nimic, nu ii place sa faca pe victima, insa ii place sa aibe victime. Ii place sa tachineze oameni, sa ii cunoasca, sa ii studieze. Omul ii se parea cea mai fantastica creatura. Actiiunile , gesturile,gandurile, faptele ii se parea amuzante si ciudate . Ii facea placere sa cunoasca diferiti omeni, cu diferite comportamente. Asepectul fizic il ajuta intotdeauna, desi comportamentul sau in unele ocazii il dezavantaja. Nu avea rusine, acestea fiind una din virtutile sale, nu avea scrupule, nu ii pasa de ceilalti, poate doar de el sau nici macar de propia fiinta. Viata era un joc, in care el intrase zambitor, isi face propriile reguli, care nu erau tocmai corecte,insa nu ii pasa. Face ce vrea si cum vrea. Tanarul baiat cu ochii caprui spre vrede inca era visator, era doar un copil de 17 ani.
Se ridicase de pe pat, talpile sale atingand gresia rece provocandu-i un disconfort. Puse poza intr-un sertar din biblioteca. Avuse timp aseara sa isi despacheteze lucrurile si sa si le aseze cum dorea.Era ordonat, asta cand voia. Se indrepta sper baia din camera . Se duse direct spre dus. Picaturile de apa ii loveau corpul,nestingherite. Dupa dusul de dimineata, Xen se imbracase comod intr-o perche de blugi gri ,subtiri fiindca era inceput de vara si afara era cald, cu diferite modele de buzunare si fermoare si cu o un tricou albastru. Se incaltase cu o pereche de adidasi albi cu negru si iesise pe usa. Coborase din blocul de 10 etaje, apartamentul lor aflanduse la etajul 6. Nu cunoastea strazile Californiei asa ca incepuse prin a se plimba prin aproprierea blocului. Avea nevoie de aer curat, nu suporta sa stea inchis in casa plictisindu-se. Fratele sau era deja prea mare si devenea plictisitor. Nu mai era asa in forma precum ar fi vrut el sa fie. Se lasa purtat de pasi, trecu de cateva cladiri si acum se afla in fata unui teren de tenis. Isi aducea aminte, tenisul unul din sporturile lui preferate, isi aduca aminte cand se jucau impreuna.Ii placeau sporturile, mai ales cele extreme insa aici ce putea face ? Ii se parea o tara plictisitoare. Nu prea avea ce face. Nu voi sa cada in lanturile amintirilor, sa se lase purtate de umbrele ce inca ii mai bantuiau cotloane ale mintii. Voia ca trecutul sa fie trecut si sa il lase in urma. Insa ore putea ?Era asa usor pe cat ar fi vrut el sa fie ?
Isi continua drumul insa vazandu-se printre atatea oameni necunoscuti prefera sa se intoara de unde plecase, ar fi vrut acasa insa stia ca nu poate pleca. Ar fi vrut la pritenii lui care poate l-ar fi facut sa rada, sa se simta bine, ar fi vrut sa fie cu cei doi buni prieteni ai sai. Poate erau mai mult decat prieteni, insa se intelegeau bine si se cunoasteau. Numai ei stiu adevarul despre Xen. Numai el il cunoasteau pe adevaratul Xen. Desi aparent fiind un tanar calm, linistit, el nu era asa. Fusese chiar la un pas de a omora, insa a fost oprit la timp. Inca ii mai reveneau in minte atatea amintirii, umbrele lasate de ele erau inca persistente si nu intelega de ce nu le poate sterge cu un burete. Pe drumul de intoarece observase cum era studiat de mai multii tineri cam de aceiasi varsta sau poate putin mai mari ca el. Nu stia ce anume le atragea privirile asupra sa. Il deranja.
Ajuns in fata blocului, intra linistit si urca scarile. Odata intrat in apartament simti mirosul de mancare. Ii se facuse foame. Fratele sau se trezise si pregatise ceva de mancare. Nu stia cat intarziase, dar nu il mai interesa. Era in una din zilele acelea, cand nu vedea decat negru in fata ochilor,nu alb sau macar grii, ci doar nergru.
Se asezase direct la masa, fara sa zica nimec, niciun “Buna” sau macar altceva. Nu avea chef.
Kaoru observandu-l atat prost dispus parca nu voia sa il enerveze mai tare decat dadea dovada ca ar fi fost, insa nu avea de gand sa treaca cu vederea peste noiile informatii aflate despre el si voia sa discute serios cu el.
-Unde iti sunt manierele pustiule? Nu stii ca atunci cand intri pe usa trebuie sa saluti?
-Manierele le-am lasat acasa, si nu am chef de predici de doi lei astazi asa ca scuteste-ma. Imi e foame !
-Si eu ce vrei sa iti fac? Daca iti e foame, de ce nu ai mancat in oras ?
Deranjat de comportamentul fratelui sau mai mic Kaoru ar fi vrut sa il pedepseasa, insa nu voia sa il lasa sa moara de foame, doar era rasfataul sau,asa ca ii puse in fata farfuria cu mancare .
-Nu am mancat in oras ca era prea aglomerat.
-Daca aici e aglomerat in Japonia cum mai e? Intreaba ironic Kaoru. Nu stia ce avea fratele sau, parca era incantat de calatoria ce o facuse, dar acum voia acasa?
-Ehh acolo e acasa...
-Mofturi....numai mofturi. Eu am intanlire cu o cunostinta. Ai grija ce faci pana ma intorc si sa stii ca nu am uitat ca trebuie sa discutam .
-Da, da cum zici tu.
Oricata predica i-ar fi tinut Kaoru el tot nu l-ar fi luat in seama. Pentru ce? Face doar ce credea el ca e bine, nu avea nevoie de sfaturile altora. Avea unele momente in care voia sa fie singur, lasat in pace. Calatoria credea ca o sa ii prinda bine insa mai rau ii facea. Amintirile il invadau. Oricat incerca sa uite, nu putea. Voia sa alunge starea aceea de disconfort insa nu putea, nu stia cum sa faca. Daca era acasa poate ca prietenii lui i-ar fi distras atentia cu cate ceva. In Japonia avea cunostinte, aici credea ca avea sa dureze mult pana sa cunoasca pe cineva cu care sa se imprieteneasca. Tot cheful ii pierise. Terminase de mancat, iar acum voia sa iasa din nou afara.
Era o zi frumoasa si calduroasa, insa el nu vedea asta. Nu putea vedea nimic. Mergea cu capul ridica spre norii ce pluteau lin pe cer, ar fi vrut si el sa fie unul, sa zboare, sa fie liber, fara griji . Insa nu putea. Spera ca ziua aceea sa se termine repede. Nevazand cine era in fata sa, Xen se lovii de o persoana.
-Imi cer scuze, nu m-am uitat pe unde mergeam.
-Hmm nu e nimic, cred ca nici eu.
Se lovise de un baiat mai mare decat el cu cativa ani, era un tanar in floarea varstei. Frumos, inalt, puternic si bine dotat. Xen il analizase bine. Ii se parea interesant baiatul insa nu avea chef de nimic in acea zi asa ca isi contina drumul. Se gandea ca nu anuntase pe nimeni ca o sa plece, prietenii lui habar nu aveau. El deja luase vacanta cu 15 zile inaintea celorlaltii, era bucuros ca in sfarsit terminase liceul. Avea de gand sa se intereseze de o facultate de drept. Plimbarea devenea monotona, pana cand in fata sa aparu un baiat cu parul saten inchis, inalt si bine facut, parea un fotomodel defapt asa si era. Socat de ceea ce vedea, Xen se oprii din mers.
"Nu se poate, ce cauta aici. Dar cum? Era mort! Sunt sigur! De ce? "Chipul ii era invalui de lacrimi.Vedea acel chip care il bantuise noptile, acel chip pe care inima sa nu l-a putut uita.
Nu intelegea cum si de ce nu spusese ca traiesre, cum de nu anuntase pe nimeni.
Sentimentele apuse demult reinviase imediat cum vazuse acea persoana ce ii marcase sufletul si il furase. Credea ca nu o sa il mai vada, credea ca murise. Desi corpul sau nu fusese niciodata gasit. Nu credea ca o sa il intanleasca aici, departe de tara care ii era casa. Sentimente de iubire, dragoste, furie si ura renasteau. Nu intelegea cum si de ce nu spusese ca traiesre, cum de nu anuntase pe nimenii. Multi suferise dupa disparita sa, printre care si el. Se invinovatise de moartea sa pe cand el nici macar mort nu era.

Sry ca nu prea e dialog:D
Si din nou dai lovitura cu un capitol super(desi e cam scurt...)Ca sa vezi si Xen isi gaseste dragostea tot aici.Ma tot intreb Kaoru si Andrei cand se vor intalni?Deci sa inteleg ca xen ne va oferi niste scene hot!Asta chiar e super.Si sa stii ca nu ilprea plac pe Ayumu asa ca te rog nu il baga intre kaoru si andrei.Sper sa pui repede nexu.Kiss si spor la scris.Ja-ne!
Iata ca am ajuns in sfarsit sa comentez :)
A fost intr-adevar putin cam multa descriere si capitolul cam sentimental..dar merge :)
Frazele astea mi-au placut cel mai mult:
Ii place sa tachineze oameni, sa ii cunoasca, sa ii studieze. Omul ii se parea cea mai fantastica creatura.Actiiunile , gesturile,gandurile, faptele ii se pareau amuzante si ciudate .
Nu stiu de ce ma fascineaza asa mult aceste fraze..poate pentru ca ma regasesc pe mine in ele..
Si de ce il faci pe Xen sa sufere? :( De ce il faci sa fie indragostit de altcineva? (altcineva inafara de mine, normal :)) )
Oricum ai promis mult chestii interesante din capitolele viitoare ( =P~) asa ca nu mai pot de nerabdare :X
Spor la scris si de acu incolo ( hai ay, hai ay :)) )
bye bye :bye:
In sfarsit continuarea mult asteptata. Acest capitol este fantastic. Abia astept sa vad ce se va intampla cu Xen, dar si cu Andrei si Kaoru. Mor de nerabdare sa se intalneasca, sa le aflu reactile asa ca spor la scris.
Cred k sunt ultima Ay:((..sorry..dar am fost cam ocupata weekend-ul asta asa ca nu am avut cand. Akum am reusit sa-mi gasesc timp si uite-ma:*
Xen devine personajul meu preferat..nu stai..era deja:)), doar ca acum imi place si mai mult. Cred ca o sa trebuiasca sa il imparti sis k nu-s singura:))
De ce il faci pe Xen sa sufere?:(((..Nu-mi place yada...ma duc la Aki sa te parasc:((.
Hm...nu stiu ce ai inteles din protestele mele asupra actiunii pentru ca nici eu nu stiu ce am vrut de fapt sa-ti zic. Oricum imi place ficul si capitolul de asemenea. Ai descris frumos trecutul lui Xen si sentimentele lui din prezent, iar dialog stai linistita ca e destul :3:
Am vazut si cateva greseli de tastare si cum eu nu ma pot abtine sa nu le zic...o sa trec cateva:))
"Actiiunile( fara la doilea "i") , gesturile, gandurile, faptele ii ( din nou fara al doilea "i")se parea amuzante si ciudate ."
"Insa oare putea ?"
Cam atat am gasit Ay...ficul imi place foarte mult si astept sa scri cat mai curand..sper sa am timp sa citesc de scoala asta:o3.
Ja ne:bye:
Multumesc tuturor de comenturi si ms k ati trecut pe aici....so..va era dor de Andrei?Ehh si mie imi e:((( dar il vad deabia luni daca da Domnu:)))=)))) asa in fine revenind la fic...app Xen va saluta si va promite ceva yaoi in urmatoru capitol...intre mai multe persoane parca nu imi amintesc exact ce zicea...ma gandeam la....la Andrei...da la cel din fic:))normal...doar ce Dumnezeu....asa sa vedem ce iese...

Capitolul 5: Portrete noi

Intotdeauna primele au fost cuvintele, atacul lor precum cutitele te sfasie. Uneori sunt lovituri mortale, alteori mai putin mortale si totusi sunt magnifice. Poate ca uneori cuvintele intrec faptele, poate ca explicatiile inving actiuniile, poate ca...cuvintele sunt arma cea mai puternica si mortala. Care inving orice...sau poate nu.
In clipa aceea, cand il vazu-se nu stia cum sa actioneze. Ce putea sa ii zica? Avea oare vreun drept sa ii reproseze? Sa ii ceara explicatii pentru disparitia sa? Voia totusi sa nu sufere asa mult, era totusi ruda cu el, nu? Nu putea fi indiferent oricat ar incerca, oricat ar vrea sa il scuze, oricat ar vrea sa nu il faca vinovat pentru suferinta sa, oare putea? Era instare de a nu baga in seama ceea ce vazuse, ura sa pentru faptele sale o putea invinge dragostea ce io purtase? Sau nu voia sa se uite din nou in trecut si sa mearga mai dreptate? Suferise....adevarat, insa uitase. Chiar daca il vazuse, oare nu putea sa se prefaca ca nu se intamplase nimic? Nu....nu putea. Sangele ii clocotea de furie, oricat ar fi incercat sa gaseasca motive care sa ii acopere fapta nu reusea, singura intrebare ce ii venea in gand era" De ce?". Nu gasea un raspuns, si chiar daca l-ar fi gasit era sigur ca nu voia sa il afle. Daca el sa ascuns, ca Xen sa nu il gaseasca insemna ca nu il iubise niciodata. Poate ca legatura de sange dintre ei a fost mai puternica si el nu voia sa o incalce. Era stupid. Cate ii spusese, cate ii promise, cate sperante, visuri degeaba rostite. Acum nu mai aveau valoare, desi nu mai simtea poate acea dragoste pentru fratele sau, defapt pentru fratele sau vitreg simtea ca pierduse un timp valoros suferind dupa un prost. Era furios! Se intoare din nou spre apartamentul sau, nevrand sa discute cu acea persona moarta si ingropata pentru el. Il durea...dar nu recunostea. Acum intelesese cu ce cunostinta urma sa se intanleasca Kaoru, desi pe momentu nu banuise ca ar fi ceva in neregula placarea sa. Dar daca Kaoru stiia, de ce nu ii spusese si lui? Prea multe intrebari si ganduri ii invadau mintea. Strada ce ducea spre casa ii se paru asa lunga si intunecoasa. Nu voia sa isi planga de mila, sa se vaite sau sa dea frau liber sentimentelor. Trebuia sa fie din nou Xen, vechiul Xen care nu il interesa nimic, insa oare putea? Telefonul ii vibra in pantaloni. Nu voia sa raspunda, insa nici persoana ce apela nu avea de gand sa o faca. Intr-un final raspunse:
-Da! Zise cu unn glas ragusit, gros si taios. Nu avea chef sa discute cu cineva intr-o astfel de stare. Stia ca ar putea zice lucruri de care mai tarziu ar regreta.
De partea cealalta a telefonului o voce mai invarsta cu o voiesie in glas raspunse:
-Ce raspunzi asa greu copile? Ori imbatranesti la varsta asta?
-Ce amuzant, zii ce vrei, nu am chef de tine.
-Ce pacat eu da.
-Cautati pe alticineva, nu am cum acum.
Poate ca ar fi avut cum, insa nu voia, nu putea, imaginea lui inca il urmarea.
-Dar ce s-a intamplat?
Ii se parea atat de ciudat, de ce l-ar interesa pe Shun ce se intampla cu el, cand singurul lucru pe care il voia era sa se culce cu el, nu?
-Xen,tu chiar crezi ca eu nu am sentimente?Vocea barbatului era calma insa se simtea tristetea vorbelor sale.
-Da! Un raspuns rapid si serios.
-Off pustiule, ce zici ne intanlim?
-Unde?
-Pai vino la apartamentul meu , iti dau adresa.
-Ok.
Ce putea face altceva? O mica distractie nu i-ar fi strica.Poate ca nu avea sa se plictiseasca asa tare in California, plus ca avea multe cunostinte, normal mult mai mare ca el, aici.

*

Cand te indragostesti ce poti sa faci sa opresti dragostea ce o simti pentru o anumita persoana? Oricat ai vrea sa spui ca nu simti nimic, inima ta simte, sufletul tau la fel, el stie, stie ca iubeste, stie ca vrei sa iubesti si de asemenea doreste sa fi iubit. Dar daca nu esti indrgostit si vrei sa fi? Te-ai gandit vreodata la asta? Ca nu esti indragostit si vrei sa fi, te obligi sa te indrgostesti si nu poti si te intrebi "Cum asa?" iar sufletul iti va raspune" Uita asa, ca mie nu imi place persoana asta" . Iar afecatat vei fi si tu dar mai mult aceea persoana. Viata ar fi banala daca nu ar fi si suferina. Nu poate fi perefecta.Perfect e doar imperfectul. Iar perfectul e imperfect. Dar oare de ce credea ca Ayumu e perfect? Ca era imperfect? Sau ce? Nu intelegea ce voia Ay de la el, de ce se suparase, era doar viata sa si Ayumu nu trebuia sa se bage in ea.
-Off Andrei...la varsta ta te comporti ca un bosorog.
Andrei nu spusese nimic, tacuse. Buzele ii erau petcetuite. Au hotarat intr-un final sa mearga undeva sa manance. Ajunsi la un restaurant se asezase la o masa si isi comandase de mancare.
-Si Andrei esti pregatit pentru un asalt?
-Ce?Ce asalt?
-Un asalt a la doamna Dalia!
Numai cand ii auzea numele Andrei voia sa isi astupe urechile insa nu putea.
-Intr-o zi am sa ii recomand un psiholog.
-Pe al tau?
Amandoi izbucnira in ras. Era amuzant cum uitase de acea mica discutie si neimportanta ce se petrecusera intre ei doi...sau asa pare.
In scurt timp amandoi se intoarese inapoi la tribunal. In curnd urma sa apara doamna Dalia. Dupa ce isi facu aparitia si stimata doamna Andrei si cu ea au inceput o conversatie ce abia se terminase la ora 22:00.
Cand dansa plecase cu zambetul pe buze, Andrei iesi din birou cu psihicul la pamant.
Ayumu plecase cu doua ore inainte ca Dalia sa ramana. Tribunalul era pustiu. Sedinta ce urma sa o aibe era vorba despre un nou reprezentat al unei firme din Japonia. Urma sa se intanleasca si sa vorbeasca cu acel reprezentant. Antonio, unul dintre judecatori si un prieten bun al sau spunea ce tipul ce urma sa vina era mai mare cu un an decat el si ca el s-ar fi putut intelege mai bine cu noul venit fiind amandoi din japonia.
In camera ce avea sa fie sedinta era multa zarva. Erau prezentii multii oameni destul de influentii printre care si Andrei, sau mai bine spus Narumi.Vizitatorul urma sa soseasca si toti erau nerabdatori sa isi faca prezenta. Cand in sfarsit aparu!
-Buna seara, domnilor!
Nu putea crede, era un cosmar sau un vis frumos. Nu, sigur visa. Narumi se albise la fata. Nu era posibil, era tocmai el....era el. Sangele ii pulsa din ce in ce mai tare. Nu credea ca o sa il recunoasca asa usor. Dar era acelasi, aceleasi trasaturi, acelasi chip, aceeasi fiinta.
-Dupa cum stiti eu reprezint firma tatalui meu si sunt aici prin a va propune diferite contracte si afaceri. Pentru o perioada destul de lunga vom lucra impreuna si sper sa ne intelegem bine.Numele meu este Kaoru Labayatu si sunt incatat sa va cunosc.
-Si noi de asemenea, eu sunt Antonio iar el e Narumi, el iti va prezenta fiecare lucru si cu el vei lucra cel mai mult mai ales ca si el vine din J..
-Incantat! Zise Narumi inainte sa spuna Antonio ceva gresit, nu stia cum sa reactioneze insa nu avea de gand sa se afle adevarul dintre el si Kaoru.
-De asemenea! Raspunse Kaoru cu o voce senzuala si provocatoare.
Isi daduse seama, doar nu era idiot sa nu isi dea seama ca el era Andrei, chiar daca il chema Narumi. Desi era altul totusi era acelasi.
Cei prezenti au inceput prin a discuta fiecare despre diferite lucruri importante sau mai putin improtante. Cei doi, Narumi si Kaoru, erau impreuna cu Antonio intr-un loc mai retreas si linstit discutand despre diferite planuri de afacere. Andrei era calm si linistit, nu avea de gand sa se lase purtat de emotii sau sentimente. Intr-un final cand Antonio se duse la baie, Kaoru ii soptise senzual la ureche lui Andrei:
-Chiar crezi ca nu stiu cine esti? Hmm dragut nume....Narumi.
Spuse aceste cuvinte sarutandu-i gatul.
-Asa ziceam si eu ca e.
-Chiar credeai ca o sa te poti ascunde toata viata?
-M-am ascuns eu vreodata? Nu, nu cred.Stii discutia devinde plictisitoare, eu am sa plec.
-Bineinteles....raspunse calm Kaoru...dar inainte, il trase spre el si ii prinse buzele intr-un sarut.Andrei sa desprinse calm si linistit si ii zise:
-Animal ca intotdeauna.La revedere.
-O seara buna Andrei!


Nu am avut timp sa corectez greselile stiu ca sunt multeee....:D:)
Hei sis am venit! Am ateriazat de pe Marte k eu pe acolo umblu mai mereu:)) si am citit capitolul tau superb:X. Cand vrea Xen sa-mi faca acea supriza placuta?;;) Cand face si el ceva interesant?...bine astept:o3
Eu una ma bucur ca Andrei, pardon Narumi:D, s-a intalnit cu Kaoru si ca s-au sarutat. Poate o sa fie impreuna, poate nu:(...asta sti doar tu, dar sa nu ne ti prea mult in suspans. Si Kaoru asta are un nume interesant "Labayatu"...hm nu-s singura care se gandeste la semnificatia numelui, nu?:))
Cat despre greseli nu au fost prea multe; o sa-ti spun ce mi-a atras mie atentia:D
"Cauta-ti"-cratima
"In scurt timp amandoi se intoarese( "se intoarsera" sau "s-au intors") inapoi la tribunal." -un mic dezacord stiu ca ti-a scapat asa ca nicio problema:D
"curand"
Atat am avut sa-ti spun..astept sa citesc ce face xen..m-ai facut curioasa:))
gambate sis si ja:*
Hey am trecut si eu sa bantui p-aici.

Vai, vai ca sa vezi.....s-au intalnit dragii nostri indragostiti :D
Ai dreptate imi era chiar dor de Andrei(si inca cum abea am asteptat sa se intalneasca cu Kaoru).Hmmm....Xen e (sau ma rog era) indragostit de fartele lui vitreg....Dhoamne ce de surprize ne pregatesti!
Bun...parca vad ca Ayumu asta o sa se bage intre Kaoru si Andrei :-w
Te-am rugat frumos sa-l implici intr-un accident sau ceva de genu(da ma indoiesc ca o sa faci asta)Chiar nu suport sa stiu ca se va baga intre ei.De ce nu poate sedea cumionte si baiatu asta???

Eh astept continuarea sa vad ce ne pregateste Xen si ce se va mai intampla intre Kaoru si Andrei avand in vedere ca vor lucra impreuna.Sa pui repede continuarea.Kiss si succes la scris.Ja-ne :-*
bunde deci deja am dureri de cap
Xen este indragostit de fratele sau geamana...tare nu am ce zice
Andrei si Kaoru s-au intalnit...imi convine...a dat in sfarsit domnu-_-
neh vreau sa vad ce se va intampla intre Xen si Shun parca?!
greselili au fost...dar nu le mai spun
in rest dialogul si naratiunea imi plac
spor la scris^_^
Multumesc tuturor ca ati trecut pe aici
VeNoM.AdDiCt3d imi pare rau ca ai dureri de cap...hmm Xen nu s-a indragostit de fratele sau geamana..nu cred k am zis k era geaman...era frate vitreg:)) imi pare rau ca te-am aburit:D multumesc ca ai citit si comentat. pwps:D
Mousy multumesc ca ma bantui, imi face placere..hmmm da va pregatesc surprize si sper sa imi iasa, saracutzu ayumu..nu stiu ce ai cu el insa nu o sa se bage , iti promit...momentan..:D...hmm si nu numai tu bantui mai e cineva vei vede in capitolul ce va urma..:D kissu
myuu sis....ma bucur ca ai ateriza...xen va face ceva interesant in curand, crede-ma....ma bucur k te bucuri ca andrei/narumi sau cum lo chema sa intanlit cu Kaoru/Labayatu...in fine:)) am ras cam mult de kaoru( dar o merita si am sa mai rad oleak) sa fie impreuna? mam gandit si la asta si nu se stie.....mai stii ce e in mintea lui andrei de sa comportat asa frumos cand a primit sarutul?:)) te-am pupat ...ms k ai trecut pe aici
Acum in urmatorul capitol veti vedea si cred ca o sa va dati seama ca andrei nu e singurul personaj pricipal din acest fic...este si altu si va dati seama dar nu sunt singuri deci v-as ruga sa nu trageti concluzi pripite cine va fi cu cine...ca la mintea mea poate sa se cupleze si cu un extraterestru( myuu imi aduci unu de pe marte? ) asa deci urmatorul cap...
Si imi cer scuze k nu am pus toate diacriticele


Capitolul 6 :Mortii reincep sa bantuie



Soldurile bărbatului se mişcau din ce in ce mai repede, facandu-l pe cel de sub el sa se trezească la viata. Se mişca din ce in ce mai adânc, intrând in el cu forţa si rapiditate. Respirau amândoi greu, dar nu se opreau ,nu scoteau niciun cuvânt. Braţele bărbatului îl mângâiau cu blândeţe , insa nu aveau niciun efect asupra tanarului.
Ii ceruse la un moment dat sa se oprească, iar bărbatul ii îndeplini cerinţa. Îl imbratisase. Stia ca ceva nu era in regula cu el, dar aştepta sa ii povestească totul din propia vointa. Nu avea de gând sa îl preseze, va lasa totul sa curgă de la sine.
-Shun….el nu e mort.
Cu un glas subţire, speriat si trist spusese acele cuvinte, se ridica din imbratisarea bărbatului vrând sa vadă ce expresie are. Dar el nu părea surprins deloc, deci ştia. In concluzie toţi ştiau, numai el nu . Oare in afara de proprii prieteni, familia lui ştia? Bineînţeles, era logic. Toţi, in afara de el ştiau adevărul. Numai el a trăit cu atâtea coşmaruri din cauza unei minciuni. Lacrimi vărsate degeaba, blesteme la adresa lui, atâta suferinta, toate erau degeaba , el trăia si nimeni nu ii spusese. Si cel mai grav el s-a ascuns, nu a vrut sa afle. Suferinţa acumulata timp de aproape 4 ani, se transforma in ura . Îl ura pentru ca îl iubise atâta de mult si lui nu ii pasase. Ii ura pe toţi din jurul sau. Avea de gând sa se răzbune. Nu înţelegea cum de toţi au putut trai atât de liniştiţi, atât de impacati cu sine , când el suferea si plângea după absenta celui presupus mort.
-Shun…..de ce?
Nu înţelegea, cum de cel din fata lui ştia si lui nu ii spusese, erau prieteni, erau ….dar acum nu mai era sigur de asta. Acum, viata lui i-a dat o lovitura, chiar sub centura. Kaoru credea ca el ii uitase, credea ca nu o sa îl recunoască, dar s-a inserat! Si Kaoru ştia…..
Bărbatul vru sa ii răspundă, dar tanarul se ridica din pat si se imbracase. Uşa de la intrare se auzi si paşi unei persoane . Shun se imbracase si el repede cu o pereche de blugi.
-Xen…măcar asculta-mă! Spuse cu un glas nervos. Prezenta celeilalte persoane îl făcea sa se enerveze si mai tare.
-Nu mai are rost! Se îndrepta spre hol, când observase prezenta unui bărbat, cunoscuta, dar nu ştia de unde si cum. Parca îl intalnise undeva, dar nu mai ştia exact. Grăbindu-se se lovise exact de el si se împiedicase, dar braţele puternice ale bărbatului îl prinse.
-Vezi pe unde mergi…spuse cu reproş dar in acelaşi timp avea un glas dulce si cald si cu un zâmbet imprimat pe fata . Ochii strălucitori , plini de dorinţa ai bărbatului ii atrăgeau atenţia .
-O sa am…..atât spuse si imediat se incaltase, vrând sa plece. Când puse mana pe clanţa , mana cuiva împingea uşa nelăsându-l sa iasă .
Mirajele durerii isi făceau simţita prezenta pana in suflet, in cele mai ascunse locuri din inima sa, era ura …ura pentru tot din jur. Veninul ii se scurgea in suflet, devorând fiecare sentiment nobil si pur ce exista in el. Pana si sângele ii lua foc de durere. Atâtea amintiri i se derulau in minte cu el . De ce? De ce? De ce?
-Mai vrei vreo partida? Spuse cu un glas ironic . Nu ti se pare ca m-ai folosit destul ? Doar nu credeai ca am sa raman amantul tău pana la sfârşit, nu? Nu îmi spune ca acum vrei sa îmi explici? Bărbatul nu supunea nimic, încerca sa-si găsească cuvintele potrivite. Nu voia sa îl rânească. Si ce ai sa îmi spui? Ca nu ai putut sa îmi zici ca ai fost obligat sa îmi ascunzi adevărul? Sau ca ai făcut toate astea pentru binele meu? Vrând astfel sa mă protejezi de cine ştie ce râu? Mi-ai ascuns Sun…mi-ai ascuns ca el traieste si pentru asta nu o sa te iert. Ştiai doar cat de important este pentru mine. Ştiai doar, stiai cat suferisem si numai tie iti supuneam totul. Ce bizar…când mi-ai spus ca te muti aici, la un an după moartea lui credeam ca si tu sufereai după el, credeam ca vrei sa uiti. Dar nu…tu ai stiu de la bun inceput si m-ai mintit pe mine. Shun, cum ai putut? Imi erai prieten, imi erai ca un frate, imi erai iubit….Tu…tu stiai totul despre mine, tu ma intelegeai cel mai bine. Nu se uita la el când ii spuea toate astea, nu ştia de ce ar fi in stare. M-ai tradat, la tine nu ma asteptam , nu cu asa ceva. Ia-ti mana de pe usa si lasa-ma sa plec. Mi-e scarba sa mai stau cu tine si un minut. Nu ai idei cum minciuna aceasta a distrus orice urma de sentiment ce o aveam pentru tine, ma refer la cele frumoase normal, acum simt doar ura, dezgust, greata, scarba, dezamagire. Bărbatul tot isi tinea mana pe usa, nevrand ca aceasta sa se deschida. Esti surd? Da-te dracu la o parte!
Shun primise un pumn in burta facandu-l astfel sa se indeparteze putin. Noul oaspete privea scena, interesat de toata discutia . Bărbatul ridicase mana sa îl loveasca pe Xen, dar atunci oaspetel merse repede spre el prinzandu-i mana la timp.
-De ce te bagi? Nu ai nicio treaba in asta…spuse Shun nervos si suparat. Era suparat si pe propria persoana ca ridicase mana la baiatul din fata sa.
-Corect, aproba Xen, nu ai nicio treaba in asta. Asa ca lasa-l sa ma loveasca. Ce mai conteaza ca eu am fost tradat de el si tot eu as avea motive sa îl iau la bataie….Imi da un motiv in plus sa îl urasc si mai mult. Asa ca te rog frumos, lasa-l sa continuie…..
- Nu credeti ca va comportati prea copilareste. Comportati-va ca niste maturi, doar nu mai sunteti minori, ce naiba?
Bărbatul chiar credea ca Xen era major? Oricum mai avea doar un an si era major, dar totusi multi ii anticipau varsta. Poate aspectul sau fizic ii trada anii si chiar asa se intampla. Plus ca era in casa unui barbat ,unde era evident ca se culcase cu acesta. Deci un minior nu ar face asa ceva…
-Uite, spuse Xen, eu nu sunt major, multumit? Si nu imi da tu mie cum sa ma comport. Hai pa!
Si iesise pe usa, trantindu-o in urma sa.


Sunt singur, din nou. Nu ma mai pot abtine. Lacrimile mele trebuie sa imi curete sufletul de atatea sentimente negative. Nu e vina lui Shun….Nu trebuia sa ii zic toate acele lucruri. In fond…e doar vina ….Nu mai vreau sa imi amintesc de el, de nimeni. De ce nu pot fi din nou eu? Nu trebuie sa ma mai gandesc…nu vreau si nu e bine. A vrut sa fie mort si ingropat? Atunci asa sa fie.

Nu se putea intoarce la apartamentul lui Shun, nu atâta timp cat era si acel barbat prezent. Isi baga mana in buzunar scotand un telefon si formand un numar. Nu raspundea la telefon. Probabil credea ca iar se va certa cu el . Ii lasase un mesaj.

Imi pare rau pentru tot ce am spus. Dar…intelege-ma. Imi este greu sa accept lucurile asa cum sunt. Astazi, când m-ai sunat, nu voiam sa ma intanlesc cu tine fiindca îl vazusem si îl recunoscusem. Nu aveam chef de nimeni, nici măcar de tine. Stiu….sunt chiar o persoana oribila. Tu…tu intotdeauna ai avut timp si chef de mine si mereu m-ai sustinut in toate. In fiecare nebunie pe care o faceam mareu erai acolo langa mine si, imi acopereai orice prostie, desi stiai ca eu nu te iubeam mai mult decat ca pe un prieten. Am spus vorbe la manie. In acel moment chiar simteam ca urasc pe toata lumea si cum tu nu spuneai nimic, asta mai nebunea. Apoi mai era si acel barbat prezent. Ma enerva la culme faptul ca era acolo si asculta discutia dintre noi. Asculta Shun…te astept diseara la mine, acasa. Nu conteaza daca e si Kaoru, vreau sa vorbim. Nu o sa ne certam . Te rog. Am nevoie de tine.
Asa...am venit din mica mea excursie la dus [care a durat o jumatate de ora dar nu mai conteaza:))] Cel putin e bine ca mi s-au domolit nervii:D Asa ca acum pot sa dau si eu un comm mai logic.
Nu-mi place ca secventa de la inceput a durat prea putin...trebuia sa se intinda pe jumatate de capitol [si nu stiu daca as fi fost multumita chiar si asa:))] Lasand introducerea la o parte, eu una ii dau dreptate lui Xen pentru ca a fost nervos in urma vestii pe care a primit-o. Mi se pare normal ca sa te superi pe o persoana apropiata, in cazul asta iubitul lui, in care aveai incredere, pentru ca ti-a ascuns ceva. Indiferent de motiv...trebuia sa-i spuna, nu sa-l minta ca a murit [mda cat pot sa urasc minciunile si mincinosii]. Iar mesajul de la sfarsit...hm...nu inteleg de ce vrea Xen sa mai vorbeasca cu Shun dupa toate astea...poate ca e el mai ingaduitor decat mine:P.
Abia astept sa vad discutia si ce va face mai departe Xen. Apropo..Xen te pup si yo:)) [pe tine nu, Ay, sunt rea:)))..glumeam:*] b'bye:*
Mama nu pot sa cred ca idiotu asta nu mi-a facut iar de mancare:-w

Revenim, lasam problemele mele.Ce faaaaain:x Ador capitolul asta si pe Xen.Cat poate fii de dulce baiatu asta.Well nu a fost frumos din partea lor sa nu ii spuna ca "el" traieste.Mai ales Shun.Doar era iubitul lui,nu?Bine daca Xen il iubea doar ca pe un prieten asta nu e vine lui.Totusi il iubea intr-un fel sau altul.
Hmmm...si barbatu ala cine era?Dah de parca-mi pasa:)) Oricum, sunt curioasa daca Xen va avea o mica cearta si cu Kaoru despre asta.Dar...oare Kaoru stia?Numa tu si Dumnezeu stiti ce gandeste bietul Xen:( Saracutzu...oare se va mai intalni cu fratesau:-? Sper ca da:d Vreau sa vad cum va reactiona "el" cand il va vedea:d
A da, pai sincer nici io nu stiu ce am cu Ayumu.Cred ca ma sperie faptu ca se va baga intre Kaoru si Andrei.Dar daca zici tu ca momentan sta cuminte, atunci nu am nimic cu el...momentan.

Cam atat(mi-e foame)A fost un capitol super, felicitari pentru el.Ne, sper sa vii repede cu nextu(app la "Suflet rebel" cand pui nextu:-? )Mult noroc in continuare.Ja-ne:bye:
Un capitol dragutz sysule... imi place ca ai inceput cu o scena unde apare si Xeny-meu [mai ales ca scena e yaoi rau :))] cat despre tot restul capitolului... m-a amuzat faptul ca Xen a fost considerat major.
Si totusi cel mai frumos mi s-a parut ce a facut la sfarsit.
Doamne chiar astept sa vad ce se intampla pana la urma cu Dragutzul de Xen pt ca deocamdata nu sta chiar pe roze, sa fim seriosi.
So, gambate repede cu nextu, ok sys?

OFF TOPIC: Si pt maturitatea de care a dat dovada, Xeny merita sa primeasca un portret-colaj pe care i l-am facut la rugaminte autoarei si inca 3 pe kre le-am facut yo special pt el.
here you go, xeny: http://i396.photobucket.com/albums/pp48/Miranda_mirandina/xenon.jpg
http://i396.photobucket.com/albums/pp48/Miranda_mirandina/xenoline_colaj.jpg
http://i396.photobucket.com/albums/pp48/Miranda_mirandina/xeny-blue.jpg
[Primele trei le-am facut eu pt Xen, iar ultimul este cel pe kre mi-a cerut Heroin sa il fac]
http://i396.photobucket.com/albums/pp48/Miranda_mirandina/xeneline.jpg