Cel mai trist moment...cel mai dureros

Am facut acest topic pentru a-mi da seama cati sufera ,si pentru ca multe s-au intamplat in ultimele zile si nu sutn tocmai intamplari placute ...
Aici puteti spune despre esecuri in dragoste familie sau orice va face sa bufniti in plans ...sau va intristeaza ..ori ce ...
.....

[Edit] Asta poate deveni un topic unde userii se pot exprima in legatura cu ceea ce ii intristeaza. Poate asa primesc si ajutor in rezolvarea anumitor probleme.Bineinteles, asa nu inseamna ca deschidem un jurnal trist. In concluzie, fara spam si fara liste cu momentele triste :] [Calandrinon]

Pai.......au fost multe.
Cand a murit matusa-mea,cand m-a calcat masina,cand persoana pe care o adoram s-a purtat super urat cu mine,iar eu dupa aceea nu l-
am mai putut privi in ochi si m-am ferit de el,cand ma blestea-ma si ma injura parintii......mai multe...

..Au fost mai multe momente triste... dar cel mai trist cred ca a fost atunci cand eram intotdeauna fiinta in plus, de care nimeni nu avea nevoie... fara prieteni, fara nimeni inafara de parinti [cu care ma mai certam din cand in cand]..mereu acolo unde nu trebuia sa fiu, unde nimeni nu avea nevoie de mine si nici nu-mi observau prezenta..toti erau distanti si aveau niste priviri reci si intepatoare.. de aceea intr-un timp am fost inchisa in mine..nu aveam curajul sa imi exprim opinia si preferam sa tac decat sa zic ceva, ptr ca stiam ca probabil nu ma vor lua in seama.. nu am inteles niciodata de ce era asa.. [~lol.. nu-s emo >.<]..
..bine ca acele vremuri au trecut.. nu vreau sa se mai intoarca niciodata >.<..

Cel mai trist moment? Pai au fost multe! Nu a murit nimeni dar chiar ieri am avut o cearta pe siteul ala de nimic Wiitch club,si toti ziceau prostii mie,ca sunt emo bla bla! Deci m-am enervat si am trantit usa si am inceput sa injur!
Deasemenea cand au murit prieteni dragi,care am fost apropiati!
Am avut parte si de momente fericite dar ca sa nu ies din discutie momentele rele pot fi uitate!

Am avut parte de destule momente triste in copilaria mea, dar cel mai trist cred ca s-a petrecut saptamana trecuta, cand, nero,labradorul meu negru de 5 ani, ne-a parsit, si a plecat in ceruri, a fost cumplit sa-l vad cum se prabuseste in bratele mele...

off: Harukichi imi pare rau pentru catelul tau sunt sigura ca si el te-a iubit mult pe cand a trait, fiindca animalele percep mai mult tristetea si durerea din sufletul oamenilor.

on: eh..imi petrec mult timp in spatele unor pereti grosi, adica in casa si faca unele lucruri pe care chiar imi plac insa pare deprimant fiindca adevarul este ca nu prea se inghesuie nimeni sa vorbeasca cu mine, nici pe la scoala.
Ce ma intristeaza este ca vad cum lumea se uraste reciproc, chiar pe niste motive de te doare capul.
Si pe la scoala este cam la fel, ma simt uneori in plus, dar stii ca si asa am metodele mele sa zambesc, o am pe prietena mea cu care mai stam de vorba e de pe zup LOl
Oarecum, ma cam simt in plus uneri, desi asta nu este chiar un moment dureros, desi ma gandesc la unele care ma face sa plang, dar fie.
Asa este viata cu momente dureroase...

edit: si chiar daca, nu stiu, ma intristeaza faptul ca (,) cateodata am impresia ca fac aceleasi lucruri in fiecare zi si, ma intrisdteaza ca nu fac ceva dinferit.

Momentele triste? Da, well, sunt doar nişte faze, etape când avem o stare aiurită, şi poate simţim că se prăbuşeşte Cerul peste noi. But, lets be serious, avem o vârstă [ bine unii din noi, chiar şi eu ] şi noi acum credem că orice mică lovitură dată de viaţă se transformă într-un moment atât de trist. Eu zic că nu este cazul să dramatizez într-atât. Ştiu doar că momente triste pot fi depăşite, depinzând de gravitatea întâmplării. Am avut şi eu momentele mele, şi GOD, cine nu le are? Însă niciunul nu m-a doborât :]. Because they arent really that kind of stuff, o să avem şi momente cu adevărat grele, atunci chiar am putea să ne plângem, cel puţin eu aşa cred. And, lets be serious, unii oameni au tendinţa să se plângă din orice, să nu facem o dramă din asta. Lucrurile se întâmplă, şi cum noi suntem oameni trecem peste ele, totul este să treacă timpul.
Nu cred propoziţiile de genul : Nu o să îmi treacă niciodată ; O să fiu trist/ă pentru tot restul vieţii mele; DIn cauza lui X nu voi mai putea fi fericită etc. Viaţa trece, timpul odată cu ea, şi noi creştem, aşa că dintr-o dată momentul atât de dureros va dispărea din viaţa noastră.
Hmm, oricum adevăratele dureri, şi momente triste sunt când pierzi cu adevărat pe cineva. Nu mă refer la lucrurile simple şi prosteşti, cum că : M-a părăsit iubita / iubitul . Astea sunt copilării. Mă refer la pierderi adevărate [ you know, when somebody dies ] . Pentru mine acelea sunt momente cu adevărat grele şi dureroase . [ Yeah, ca în acea vreme când mi-a murit căţeluşul, nu cred că am mai iubit un animal cum l-am iubit pe el xD ] şi chiar şi aşa, a trecut, nu am rămas în loc. Şi când mă gândesc, trecut, nu mai poate fi adus înapoi, îmi amintesc cât de plăcut era timpul petrecut cu el, chiar dacă acum nu mai este.
Aşa este mai uşor să treci peste momentele grele, no? Şi well, momentele acestea triste sunt atunci când cu adevărat te simţi trist, şi simţi cum o parte din sufletul tău a fost sfâşiată, când ceva a dispărut din existenţa ta şi ţi-a dat viaţa " peste cap " .

o gramada de momente cumplite care se pot intampla in orice moment
mie imi plac mult pisicile si cand era mica si nici scoala n-o incepuse-m am gasit o pisicuta pe strada toamna. am fost fericita cu ea aproape o jumatate de an dupa aceea a inceput sa ii cada blana si niste piele fiindca avea cred ca cancer. n-o s-o uit nicioadata. nu am putut-o salva. si acum am inceput sa plang doar scriind asta. mi-eatat de dor de ea. dupa un an a adus mama inca o pisica asemanatoare acasa. inca o am. dar niciodata nu va fi la fel ca aceea.

am avut si decese in familie dar nu ma duc la inmormantarile acelea.c-am atat pentru moment.

ps: inca plang

cel mai trist moment....hmm....poi primul a fost cand mi'a murit pisicutza preferata......am avut vreo 5 anisori...sh pisicutza era bolnava..imi amintesc ca stateam langa soba pe un fotoliu cu ea in bratze sh o mangaiam...sh a murit...stiu ca am plans mult atunci...ea o fost cel mai bun prieten al meu cat timp a trait (2-3 luni)....al doilea cand a murit bunica mea...de ea eram mai apropiata decat de cealalata...deoarece ea m'a crescut...cu ea am stat in casa(pana cand m'am mutat)...ea avea grija de mine cand mami sh tati erau la lucru'...deci o iubeam enorm de mult...in ultimele luni a tot fost internata pe la spital...sh intr'o zi a murit..verisoara mea(care locuiase cu buni in casa) a sunat'o pe mama sa ii deie vestea...era vreo 12 dp'masa...dar eu cum stateam pe net pana noaptea trz...nu eram trezita...mama cu tata au plecat la buni...knd m'am trezit..nu m'o interesat unde is parintii mei...m'am pus la tv sh ma uitam la un film pe jetix(care acuma de fiekre data cand il vad,imi aduc aminte de moartea bunicii mele) sh am sunat'o pe mama...sh mi'a spus unde ii sh ca lu' buni i s'a facut rau...sh am intrebat'o daca ii mai bine(buni)...atunci mi'a spus ca murise..in momentul acela nu am mai reactionat..am scapat telefonul din mana sh am inceput sa plang sh nu ma mai puteam opri...dar a trecut sh asta ...sper ca nu v'am plictisit cu povestea mea:)...




B'bye!!!

Ce sa zic...toata viata mea e asa...
cand ma bucur si eu de ceva, vine viata si imi da o lovitura...
uneori miam urat viata...am crezut ca e bine sa mor...
am crezut ca daca nu mas fi nascut ar fi fost bine pt toti...
uneori inca mai cred asta...
la scoala...nu ma baga nimieni in seama....rar se intampla miracolul asta...
asa ca stau inchisa in casa mai tot timpul...si stau pe mass

Citind povestirile voastre, mi-am amintit si eu de cateva momente...sa le zic triste, care ca si la majoritatea dintre voi, sunt legate de moartea unui animal.Numai ca la mn e diferit...adica plang si dupa animale care nu erau in casa mea de mai mult de o zi...insa atunci cand imi mureau in brate, deja eram distrusa.
In fine...un alt moment trist este cand ma cert cu prietenii...nu suport sa ma cert cu ei...ma simt ca cel mai josnic om de pe pamant cand se intampla asta..noroc ca ne impacam repede
Acum am un sfat pentru cei care zic ca n-au o viata sociabila prea stralucita la scoala.Fratilor...nu mai asteptati ca cineva sa va bage in seama, ca e posibil sa asteptati mult si bine.Mai bine fiti voi cei care fac primul pas, intrand in vorba cu diferite persoane, deoarece e mai usor sa se duca un om la un grup, decat sa vina grupul la el.Incercati sa vorbiti, sa comunicati, sa va implicati.Dar va spun ca daca stati asa si va plangeti de mila in tacere, nu o sa rezolvati nimic..Si nu e cine stie ce efort
Gata va las :bye:

PS: fiti fericiti ca viata-i scurtaaa!!!

hmm... cel mai trist moment din viata mea a fost acum 5 ani cand a murit mama mea ,aveam doar 8 ani si a fost un soc foarte mare pentru mine deoarece aveam o relatie foarte stransa cu ea
si acum sunt nopti cand imi aduc aminte momentul cand la inmormantare am lesinat si era sa cad eu mormant peste sicriu daca nu ma prindeau Ionut si Sorina (fratele meu si prietena mea cea mai buna)

au fost multe nopti in care ma trezeam plangand dupa moartea mamei dar i-am avut pe fratiii mei care m-au ajutat sa trec peste si m-au facut sa inteleg ca viata continua si ca trebuie sa uiti trecutul pentru a trai prezentul desi... nu cred ca voi putea trece peste moartea ei prea curand...dar cum spunea trecutul e trecut viitorul conteaza acum , oricat de multe lacrimi as varsa nu pot invia mortii

acum merg in fiecare weekend la mormantul ei pentru a duce flori si a aprinde lumanari

Cel mai trist moment dintre toate a fost momentul in care am inceput sa cred in el, sa tin la el si el si-a batut joc de mine..a ras cu prietenii lui de mine si s-a intalnit cu o alta fata, atunci ne-am despartit..si inca tin la el, dupa tot ce mi-a facut

Dupa mine cel mai trist moment a fost cand a murit un unchi de-al mamei mele.eram chiar apropiat de el deoarece nu stiu simnteam eu ca asa ar fi trebuit.Mi sa intmplat tot la fel cu un alt unchi tot de-al mamei care a murit si el cand eu aveam 5 ani si acela a fost un alt moment trist din viata mea deoarece nu mai aveam "acel copil mare "care se juca cu mine mereu.

Cel mai recent moment trist al meu a fost atunci cand eram la bunici la tara iar mama ma sunat si mi-a spus ca mi-a dat catelusa.Acest lucru ma demoralizat in acea zi foarte tare nu aveam chef absolut de nimica parca eram singur parca cineva murise.

Momente triste?Nu am prea avut parte de asa ceva..dar cand am auzit ca mi-a murit cel mai bun prieten am plans zi si noapte.Ma simtea aiurea,parasita.Chiar daca avea multi prieteni,ma simteam singura.Numai el ma intelegea..Acum el nu mai e.Oricum am incercat sa depasesc momentul,chiar daca nu am putut.Cand imi amintesc ca totul s-a desfasurat asa repede...
Oricum prezentul e prezent.Trebuie sa ingropam trecutul si sa trecem mai departe,cel putin eu asa fac si nu ma va impiedica nimeni.Nici amintirile si nici altceva.

Cel mai trist moment a fost atunci cand a murit fratele meu acum un an.Defapt se face un an in vara asta...Au fost cele mai groaznice momente prin care am trecut vreodata...

Cele mai triste momente din viata mea au fost moartea surorii mele gemene si totodata moartea tatalui meu.
Sora mea a murit cand aveam 13 ani...intr-un accident nenorocit de masina...Inca imi aduc aminte cat am plans pe mormantul ei dupa inmormantare...in momentul ala a murit o parte din mine,din inima mea.
Tatal meu a murit cand am implinit eu 15 ani,inainte cu o saptamana de examenele de clasa a8a...a fost a doua lovitura din viata mea...atunci am ajuns chiar sa nu ma mai gandesc la mama si am incercat sa ma sinucid,ca sa fiu aproape de el si sora mea.
Incerc si in momentul de fata sa ma obisnuiesc cu faptul ca ei ma vegheaza pe mn si pe mama de undeva de sus...poate intr-o zi voi reusi sa invat sa traiesc cu durerea.

niciodata nu crede ca vei fi cu cineva pt totdeauna...acea poveste frumoasa se va termina candva...[posturi unite]
niciodata nu crede ca vei fi cu cineva pt totdeauna...acea poveste frumoasa se va termina candva...tu vei face o greseala din pura nestire sau ea se va plictisi de tine si iti va da papuii intr-un mod cat mai dureros.tu vei realiza ca ei/lui nu i-a pasat d tn niciodata(desi ea/el neaga asta)

Cel mai trist moment din viata mea a fost atunci cand bunicul meu s-a stins din viata ca o lumanare
Pe moment am plans din motivaul ca eu , prost ce eram>.< , i-am zis in ziua cand a murit :"De ce nu mori"
La asta m-am ganditi prima data , adica ca el a murit din acele vorbe prostesti zise de mine.Nimeni nu a stiut motivul mortii deoarece noi eram la tara
Nu am suportat ca a murit si mi-am repetata mereu:"E vina mea , e vina mea"
El tine mult la mine si ceea ce nu ma lasau parintii sa fac , ma lasa el:-<
zicand:"E mare si o poate face"
au trecut 7 ani de can a murit asta insemnand ca aveam si eu 7 ani:-<
nu am suportat acel moment si daca as putea da timpul inapoi , as reface totul
poate pt unii , bunicii nu inseamna nimic , ma rog...el a insemnat mai mult pentru mine:)) , dar cand ii pierzi iti dai seama ca ai tinut o comoara langa tine , o persoana ce te iubea

alt moment
acesta nu e cine stie ce
cel mai tris moment a fost ieri cand am vazut 2 caini micuti abandonati si cum mie imi plac cainii , va dati seama.Nu i-am putu lua acasa ca avem prea multe animale:((
ja ne

da mi-am amintit de un moment foarte dureros acum cativa ani o verisoara de-a mamei a murit intoxicata de monoxid de carbon atunci cand venise de la discoteca avea 20 si ce-va de ani eu o iubeam tare mult iar cand am auzit ca a murit am ramas stupefiata cred ca am plans dupa aceea o gramada parca si acum dupa atatia ani de cand sa intamplat tragedia
da o alta intamplare asemanatoare a fost cand acum 2 ani sau 3 mia murit o alta matusa intr-un accident de masina si la aceasta matusa tineam foarte mult

Nu cred ca am avut asa momente sadice,maybe just when my mother died.I was so young,stupid si nu intelegeam nimic.Aveam toata familia aproape asa ca n`am avut multe probleme.Still,living with 2 boys in the house,fiind singura fata nu este profitabil pentru mine.Si a mai fost un moment acum 2 ani la inceputul a 7`ei cand taica`miu a avut accident de munca,a cazut de la etajul casei pe care o construia.Imi amintesc ca pentru cateva zile nu puteam sa gandesc logic.E ceva neplacut si nici nu vreau sa se mai intample.In schimb,chiar si asa,n`a fost asa de rau.Clasa m`a sponsorizat suta la suta (that time mi`au platit o exursie la Bucuresti ca sa ma calmez,that really helped out!) De atunci,it`s just a long life of happiness xD

Cel mai trist moment... Hmmmmm, poate cel mai trist moment de-al meu nu e decat o prostie, dar ma risc...

As vrea sa pot spune ca cel mai dureros moment a fost moartea bunicului meu, dar nu e asa. Nu am suferit pentru ca stiam ca-mi va lipsi, ci doar pentru ca o vedeam pe mama plangand, asa ca asta nu e durere.

Momentul meu cel mai trist, insa, se compune din momente, care se aseamana si ce au ajuns sa-mi rupa sufletul, intr-un fel. Deceptiile pe care mi le "daruiau" persoanele pe care le iubeam cu adevarat, in care chiar credeam si care imi aduceau fericirea au format momentul meu trist...

Hmm...cel mai trist moment al meu....
Ciudat...nu imi vine in cap unul cu adevarat sad, poate pentru ca n'am avut cu adevarat unul... Citind ce'au scris cei de dinaintea mea, am realizat k am avut o viatza oarecum fericita pana acum, fara intamplari de genul.
Nu am avut parte d mortzi in familie, decat bunicii din partea tatalui shi in mod sigur nu m'a durut ptr k nu'i cunoashteam shi pentru ca eram foarte mica(4-6 ani) so that was not so big deal for me. In schimb dak mi'ar muri bunicii din partea mamei in momentul asta, ash muri shi eu. Ma gandesc uneori la asta shi nu pot sa imi imaginez durerea kre o voi simtzi atunci. Ei sunt singurii pe care ii iubesc cu adevarat din familia mea, so I know I'll be devastated. De multe ori imi ziceam k vreau sa mor inaintea lor, numai k sa nu trec prin momentul in care vor muri ei, dar am intzeles k ar fi o durere mai mare ptr ei dak ash disparea eu. So...cand va veni momentul o sa imi adun toate fortzele shi o sa continui mai departe shi o sa ma rog sa'i reintalnesc candva:)

In rest, mi'a murit acum ceva timp my pet, un caine named Bobby shi recent un motan, named Nastratin, so I cried and I felt sad...dar am trecut peste shi acum dak am gandesc, tzineam la ei extrem de mult, m'am simtzit pustie knd au decedat, dar nu a fost cel mai sad moment al meu.

Ash putea spune ca doar o data m'am simtzit cu adevarat pustie. E sentimentul ala ca toata greutatea lumii e pe umerii tai, k totul t apasa shi t sufoca shi ca ai vrea sa'tzi scotzi durerea aia din piept numai k nu shtii cum, sau ce e. Shi tot ce vrei e sa scapi...sa scapi de ea, facand orice, doar sa fii din nou ca inainte. Ai omori, ai distruge lumea numai dak ai shtii k shi durerea dispare. Apasarea aia inumana, am simtzit'o o singura data shi ptr scurt timp(tx God!), asta cand the one who was my first love and the apple of my eye, betrayed me. Nush daca intzelegetzi...multzi poata sa zica, love...big deal!...dar ptr mine el shi ceea ce simtzeam era important. Eram in stare sa mor ptr el, sa fac absolut orice ptr el, inclusiv crima shi toate cele. Yes, I know, I was nuts, but that was the way I was feeling. El era ptr mine ca un zeu, nimic nu conta decat el. Ptr el era sa dau cu piciorul la cateva persoane foarte importante ptr mine, pentru el eram gata sa renuntz la viatza mea(nu in sensul d sinucidere). Mi'e greu shi acum sa'mi aduc aminte, shi sentimentul d sufocare mai revine, dar acum pot sa'mi aduc aminte de el zambind, fara sa devin rigida. Nu s'a intamplat nimic ieshit din comun: il iubeam , el nu...ptr el eram just a girl that he could have fun with...ptr mine era the world itself. Mi'a dat cu flit cand a aparut o alta tipa care i'a ridicat interesul mai mult, decat o faceam eu, spunand: "u ai greshit!" shi a disparut din viatza mea. Cuvintele astea dor mai mult decat: "am gasit pe altcineva, bye bye" sau "nu te'am iubit niciodata". Mda, se poate spune: "un tip...mai sunt multzi, c conteaza?" Nu e asha d ushor cand iubeshti, dar cel mai greu e knd devine obsesie...Atunci e greu sa mergi mai departe, sa deschizi ochii catre altcineva... Potzi sa t distrugi singur in urma unei experientze de genul, sau potzi sa invetzi din ea shi sa continui pe drumul tau. Mi'au trebuit doi ani sa scap de influentza lui asupra mea. Doi ani in care afisham zambete false shi spuneam k totul e ok. Doi ani in care stateam singura shi ma intrebam: "cu c am greshit?", reluand in minte ptr a suta oara toata intamplarile cu el, incercand sa gasesc posibile gresheli de'ale mele. Shi ma uram k nu puteam sa nu ma gandesc al el, ptr k nu reushisem sa'l tzin langa mine, pentru ca depindeam de el... In final ajunsesem sa dau shi eu vina pe mine, ajungand la concluzia k avea dreptate spunand ca am greshit, in conceptzia mea greshisem cu c eram eu, ptr k nu eram pe placul lui. In acest timp am ranit persoane asha cum fusesem ranita shi eu, respingadu'le afectziunea, jucandu'ma cu ei inconshtient...Cautam 'whores' cu care sa'mi fac d cap o zi, doua apoi sa nu'mi pese de ele. Combateam durerea prin uitare. Atata timp cat ma simtzeam placuta d cineva, ma aruncam intr'un vartej apoi plecam eu. Intr'un fel devenisem ca el. Insa persoanele care tzineau la mine cu adevarat, le'am ranit shtiind k nu ma pot folosi d ele in felul asta, shi am ales sa l fac sa ma urasca decat sa tzina la mine in continuare. Ce e ciudat e k, cateva dintre ele au ales sa stea langa mine shtiind k pot sa le ranesc profund. Shi acum imi spun ca nu am fost ca el, k nu le'am ranit. Nu m'am folosit, am fost sincera cu mine, cu ei...shi asta inseamna k am ales ce e mai bun din tot ce mi s'a intamplat.
In primele luni d la intamplare, ma ascundeam in lumi iluzorii, citind manga shi uitandu'ma la animeuri. Nu mai iesheam din casa shi imi pierdeam vremea facand orice numai k sa nu ma gandesc al el. Pentru ca daca ma gandeam la el, venea shi sentimentul ala, deci venea shi dezolarea, agitatzia, furia fatza d sine shi lacrimile inutile... Dar, coincidentza sau nu, raspunsul la intrebarea mea a venit intr'o persoana candva apropiata lui, care acum e o persoana f speciala mie, care m'a ajutat sa'mi dau seama k el era doar om...nu era zeu, era doar un copil scufundat in iadul propriu cu traume. A fost special pentru mine, dar asta nu inseamna k e special ptr totzi shi k altul k el nu voi mai gasi. Oamenii devin speciali prin altzi oameni ptr kre ei inseamna ceva. Era doar un tanar naiv, ipocrit shi egoist. Ishi urmarea interesu. Eu doar am fost aruncata in calea lui shi apoi impinsa la o parte. Eu am ramas pe loc in timp ce el a continuat sa mearga mai departe. Dar acum shtiu k eu n'am greshit cu nimic, k nu e sfarshitul lumii daca tot ce oferi itzi este trimis inapoi...pana la urma e pierderea lui, nu a mea. Acum sunt fericita fara demoni ai trecutului sa ma intzepe cu ganduri shi self blaming.
Shi in final nu regret nimic din ce s'a intamplat, pentru ca am invatzat multe, am aflat multe. Nu'l urasc, nici makr nu'i port pica. Cred ca dak l'ash mai intalni acum, am deveni cei mai buni preteni...dar consider ca e mai bine ca fiecare sa stea pe propriul lui drum, fara intersectii...

So....asta e cel mai sad moment al meu. Dar nush daca pot sa zic ca e cu adevarat sad. Bun, daca ma gandesc, atunci eram chiar o epava de durere...dar acum sunt calma shi chiar mi se pare ushor amuzant toata durerea shi exclamatziile alea d veshnica iubire catre el. M'am vindecat greu, dar nu pot sa zic k nu mi'am continuat viatza ok, chiar daca sufeream in interior. La urma urmei, nimic nu combate suferintza decat o felie d pepene, o manga cu shnitzeli shi o melodie d la Bloodhound gang...sau ma rog, asta e in cazul meu:))

Uh...Cel mai sad moment din viata mea pana acum...e un pic cam greu sa stau sa-mi scotocesc toate amintirile, nu am avut vreun moment marcant sau ceva de genul.

Poate cel mai dureros a fost o dezamagire in dragoste, imi e aiurea sa stau sa detaliez si sa dramatizez acum, nu stiu pe cati intereseaza, insa a fost destul de amara perioada aceea.Stiti clasica poveste, am avut mare incredere in ea, ea si-a batut joc de mine si voila, o perioada de depresie in toate puterea cuvantului

Pe langa asta nu cred ca am mai avut vreun moment foarte dificil in viata incat sa-l memorez, See ya

un moment dureros...au fost multe ....Mai ales anul trecut am suferit foarte mult....parca necazurile si durerea se tineau dupa mine...Mai intai, ( in iunie )cel mai bun prieten al meu a aflat ca este foarte bolnav (are cancer osos ) si a plecat in italia la tratament,fara sa zica nimic nimanui,nici macar mie,si se ascunde de mine:((...apoi la inceputul lui august au fost inundatiile ....pe 5 septembrie mi-am pierdut ink un prieten....a murit in fata mea calcat de tren:(( ....si in ianuarie,anul acesta,am aflat ca am probleme grave la coloana si la mana dreapta,si nu mai pot juca fotbal ....
Deci, pentru mine a fost un an dezastruos