A deschis incet ochii si a privit in jur. Deasupra lui vede chipul zambitor al iubitului sau. Ii intoarse zambetul.
-Yuki... Ce bine ca esti aici...
-Doar ti-am promis ca voi fi aici cand te trezesti. Cum te simti?
-Parca sunt amortit.
-Este normal, esti sub efectul analgezicelor.
-Vreau sa ma ridic putin...Te rog...
-Nu ai voie, dragul meu. Medicul a spus ca nu trebuie sa te agiti prea mult, macar cateva zile, apoi vei putea sa te misti putin cate putin.
Cantaretul intinse mana spre iubitul sau si, abia acum observa umarul pansat. A soptit incetisor:
-Ce ai patit?
Eiri ridica din umeri:
-Nu este mare lucru. Am avut si eu un glont in umar.
-Oh, Yuki... Imi pare foarte rau! Am crezut ca l-am putut opri... lacrimile au inceput sa-i curga pe obraz.
Scriitorul il mangaie parul, apoi il saruta scurt pe buze.
-L-ai oprit. Fara tine am fi fost toti morti, pana sa reuseasca mister K sa-l opreasca pe nebun.Uite ce ai primit! spuse schimband subiectul si ii arata baloanele, care plutesc agatate prin toata camera.
Stratagema a reusit,l-a facut sa zambeasca.
-De la cine sunt?
-Cele de la capul patului tau sunt aduse de amicul tau Ryuichi, celelalte au venit de la fanii tai.
-Ce dragut!
-Ai primit si o multime de jucarii, dar sunt puse pe canapea si nu ai sa le poti vedea decat peste citeva zile. Daca in doar doua zile ai primit atatea, pana te vei putea ridica din pat au sa umple toata camera. Bine ca nu le-a dat Ryu ideea cu de la inceput , ca nu stiu ce faceam cu jucariile si baloanele stranse in inca o saptamana.
Cantaretul il privi mirat:
-O saptamana?.... Inca doua zile?... Nu inteleg! Nu se poate... Lansarea cartii a fost acum o zi, sau cel mult acum doua...
Mana celuilalt ii mamgaie obrazul foarte palid, il saruta iar pe gura, dulce si bland si ii spuse:
-A trecut de atunci o saptamana si jumatate.
-C...cum? ! ? !
-Ai fost in coma o saptamana si o zi, apoi, dupa ce te-ai trezit si ai vorbit cu mine, ai dormit o zi si o noapte.
-Si tu ai stat aici , cu mine , tot timpul? intreba luandu-i mana si sarutandu-i degetele.
-Am reusit sa-i conving sa ne lase in acelasi salon, zambi. Le-am spus ca , daca nu te aduc dupa operatie in salonul unde sunt eu intenat, am sa stau oricum unde esti tu. Asa ca... Te-au adus aici. Cat nu am avut voie sa ma ridic din pat , adica ver-o trei zile , Hana , Maiko si mama ta au avut grija de amandoi.
Shuichi il privi usor speriat.
-Au fost aici? Amandoua? Si... cum s-au inteles?
-Si mama ta si bunica mea sunt doua femei cu capul pe umeri. Au trecut peste ce s-a intamplat acum 20 de ani, spuse zambind. Cred ca noi suntem mai importanti pentru ele in acest moment.
Asta il amuza pe cel imobilizat in pat. Un moment paru sa fie concentrat asupra a ceva, apoi il privi pe iubitul sau speriat.
-Yuki... nu stiu ce se intampla cu mine, spuse printre lacrimi.
Scriitorul ii sterse lacrimile ingrijorat:
-Ce ai patit?
-Piciorele mele... Nu pot sa le misc.
Eiri ridica patura si ii mangaie incet pe picioarele.
-Simti cand te ating?
-Da.Simt asta , dar nu pot sa le misc... De ce? intreba ingrozit.
-Picioarele sunt calde... deci sangele circula, daca poti sa simti inseamna ca nervii sunt in ordine.
Fara sa-l anunte il ciupi de un deget.
-Au ! facu Shuichi. De ce ai facut asta?
-Ca sa iti demonstrez ca este doar o problema de timp pana vei merge.
Au mai trecut aproape doua saptamani. Shuichi sta in patul sau din spital si este foarte deprimat. L-a convins pe Eiri sa mearga acasa macar pentru cateva ore, sa se schimbe si sa se odihneasca. I-a luat destul de mult munca de convingere, de fapt, i-a spus ca vrea sa-i aduca ceva de imbracat de acasa, ca s-a saturat de hainele de spital.
Sta cu ochii inchisi si plange incet. Nu ar fi putut sa planga de fata cu el si simte nevoia sa faca asta. Totul ii pare ingrozitor. In primul rand se simte responsabil pentru tot ce s-a intamplat. Ranile suferite de Yuki , Thouma si Seiren parca il dor mai rau decat propriile sale rani. A citit si el jurnalul lui Taro si s-a ingrozit. A tras deliberat in cei trei, a vrut sa-i ucida, pentru ca a crezut ca ii fac rau . Yuki era in ochii nebunului iubitul infidel, iar Seiren motivul infidelitatii, cat despre Thouma, avea rolul patronului tiranic, cel care ii forteaza sa urce pe scena impotriva vointei. Mai erau pe lista neagra Hiro, Shuguru, Ryuichi, Sakano si mister K. Aproape toti cei apropiati lui fusesera la un pas de moarte. Faptul ca cei trei raniti i-au spus de o mie de ori cat ii sunt de recunoscatori pentru ca le-a salvat vietile nu-l ajuta cu nimic. Nici toata nebunia declansata de presa in jurul gestului sau nu-i este de mai mare ajutor. Il numesc erou si il lauda peste tot. El crede insa ca singurul erou este mister K. Acesta si nu altcineva l-a oprit pe nebun din incercarea de a-i ucide pe toti. Dar cel mai rau se simte din cauza omului care fusese omorat. Aflase ca avea nevasta si copii care depindeau de el...
In afara de asta nici picioarele nu il asculta de loc. Medicii si specialistul in recuperare motorie spun ca, din punct de vedere fizic nu ar trebui sa existe nici o problema... El insa nu-si poate misca picioarele si asta il inebuneste pur si simplu. Cum va putea urca pe scena? Intr-un scaun cu rotile? Ce se va alege de cariera lui? Si relatia cu Yuki... Ce va face? Iubitul lui este dulce si rabdator, dar nu il va putea obliga sa aiba grija de un handicapat. I-se pare ca sitatia lui este ingrozitoare. A intins mana spre noptiera si aluat de acolo un catelus mare din balana alba ca zapada , care tine in brate o inima de catifea rosie si il strinse tare la piept. Este un cadou adus de Seren si doar acest catel impreuna cu baloanele aduse de Ryuichi au mai ramas in salon. Asa cum spusese Eiri camera se umpluse de cadouri: cosuri cu fructe, jucari de toate felurile, bomboane, baloane si multe felicitari. Salonul incepuse sa arate a magazin, iar medicul hotarase ca nu poate sa le pastreze aici pe toate. " Este un spital , nu un stand din parcul de distractii: Daca chiar doriti, domnule Shindou, puteti pastra o jucarie si cateva baloane. " spusese el furios. Din fericire erau de fata Ryuchi, Hiro si Shuguru, asa ca ei il ajutasera sa le sorteze, petru ca Yuki spusese ca el nu se joaca. Cateva animalute de plus le dorise Ryu. O multime de jucarii, dulciuri si baloane le dusese mister K copiilor garzii de corp ucise, iar restul au ajuns la copiii din sectia de pediatrie a spitalului. Felicitarile, insa le-a pastrat pe toate.
O mana care il scutura de umar il aduse la realitate. In camera a intrat Maiko, iar el nu a vazut-o.
-De ce te porti asa cu un biet om bolnav?
-Biet om bolnav.. .li maimutarii sora sa. Eiri m-a sunat sa-mi spuna ca esti singur si sa ma roage sa stau putin cu tine. Imi pare rau ca am intarziat: De ce te miorlaiai?
-Nu miorlaiam! Am probleme cu adevarat. Ce stii tu?
-Sunt sora ta ar trebui sa stiu. Nu crezi?
Baiatul o privi necajit.
-Sunt doar un motiv de nenorocire . Asta e problema mea.
-Vorbesti prosti!
-Nu... Asa este. Uite si tu cate nenorociri am provocat! Yuki este ranit, Thouma este ranit, la fel si Seiren. Daca K nu-l impusca pe Taro , nebunul imi ucidea toti prietenii. Si omul acela nevinovat... au ramas niste copii fara tata.
-Ai facut tot ce ai putut! Cat despre tipul din garda de corp... era meseria lui sa-si pazeasca clientul.
Dadu din cap.
-Poate, dar tot ma gandesc... poate ar fi fost mai bine sa nu evadez atunci.
-Ce! ? ! ?
-Daca eu nu fugeam , nebunul nu ar fi avut motiv sa le faca rau celorlalti.
-Vorbesti aiurea! Ai fi preferat sa-si bata joc de tine si acum?
-Nu stiu... Dar daca asa as fi putut sa-l feresc pe Yuki de rau...
O tuse se auzi in spatele lui Maiko.
-Buna ,Yuki!
Acesta este foarte incruntat, asa ca Maiko isi saruta rapid fratele pe frunte si pleca motivand ca se grabeste.
Scriitorul a lasat pe scaun geanta pe carea adus-o cu el si s-a asezat pe marginea patului lui Shuichi. Nu-il priveste insa si isi trase mana cand acesta incerca sa-l atinga.
-Yuki...
Nici un raspuns.
-Esti foarte suparat pe mine?
-Tu ce crezi?
-Ai auzit ce spuneam...
-Exact! Si ma intreb cam cate prosti pot zburda printr-un capsor asa dragut? Cum a putut sa-ti treaca asa ceva prin minte?
-Te-am dezamagit... Am promis ca nu voi lasa pe nimeni sa te raneasca si uite ce ai patit, spuse mangaindu-i umarul. Iar omul ala... a murit.
-A fost doar vina lui! Tu ii avertizasesi pe Thouma, si asta ma supara, ca nu mi-ai spus mie, ca exista riscul unui atac in timpul lansarii si de asa a angajat o firma de paza. Asta trebuia sa faca: sa prinda criminalul.
-Chiar si asa ma simt foarte vinovat.
Brusc atitudinea lui Eiri se indulci. Il lua in brate,ii culca capul pe umarul sau, apoi il saruta usor.
-Singura ta vina este ca esti foarte dulce si atragator, iar un nebun a luat-o razna din cauza ta. Probabil mai sunt mii de oameni care viseaza la tine. Si eu... pe mine nu ma inebunesti pur si simplu!
-Dar tu nu ai facut ce a facut el!
Frumosul barbat blond il saruta indelung, apoi ii sopti la ureche:
-Habar nu ai tu de ce as fi instare daca te-as pierde...
Imediat, insa il asaza iar pe perne.
-Trebuie sa ma gandesc daca meriti cadoul pe care l-am obtinut! spuse zambind.
-Cadou? intreba calalalt brusc interesat. Ce cadou?
-Pai... am vorbit cu medicul tau si iti permite sa mergi doua zile acasa, daca promitem ca vom fi cuminti.
Shuichi se bosumfla:
-Adica nu avem inca voie sa...
-Adica putem sa ne... jucam putin, dar cu mare grija. Ce zici? Vrei sa vi acasa cu mine?
In dormitor il intinse pe pat si ii scoase incet fiecare haina in parte de pe el.Incepu sa-l sarute bland, cu grija sa nu-i provoace durere. Shuichi il trase insa aproape si ii intoarse sarutarile si dezmierdarile, straduindu-se sa-l si dezbrace. Pasiunea ii facu pe amandoi sa-si piarda aproape capul. Eiri se opri insa inainte de a incalca promisiunea facuta medicilor.
-De ce? il intreba celalalt.
-Pentru ca medici au spus ca nu...
Dar tacu vazind privirea iubitului sau plina de o dorinta mistuitoare dar si de disperare. Intelese ca nu are decat o singura solutie: sa-i ofere o noapte completa de iubire.
Simtii perfect momentul in care micul trup de sub el este cuprins de extaz, il saruta pe gura pentru a amplifica totul, apoi se lasa si el dus de valul de placere intensa.
Eiri se trezi peste noapte, isi lua iubitul adormit in brate si ll duse in patul-balansoar de pe terasa, pe care acesta o iubeste atat de mult. Lua insa din casa si o camera de luat vederi pe care o fixa pe un trepied. Trebuie sa verifice o banuiala pe care o are.
Shuichi se trezi din somn abia cand o raza de soare i-a cazut pe fata. A deschis ochii si i-a zambit iubitului sau.
-Buna dimineata!
-Buna, somnorosule!
-E tarziu?
-Nu. Mancam imediat!
L-a ajuatat sa faca dus, apoi au mancat impreuna la masa de pe terasa.
Un timp, dupa masa ,s criitorul a intrat inauntru motivand ca are treaba si la lasat sa-si faca de lucru cu televizorul, orientat acum spre terasa. Dupa un timp s-a intors si foarte serios a inchis acelasi televizor si a asezat laptopul pe masa.
-Vreau sa-mi spui penru ce nu esti in sare sa te concenrezi putin si sa faci in orele de recupere ceea ce iti cere kinetoterapeutul?
-Nu pot, Yuki... Chiar nu pot!
-Si medicii si omul ala, care se chinuie cu tine in fiecare zi, spun ca nici picioarele tale si nici coloana ta vertebrala nu au nimic. Pur si simplu ti-a intrat in cap ca nu poti si nu vrei sa lupti de loc.
-Nu-i adevarat! Eu vreau, dar chiar nu se poate. Ma inebuniti toti cu predici: tu, Hiro, Ayaka, Maiko, parintii mei, Shuguru, Ryu, K,Mika, bunica ta, pana si Thouma ca trebuie se merg.Nupot! ! ! ! ! ! ! ! ! ! ! ! ! Puteti sa intelegeti asta? incepu el sa tipe nervos.
Palma lui Eiri ii opri tirada cand il lovi peste obraz cu sete.
-De ce?
-Taci si priveste aici! ii spuse printre dinti.
Deschise laptopul. Pe el ruleaza un film. Se vede foarte clar patul balansoar si ei doi in timp ce dorm. Data de pe film este de noaptea trecuta.
-Ce e asta?
-Taci si uita-te!
Spre uluire sa totala cantaretul se vazu miscandu-si picioarele si chiar intorcandu-se de pe o parte pe alta in timp ce doarme.
-Deci... pot, facu el privindu-si picioarele.
Se concentra si reusi sa-si miste putin degetele.
-Ai avut dreptate! Era doar frica de vina!
-Stii ca mai meriti o palma?
Shuichi ii zambi radios:
-Chiar ca o merit: De unde ai stiut ca ma misc in somn? E prima noapte cand dormim in acelasi pat...
-Da, dar inca din spital am observat ca uneori adormeai noaptea intr-o pozitie, dar te trezeai in alta. Intai am crezut ca mi-se pare, dar azi-noapte...
-Ce am facut ? il intreba mirat.
Eiri se apleca si-l mangaie pe cap.
-Azi-noapte iubitul meu m-a strins cu picioarele in timp ce faceam dragoste. Asa ca am fost convins ca esti doar un prostut incapatanat. Am luat camera,am setat-o si m-am convins.
Il ridica in brate si-l saruta pe gura.
-Iarta-ma pentru palma aia, dar chiar ma scoti uneori din minti cu incapatanarile tale!
-Iti multumesc! Eu aveam nevoie sa cred ca pot.
-Da? facu intinnzindu-l pe patul-balansoar. Atunci ati face bine, domnule Shindou, sa-mi aratati inca o dat cat de bine puteti sa stangeti picioarele.
-Oh!!! Yuki...
S-a trezit din somn lent si se simte atat de bine, cum nu s-a simtit de multa vreme. Simte matasea astenutului si aude zgomotul facut de ploaia ce cade pe acoperisul de sticla al terasei. Mirosul arbustilor de iasomie invaluie totul ca intr-un voal. Ii este atat de bine, incat nu-i vine sa deschida ochii. Stie ca nimeni nu i-ar cere sa se dea jos din patul balansoar, dar vrea inca sa leneveasca mintindu-se ca doarme.
Noaptea si dimineata au fost , cu adevarat ca un dar. Eiri l-a facut sa se simta minunat. Se temuse ingrozitor ca nu va mai fi in stare sa faca dragoste vre-o data, dar iubitul sau fusese atat de bun si de intelegator... Nu poate decat sa simta ca il iubeste si mai mult . Zambi fericit gandindu-se ca este cea mai norocoasa fiinta de pe pamant.
In cele din urma deschise ochii si se intinse lenes. Putin mai departe, asezat pe unul dintre fotolii Eiri scrie le laptop. Ridica privirea si se uita la el pe deasupra ochelarilor.
-O... ia te uita cine s-a trezit...
-Am dormit mult?
-Vre-o trei ore. Cum te simti ?
-Bine.
Scriitorul se ridica si se apropie de iubitul sau. Il dezveli si privi pansamentele care protejaza cicatricele ramase in urma tentativei de asasinat. Ranile nu par sa se fi deschis. Ii zambi.
-E bine. M-am temut ca am cam depasit masura si aseara si de dimineta. Cand te iau in brate ma faci sa-mi pierd mintile.
-Dar , Yuki, a fost minunat! M-ai facut sa simt ca sunt viu cu adevarat.
Ii lua mana si i-o mangaie timid.
-Iti multumesc!
-Nu te prosti, spuse celalat tragandu-l de mana si fortandu-l sa se ridice. Sper ca nu ai de gand sa stai toata ziua in pat.
-Ce vrei sa facem?
-De exemplu sa vedem cum poti sa mergi.
Entuziast Shuichi vru sa sara din pat, dar picioarele nu il ajutara , ii tremurara si celalalt il prinse in brate exact inainte de a sa prabusi.
-Yuki, ce se intampla cu mine? De ce nu pot sa stau in picioare?
-Doar nu credeai ca ai sa alergi din prima zi.
-Ba da...
Ofta, ii ciufuli parul, apoi incepu sa rada.
-Esti uluitor de dulce, dar de foarte multe ori esti tare prostut, iubitul meu.
Il lua in brate ca pe un copil si il aseza pe fotoliu.
-Hai sa o luam incet. Nu am mai facut asta niciodata, dar cred ca ar trebui, mai intai sa vedem cat de bine iti misti degetele.
A doua zi dimineta, Eiri l-a dus inapoi la spital , dar numai pentru doua zile, apoi a inceput tratamentul ambulator. Medicii au constatat ca, spre uimirea lor, desi fusese atat de grav ranit si pierduse atat de mult sange, pacientul lor se reface intr-un ritm foarte rapid. Chiar si specialistul in kinetoterapie, care fusese foarte nemultumit de evolutia lui, la inceput , s-a comvins ca totul merge foarte bine. Incet, incet, timpul a inceput sa curga in favoarea lui Shuichi, sau mai bine zis in favoarea picioarelor lui, care au inceput sa-si recapete mobilitatea. In doar doua zile a inceput sa se ridice si sa mearga sprijinit. Mai este, desigur, destul de mult pana va putea sa danseze si sa se miste ca mai inainte, dar toate vor veni cu timpul.
Incapatanarea de dinainte, de a sustine ca nu va putea sa mai mearga niciodata, s-a transformat in incapatanarea de aface cat mai mult si cat mai repede. Primul rezultat a fost destul de neplacut. In prima zi in carea ajuns iar acasa, s-a apucat sa faca exercitiile indicate de specialist, dar in numar de patru ori mai mare, iar urmarea a fost o cumplita febra musculara. Asta l-a invatat, insa ca trebuie sa-l asculte pe Eiri si s-o ia mai usor. Timp de cateva zile a fost nevoit sa suporte dureri cumplite, iar iubitul lui sa aiba grija de el ca de un copil.
-Esti suparat pe mine , Yuki?
-Sunt .
-Imi pare rau ca esti nevoit sa ai grija de mine si ca nu ai timp sa scri...
-Nu fi prost! Nu este vorba de asta. Ma supar ca nu intelegi sa-i asculti pe ceilalati si uite ca intri in tot felul de necazuri.
Cantaretul se bosumfla si nu zise numic, dar scriitorul continua.
-Ce ai vrut sa demonstrezi exagerand in halul asta?
-Vreau sa merg cat mai repede. Nu-mi place sa fiu o povara pentru tine.
-Daca nu incetezi , chiar ma supar rau pe tine. Imi place sa te ingrijesc.
Si nu mintea spunand asta. Chiar ii place sa aiba grija de iubitul sau. Cat timp fusese internat nu permisese personaluilui de acolo decat sa-i aplice tratamentul, in rest, il ingrijise singur. Ii displacea profund ideea ca femeile acelea sa-i atinga iubitul. Acum, pas cu pas amantul lui redevine independent si il cuprinde un fel de nostalgie. Au fost placute zilele in care Shu era complet dependent de el.
Zilele au trecut si starea sanatatii solistului celor de la Bad Luck a inceput sa fie din ce in ce mai buna. Nu pare sa fi ramas cu nici un fel de sechele in urma atentatului. Poate din nou sa alerge si sa se miste asa cum vrea .Nu este, insa ,chiar atat de fericit cum sperase ca va fi in ziua in care medicii il vor declara complet vindecat. Faptul ca este sanatos i-a adus si un lucru nu prea placut. A fost chemat la politie pentru a da ultimile declaratii in legatura cu tot ceea ce se intamplase din momentul in care fusese rapit de Taro si pana ce acesta trasese rafala de pistol automat in timpul lansarii de carte. Din cate a inteles de la politisti Eiri a incercat sa amane cat mai mult aceasta audiere, motivand ca iubitul sau este prea slabit pentru a suporta un interogatoriu. Ofiterul care se ocupa de caz ii spusese in zadar ca nu este vorba de un interogatoriu, ci de o procedura de rutina, fara de care nu putea fi declarat inchis cazul. Scriitorul isi sustinuse punctul de vedere pana cand actele medicale nu au mai putut sa-i serveasca drept scuza pentru a nu-l aduce pe Shuichi la sectie. De fapt el incercase sa il scuteasca complet de aceasta noua corvoada. Si chiar fusese o corvoada. Politistii ii aratasera lucrurile de care Eiri se straduise din greu sa-l fereasca: oribilele inregistrari facute de criminal in timpul perioadei cat fusese prizonier. Aflase tot acum si de cele filmate cu camere acunse in dormitoarele de la hotelurile la care fusese cazat in perioada turneului. Ii dadusera si actele contului pe care Taro il deschisese pe numele lui si in care depusese toate sumele rezultate din vanzare a tot ce individul acela detinuse vre-o data, dar si actele casei din Kyoto in care fusese tinut prizonier. Ii apartineau de drept si nimeni nu putea sa conteste asta. Putea sa faca tot ce vrea cu bunurile acelea. Aflase si un lucru bun. Mister K nu avea sa fie acuzat pentru uciderea lui Taro. Se considera ca a actionat in legitima aparare.
Acum Shuchi sta pe terasa. Se simte umilit ca atat de multa lume a vazut cum a fost tinta poftelor unui nebun. Iar faptul ca au vazut si inregistrarile in care el si iubitul sau fac dragoste ii place si mai putin. Bine macar ca Eiri le ceruse atunci cand aflase de ele motivand ca existenta lor le lezeaza dreptul la intimitate si asfel putuse sa le ia inainte de a ajunge in mainile presei. Daca pana acum nici una dintre inregistrari nu ajunsese la nici o televiziune inseamna ca nu au existat, din fericire copii. Ofta necajit. Nu se poate abtine sa nu il urasca pe Taro chiar si mort. Pana si suma enorma de bani il pune in dificultate. Se gandeste ce ar putea face cu ea.
Eiri s-a intors . A trebuit sa-l duca pe Shuichi acasa si sa plece iar in oras motivad ca are treaba la editura. Nu mintise foarte mult , mersese sa stea de vorba cu Seiren , care fusese in America, pentru ca, asa cum ii promisese sa aranjeza toate amanuntele legate de casatorie. Se pare ca totul decurge perfect, drept care a facut si rezervarile pentru biletele de avion.
S-a asteptat ca iubitul lui il iasa inainte foarte curios sa afle amanunte despre cum au decurs discutiile legate de noua carte, pe care urmeaza sa o scrie, dar acest lucru nu s-a intamplat. L-a zarit , in schimb stind pe balcon si parand foarte abatut. Sa-l vada asa este lucrul care nu ii place de loc. Vrea , pe cat posibil sa-l ferasca de orice griji. Isi lasa lucrurile in birou si a iesit si el pe terasa. Cantaretul l-a observat da aceasta data si s-a ridicat sa-l intampine.
-Ce bine ca ai venit! A fost bine? Le-a placut ideea ta?
-Da. Tu ce faceai aici, asa de cuminte?
-Ma gandeam...
-Stii ca nu-mi place se te vad facandu-ti probleme! Gata,totul s-a terminat.
-Asta asa este. Nu merita sa-l lasam pe Taro sa ne strice viata si dupa ce a murit. Ramane totus de vazut ce vom face cu banii de la el.
Scriitorul se incrunta:
-Nu ai nevoie de banii aia!
-Stiu, Yuki, dar ar trebui sa-i folosim la ceva, spuse zambind.
-La ce te-ai gandit? il intreba luandu-l in bate si asazindu-se pe un fotoliu.
-Uite... Din cauza lui au suferit cinci persoane. Sa folosim banii ca pe o compensatie pentru cei raniti si pentru familia celui mort.
-Dar lui Thouma si Serenei nu le poti da bani, s-ar simti jigniti.
-Stiu asta . Lor le vom cumpara un cadou, ceva ce si-ar dori.
-Si banii care ne-ar reveni noua? Cu ei ce ai sa faci?
-Ce ai zice sa plecam pentru cateva luni intr-o cruaziera? Ti-ar placea?
Eiri il saruta lung pe gura si apoi ii raspunse:
-O cruaziera pe un vas de lux, unde sa uitam de nebunia din ultimul timp? Cred ca are sa-mi placa. Poate aranjam asta cat suntem in America.
-In America?! se mira iubitul lui.
-Da. Am de rezolvat ceva in legatura cu contractul cu editorul meu din America si vreau sa vii cu mine. Ce zici?
-Abia astept! Mergem si la Dysney-Land?
-Sigur ca da.
Fericit il saruta lung pe gura, apoi spuse privindu-l rugator:
-Yuki...
-Ce s-a mai intamplat?
-Am putea sa dam o petrecere pentru prietenii nostri, ca sa sarbatorim ca am scapat de Taro?
Scritorul il privi nemultumit.
-Stii ca nu-mi plac petrecerile.
-Nu va tine mult si nu se va face prea mare deranj. Te roooog!
-Bine, dar te ocupi tu de organizare.
-Sigur ca da! ii raspunse entuziast si il imbratisa cu putere.
Petrecerea s-a terminat. Apartamentul atat de linistit in care locuiesc Eiri si Shuichi a fost plin de lume care a vorbit, a ras , a mancat si a baut. Scriitorul nu s-a gandit pana acum niciodata ca locuinta lui ar putea sa fie gazduiasca atatea persoane deodata chiar si pentru cateva ore. Totusi, de dragul entuziasmului aratat de iubitul lui, a incercat sa se bucure de acest eveniment. Se amuza in timp ce il privea cum incearca sa fie o gazda exemplara. S-a invartit toata seara printre oaspeti si a incercat sa faca tot posibilul ca fiecare dintre ei sa se simta bine.
Cand in urma cu cateva zile ii spusese cam ce planuri are pentru petrecere fusese foarte clar:
-O.K am fost de acord sa facem aici o petrecere,dar acesta nu a fost ideea mea,asa ca sa nu te astepti sa ma ocup eu de ceva.Te intereseaza cum te descurci cu invitatiile,decoratiunile,mancarea si bautura.Sa nu te aud ca te miorlai ca nu te descurci,ca nu te ajut.
-Am inteles.Nu am sa te deranjez cu nimic.
-Bine...Si sa nu vad dezordine in casa dupa ce se termina.A doua zi plecam in America si vreau sa fie totul curat.
-Nu va fii deloc mizerie.Am sa am mare grija.Imi permiti sa folosesc si livingul si terasa?
-Sigur ca da.
Aproape o saptamana Shuichi se straduise din rasputeri sa fie totul cat mai bine.Avusese si putin noroc.Atunci cand auzisera de petrecere, Hiro si Ayaka se oferisera sa-l ajute.Impreuna cu ei cumparase decoratiuni,comandase mancarea si bautura,care fusesera aduse de firma de catering cu o ora inainte de sosirea invitatilor.Se straduise sa-i fie de ajutor si Ryuichi,dar,asa cum era de astepta mai mult ii incurcase.Era atat de fericit ca poate sa le fie de ajutor,incat nu putuse nimeni sa-i spuna sa se potoleasca.Eiri ar fi fost dispus sa o faca el,dar se multumise sa priveasca doar.
-De ce nu il ajuti putin?Ai fi putut rezolva totul in jumatate din timpul pe care l-a folosit el,il intrebase Mika.
-I-am spus ca nu vreau nici o petrecere,dar daca el vrea sa se descurce singur.
-E prima data cand il lasi sa se descurce singur.De ce faci asta?
-A dovedit ca poate sa infrunte un psihopat.Cat de greu ii poate fi sa organizeze o petrecere?
-Vreti sa va mutati impreuna in America?
-Nu .Ce ti-a venit?
-Ma...gandeam si eu...ca prea te-a apucat asa de-o data sa-l iei cu tine pentru cai verzi pe pereti.
-Mika...
-Daca vrei sa faci ceea ce cred eu,ai tot sprijinul meu.Sunteti impreuna de prea mult timp.Trebuie sa faci ceva.
-Bine, Mika,vreau sa legalizez in State relatia cu el,dar vreau sa fie o surpriza.
-Am inteles.Este prea tarziu sa venim si noi la acest eveniment?
-Adica tu si Thouma?
-Da...cred ca si Maiko ar fi fericita sa fie ,cu voi, acolo.
-Bine!Am sa-ti explic unde va fi ceremonia,dar daca sotul tau strica totul, nu mai existati nici unul pentru mine.
-Nu-ti face griji.Cred ca si el s-a convins ca Shuichi chiar te merita.
Discutia nu-i placuse chiar nici un pic.Nu crezuse ca este chiar atat de usor de citit.Contrariul i se confirmase intimpul petrecerii,cand Hiro si Shuguru au venit langa el.Chitaristul l-a privit patrunzator,fara sa spuna insa nimic.Celalat insa incepuse discutia destul de timid:
-Stiti...domnule Eiri, am vrea sa va spunem ca si pentru noi Shu este foarte important.Am vrea sa aveti grija de el.
-Am de mult timp grija de el.Nu trebuie sa-mi spuneti voi.
-Da,se incrunta Hiro,ai grija de el...dar se intampla ca acum cateva luni, cand l-ai dat afara din casa ca pe un animal.Daca veti face pasul acesta, pentru el totul va fi mult mai serios.Urmarea unei alte despartiri va fi in mod sigur mai rea decat anemia de care abia s-a vindecat.
-Nu inteleg ce vreti sa spuneti.
Chitaristul se incruntase nervos:
-Poate ca Shu nu prea are obiceiul sa-si aduca aminte ca are un creier pe care il poate folosi,dar noi am inteles ce pui la cale.Daca te duci in America sa te casatoresti cu el doar pentru ca-i esti recunoscator ca ti-a salvat viata,mai bine o lasi balta de acum.
Isi aprinsese nervos o tigara.Cei doi il enervau cumplit,dar intelegea de ce se poarta asa.Intr-un fel le era recunoscator pentru grija ce i-o purtau iubitului lui.Oftase si spusese:
-Am hotarat ca vreau sa fac asta inainte de atentat,asa ca nu va mai faceti atatea griji...Si sa nu-i spuneti!
-Bine,dar vrem sa fim si noi de fata.
-V-a spus Maiko?
-Nu.Eu mi-am cat seama ca ceva nu este in ordine,iar Shuguru a intrebat unde trebuia si a aflat despre demersurile tale.
-Adica stiti deja si unde va fi si cand?
-Sigur.Vom fi acolo.
Acum ,cand petrecerea s-a sfarsit ,sta pe un fotoliu si priveste cum Shuichi stange decoratiunile atarnate de patul-balansoar.Toate celelalte urme ale petrecerii:farfuriile si paharele de unica folosinta si resturile de mancare au disparut deja in cateva cutii mari de carton.Asa cum a promis nu a ramas nici un fel de urma de mizerie.
-E bine acum,Yuki?
-Bravo!Te-ai descurcat minunat.
-Atunci fac si eu un dus.Ma simt groaznic,transpirat si murdar.
-Iar eu merg sa-mi fac bagajele.
-Eu le-am termnat deja.
Cu bagajele lui a terminat repede,dar cele ale iubitului lui i-au dat batai de cap.Acesta pur si simplu a aruncat cateva schimburi intr-o geanta de voiaj.Necajit le-a scos pe toate ,le-a impaturit frumos si le-a asezat iar in alta,mai mare ,in care a pus si alte lucruri despre care crede ca va avea nevoie.Nu are cum sa-i impacheteze nimic mai elegant,dar este pregatit pentru asta.Vor lua totul de acolo.
A iesit din dormitor si a mers direct pe terasa.El sta proptit cu coatele de balustrada si priveste orasul,pe care colina unde este construta cladirea in care locuiesc, il domina.Nu este inca foarte tarziu,dar luminile au inceput sa se aprinda deja.Ii cuprinse umerii cu bratul.
-Ai terminat?
-Da.Auzi...pe tine cine te-a invatat sa faci un bagaj?
Shuichi zimbi vinovat.
-Le-am cam pus claie peste gramada.Asa e?
-Da. Le-am pus eu cum trebuie si am mai pus cateva.Daca vrei sa plecam in cruaziera cred ca doar cateva schimburi nu vor fi de ajuns.
-Multumesc!
Isi lasa capul pe umarul lui.Un timp a ramas asa,tacut respirand aerul inserarii.Cuprins de magia monentului Eiri sa apleca incet vrand sa-l sarute pe gat,dar exact in acel moment cantaretul intoarse capul.Nici nu a observat ce avea de gand celelalt.
-Stii,spuse el,am fost foarte bucuros astazi ,cand am vazut ca surorile noastre au inceput sa se inteleaga bine.Ar fi minunat daca ele s-ar impieteni.
-M...da.Ar fi cu adevarat dragut sa se imprieteneasca.
-In dupa amiaza asta chiar aratau ca doua pustoaice care isi impartasesc secrete.Oare ce aveau de chicoteau atata?
-Cine stie?Poate e in legatura cu copilul pe care il asteapta sora ta.
-Da.Poate ai dreptate.De un timp se poarta chiar mai ciudat decit se purta cand a fost insarcinata cu primul copil.
-Cine stie?Femeile insarcinate pot fi ciudate.Mi-e sete .Vrei sa-ti aduc si tie ceva?
-Nu.
Se propti iar de balustrada in timp ce iubitul sau a mers in bucatarie.A scos din frigider o sticla de sampanie si din o cupa de cristal.Desi nu i-a spus nimic,nu i-a placut deloc faptul ca la petrecere a folosit vesela de unica folosinta.I-se pare cam lipsit de eleganta,desi este foarte practic.
A sezat cupa pe balustrada si a umplut-o cu sampanie.
-Sigur nu vrei si tu?Nici la petrecere nu ai baut aproape nimic.
-Stii ca nu tin la bautura.Un pahar de sampanie si nu ma mai tin pe picioare.
Eiri bau din pahar,apoi zambi.Lua inca o inghititura si se apleca peste iubitul sau,isi lipi buzele de ale lui si ii transfera lichidul in gura.Acesta inghiti si vru sa protesteze,dar nu avu ragaz.Gura ii este iar plina de sampanie.
-Yuki... a reusit sa articuleze in cele din urma,dar cel strigat nu are cum sa-l auda.A observat un strop de sampanie care ia cazut pe gat si se straduieste sa-l recupereze cu limba.Gustul sampaniei pe pielea iubitului sau l-a facut sa-si piarda mintile.I-a coborat kymonoul de pe umeri,apoi i-a turnat pur si simplu o parte din bautura pe corp.
-Yuki...strici sampania...
-Oh... nu... cand e pe pielea ta este delicioasa,spuse oprindu-se o clipa apoi reancepand sa-i acopere trupul cu sarutari.
Printre gemete si sarutari Shuichi sopti:
-Imi mai dai sa beau putin?
Imediat primi o portie generoasa de bautura,care il facu sa aiba impresia ca totul se invarte cu el.Simti cum este luat in brate si intins pe balansoar,dar protesta speriat.
-Nu aici,sunt prea ametit,daca ne leganam mi-se face rau.
Flacarile ce la-au cuprins trupurile nu i-au lasat sa ajunga decat pana pe podeaua livingului.
S-au oprit epuizati mult timp mai tarziu..Scriitorul s-a dezmeticit primul.S-a ridicat si i-a intins iubitului sau mana.
-Hai sus de acolo!Nu vreau sa te imbolnavesti.
Primi un raspuns alintat:
-Mi-ai dat sa beau si nu pot sa ma tin pe picioare...
Auzindu-l a inceput sa rada si l-a ridicat in brate ,ducandu-l pana in patul din dormitor.
-Sa stii ca va trebui sa platesti transportul,ii spuse cu un zambet foate plin de inteles.
-Ar trebui sa fim cuminti,bangui cantaretul.Sa nu pierdem avionul...
-Nu-ti face griji.Avionul decoleaza la ora 7 seara.
S-a trezit din somn si s-a ridicat fara tragere de inima din pat. Daca nu ar trebui sa plece la aeroport, i-ar placea sa mai stea in pat si sa mai dormiteze un timp, dar nu se poate. In mai putin de o ora trebuie sa ajunga Thouma. El s-a oferit sa-i duca la aeroport. Asa ca se ridica fara chef din asternut si o porni spre baie. Dupa un dus rapid reveni in dormitor. Shuichi nu s-a trezit inca din somn il mai lasa sa doarma cateva minute pana termina de imbracat. Se decise cu greu sa-l trezeasca. Se aseza pe marginea patului si il mangaie incet pe obraz.
-Shu...trebuie sa te trezesti, altfel chiar pierdem avionul.
Acesta deschise ochii, intai incet, lenes, apoi mari. A sarit din pat si a privit in jur speriat.
-Oh... Yuki... e atat de tarziu... Vai de mine... de ce nu m-ai trezit?
Barbatul blond a inceput sa rada.
-Stai incet! Nu trebuie decat sa faci un dus si sa te imbraci. Mai este timp destul.
Dupa dus reveni in dormitor si incepu sa se imbrace bombanind:
-Trebuia sa ma trezesti! Tu esti imbracat iar eu... Si doar ti-am spus ca asta se va intampa...
-Nu ti-a placut? il intreba usor incruntat.
-Ba da... dar e atat de tarziu.
-Nu este. Doar trebuie sa te imbraci. Ti-am pregatit lucrurile.
Cantaretul privi lucrurile pregatite de iubitil lui: un tricou, o bluza mai larga si un pantalon lung.
-Nu sunt cam groase?
-La inaltime mare este frig. Nu am de gand sa te vad bolnav!
-Bine... am sa mor de cald ,mormai tragand pantalonii de el.
Eiri zambi. Gaseste ca iubitul sau este de-a dreptul adorabil si ar fi tentat sa-l sarute, dar asta chiar i-ar face sa piarda avionul.
Thouma a venit sa-i i exact le timp. In timp ce Shuichi isi aranjaza bagajele in porbagaj Mika ii sopti fratelui sau:
-Esti sigur ca se simte bine? Arata destul de rau.
Intr-adevar solistul este palid si are cearcane adanci sub ochi. Iubitul lui zambi:
-Nu-ti face griji. Totul este in ordine.
-Eiri esti sigur ca nu face o recidiva anemia aia?
-Nu. E doar obosit. S-a trezit cu un sfert de ora inainte sa veniti voi.
Brusc sora lui ii citi in priviri motivul palorii si cearcanelor celuilalt si intoarse privirea jenata ca deschisese discutia despre ceva atat de intim. Pe drum si-a privit fratele de cateva ori, dar de fiecare data acesta este ocupat de discutia pe care o poarta cu Shuichi. De cand a inceput relatia dintre ei doi a fost uimita de cat de repede se atasase de pustiul acela dulce si zapacit. Totusi nu-si inchipuise niciodata ca-l va vedea indragostindu-se din ce in ce mai tare, pana la a deveni complet dependent de el si fizic si psihic. Se gandi si la planul pus la cale impreuna cu Ayaka si Maiko. La inceput paruse o nebunie, atunci cand Ayaka le chemase prima data sa stea de vorba. Acum insa, cand lucrurile evolueaza atat de bine, se gandeste ca cea care ar fi trebuit sa fie sotia lui Eiri avusese o idee, pe cat deciudata, pe atat de buna. " Oare fata asta il mai iubeste inca? Cred ca intr-un fel ii iubeste pe amandoi si vrea sa-i vada foarte fericiti. Si eu vreau sa-i vad foarte fericiti. "
La aeroport lucrurile au decurs cat se poate de rapid. Inainte sa intre in terminalul de imbarcare Thouma i-a soptit cumnatului sau:
-Ne vedem California. Avem avion direct maine.
-Bine! Iti multumesc pentru ca ai venit sa ne conduci.
-Pai trebuia.Ceilalati au plecat cu avionul de dimineta si nu as fi vrut sa plecati cu un taxi.
-Multumesc inca o data.!
-Drum bun!
-La revedere!
In avion, Shuichi a vrut, cum era de asteptat sa stea la geam. Priveste incantat in jur. Nu este prima data cand zboara, dar este prima data cand face asta cu clasa business. Se aseza in fotoliul moale si comfortabil apoi si-a pus timid mana peste mana iubitului sau. Stie ca cesta detesta orice semn de intimitate in public, asa ca se astepta sa fie respins. Spre totala lui uluire Eiri ii inconjura protector umerii cu bratul.
-Ti-e bine?
-Da. Imi place sa zbor, dar nu imi plac la nebunie decolarile si aterizarile. Am impresia ca-mi va pocni capul.
-Stii ca nu-mi place sa te vad ingrijorat. Are sa fie bine.
In timpul decolarii l-a tinut aproape in brate, atat cat le-au permis centurile de siguranta. I-a simtit obrazul lipit de umarul lui si respiratia usor sacadata pe fata. Trupul ii tresare din cand in cand si de fiecare data suspina incet. Ii prinse barbia intre degete, l-a sarutat pe gura si nu i-a dat drumul de cat atunci cand s-a auzit semnalul care anunta ca pot sa desfaca centurile.
-Multumesc, Yuki! Mi-era foarte frica. Nu stiu de ce sunt atat de prost. Am zburat de atatea ori si totusi . . .
-Nu-i nimic.
-Sunt un fricos . . .
- Tu . . . in nici un caz. Ai fost in stare sa zbori cu un avion militar supersonic la New York si inapoi in aceiasi noapte de doua ori.
- Mi-a fost foarte frica, dar . . . era vorba de tine. Trebuia sa te gasesc si sa nu ratez nici concertul din debutul turneului . Sunt prost si fricos . Si de Taro mi-a fost frica . . .
- Dar l-ai infruntat . Sa fi curajos inseamna sa-ti infrunti frica . De ce mai iti este frica tie?
- De. . . Mi-e frica. . . sa nu te superi pe mine atat de rau incat sa ma parasesti definitiv. Nu as putea trai cu asta.
- Nici eu , asa ca nu-ti mai face griji.
Le-a intrerupt discutia stwardesa care a veni sa ii intrebe ce doresc sa manance . Eiri selecta din meniu.
- Si de baut ce ati dori? Sampanie, vin, wisky, cognac?
Scriitorul isi privi o clipa iubitul, apoi zambi:
- Un pahar de vin alb si un pahar de lapte.
Au mancat in tacere, apoi:
- A fost gozav. Mi-era foarte foame.
- Nu am mancat nimic astazi, normal sa-ti fie foame.
-Ba da. Parca am mancat pe la prinz cava . . . Inainte sa adormim.
-Numai tu esti de vina ca nu am adormit mai devreme.
-Eu?
-Sigur ca da, ispita vie ce esti!
Au inceput sa rada amandoi.
-Sa cred ca te-ai saturat azi noapte de sampanie, Yuki?
-Nu, dar am descoperit ca este mult mai buna cand e pe umerii tai si nu cred ca voi dori sa o beau altfel de acum incolo, ii sopti la ureche facadu-i obrajii sa devina purpurii.
Isi lasa iar capul pe umarul lui.
-Stii . . . inca mi-e somn.
-Atunci dormi. Avem drum lung de facut. Zborul dureaza cam 14 ore.
Shuichi se ghemui in fotoliul mare si confortabil, iar in curand se cufunda intr-un somn profund. Dupa un timp se rasuci si ajunse aproape sa cada, asa ca Eiri il prinse in brate. Chema inca o data stwardesa si-i ceru doua paturi si doua perne. Cobora fotoliul pana la cea mai apropiata pozitie de orizontala, apoi il aseza cu girja. Ii puse o perna sub cap, dupa care il inveli .
Priveste in jur. Nu este prea multa lume la clasa business. Doar un barbat care doarme mai in fata, iar pe fotoliul de via-a-vis de ei o batrana doamna foarte eleganta care vorbeste engleza cu un accent cat se poate de britanic. Vazandu-l ca se uita in jur, aceasta ii zambi si-i spuse:
-V-am tot privit inca din aeroport. Sunteti un cuplu foarte reusit. Rareori am vazut o fata atat de dulce cum este iubita dumnevoastra.
O clipa barbatul se lupta sa nu arate cat de uimit l-a lasat acesta declaratie, apoi a zambit spunand politcos:
-O... Va multumesc!
Bartana continua.
-Pare foarte tanara... nu sunteti casatoriti, nu?
-Nu, spuse el brusc, apoi continua. Nu inca! Ne vom casatori peste doua zile.
-Felicitari, domnule! Sunteti un barbat cu adevarat norocos!
-Va multumesc!
Il privi pe Shuichi. Este inca putin palid, dar paloarea ii face trasaturile sa para si mai suave decat de obicei. Desigur, imbracat in bluza goasa care ii invaluie corpul, este destul de greu pentru cineva care nu-l cunoaste sa-si dea seama ca este baiat. Se apleca si-i saruta obrazul. Nu conteaza catusi de putin daca este fata sau baiat, pentru el este fiinta cea mai atragatoare din lume, pe care o iubeste cum nu a crezut ca va fi in stare sa iubeasca si cu adevarat se vor casatori peste dou
Shuichi s-a trezit din somn putin confuz. A simtit ca nu este in pat, ci pe un fotoliu. "De ce dorm pe un fotoliu?"se intreba fara sa deschida ochii. "Nu-mi aduc aminte sa ma fi certat cu Yuki. " I-a deschis speriat si a privit in jur. Pe fotoliul alaturat iubitul sau a adormit cu ochelerii pe nas si cu cartea pe genunchi. Zambi si ii lua mana, i-o saruta si ramase cu obrazul lipit de ea. Din fericire nu l-a trezit din somn. Il privi si un val imens de caldura ii invada sufletul. Inchise ochii coplesit de intensitatea sentimentului de iubire care l-a cuprins. Daca ar fi doar ei doi, l-ar strange in barate cat poate el de tare si l-ar inabusi in sarutari, dar aici nu se poate. E adevarat, ca la decolare, atunci cand era paralizat de frica, Eiri l-a sarutat, dar el nu are acest curaj. Cumva este totusi bine, pentru ca ce simte el nu are nici un fel de legatura cu sexul. A inteles asta vazand inregistrarile cu "sejurul "lui la Taro si imediat pe cele facute de nebun in camerele de hotel. In timp ce era posedat de acel individ se intrebase cum poate cineva sa suporte de buna voie sa faca asa ceva. Cum ar fi posibil ca un om sa accepte sa fie atins in modurile si in locurile unde era atins el atunci. Cand vazuse filmele fusese de-a dreptul uimit. Taro se straduia sa faca exact ce vazuse ce ii facea Yuki atunci cand se iubeau in camerele de hotel. Nu-i venea sa creada. Aceleasi gesturi, facute de iubitul lui il dadeua senzatii delicioase, il faceau sa se simta in Paradis, facute, insa, de violator ii porvocau doar durere, greata si disperare. Se gandise ca s-ar simti aproape la fel de umilit si daca oricine altcineva, afara desigur de Yuki, ar face asa ceva. Nici nu vrea sa se mai gandeasca la asta.
Ofta si saruta inca o data degetele pe care le tine prizoniere in mana sa. Privi in jur si vazu ca doamna care ocupa fotoliul de vis-a vis ca il priveste zambind radios. Brusc simti ca fata ii ia foc, intelegand ca ea a vazut micul lui gest de tandrete. A zambit incurcat si a intors capul spre hublou. " Oare a vazut si cand Yuki m-a sarutat? " Se intreba si fata ii deveni de-a dreptul purpurie.
Dedesupt trec cu viteza capmpii, munti, ape si orase. Se stramba nemultumit. Isi dorise foarte mult sa vada oceanul, dar adormise. . . desi probabil fiind noapte tot nu ar fi vazut nimic. Nu il afecta prea mult acest lucru, pentru ca este mai fericit ca niciodata. Toata comportarea pe care Yuki o are in ultimul timp, incepand cu caldura si intelagerea aratate atunci cand a fost bolnav si in perioada de dupa rapire, increderea pe care avut-o sa-l lase sa aleaga apartamentul si o parte din mobila, apoi sa organizeze peretrecerea si terminand cu invitatia de a-l insoti in America, il fac sa simta ca in sfarsit este iubit cu adevarat.
Pe Eiri il trezi o zguduitura brusca a avionului. Isi simte degetele prinse ca intr-o menghina. Deschise ochii si isi vazu iubitul ca este compet ingozit. Are ochii mariti de groaza, abia daca mai respira si ii strange mana convulsiv. Imediat il cuprinse in brate si il stranse la piept soptindu-i linistitor:
-Nu este decat un gol de aer! Se va termina imediat. Nu se intampla nimic rau.
Cand totul se linisti chema swardesa si-i ceru doua pahare cu suc natural, apoi cauta in bagajul de mana cateva flacoane de medicamente. O parte din pastile le inghiti el, celelalte i-le intinse lui Shuichi.
-Ce sunt astea? Am terminat cu pastilele!
-Sunt vitamine si alte suplimente alimentare pe care le vei lua toata viata ta de acum incolo.
-Yuki,nu...
-Taci! Eu nu vreau sa te vad iar prin spital.
-Bine ,spuse in cele din urma fara chef. Am sa le iau.
Inghiti cuminte pastilele impreuna cu sucul de fructe.
Au ajuns la New York pe o vreme cumplita. Rafalele de ploaie si grindina au facut aterizarea destul de dificila si de stresanta pentru calatori si in primul rand pentru Shuichi. Micutul solist a avut nevoie de tot sprijinul fizic si psihic al iubitului sau si acceptat rusinat, dar recunoscator, grija pe care i-o acorda acesta.
Inainte sa iasa din terminal au privit furtuna ce isi face de cap dincolo de peretii si usa de sticla.
-Va fi destul de greu sa gasim un taxi pe vremea asta, se planse cantaretul.
-Nu avem nevoie de taxi!
Celalalt il privi perplex:
-Vrei sa mergem cu metroul? Sau pe jos?
-Cum iti pot trece asemenea prosti prin cap? Tu nu ai vazut ca am inchiriat o masina?
-Cand? M-ai lasat doar putin timp cu bagajele in sala de asteptare. Nu aveai timp sa faci formalitatile.
-Sigur ca nu. Le-am facut online inainte cu doua zile de plecare.
-Esti genial!
-Atunci mai ramai putin cu bagajele pana ce iubitului tau genial merge sa ia masina si sa o aduca sub copertina, ca sa nu facem dus pana le bagam in portbagaj.
Inainte de a iesi pe usa il prinse de barbie si-l saruta scurt pe gura.
-Yuki,suntem in public, protesta Shuichi.
-Aici nu conteaza. Suntem in America si nu este ca acasa , culmea impolitetii sa saruti pe cineva in public.
Incepu sa rada si pleca spre parcare.
Reveni rapid cu o masina super-moderna. Iubitul sau il asteapta deja dincolo de usile de sticla, asa ca totul dura extrem de putin si masina demara in tromba. Dupa putin timp au ajuns intr-un apartament elegant. Cantaretul isi aseza geanta pe un scaun din living.
-E gozav ca ai inchiriat si o locuinta.
-Nu am inchiriat nimic. Este apartamentul lui Thouma.
-Hmm! Stiam ca are un apartament aici, dar nu m-am stiut ca vom locui in el.
-Nu imi place sa profit de bunatatea lui, dar nu vreau sa avem cine stie ce surprize in dormitor.
-Asa este. . . ofta amintindu-si de filmele din timpul turneului. Cine face dus primul?
-Ma lasi pe mine?
-Sigur!
Inspecta apartamentul, apoi intra incetisor in baie. Stranse lucrurile lasate pe jos si le duse in living, apoi cauta un halat si prosoape in sifonier.
-Ti-am adus prosoape. Le las aici, spuse din usa bai.
Usa cabinei de dus se deschise:
-Vino putin! Vreau sa-ti spun ceva.
-Ce?
-Doar nu o sa urlu in toata casa.
Se apropie de cabina si, in momentul urmator, se trezi tras sub dus. Eiri ii inabusi orice tentativa de protest in sarutari fierbinti. Tricoul,pantalonii si lenjeria zburara in citeva minute prin toata baia. Cabina de dus nu le permite sa se indeparteze prea mult unul de celalat, asa ca toata spuma de pe trupul sciitorului a ajuns pe cel al iubitului sau. Razand acesta lua recipientul cu gel de dus.
-Ce ai de gand sa faci, copil nebun?
-Sa te sapunesc.
-Nu. Eu fac asta.
-Te inseli, spuse desfacand capacul si turnandu-i gelul corp.
-Ah ce meriti tu...
Il prinse de umeri, dar palmele ii alunecara pe brate, pe talie si mai jos fese, de unde ajunsera urgent in zona intima. Il mangaie lent si bland facandu-l sa se propteasca de el ametit. Bratele lui Shuichi ii mangaiara mai intai spatele apoi se incolacira in jurul gatului, iar buzele ii cautau flamande gura. Brusc isi simti trupul ridicat in brate si proptit de faianta. Il stranse si mai tare de tema ca va cadea.
Rafalele artificiale de ploaie ale dusului i-au adus la realitate, dar incercarea de se clati unul pe celalat de spuma, ii arunca iar in bratele pasiunii.
Aproape o ora mai tarziu scriitorul reusi, in sfarsit sa se imbrace.
-Acum voi intarzia la editura din cauza ta!
-Din cauza mea? Ce vina am eu?
-Ce ai cautat in baie?
-Vroiam sa. . . dar se opri cand intelese ca celalalt se amuza pe seama lui.
Ii arunca in cap cu perna, pe care evident o capata imediat inapoi.
-Esti rautacios. . .
-Iar tie nu-ti place de loc .Sa lasam asta. Nu despacheta bagajele.
-De ce? Ai zis ca stam mai mult.
-Ramanem in State, dar nu aici. Maine in zori avem un avion spre California.
-California? Ce treaba ai acolo?
-Nu vrei sa gasim cruaziera aia si sa scapi de vint si ploaie?
-Ba da. Va fi grozav. Intarzii mult?
-Nu .In doua ore sunt inapoi.
In aceasi seara Shuichi se ghemui in brate iubitului sau.
-Stii, Yuki. . .Doamna aceea din avion se uita atat de mult la noi . . . M-a vazut cand iti sarutam mana, si probabil si cand ai avut grija de mine.
-Stiu ca se uita la noi, dar nu este nici o problema. Aici e absolut normal sa te saruti in public.
-Stiu, dar...
-Este o doama foarte draguta. Am vorbit cu ea cat dormeai. A fost amuzant.
-De ce ?
-A crezut ca esti fata. Cea mai dulce fata vazuta de ea de ceva timp.
Il stanse bland in brate si au adormit asa. Nici unul dintre ei nu vrea acum sa faca dragoste. Fiecare vrea doar sa simta caldura trupului celuilalt si sa-i auda bataile inimi.
Asa cum nu se mai intamplase de ceva verme, Shuchi s-a trezit inaintea iubitului sau. A facut un dus rapid, s-a schimbat in hainele pentru drum si a mers in bucatarie sa prepare cafeaua si cateva sandwiciuri.
In dormitor Eiri s-a trezit deja si simte mirosul de cafea. Intotdeauna iubitul lui face o cafea groaznica si de obicei il cearta cand il apuca bucatareala, acum insa s-a hotarat sa incerca sa suporte chinul unei licori negre si cu gust cumplit. Zambi cand il vazu intrand in dormitor.
-Te-ai trezit?
-Cred ca da. Mmm miroase a cafea . . .
-Da.Am pregatit eu micul dejun. Mergi sa faci un dus, pana impachetez eu ultimile lucruri si fac patul. Apoi mancam si plecam.
-Ce harnic esti astazi . . .
-M-am saturat de ploaie, abia astept sa plecam de aici.
S-a amuzat privindu-l cum strage lucrurile pana a fost " gonit " la dus.
Avionul a decolat inante sa fi rasarit soarele si scriitorul regreta ca nu au plecat cu o cursa ceva mai tarziu, dar zborul pana in Los Angeles dureaza cam 6 ore si asta inseamna deja ca dimineata e pierduta pentru ei. A asteptat pana a sosit micul dejun si a cerut doar suc de portocale si un corn cu miere. Spre uluirea lui micul dejun preparat de Shu fusese foarte gustos. Nu-i spusese nimic, dar chiar i-au placut sandwiciurile si cafeaua. Se hotara sa-l lase mai des sa gateasca. A pirivit ceasul. Mai sunt cateva ore pana vor ateriza si vrea sa doarma putin.A cerut o perna si o patura.
-Tu nu vrei sa dormi putin?
-Nu. Ar fi pacat sa nu privesc pe hublou. Este zi si vom traversa America, peisajul este super.
-Cum vrei tu. Mie imi este somn.
-Somn usor, iubitul meu! ii spuse si il saruta pe gura.
Ar fi vrut sa fie un sarut scurt, dar celelalt se pare ca este de alta parere. Se sarutara indelung. De asta data cantaretul nu se inrosi tot, ci zimbi fericit.
-Ce curajos ai devenit,Shu! Suntem in public.
-Suntem in America!
Ii lua mana in mana sa si se intoarse spre hublou fara sa-i dea drumul. Isi lipi obrazul de geam si zambi. Abia asteapta sa ajunga in California si sa-i dezvaluie lui Yuki ultimul sau secret.
Pe cat de ingrozitoare fusese vremea la aterizarea in New York, pe atat de frumoasa este la Los Angeles. Scriitorul isi priveste iubitul care pare complet schimbat. Este iar plin de energie si aproape ca-l taraste prin aeroport. S-au oprit in fata locului unde se inchiriaza masini. Dupa ce au inchiriat o masina decapotabila, asa cum dorise cantaretul, acesta ii intinse iubitului sau o hartie pe care este scrisa o adresa.
-Ce este asta, Shu-chan?
-Este adresa unei agentii de voiaj. Nu numai tu te-ai pregatit. Eu am cautat pe internet cat ai fost tu plecat ieri la editura si am gasit anuntul acesta. Am rezervat doua locuri intr-o cruaziera de trei luni, sau cel putin asa cred . . . era o incurcatura. Sper sa fie in regula.
Micutul solist al Bad Luck nu se inselase. Rezervase doua locuri intr-o cruaziera, pe un vapor de lux si exista si incurcatura. Avusesera de fapt noroc: un cuplu tocmai se retrasese si au putut ocupa ei acele locuri.
Mai exista o singura problema. Plecarea este peste trei zile iar bagajul lor este complet insuficient pentru o calatorie de trei luni. Mai ales cel al lui Shuichi. Singura rezolvare l-a umplut pe zapacitul, care considerase ca se descurca numai cu cateva schimburi, de un nou val de entuziast. Vor merge la cumparaturi. Au cumparat toate hainele necesare in cruaziera, un troler si o geanta de voiaj-troler, pentru a le pune in ea.Toate incercarile lui Eiri de a-si convinge iubitul sa ia ceva mai elegant decat acea geanta,se lovise de acelasi rapuns:
-Chestiile alea sunt pentru tipi ca tine, eleganti si superbi, mie, care port doar pantaloni trei sferturi si tricouri imi ajunge o geanta de voiaj . . . Si nu inteleg de ce ii trebuie roti.
-Pentru ca o anumita persoana sa nu se care cu ea in spate.
-Ufff! Bine,Yuki!
-Iar acum vom merge sa mai cumparam ceva.
Au dus noile bagaje la masina, apoi au pornit spre o cladire impozanta. Este randul scriitorului sa-i tarasca iubitul dupa el. La incercarile disperate ale acestuia de a afla ce cautau acolo, au avut drept raspuns doar un zambet. Au ajuns in cele din urma intr-o sala in care Eiri a intrebat daca este gata comanda pe care a facut-o. Dupa raspunsul afirmativ al reprezentantei firmei, s-a intors spre cantaret:
-Te rog sa mergi cu doamna in camera de porbe. Ti-am comandat o tinuta noua.
-O tinuta noua de spectacol?
-O tinuta speciala.
Nu a avut prea mult de asteptat iar cand usa s-a deschis . . . Shuichi este imbracat intru-n pantalon lung, drept, cu talie joasa din matase mata, negra, si un fel de top scurt bleu pal tot din matase. In picioare are cizme scurte, cu putin toc, negre ,din piele fina, iar in maini manusi trei sfreturi, tot din piele neagra. Peste haine are un fel de pelerina lunga cu maneci scurte si lagi, facuta din matase grea, bleu-argintie, captusita cu negru, usor cabrata pentru a-i scoate talia in evidenta si ampla de la talie in jos.
Eiri il priveste amutit. A considerat, din prima clipa in care l-a intalnit, ca arata foarte bine, desi se imbraca mereu cu furca. Ii placuse mereu sa-l vada ceva mai elegant pe scena, dar de asta data chiar nu mai este in stare sa mai spuna nimic. Iubitul sau nu a aratat niciodata atit de bine.
-Nu este mult prea elegant, Yuki?
-Nu. Exact asa am vrut sa fie.
-Merg sa ma schimb.
-Nu. Vreau sa ramai asa.
Cat il asteptase sa se schimbe ii fusesera inmanate inca doua pachete, unul mare, care ruga sa fie dus la masina si unul mic pe care il puse in buzunar.
Dupa plecarea de la casa de moda a vrut sa porneasca in cautarea unui hotel, dar Shuichi l-a oprit.
-Vreau sa mergem in Santa Monica.
-E o idee buna sa stam la un hotel in Santa Monica pana plecam. Am stat acolo o data . . .
-Nu vreau sa mergem la hotel. Am sa-ti explic eu unde trebuie sa ajungem.
Ii urma indrumarile fara nici un comentariu. Prin minte ii trecu o intamplare din urma cu cativa ani. El avusese o lansare de carte, iar cantaretul un turneu de cateva comcerte in California. Hotarasera sa se intalneasca intr-un hotel din Santa Monica si sa petreaca vreo cateva zile impreuna intre un concert si o lansare de carte. Dorise sa-i faca o surpriza si ajunsese cu cateva ore mai devreme. Iubitul lui nu era in camera, iar cei de la receptie nu stiau unde este plecat. Aparuse mai tarziu cam plin de praf, dar foarte fericit. Motivase atunci ca s-a plimbat pe plaja si s-a ratacit. Stiindu-l atat de zapacit, il crezuse. Acum insa . . . se gandeste ca poate nu spusese adevarul atunci.
Au mers pe drumul paralel cu plaja un timp, apoi i-a cerut sa opreasca. L-a luat de mana si l-a dus prin nisip pana langa o cabana de lemn ridicata pe plaja. Este construita atat pe faleza, cat si pe stalpi de lemn inalti cam de un metru jumatate, infipti in nisip. Shuichi a urcat scara ce duce la veranda tinand mana iubitului in a sa. S-a oprit in fata usii si cu mana tremurand a scos o cheie cu care a deschis-o . Au pasit inauntru impreuna. Casa este destul de mare. Nu are decat un nivel, dar pare sa fie compusa din trei, poate chiar patru camare. Toata mobila este acoperita cu bucati de panza alba, care sa o protejeze de praf.
-Ai inchiriat deja o casa, Shu! Cand?
Il privi si-i zambi, dar vazu ca are ochii plini de lacrimi.
-Ce este aici, iubitul meu?
-Yuki, sopti,aceasta este casa in care au locuit eu inainte sa vin in Japonia. A fost casa mamei mele adevarate. E a mea acum. Vrei . . . vrei sa . . . locuim aici cat stam in America?
-Sigur ca da.
I-a sarit de gat fericit.
Au adus in casa toate bagajele, dar Eiri nu l-a lasat sa le desfaca si nici sa se schimbe de tinuta pe care o numise" speciala" .
-Vreau sa mai mergem undeva. Asteapta doar sa ma imbrac si eu, apoi plecam imediat.
-Credeam ca vom merge sa ne plimbam pe plaja. Este aproape de apusul soarelui...
-Nu conteaza. Asteapta-ma in masina.
L-a asteptat cuminte in masina pana s-a intors. Este imbracat intr-un costum negru, o camasa din acelas material cu topul lui si o cravata asortata. Aprecie ca este mai elegant si mai atragator ca niciodata. Au mers doar cativa kilometrii departare de cabana, tot undeva pe coasta intr-o zona unde faleza este foarte inalta si nu exista plaja. Au ocolit pe un drum care duce in partea opusa plajei si s-au oprit. Aici sunt mai multe masini oprite proape de locul unde incepe o carare pietruita ce urca sus, pe faleza. In jur nu pare sa fie nici macar o singura cladire.
Au urcat tinandu-se de mana, iar sus au ramas amandoi pe loc uluiti. Faleza este complet plata si dincolo de ea se vede marea luminta de razele soarelui ce se apropie de apus. Pe aceasta pajiste plata sunt aranjate atat o pergola de trandafiri albi combitati cu irisi albastri, cat si, ceva mai departe, aproape de buza rapei un mic altar shinto care are in fata un portic traditional. Sub pergola sta o doamna imbracata intr-un costum foarte sobru, iar langa altar se afla Tatsuha purtand roba de preot. In fata acestor doua structuri sunt toti cei care le sunt dragi amandurora: parintii si sora lui Shuichi impreuna cu sotul ei, componenti si stafful Bad Luck si Nittle Grasper, Mika, Ayaka, tatal lui Yuki, Hana si Seiren.
In momentul in care au aparut cei doi toata lumea s-a ridicat in picioare si a inceput sa aplaude. Shuichi si-a strans iubitul de mana aproape disperat. Intr-o secunda a inteles ce urmeaza sa se intample, dar parca i-se pare ca viseaza. Fara un cuvant inainteaza in acelasi pas cu Eiri. S-au porit in fata pergolei unde doamna ii asteapta zambitoare. A inceput sa vorbeasca, dar el nu aude nimic. Priveste doar chipul iubitultui sau, parca mai frumos ca niciodata. Ca prin vis aude, totusi , cand este intrebat :
-Vrei sa ta casatoresti cu acest barbat, sa fiti impreuna la bine si la rau pana cand moartea va va desparti?
-Da... Sigur ca da, a raspuns aproape gatuit de emotie.
-Inelele, domnule Uesugi!
Acesta scoase din buzunar caseta de la casa de moda si lua din ea doua inele simple, din aur alb si aur galben tors ca o sfoara. Ii puse unul in deget si il intinse pe celalalt, tremurind il strecura pe deget la randul lui.
-Atunci . . . in virtutea puterii cu care m-a investit Statul California va declar casatoriti. Va puteti saruta.
Simtii cum bratele lui Eiri il cuprind cu putere si il strang tare la piept.
-Ti-e bine, Shu-chan?
-Te iubesc, Yuki!
Urma un sarut lung, care paru ca nu se mai termina. Se dezlipira cu parere de rau unul de celalalt.
Tatal lui Eiri se apropie de ei si ii intinse fiului sau un kymono traditional negru. Scriitorul isi scoase haina de pe el si il imbraca. Mika il ajuta sa-l aseze corect, apoi ii conduse pana pe tatami din fata altarului.
-M-am gandit ca ar fii pacat daca nu am profita de acest loc atat de frumos si de minunatul apus pe care ni-l ofera stapana noastra Amaterasu Omikami si sa nu facem si un ritual prin care relatia voastra sa fie binecuvantata de zei, spuse Tatsuha si ii invita sa ingenunceze in fata altarului.
Ceremonialul se desfasura in lumina rosie a unui magnific apus de soare, iar la sfarsitul ei Eiri ii spuse iubitului sau:
- Acum esti numai al meu,iar numele tau este Uesugi Shuichi no Shindo.
Petrecerea care a urmat dublei ceremoni are loc tot pe faleza de deasupra mari. Toata lumea este vesela. Ca la oirice petrecere se rade si se vorbeste tare. Eiri sta pe un scaun ceva mai spre margine si priveste tot ce se intampla. Asa cum el a dorit, iubitul lui este in centrul atentiei. Seiren il observa stand intr-o parte si se apropie cu doua pahare de sampanie in mana.
-Iti place cum a iesit totul?
-Da. Iti multumesc foarte mult. A cui a fost ideea cu ceremonia religioasa?
-A fratelui tau, desigur. Si tu ai facut o treaba buna, zambi ea aratand spre Shuichi. Ai spus ca va fi elegant, dar nu ca va arata atat de bine . . .
-Iti place?
-O, Eiri . . . daca ar fi iubitul meu, nu l-as lasa sa iasa din casa imbracat asa. Straluceste pur si simplu. In locul unui nebun ai sa te trezesti cu o suta.
Eiri mustaci, de fapt este foarte mandru de iubitul lui, dar stie farte bine ca nu-l va mai convinge prea curand sa se imbrace asa. Nici nu ar vrea. A vazut inca de cand au iesit din casa ce moda ca mult mai multa lume intoarce capul si priveste admirativ dupa partenerul lui de viata. Se simte flatat de acest interes, dar este mult mai bine, cand iubitul lui este admirat doar pe scena nu si pe strada. Aventura cu Taro i-a fost de ajuns. Privi cerul plin de stele, probabil este destul de tarziu.Isi privi inca o data iubitul, este foarte dragut in seara asta si pare sa se distreze, dar este de fapt seara lor speciala si ar vrea sa plece acasa acum. Zambi. Acceptase repede ideea ca acea cabana poate insemna: acasa. Se indrepta spre locul unde tatal sau sta de vorba cu Thouma.
-Iti multumesc, ca ai venit astazi , tata!
Acesta ii zambi destul de rece:
-Am vrut sa fiu alaturi de tine si am vrut sa fiu eu cel care oficiaza ritualul, dar fratele tau crede ca nu as fi facut asta din tot sufletul.
-Si e adevarat? Nu te bucuri ca sunt fericit cu cel pe care il iubesc?
-Esti copilul meu si ma bucur ca esti fericit, dar as fi eu, daca planurile tale ar fi inclus o persoana pe care sa n-o iubesti atat de mult, dar care sa poata darui familiei noastre un mostenitor.
Ochii lui Eiri incepura sa sclipeasca periculos, asa ca Thouma ii puse mana impaciuitor pe umar.
-Ei, tata, problema unui mostenitor se poate rezolva in mai multe feluri. Sunt sigur ca Eiri s-a gandit deja la asta.
Scriitorul nu mai astepta comtinuarea. Isi zarise iubitul destul de aproape si se teme sa nu fi auzit discutia. Il urma si il prinse de dupa umeri.
-Ce zici, mergem acasa?
Shuichi ridica privirea spre el, staradui sa-i zambeasca si dadu din cap ca da. Au plecat dupa ce au multumit tuturor si si-au luat la revedere.
Cantaretul simti aproape ca se sufoca. Un soi de disperera a pus stapanire pe el in secunda cand a auzit ce a spus tatal iubitului sau. Stie ca acesta i-a cerut sa plece pentru a nu-l mai expune unor asemenea discutii si-i este recunoscator. Brusc nu mai putu sa-si stapanesca lacrimile. Ar fi vrut atat de mult ca toti sa-l accepte cu adevarat . . . Lacrimi fierbinti au inceput sa i-se rostogoleasca pe obraji. Nu se aude nici macar un suspin, dar durerea din sufletul lui este sfasiatoare.
Eiri este si el foarte suparat. Dorise mai mult ca orice sa nu fie dacat foarte putina lume la casatoria lui si in nici un caz tatal lui, tocmai pentru a evita asemenea discutii. Simtii ca ceva nu este in regula si isi privi iubitul cu coada ochiului. A inteles imediat ca a auzit discutia. Pentru o clipa a dorit sa intoarca masina, dar un scandal ar provoca mai multa suferinta fiintei pe care o iubeste. " Nu, tata! Nu-ti voi permite sa-mi distrugi viata! " A condus in continuare pana langa casa de pe plaja unde a oprit. A coborat si la tras de mana, ridicandu-l in brate peste usa inca inchisa. Il aseza pe nisip si ingenunche langa el.
-De ce plangi? intreba stergandu-i lacrimile.
Primi ca raspuns un suspin lung.
-Ai auzit ce spunea tata? E o prostie ce a spus!
-Nu, Yuki! Are dreptate. Tu meritai mai mult decat sa fi legat de mine. Esti atat de frumos . . . esti perfect, spuse mangaindu-i obrajii. Ai merita sa ai o familie adevarata si copii. Eu, oricat de mult te iubesc, nu-ti pot oferi mostenitorul pe care il merti, continua printre lacrimi. Poate tatal tau are dreptate si ai facut o gresala in seara asta.
Scriitorul il stranse in brate si-i mangaie parul. Fiecare lacrima ce se scurge pe obrazul lui Shuichi ii arde lui sufletul. Il saruta lung pe gura.
-Sa nu mai spui in viata ta asa ceva! Te iubesc si cred ca ma iubesti si tu! Asta e tot ce conteaza.
-Dar un copil este altceva . . . El vrea doar un mostenitor, pentru ca esti cel mai mare dintre copiii lui.
-Va avea chiar si un mostenitor.Vom infia un copil. Nu este nici o problema.
-Ai face asta ?
-Sigur. Am vorbit deja cu sora ta si cu sotul ei, daca ea va naste un baiat il voi infia la intoarcerea in Japonia. Atunci copilul meu va fi sange din sangele tau. Va fi perfect. E tot ce imi doresc. Nu mai plange! Te rog!
Ii stranse in brate si-l saruta indelung, apoi i-l ridica in brate si li duse in casa.
Il intinse incet pe pat si incepu sa-i mangaie incet pielea facandu-l sa tresara. Isi arunca hainele si-l ajuta sa sa dezbrace, apoi se opri o clipa si-l privi. Este la fel de fascinat, de faptura aceasta, ca in prima noapte cand s-au iubit. Pielea ii e parca satinata si abia asteapta sa o atinga si sa o apopere cu sarutari. Cantaretul il privi o clipa descumpanit si se ridica putin si-i cuprinse gatul cu bratele. Il saruta pe gat si il trase peste el.
-Yuki! A fost minunat ce ai facut astazi pentru mine! Ce as putea sa-ti daruiesc eu, pentru a fi la inaltimea gestului tau?
-Nu fi prostut! Am aici darurile pe care pe care tu mi le-ai facut, spuse is atinse usor cu buzele una dintre cicatricele lasate de gloante si de operatie. Uite, sunt o multime de cadouri aici!
Saruta incet fiecare cicarice si atingerea il face pe iubitul sau sa tresara si sa geama inebunit de placere. Urmele gloantelor sunt inca atat de recente si de sensibile incat senzatiile pe care i le ofera sunt mai puternice ca niciodata. Trupul incepu sa-i tremure apoape necontolabil cuprins de o dorinta inebunitoare. Il trase pe Eiri spre el si-i sopti fierbinte in ureche:
-Te vreau . . . Acum!
Afara s-a luminat de mult de ziua. Eiri se ridica incet din pat.Iubitul lui nu mai este langa el. Privi in jur si-l vazu stand pe varenda. Imbraca un slip si merse si el afara. Se uita peste umarul lui Shuichi care citeste din ceva ce pare un caiet vechi.
-Ce faci aici?
-Am gasit asta in noptiera. Citeste!
L-a ascultat si a ramas uimit cand a inteles ce a gasit.
"Am cunoscut in zilele astea ceea ce nu credeam ca mai poate exista pentru mine, cea obligata de traditie sa ma casatoresc cu cel ales
de familia mea. Am cunoscut iubirea si parca in viata mea a rasarit soarele. Nu stiu ce am sa fac mai departe, dar vreau sa lupt pentru
iubirea mea. Am sa fac tot ce am pot pentru ca soarele din viata mea sa nu dispara. Sper ca cei tret copii ai mei vor putea sa-si
urmeze inima atunci cand vor alege cu cine isi vor petrece viata, ca vor alege sorele. Maine plec spre casa si sper sa reusec sa-mi castig libertatea mea si a copiilor mei."
-E jurnalul mamei . . . Stiai ca a locuit si ea aici?
-Vag . . . eram mic.
-Hai! Vii in apa?
Aproape l-a dus in brate pana unde valurile lovesc nisipul. Nu vrea sa-l vada iar cuprins de triste gandinduse la "ce ar fi fost daca". L-a aruncat pur si simplu din brate cand au ajuns la apa mai adanca.
-Asa deci? Bine . . . a spus celelalt improscandul cu apa.
S-au balacit si s-au jucat in apa pana aproape de ora pranzului, apoi s-au apucat sa pregateasca bagajele pentru a doua zi, cand trebuie sa se imbarce pentru cruaziera.
Shuichi isi tranti bagajul pe patul din cabina. Priveste incaperea in care el si iubitul lui vor petrece urmatoarele trei luni. Ii sari lui Eiri de gat facandu-l sa scape manerul trolerului, care cazu cu zgomot pe podea.
-E minunat aici. Abia astept sa fim doar noi doi pentru urmatoarele trei luni.
-Zau? ! Atunci ar trebui sa incercam cat de bun este patul, ii raspunse luandu-l in brate si sarutandul.
-Ah! Yukiiiiii !
Ofta.Privi marea si un sentiment neplacut il cuprinse.Ceva lipseste si stie exact ce. Iubitul lui nu este langa el. Cu o zi inainte s-au certat , iar Shu si-a petrecut toata seara la cinematograful navei. Nu stie la ce anume s-a uitat , dar este convins ca, daca in cabina ar fi existat o canapea nu ar fi dormit noaptea trecuta in acelasi pat.
Dimineata avusese grija sa se trezeasca inaintea lui, isi luase laptopul si plecase la restaurantul frantuzesc, apoi direct la biblioteca, unde scrisese toata ziua,fara sa se intoarca in cabina nici macar la pranz.
Acum este seara si si incepe sa-l deranjeze faptul ca nu l-a vazut astazi deloc.
Sunt plecati de aproape o saptamana in cruaziera si a crezut ca va fi: " un fel de vacanta la mare in care te plimbi de pe o mare pe alta cu casa cu tot ", sau cel putin asa spunea iubitul lui. In parte fusese asa. De obicei marea are efecte diferite asupra fiecaruia dintre ei. Pe el destul de calm si linistit, atmosfera marina, soarele si valurile il umplu de o nestavilita energie,I ar pe Shuichi, atat de energic in mod normal, toate acestea il tuflesc de tot. Dupa cateva ore de stat la soare abia are putere sa se tarasca in pat si nu face decat sa doarma, cel putin timpul echivalent celui petrecut pe plaja, iar asta dureaza cateva zile la rand. De asta data lucrurile nu au stat chiar asa. Din cauza tuturor celor intamplate in ultimele luni efectul asupra lui Eiri fusese estompat, iar asupra lui Shuichi exacerbat. Dupa prima zi de plaja s-au simtit atat de obositi, incat au hotarat ca vor renunta sa mai faca asta, cel putin cateva zile. Prin urmare timpul lor se impartise intre dragoste, somn si masa. Abia ieri s-au hotarat sa viziteze facilitatile enormei nave. Are marimea unui cartier de locuinte si este dotat cu cateva restaurante, doua sali de cinema, biblioteca, multe magazine, sala de fitnes, sali de jocuri, piscine cu valuri si fara valuri, baruri , cofetarii, sali de concerte si cam tot ce puteau dori cei care plecau in cruaziera.
Marea e aproape pustie. Departe , la limita orizontului se vad doua nave abia conturate.Tarmul a ramas in urma si par a fi rupti de lume. In peisaj doar valurile se misca lovind coca navei. Uneori cate un pescarus ratacit se opreste pentru a se odihni, apoi pleaca iar spre mal. Alteori mai apare din valuri spinarea unui delfin,care urmeaza vasul. In rest, nimic din afara nu pare sa vrea sa stie de cei plecati in vacanta.
Soarele apune incet imbracand marea in voaluri de purpura. Pana si spuma valurilor este trandafirie. Un val de nostalgie cuprinse sufletul lui Eiri. In urma cu zece zile la ora apusului isi jurau credinta in fata soarelui. Rosteau cuprinsi de iubire promisiunea casatoriei...Iar acum sunt certati . . . Si nici macar nu-si aduce aminte de ce s-au certat. Un soi de durere sfasietoare puse stapanire pe inima lui.Ii este mai dor de el acum, dupa nici treizeci de ore, decat a-i fost atunci cand au fost despartiti saptamani intregi. O porni hotarat spre cabina.
Shuichi este complet deprimat, ca de fiecare data cand se cearta cu iubitul sau. Aseara, cand s-a intors de la cinematograf, Eiri dormea deja. Nu a avut curajul sa-l trezeasca pentru a-si cere scuze. Daca ar fi avut o canapea in cabina ar fi dormit pe ea. Nu aveau insa la dispozitie decat doua fotolii si chiar nu credea ca poate sa doarma intr-un fotoliu. Se ghemuise cuminte la marginea patului. A sperat ca-si va putea cere iertare dimineata, dar se trezise singur in camera. Iubitul lui plecase deja. A hoinarit toata ziua prin toata nava in speranta ca-l va gasi. Nu se intamplase asta.
Acum la revenirea in cabina a observat ca lipsesta laptoplul. Simti ca-i vine ameteala. " Oare a plecat . . ." Simtii ca lumea se invarte cu el cu tot.
Se tranti pe pat plangand. Sperase din tot sufletul ca dupa casatorie nu se vor mai certa, dar se intamplase ca de obicei. Se intreba disperat , pentru a cine stie cata oara, daca a fost parasit.
Continua sa planga disperat mai mult de o ora. S-a oprit doar cand a simtit ca-i plezneste capul de durere. Se apuca sa caute in sertar un analgezic, dar gasi intai un flacon cu somnifere. Il privi o clipa si se intreba daca nu ar fi cazul sa inghita unul si sa se linisteasca. Resprinse urgent ideea. Gasi analgezicul, inghitii doua pastile si putin mai tarziu adormi.
Eiri deschise usa cabinei si in prima secunda incremeni. Iubitul sau sta ghemuit pe marginea patului, cu ochii inchisi, iar pe noptiera este un flacon de somnifere si un pahar de apa gol. Puse laptopul pe podea si se repezi spre pat ingrozit. Shuichi respira normal si pare ca doarme linistit. Lua tubul de somnifere si-l desfacu. Se calma imediat. Este sigilat. Il aseza la loc pe noptiera, apoi se apleca asupra celui care doarme. Il saruta usor pe buze. Sunt sarate, ca de obicei cand plange si lacrimile ii uda gura. Il mai saruta o data, de asta data indelung, pentru ca sarate sau nu buzele lui au cel mai delicios gust intalnit vre-o data.
Se trezi si-i intoarse sarutul, apoi ii cuprinse gatul cu bratele. Ii zambi timid:
-Ma ierti. Yuki?
-Tu trebuie sa ma ierti. A fost o prostie sa ma cert cu tine aiurea.
Cantaretul il saruta iar, apoi se lipi de el.
-De ce ne-am certat?
-Nu mai tin minte.
-Nici eu.
.Se amuzara, continuand sa stea imbratisati, bucurosi ca sunt impreuna.
-Nu ne-am mai certat de mult timp ...
-E prima cearta de cuplu casatorit . . . Oamenii casatoriti se mai si cearta , nu-i asa?
-Da . . . Si atunci de ce ai plans atat de mult?
-Am crezut ca m-ai lasat aici si ai . . . ohhh!
S-a pierdut cuvintele intr-un geamat cand buzele celuilalt i-au sarutat gatul. A simtit ca se topeste de placere.
-Ah . . . Yuki
-Si unde credeai ca pot pleca? Suntem pe o nava , in largul oceanului.
-Nu stiu . . . M-am speriat.
-Of . . . ce prostut esti uneori, dar si tu m-ai speriat .
Shuichi se dezmetici si deveni atent. Il privi intrebator. Eiri zambi:
-Ce aveai de gand sa faci cu somniferele?
-A . . . am vrut sa iau unul, dar mi-am amintit ca medicul a zis ca ar fi mai bine sa le evit, daca se poate.
-Daca ai nevoie de un somnifer, iti pot oferi eu unul imediat.
In cateva secunde hainele lor zburara prin toata cabina. Incepu sa-i sarute umerii si gatul, primind de la iubitul sau acelasi delicios tratament.
-Ah . . . Yuki . . .Sunt al tau . . .Fa ce vrei cu mine.
Cu ultimile sclipiri de luciditate, inainte ca pasiunea sa-l imbete complet, scriitorul se gandi ca era complet invers. Ceea ce simte pentru micutul cantaret, combinatia de duiosie, nevoia de a-l proteja, iubirea fierbinte si focul pe care orice atingere il toarna in vene, fac sa fie robit iubitului sau fara drept de apel.
Mai tarziu au continuat sa stea imbratisati, savurand sfarseala cea urmat valurilor de placere care le-au strabatut trupurile.
Pe jumatate adormit Shuichi isi saruta iubitul pe umar:
-Yuki . . . in noaptea asta ma tii in brate?
-Sigur, dragul meu.
-Azi dimineata am vrut sa-ti cer iertare, dar plecasesi deja. A fost atat de trist sa nu te simt langa mine . . .
Eiri il cuprinse mai bine in brate si-l saruta pe frunte:
-Acum sunt langa tine.
-E atat de bine . . . Mi-e foarte somn . . .
Celalalt vru sa-i spuna ca ar trebui sa manance ceva, dar privirea ii este atat de incetosata si arata atat de epuizat, incat renunta. Trase patura peste amandoi si il mangaie pana simti cum trupul i-se inmoaie complet , cuprins de un somn profund.
Ceea ce micutul cantaret nu stie ,I ar iubitul lui nu are de gand sa-i spuna este ca, de fapt si cu o noapte in urma au dormit imbratisati.
Seara, cand s-a intors de la cinematograf , Eiri nu dormea. Suparat inca si foarte putin dispus sa asculte scuze si lamentari ,s e prefacuse pur si simplu. Nu reusise insa sa adoarma. Mult dupa ce iubitul lui adormise statea inca privind tavanul si gandindu-se la viitorul sau roman. Atunci Shuichi sau se intorsese in somn si se lipise de el. Ii rostise numele si-si incolacise bratele in jurul gatilui, punandu-si capul pe pieptul lui. Cam in pozitia asta dormeau de obicei.
O clipa se gandise sa-l respinga, dar se razgandise si-l luase in brate. Curand mirosul trupului, suflul respiratie pe gatul sau, si ritmul batailor inimii fiintei celei mai dragi din lume , ii alungasera insomnia. Dimineata plecase de langa el cu oarecare parere de rau.
Nu. In mod sigur nu are de gand sa recunoasca asta vre-o data asta. Si asa, Shuichi stie, sau cel putin simte ca doar cu o privire umeda si cu o mangaiere ii poate alunga orice suparare. Nu are de gand sa-i spuna ca nu poate dormi noaptea, daca nu-l tine in brate.
Se intinse lenes in pat si se opri speriat cand nu simtii langa el decat perna. Se ridica si privi in jur. Pe noptiera sta o hartie. O citi: " Sunt la sala cu Val si Alex. Te iubesc! "
Zambi . . . Val si Alex . . . Cei doi au aparut doar de cateva zile in viata lor, dar este cumva ca si cand s-ar cunoaste de-o viata.
Savura clipele de liniste si singuratate oferite de noii lor amici. Situatia ii convine dintr-un punct de vedere, dar exista chestii mai putin placute.
Traversarea oceanului reduce destul de mult posibilitatile de distractie. Pentru Shiuchi restaurantele, magazinele si cinematografele sunt destul de plictisitoare si nici Eiri nu prea este adeptul unor asfel de distractii. Acest lucru i-a fortat sa-si petreaca timpul mai mult in piscina sau in pat.
Ideea de a-l avea pe iubitul lui doar pentru el ii place scriitorului la nebunie. Adora sa-l tina ore intregi in pat fara sa-i fie teama ca vor intarzia cine stie unde , sau ca va bate cineva la usa lor, sau mai rau,ca se va trezi cu Thouma in dormitor.
Nu crezuse niciodata ca dupa atatia ani de cand sunt impreuna va fi mai indragostit decat le inceput si-l va dori cu si mai multa ardoare decat in prima lor noapte de iubire, ca acel trup micut, parca mai fragil decat inainte, va fii o vesnica ispita irezistibila pentru el.
Adevarul este ca-i plac si aceste clipe in care poate sa fie singur si sa nu mearga cu micutul zapacit cine stie pe unde, doar pentru nu al vedea bosumflat si plictisit. E bine ca Shu are acum amici cu care sa se plimbe si sa palavrageasca.
Pe cei doi i-au vazut chiar din prima zi la piscina si pe coridor, pentru ca au cabinele pe aproape de a lor. Ar fi fost destul de greu sa nu-i observe, cei doi sunt un cuplu foarte reusit.
Ea este satena cu par ondulat , ochi caprui, migdalati si trasaturi regulate de o frumusete angelica. El este blond cu ochii verzi si este foarte dragut.
Se tin tot timpul de mana si iubirea li se citeste in priviri. Nici ei nu aveau prieteni si erau singuri la restaurant, la plaja si la plimbare.
Cu cateva zile in urma erau la piscina, iar Shuichi alerga spre trambulina si se ciocnise de ea, care tinea in maini doua cornete de inghetata. Evident inghetata ajunsese pe costulul ei de baie, pe jos si in parul cantaretului. Au urmat, desigur tone de scuze si de autoanvinuiri de neatentie, dar a fost si inceputul unei amicitii.
Eiri este incantat ca cei doi nu au dat navala in viata lor. Nu le-au batut la usa niciodata, si nu au spus chestii de genul "ne vedem in locul x la ora y", ci "maine la ora Y s-ar potea sa fim in locul X". Asta chiar ii place foarte mult, pentru ca s-a obijnuit sa nu aiba nici o restrictie temporala si nici nu vrea sa apara chestii de acest gen pana la sfrasitul cruazierei.
Se intinse in pat iar, cu gandul sa doarma sau macar sa mai leneveasca putin.
Shuichi intra incetisor in cabina , cu grija sa nu faca nici cel mai mic zgomot , pentru a nu-si trezi iubitul. Pasi pe langa pat cu gandul sa ajunga la baie, dar simti brusc cum ii este prinsa incheietura maini.
-Te-ai intors? inteba scritorul tragandu-l spre el .
Poarta un sort verde si un tricou albastru , larg care a alunecat , lasandu-i un umar gol. Parul ii este umed si cifulit, iar o picatura de transpiratie ii aluneca pe tampla dreapta. Este atat de atragator, ca iubitul sau simte ca-si pierde respiratia privindu-l.
-Ce aveai de gand sa faci?
-Un dus . . .
-Aha . . . murmura cuprinzandu-i talia cu bratul si lipindu-l de el.
-Sunt murdar si lipicios, Yuki! protesta cantaretul
Iubitul lui , insa, nu pare sa auda. Isi lipeste buzele de umarul dezgolit, inebunit de gustul pielii transpirate.
-Sunt ude si hainele pe mine . . . mai sopti neconvingator.
Celalat paru sa-si recapete luciditatea pentru o clipa. Zambi malitios:
-A . . . sunt ude . . . cu atat mai bine. Le scoatem!
Si hainele au zburat pe podea in urmatoarele secunde. Cantaretul a vrut sa mai spuna ceva, dar in acel moment senzatia pe care i-o da limba iubitului sau traversandu-i pieptul si abdomenul facu soapta sa se transforme intr-un geamat infundat de placere. Renunta sa protesteze si isi incolaci bratele in jurul gatului lui Eiri, cautandu-i flamand gura. Il saruta indelung facand gandurile amandurora sa se topeasca in pasiune.
A trecut ceva timp, iar Shuichi sta intins pe perna cu ochii inchisi. Exercitiile din sala de fitnes, urmate de portia generoasa de placere oferita de iubitul sau, pe nesteptate, l-au facut sa se simta toropit. Scriitorul sta intr-un cot si-l priveste. Il mangaie cu varful degetului , urmand conturul fetei,apoi profilul ,cand ajunse la buze il saruta usor.
-Se pare ca o ora de fitnes si o partida de amor au fost cam mult pentru tine. Nu mi-am dat seama ca esti atat de obosit. Iarta-ma!
-De ce? A fost grozav! Ii raspunse zambind si privindu-l printre gene.
-Oricum doar tu esti vinovat. Uneori cred ca Seyren a avut dreptate la petrecere.
-Seyren?
-A spus ca arati periculos de bine.
-Atunci . . . Imbracat in haine de firma . . . poate aratam bine, dar acum sunt ciufulit transpirat si . . .
- Si de o mie de ori mai atragator. Esti mult, mult prea atragator, ilegal de atragator . . . Iar ilegalitatile trebuie sa fie pedepsite, spuse si-l cuprinse in brate, aproape inabusindu-l in sarutari pline de o nesfarsita pasiune.
De data asta Shuichi se simte complet epuizat. Cu ultimul strop de energie incerca sa se ridice din pat, dar se prabusi iar in asternut.
Eiri il privi mirat
-Ce ai de gand?
-Sa fac un dus . . . sunt lipicios . . .
-Oh . . . ai o idee fixa cu dusul ala.Bine . . . spuse ridicandu-se cu parere de rau din pat.
Intra in baie, potrivi temperatura dusului si il lasa sa curga. Scoase dopul tubului de gel de dus, apoi lua un prosop si-l aseza pe pat.
-Ce faci , Yuki?
Nu-i raspunse , il ridica in brate si-l duse in baie. Il aseza in sezut pe podea si ingenunche in fata lui. Turna gel de dus pe un burete, apoi incepu sa-i spele trupul amortit de oboseala.
Se amuza observand cum apa calda si spuma fina si parfumata ii accentueaza si mai mult toropeala, pana cand somnul il cuprinde complet. Il clati bine de clabuc, apoi il lua in brate si si-l intinse pe prosopul de pe pat. Ii sterse apa de pe corp cu blandete, apoi il imbratisa si trase patura peste amandoi.
Acum are sa capete portia suplimentara de somn, pe care o dorise ceva mai devreme.
Au dormit pana aproape de pranz. Primul s-a trezit Shuichi si s-a apucat sa-si convinga iubutul sa mearga la masa, apoi la piscina, unde stie ca vor fi noii sai amici.
Alex sta intins pe un seslong, iar logotnica lui face pluta in piscina. Eiri se aseza pe seslongul de langa tanarul barbat:
-Deranjez?
-Nu, Val nu are de gand sa vina aici. Ii place sa stea tot timpul in apa.
-Ca si lui Shu . . . Par foarte fericiti.
Cei doi se joaca acum in apa si se stropesc. Brusc Shuichi aluneca pe fundul piscinei si nu mai iesi la suprafata.Speriata fata il prinse de mana si il scoase din apa ca pe un pisic. Il scutra ingrijorata :
-Ce gluma este asta? M-ai speriat!
Dupa ce s-a oprit din tusit tanarul a reusit sa ingaime:
-Nu stiu . . . sa inot . . .
O bomba daca ii cadea Valentinei in cap si nu ramanea mai traznita.
-Cum adica nu stii sa inoti ? ? !
Se intorse spre Eiri mirata:
-Acum fara gluma . . . Chiar nu stie?
Acesta zambi putin jenat;
-Nu . . . nu stie
-A . . . nu-i nimic il invat eu!
Prima lectie de inot luata da solistul trupei Bad Luck se dovedi un adevarat fiasco . Val se chinui sa-l convinga sa se relaxaze si sa-si lase corpul sa plutasca, pentru inceput in voia apei. Zadarnic. Temator el se incorda tot si nu reusea decat sa se duca la fund ca un bolovan. Tanara incerca de pomana sa-i explica ca desi l-a dus in partea adanca a piscinei, ea este acolo si nu poate pati nimic. In momentul in care nu mai simte fundul bazinului sub talpi, cantaretul intra in panica si toate eforturile ei de a-l calma se duc de rapa.
De pe malul piscinei Yuki ii priveste amuzat.
-Nu ai de ce sa te temi, spuse Alex. Ea chiar este o inotatoare de exceptie.
-Si se pare ca are o rabdare de fier. Eu renuntam de mult.
-Sa renunte? Nu! Cred ca nu stie sa renunte. Pana la finalul cruazierei iubitul tau va inota perfect. Sunt absolut convins .
Scriitorul il privi mirat. Tipul pare foarte serios cand vorbeste. El s-ar fi umplut de nervi si ar fi renuntat la aceea lectie de inot de mult, dar fata asta chiar nu stie sa renunte. "Oare chiar il va invata? "
Pana seara Shuichi reusi uluitoarea performanta de a face pluta, dar numai cu Valentina langa el daca ea se indeparteaza, el se scufunda urgent. Daca , odata cu inserarea nu ar fi venit si frigul, iar logotnicul ei nu ar fi spus ca ajunge, ar fi continuat sa incerce cumva sa-l faca sa se mentina la suprafata apei.
Au hotarat sa cineze impreuna la restaurantul frantuzesc. Totul a decurs perfect, sau cel putin asa credeau cei trei barbati, Val insa, desi zambitoare si aparent bine dispusa nu este, de fapt prea incantata. Pe tot parcursul diminetii o tipa imbracata intr-un costum de baie sumar, fardata ca o masca si cocotata pe tocuri enorme, poate pentru a compensa statura foarte mica, s-a tot uitat la ei. Ochii aceia conturati din greu cu sclipici s-au tot mutat de la unul la altul ore intregi. Nici unul dintre baieti nu pare sa o fi observat, dar ea a vazut. Se stramba nemultumita" Oh . . . Barbatii astia".
Acum tipa cea micuta si strident fardata este la restaurant si iar ii priveste insistent. O clipa simtii ca ia foc, dar isi tempera reactiile.
Putin mai tarziu un chelnar se apropie de masa lor cu o frapiera cu o sticla de sampanie foarte scumpa in ea.
-Domnisoara, spuse el foarte afectat, aratand spre cea care-i starnise suspiciuni Valentinei, vrea sa le ofere domnilor aceasta sticla de sampanie deosebita, provenita din pivnitele familiei ei.
Brusc ochii lui Yuki aruncara scantei, dar Alex ii facu semn sa o lase pe logotnica lui sa rezolve totul. Acesta zambi spre " domnisoara " , apoi se intoarse spre chelnar :
-Spunei domnisoarei ca domnii sunt cu mine si eu nu accept bautura ei.
-Dar dansa este mostenitoarea unui celebru lant de hoteluri si magazine. Ar trebui sa fie o onoare sa . . .
O furie rece se simtii in glasul tinerei.
-Iar eu sunt Valentina-Maria Avila si nu este nici o onoare sa suport o asemenea comportare.
Alex puse pe masa banii pentru ceea ce consumasera pana in acel moment si ii zambi celei pe care o iubeste.
-Las-o! Hai sa mergem!
La randul sau Shuichi simti nervozitatea sotului sau si-l prinse de mana. Stie ca gestul individei necunoscute l-a enervat si ca nu este obijnuit sa-i fie problemele rezolvate de o femeie, dar numai amica lor poate rezolva situatia asta. O femeie poate fi infruntata numai de o alta femeie.
-Ce ziceti? Mergem la o cofetarie?
-Buna idee, Shu, spuse fata.Si eu vreau ceva bun! Eventual o inghetata mare de caramel.
Fiecare isi trase iubitul de mana si-l scoase afara din restaurant.
Acest capitol este scris Mitsukai Yoru, a fost postat de ea pe celalalt site, a fost de acord sa-l postez eu acum, dar ma simt datoare sa precizez ca este scris de ea. Profit de ocazie sa-i multumesc pentru ajutor!
Capitolul 24: Pe aripile mortii
Partea I
Straina ii urmareste cu privirea si zambeste siret. Stie ce trebuie sa faca pentru a pune mana pe ce doreste. Totdeauna a primit ceea ce a vrut si niciodata nu s-a dat inlaturi de la nimic. Yuki simte cum privirea apasatoare ii urmareste. Isi strange iubitul de mana si ies din restaurant alaturi de noii lor prieteni. Este vacanta lor si nu are de gand sa lase pe nimeni sa o strice. Ajunsi pe puntea vasului, se opresc putin sa admire trandafirul purpuriu ce-si revarsa suavele reflexii in undele nostalgice ale oceanului. Cele doua cupluri privesc pierdute acel apus celest, ce-si imbiba frumusetea in inimile lor. Parca amintirile le invadeaza mintea ca o briza ce scutura frunzele copacilor. Yuki isi priveste iubitul si zambeste. Shuichi este atat de pierdut in acel peisaj mirific, incat nu rezisti sa nu-i admiri chipul de inger.
-Yuki...O sa fim intotdeauna impreuna, nu-i asa? Pana cand moartea ne va desparti. Nu vreau sa pleci de langa mine niciodata. As muri fara tine...Pentru mine nimic nu e mai important ca tine. Tu esti totul...esti aerul meu...As renunta la tot, de la muzica pana la viata mea numai...nu ma parasi !
Romancierul ramane surprins de cuvintele cantaretului. De ce pomeneste de despartire? Desi nu a recunoscut niciodata in fata solistului si el il iubeste la fel de mult. Fara el , totul ar capata un alt sens. Inima sa ar fii din nou plina de cenusa din cauza iubirii ce s-a topit. Nu, in niciun caz nu se va despartii de singura persoana ce l-a invatat cu adevarat ce este dragostea.
Se apropie de Shuichi si-l cuprinde in bratele sale, lasandu-l pe baiat sa-si sprijine capul pe pieptul sau. Mana scriitorului se plimba prin parul rozaliului, facandu-l pe acesta sa tremure la fiecare atingere a degetelor iubitului sau. Ii prinde fata intre palme si-l priveste pierdut in ochii sai violeti. Doua lacrimi curg pe fata sa plapanda si cad pe pieptul lui Yuki. Acesta nu intelege ce se intampla cu iubitul sau.
-Hey, Shu, ce ai? Te simti bine? De ce plangi? intreaba Yuki mirat. Gata, linisteste-te. Nimeni nu o sa te abandoneze si mai ales eu ! Sti bine ca nu as face asta niciodata! Nu mai vreau sa te vad bolnav , asa ca sterge-ti lacrimile si vreau sa vad zambetul prostutului meu rasfatat!
Yuki isi apropie buzele de ale cantaretului si-l saruta apasat cateva minute, apoi il strange la pieptul sau.Shuichi se ghemuieste in bratele puternice ale scriitorului, stiind ca acolo nimeni nu-l poate rani. Este ca intr-un castel si el se simte printul de .
Insa ceea ce nu stiu ei este ca, de dupa coltul navei doi ochi ii urmaresc neincetat.
-Niciodata! Nu il voi lasa pe Shuichi in bratele idiotului de Yuki. El e al meu. Nu il voi da nimanui. Decat sa il vad cu altul sau alta, mai bine il ucid! se auzi o voce de femeie. Este aceeasi de la masa, aceeasi de pana acum.
Obsesia sa pentru solist s-a transformat de mult in nebunie. Si-ar fii dorit nespus de mult sa-l aiba langa ea. Chiar daca ar fi trebuit sa-i faca rau, ideea fixa de a-l avea numai pentru ea o transforma inr-o persoana fara suflet.
-Yuki, spune Shuichi, mi-am uitat telefonul pe masa din restaurant. Ma duc sa-l iau, asteapta-ma aici.
-Ametit, ca intotdeauna...zambi scriitorul
Il apuca pe Shuichi de mana si-l trase la el in brate.
-Intai vreau ceva ca te las sa pleci! Apoi vreau rasplata la noapte, ca m-ai facut sa astept. Doar asa poti sa te duci.
Shu se inrosii putin si il saruta pe Yuki, lasandu-l si pe acesta cu gura cascata.
-Am plecat, zambi solistul.
In restaurant este pustiu. Luminile deja s-au stins. Trebuie sa fie deschis iar la miezul noptii. Mergand printre, simte cum cineva ii cuprinde mijlocul cu bratele. Se opreste putin infricosat, apoi zambeste siret. Se intoarce incet si cuprinde corpul de langa el, sarutandu-l apasat. Cand cele doua trupuri erau lipite unul de altul ,Shuichi se opreste .
-Yuki, de cand...Nu se poate! spuse solistul pipaindu-i sanii acelei persone.; Yuki de ce nu mi-ai spus? Esti...femeie? Coboara mainile pana in zona intima a persoanei si ramane stuperfiat. Ia stai, tu nu esi Yuki. Cine esti? tipa solistul.
-Sunt persoana care te iubeste cel mai mult! Ma numesc Jessica McKenny si sunt cea mai mare admiratoare a ta. Am aflat ca ai sa vii in aceasta vacanta si am zis sa nu ratez o intalnire cu tine. Esti mult mai frumos in realitate! zice femeia mangaindu-i fata lui Shuichi. Paraseste-l si vino la mine. Am sa am eu grija de tine si nu te voi face sa suferi niciodata.
-Esti nebuna? Da-mi drumul! Sa ma despart de Yuki, ce te face sa crezi ca voi face asta pentru o necunoscuta ca tine, care nici macar onoare nu are? Pleaca din fata mea, mai zise Shuichi si o impinse fugind din restaurant.
Ceea ce nu stie el este ca ca sarutul lor a fost surprins de unul din body-guarzii femeii si reuseste sa-l compromita destul de mult pe cantaret. Fuge spre punte, unde il zareste pe iubitul sau. Cum are sa dea ochii cu el si sa-i spuna ca tocmai s-a sarutat cu cineva. Nu, fara nicio indoiala el nu trebuie sa afle asta. Se apropie cu pasi marunti de Yuki si se uita la el rusinat. Nu are de gand sa ridice privirea pentru ca aceasta il tradeaza, insa romancierul il cunoaste destul de bine si observa ca pe fata lui si-a facut loc o umbra de tristete. Nu-i zice nimic, ci il ia de mana, luandu-si la revedere de la celalat cuplu de indragostiti si plecand in camera lor. Pe drum niciunul nu scoate niciun sunet. Suspinul inecat al lui Shuichi il pune destul de mult pe ganduri pe scriitor. Ce s-a intamplat cu iubitul sau? Trebuie sa afle cine l-a adus in starea asta. Il va omori pe individ. Ajunsera in fata camerei. Yuki deschide usa si-si trage partenerul inautru.
-Ce a patit bombonica mea roz de e asa trista? Cine mi-a suparat iubitul? Lasa ca te fac eu sa uiti...
Shuichi nu-i raspunde nimic, ci sare in bratele sale plangand. Il tine strans de gat ca si cum ar face-o pentru ultima oara. Se simte atat de vinovat incat nici nu poate sa-l sarute. Il impinge pe scriitor si vrea sa iasa din camera, insa Yuki il prinde de mana si-l tranteste in pat.
-Unde vrei sa pleci? Nu mai tii minte promisiunea ta? Ca ai sa ma rasplatesti pentru ca m-ai facut sa astept? Acum vrei sa fugi de mine?
Yuki isi desface nasturii de la camasa si ii da jos tricoul baiatului, incepand sa-l sarute bland pe corp. Shuichi tremura sub atingerile pline de pasiune ale scriitorului. Insa nu poate. Tocmai s-a sarutat cu cineva si acum sa se culce cu scriitorul? Nu, in niciun caz nu are de gand sa faca asta, asa ca il indeparteaza pe Yuki si se intoarce pe marginea patului. Romancierul ramane un pic derutat. Insa cuvintele pline de durere ale cantaretului il reduc la o tacere profunda.
-Nu...Astazi nu vreau sa simt mangaierile tale! Imi pare rau, nu pot. Iarta-ma!
Yuki se uita la el si coboara din pat, luandu-si camasa pe el si iesind din camera fara sa zica nimic. Il lasa pe Shuichi cu lacrimi in ochi, abandonat. Solistul se simte pustiu. Are nevoie de atingerile scriitorului, de mangaierile sale. De ce trebuie sa i se intample asta numai lui? Inchide ochii incercand sa adoarma, insa este mult prea greu sa uite tot ce s-a intamplat in acea zi.
De cealata parte, romancierul merse la barul vasului asezandu-se pe scaunul din fata mesei. Inca se mai gandeste la respingerea din partea lui Shuichi ce-i provocase destul de multa suferinta. Nu suporta sa fie indepartat. Langa el se aseaza o domnisoara foarte bine imbracata. Este chiar fata ce i-a tot urmarit pana atunci si care l-a sarutat pe Shuichi. Ii intinde un plic zambind.
-Iubitul tau nu te mai baga in seama, poate pentru ca eu l-am satisfacut mai bine.
Yuki o priveste rece. Un fior teribil ii strabate corpul fetei, insa se abtine sa nu tremure.
-Sa nu uiti ce-ti zic acum. Daca te atingi de Shuichi chiar si cu un deget, te arunc in ocean si am grija ca trupul tau sa ajunga hrana la rechini si sa nu fie gasit niciodata!
-E prea tarziu. Deschide plicul si ai sa vezi de ce iubitul tau te respinge. Ce se intampla? Nu ai curaj sa vezi ca esti un mare idiot?
Scriitorul se uita la ea si deschide linistit plicul. Stie ca sigur e o minciuna, doar niste balmajeli de ale fetei. Scoate din plic o fotografie. O priveste si ramane ingrozit. Scapa paharul din mana, care la contactul cu pamantul face un zgomot ingrozitor. Ca inima lui Yuki, si acesta s-a spart in sute de cioburi imprastiate peste tot. Inca nu ii vine sa creada. Iubitul lui se saruta cu alta fata. Nu este adevarat, nu poate sa fie adevarat. Shuichi l-a inselat.Se ridica de la bar si pleaca fara sa zica nimic. Fata zambeste sarcastic ridicandu-se de la masa si plecand si ea la randul sau.
Capitolul 24 patea a doua
aceas precizare ca in cazul primei parti, este scris de Mitsukai Yoru si postat cu aprobarea ei.
Pe hol Yuki merge ingandurat tinand in mana poza si privind-o deceptionat. Ajunge in camera si ezita sa intre. ll va intreba pe el daca ceea ce a vazut e adevarat; stie ca trebuie sa faca asta. Daca totul e doar o minciuna? Dar i-ar spune daca ar fi adevarat. Si chipul sau din poza, arata aceeasi satisfactie ca atunci cand se saruta cu el. Aceeasi fata nevinovata, gata sa cedeze in fata scriitorului. Il doare atat de rau. Intra in camera si se opreste privindu-l pe Shuichi. Acesta sta in pat si doarme. Pare un inger acolo. Luna isi revarsa razele pe chipul sau, luminandu-i parul si facandu-l sa para un rubin stins. Ochii sai inchisi sunt cufundati intr-un somn adanc. Mai misca buzele din cand in cand murmurand ceva, dar este cu neputinta sa intelegi. Deodata se aude un bubuit. Yuki tresare si iese pe hol. Nu se observa nimic Totul pare in regula. Shuichi se trezeste si el speriat. Sta la marginea patului cu fata cuprinsa intre palme tremurand, cand il observa pe scriitor. Se ridica si merge spre el, cu gandul sa-si ceara scuze pentru ce a facut, insa cand sa-si prinda mainile in jurul gatului acestuia, romancierul il respinge.
-Ia loc, ii mai zice acesta asezandu-se pe fotoliu.
Cantaretul il priveste si se aseaza in fata sa pe pat . Romancierul ii intinde plicul cu poza, privindu-l trist si dezamagit.
-Vreau sa-m explici ce inseamna asta. E adevarat Shuichi? Fotografia aia e trucata sau...?
Cand scoate poza, Shuichi inlemneste. Se uita la ea si simte cum lacrimile ii brazdeaza fata. Ce are sa-i spuna acum cantaretului? Din poza pare ca si el se bucura de sarutul acela. Da drumul fotografiei si lasa capul in jos. Nu stie ce sa-i spuna. Nu-l poate minti, pentru ca fata il da de gol, dar cum sa ii spuna ca s-a sarutat cu cineva, desi el nu a avut intentia sa faca asta.
-Eu..eu...Imi pare rau, zice acesta plangand si cazand in genunchi in fata romancierului, nu am vrut sa fac asta, te rog nu ma uri. Te implor...Yuki...
Scriitorul se uita la el dezamagit. Se apropie si ii da o palma peste fata. Obrazul i s-a inrosit. Ochii deja au inceput sa picure lacrimi ce isi scurg veninul peste fata inrosita a cantaretului. Nu il doare palma, in schimb sufletul sangereaza.
-Iesi! Sa nu-ti mai vad chipul deplorabil! Iesi, am zis! Mi se face scarba de tine.Nu-mi spune mie ca nu ai vrut. Dar in brate stii sa tii acea persoana, nu? Ochii stii sa-i tii inchisi.Si ma iei pe mine cu n-am vrut...Cati ani crezi ca am, trei?...
Din intamplare prin fata camerei trece Val. Aude tipetele pline de disperare ale lui Yuki si-l vede pe Shuichi iesind plangand din camera. Pare atat de trist. Lacrimile i-au invadat chipul, ca o ploaie de durere ce se scurge din sufletul sfasiat. Se simte atat de vinovat. Ce poate sa zica? Yuki are dreptate.
Val se uita trista la el si intra in camera lui Yuki. Il vede pe acesta in genunchi, dand cu pumnul in podeaua rece. Se apropie de el si il priveste deceptionata. Langa acesta vede poza cu Shuichi si acea fata straina sarutandu-se. O ridica si se uita atenta la ea. Cursurile de jurnalism pe care le-a facut ii permit sa vada adevarul din spatele aparentelor.
-L-ai dat afara, nu? L-ai jignit, presupun...Plangea cand a iesit din camera. Ma intreb daca tu esti idiot sau doar foarte gelos? Dar daca ai fi fost doar posesiv nu ai fi facut asa ceva. Te iei numai dupa aparente, care nu sunt ceea ce crezi tu.
Romancierul o priveste rece. Ochii sai sunt ca niste sageti de gheata, gata sa omoare pe oricine indrazneste sa faca ceva impotriva lui si a iubitului sau. Insa, oare se mai pot numi iubiti, dupa tot ce s-a intamplat? Daca Val are dreptate si tot ce s-a intamplat nu este decat o eroare de a sa?
-Uita-te! Se poate observa ca poza este facuta cu blitz. Priveste diferenta de lumina dintre centru si margini. Te crezi mare destept, dar n-ai observat ca obiectivul si imprejurarile in care a fost facuta poza au tente diferite de lumina? Mai mult ca sigur poza e facuta pe intuneric. Si asta inseamna ca Shuichi sigur a crezut ca esti tu. L-ai pierdut definitiv. Nu-l meriti...Mai bine te-ai duce dupa el. Daca acea femeie l-a sarutat, sigur e in stare de mai multe.
Pe puntea vasului solistul alearga, in speranta ca va reusi sa scape de acea durere imensa. De ce trebuie sa li se intample lor toate nenorocirile? Ar fi dat orice sa fie un baiat normal. Ar fi renuntat si la trupa, numai sa stie ca Yuki va fii alaturi de el pentru totdeauna. Stie ca acesta il iubeste. Dar el ce a facut? A distrus acea iubire, a transformat-o in cenusa. Insa nu a vrut sa o sarute.
Dupa ceva timp, in care gandurile i-au invadat mintea, a ajuns la piscina. S-a oprit si a cazut in genunchi. Suspinele sale se fac auzite. Deodata simte o lovitura in spate si se prabuseste ametit. Totul se invarte in jurul sau. In urmatoarea clipa, este luat de brate si aruncat in piscina. Apa il trezeste, dar simte cum se scufunda. Inaltimea bazinului este foarte mare. Are trei metri si este special construit pentru inotatorii profesionisti.Shuichi nu se agita, ci se da batut lasandu-se in voia sortii. Se scufunda parca intr-un cosmar.
Nu mai aude nimic, nu simte. Ii pare atat de rau ca nu a apucat sa-i zica iubitului sau cat de mult il iubeste, ca e viata sa si nu l-ar insela niciodata. I-a demonstrat de atatea ori asta, dar cantaretul inca mai crede ca nu e de ajuns. Sunt ultimele secunde, clipele mortii, in care mai poate sa isi aminteasca fata ingerului sau. Parul sau blond ce-si etaleaza splendoarea in lumina diminietii, ochii sai patrunzatori ce-i fac inima sa bata, mangaierile lui pasionante cel readuc la viata iar...si iar... .Acum insa accepta ca asta e destinul sau. De ce a trebuit sa se termine asa? Tot ce si-a dorit a fost doar iubirea lui Yuki. Nu are nevoie de nimic altceva. Oboseala incepe sa puna stapanire pe el, nu mai are putere si nici nu-si mai doreste sa se zbata. Isi merita soarta...si poate ca vedetei ii va fii mai bine fara el. Inchide ochii si se lasa prada mortii. Este inconstient si se pare ca va muri.
Insa simte cum doua brate cunoscute il scot la suprafata si il intind pe punte. Vede o lumina insa nu poate sa ajunga la ea. Simte buzele dulci ale iubitului sau. O forta necunoscuta ii strabate corpul. Ar vrea sa deschida ochii, insa poate ca ar fi mai bine sa moara. Simte un gust sarat pe buze. Sunt lacrimi. Dar oare ale cui? Mana sa este stransa cu putere si sarutata de nenumarate ori. Culoare galbena a fetei insa nu vrea sa dispara. Lui Yu8ki ii e atat de frica. ii apasa pe abdomen si ii face respiratir gura la gura. Shuichi misca mana si da afara toata apa ce o inghitise, insa tot nu deschide ochii.
-Shuichi...te implor...trezeste-te! Am fost un prost. Nu te-am crezut, te-am lovit. Iarta-ma! Te implor nu ma parasi. Tu esti tot ce am mai bun, tu m-ai invatat ce e dragostea si mi-ai aratat ca banii nu inseamna nimic. Cat timp ai stat langa mine m-ai transformat in alta persoana! Iti jur ca m-am schimbat datorita tie. Poate nu ti-am spus deseori insa...te iubesc.
-Cat a mai discursul...Si eu...te iubesc
Baiatul a miscat buzele si a spus doua cuvinte care i-au redat speranta scriitorului. Isi saruta dulce iubitul si-l ia in brate strangandu-l la pieptul sau. Vrea atat de mult sa-l apere. Se pare ca cei ce l-au impins in apa au fugit, dupa ce romancierul le-a dat o lectie in care a fost gata sa-i omoare. Yuki il ia pe Shuichi in brate si-l duce in camera. Doreste sa-l faca pe iubitul sau cea mai fericita fiinta din lume si faptul ca era sa-l piarda iar, acest gand ii da fiori.
Il intinde pe pat si il dezbraca de tricou, sarutandu-i abdomenul. Se opreste putin si-si priveste iubitul. Doarme. Este foarte obosit. Insa nu poate rezista tentatiei de a fi cu el. Il doreste nespus de mult, dar e mai bine sa-l lase sa se odihneasca. Incepe sa-i dea hainele jos. Sunt ude. Apoi se dezbraca si el si-si ia pantalonii in care dormea. Il priveste pe Suichi. Ii place sa-l vada asa cum e el, acoperit doar de cearsaful de matase. Se pune in pat si se lungeste langa el, asezandu-si capul pe pieptul lui si ascultand bataile inimii care, de curand, au fost gata sa se intrerupa pentru eternitate. Vinovatii au scapat, dar inainte sa faca asta a avut el grija sa-i faca sa regrete ce-au facut. Femeia ce i-a angajat a plecat cu un elicopter si nu s-a mai auzit nimic de ea.
Cei doi au adormit, devenind victimile iubiriinesfarsite si visandu-se unul pe altul.
Ei bine sper ca a fost in regua capitolul si v-a placut. Pwp all!!!
Capitolul 25 Bolnav de ingrijorare
Valentina zambi vazand ca Shuichi reusesta destul de bine sa se mentina la suprafata. Se pare ca pericolul prin care a trecut cand era sa se inece in piscina l-a ambitionat sa invete sa inoate. Se gandi ca individa cea ticaloasa a scapat mult prea usor. A fugit ca o lasa si nu a primit pedeapsa pentru ceea ce a facut,iar asta o enerveaza cel mai tare. Insa in mod sigur povestea nu s-a terminat. Jessica este destul de cunoscuta pentru excentritatile si fitele ei . Stie perfect cu s-o pedepseasca pe individa si unde s-o gaseasaca.
Observa cum fata lui Shu devine brusc livida. Il prinse de umar si il sustinu la suprafata apei.
-Ce ai patit?
-Pri . . . priveste . . . Aia . . .
Fata se intoarse si ii urmari privirea .Miss Jessica ii priveste de pe mal. Intr-o fractiune de secunda se intoarse spre sezlongurile pe care Alex si Eiri fac plaja.Logotnicul ei l-a prins pe romancier de mana inainte ca acesta sa zvacneasca spre individa ticaloasa.
-Eiri, las-o! Nu poti lovi o femeie!
-As vrea sa pot sa o ucid , spuse celalalt prinre dinti.
-Sunt convins si ar merita asta, dar nu o poti face. Val va rezolva cu ea.
Ea a venit deja aproape de ei si se urca pe mal, ducandu-l cu ea pe cantaret. Acesta este palid si speriat . Aproape ca plange. Iubitul lui il prinse de mana. Il stranse in brate si-l saruta pe gura acolo, in fata tuturor. Amica lor ii priveste incantata. Este exact ce dorea de la ei.
-Vreti sa plecam?
-Nu, spuse scriitorul, nu cred ca trebuie sa fugim de ea.
-Asa va vreau, baieti! Cuconita asta e a mea si numai a mea.
Jessica ii priveste inrigata. Desi se aude perfect ce vorbesc, nu poate intelege nimic. Cei patru vorbesc in limba Japoneza, iar ea nu stie aceasta limba. Privi cum cei doi se saruta cu pasiune si simti ca turbeaza de furie. Ar da orice sa fie in locul lui Yuki Eiri. Cei doi se aseaza pe seslonguri tinandu-se in mana. Langa ei e tipa aceea nesuferita , care a jicnit-o la restaurant. Ar vrea sa-i stalceasca mutra senina cu trasaturi angelice,dar . . . Se apropie de ei cu un zambet perfid pe buze.
Valentina o vazu si se ridica in picioare ca intr-o lene. Miscarile ei sunt molatece . Zambi si facu un pas spre Jessica. Inainte ca nesuferita sa-si dea seama ce se intampla se trezi cu talpa lui Val la nici doi centrimetri de fata. Miscarea fusese uluitor de rapida, nici amici ei nu vazusera decat finalul miscari.
Shuichi se intreba cum poare sa stea in pozitia aceasta atat de mult timp. El cunoaste miscarea este, este o miscare tipica de karate, dar se executa rapid, piciorul nu ramane in aer niciodata, pentru ca necesita un potential muscular urias. Fata mentinu pozitia inca cinci secunde, apoi cobora piciorul pe podea cu eleganta.
-Data viitoare cand te apropi de noi iti zbor capul! rosti printre dinti, dar soapta ei paru o unda de furtuna.
-Eu sunt . . .
-Nu ma intereseaza cine esti. Stai departe de prietenii mei, daca vrei sa nu ai probleme. Stiu ce ai vrut sa-I faci lui Shu pentru ca te-a respins. Multumeste cerului ca Eiri l-a gasit la timp . . .
-Nu i-am facut nimic!
-Zau? ! Si vrei sa te si cred? Cu cine crezi tu ca vorbesti?
-Dovedeste ca eu . . .
-Nu am nevoie de dovezi . . . Stiu ce ai facut. E a doua oara cand te avertizez sa stai departe si nu stiu daca a treia va exista. Ai inteles, sau ai nevoie de translator?
Valentina se rasuci pe calcaie si reveni pe seslongul ei. Shuichi ii zambi, iar ea il mangaie pe obrazul inca palid.
-Nu te teme, ingeras! Nu va mai face nimic.
-Val, ai vazut ca noile ei garzi de corp sunt numai femei si sunt inarmate? intreba Eiri ingrijorat.
Pe buzele ei aparu un zambet cumva ghidus.
-Si eu sunt femeie si sunt inarmata. Le-a adus pentru ca nu a crezut o clipa ca eu o pot infrunta. Se teme de voi trei, baieti. Nu, nu puteti lovi o femeie, decat provocand un scandal media, care v-ar periclita amandurora carierele. Poate si agentia de detectivi particulari, de protectie si de paza la care este asociat Alex ar avea de suferit, dar eu . . . Sunt imuna! O tipa a batut alte tipe . . . si . . .
-Au arme albe si sunt probabil maestre in arte martiale,iar tu ai devenit tinta principala.
-Ce deliciu ! Nu m-am batut de mult . . . si arma mea e insetata de sange.
Cu un gest moale intinse evantaiul elegant de care nu se desparte niciodata. Are scheletul de metal, argintiu, lucios si aripa de vant din matase neagra, brodata cu o gladiola de argintie . . .Vazand-o cei doi au incremenit. Este un evantai cu scheletul din lame de otel . . . O arma cumplita, perfida, folosita secole la rand de in razboaiele din Japonia. Are finetea si elegant unei bijuteri nepretuite, dar este mortala.
Eiri intinse mana si lua evantaiul. Otelul este perfect ascutit si minunat gravat. A mai vazut asemenea arme in colectia de artefacte a familiei sale.
-De cand este?
-E destul de nou. A fost facut dupa modelul unuia primit de cineva din familia noastra de la o preoteasa luptatoare in urma cu sute de ani. A fost comandat special pentru mine atunci cand am implinit zece ani . A fost o recompensa.
S-a innoptat de mult. Shuichi sta linistit in bratele iubitului sau. Gandul insa ii este departe. Se simte cumplit de rau stiind ca Val ar putea fi in pericol. Ea este increzatoare si curajoasa, dar el se teme totusi. Nu auitat ce s-a intamplat cu luni de zile in urma, atunci cand Taro a vrut sa-I ucida iubitul. Privirea lui din clipa cand ridica arma sa traga , a regasit-o in privirile aruncate de Jessica Valentinei. E convins ca individa aceea ii urasta pe toti si nu ar ezita sa-I ranesca sau sa-I ucida. Cel putin Taro actionase el insusi, isi asumase riscul faptelor sale,I ndivida aia se ascunde in spatele garzilor ei de corp si loveste de acolo. Iar amica lor are dreptate, ei nu se pot bate cu niste femei, chiar daca arata a luptatori profesinisti. Probabil exact asta vrea tipa aia sa-I provoace si sa le strice imaginea publica . . . Eiri a adormit de mult,el insa nu poate. Ar da orice sa stie ca iubitul lui si noii prieteni sunt in afara pericolului. Isi lipi brazul de pieptul lui Yuki. Ar vrea sa planga, dar nu o face. Stie ca asta l-ar trezi pe celalat din sonm. Simte cum groaza pune stapanire pe el sufocandu-l. Simte cum tremura incontrolabil si are senzatia ca va muri si nu stie de ce. Tot ce-si doreste este sa nu-l trezeasca pe Eiri din somn.
Romancierul s-a trezit din somn cu senzatia ca ceva nu este in ordine. Il stapaneste o stare de alarma. S-a ridicat intr-un cot si priveste in jur. Langa el Shuchi sta intins pe spate si respira inretaiat, are chipul alb ca varul si scaldat in transpiratie.
-Ce cu tine?
-Te-am trezit . . . Iarta-ma . . .
-De ce nu m-ai trezit mai devreme?
Pe jumatae inconstient,c antaretul nu este in stare sa-i raspunda. Speriat iubitul lui suna la dupa cineva din personalul medical. I- se raspunse ca toti medicii navei sunt ocupati si vor fii nevoiti astepte, sau sa accepte serviciile unei studente la medicina aflate printre pasageri. Accepta, iar fameia de la capatul firului ii spuse ca vor ajunge imediat. Se auzi o bataie in usa si intra Valentina foarte ingrijorata. O clipa barbatul se intreba ca cauta ea aici , dar a inteles rapid. Uitase complet ca ea le spusese la inceput ca este studenta la medicina ,printre altele . Asta fusese expresia ei, dar lui i-a iesit complet din minte. E a nu mai pomenise de asta ,iar talentele de detectiv si de maestru in artele martiale ii umbresc imaginea de viitor medic.
S-a dovedit , insa , o profesionista adevarata . . . L-a comsultat si i-a facut o injectie intravenoasa , vorbind tot timpul cu o voce ciudata, ca de magician care practica hipnoza.
Shu a deschis putin ochii si a zarit ca prin ceata chipul frumos, incinjurat de suvite satene ondulate, si ochii migdalati, caprui. Vocea ei ii suna in urechi asemeni unui cantec ciudat. Nu ii mai este deloc rau, senzatia de sufocare a disparut. Simte intepatura , atunci cand acul ii intra in vena, dar nu simte nici un pic de durere, doar o presiune usoara. O aude spunand ca nimic rau nu se poate intampla. Imaginea ei si vocea il duc departe . . .In anul in care tatal lui l-a adus in Japonia sa si cunoasca rudele si s-o revada pe Midori. Atunci au fost el, Kenshin, Midori si Eiri in Yzumo si au vizitat templele de acolo. Au vizitat un templu ciudat. Se numea ''Tempulul printesei stelelor'' si era inchinat unei femei care colindase Japonia prin anii 1400-1600. Se spunea ca are parul si ochii de culoarea chihlimbarului. Era insotita de sotul ei , un barbat cu par de aur si ochii de smaragd. Luptau uluitor de bine pentru niste straini si nu au fost invinsi niciodata. Faceau lecuri pentru cei raniti in lupte si cei tratati de ei nu mureau. Iar ei nu imbatrneua. Oamenii i-au numit zei si le-au ridicat altarul acela, iar preoteasa ce-l ingrija spunea ca femeia aceea mai vine uneori si acum , in timpurile moderne, sa-si viziteze sanctuarul. Le spusese ca mai sunt doua temple, in Europa, dar nu stai unde.
''Oare de ce imi amintesc eu asta? De ce acum? Poate pentru ca ea are ochi si par ca de chihlimbar, iar iubitul ei par de aur si ochi de smaragd?...era doar o poveste . . . sau nu ea salveaza oameni . . . e oare o zeita?''
Ii veni in minte brusc o imagine. Evantaiul de lupta. Acolo pe altar era unul identic . . . Acolo il vazuse, doar ca acela era vechi si patat de sange. '' E facut dupa unul pirimit de cineva din familia mea'' asa spusese Val . '' Este ea urmasa acelei zeite ? ''
Ii auzi vocea spunad ca totol este bine, ca sunt in siguranta. O privi cu ochi mari si rosti incet, ca doar ea sa auda:
-Printesa stelelor, protejaza-l de iubitul meu!
-Voi avea eu grija de tot! Dormi acum linistit!
Se lasa cuprins de somn, convins ca totul va fi bine.
Eiri isi privi speriat iubitul cum murmura ceva , apoi inchide ochii.
-Ce este cu el?
-E bine , spuse Valentina zambind.Este efectul medicamentelor,a adormit.
-A fost in legatura cu anemia? Am crezut ca a scapat de asta.
-Nu cred. As spune ca este bine sa repete analizele cand ajungem la Londra. Cunosc eu un laborator bun acolo, dar nu cred ca a fost asta, ci un atac de panica.
-Se teme ca Jessica ne va face rau . . . Sarmanul de el . . .
Eiri lua mana iubitului sau si i-o saruta . Stie ce este in sufletul sau. Ii este teama ca scena de la acea lansare de carte s-ar putea repeata.
Valentina ii puse man ape umar si-I zambi:
-Ai grija de el. Are nevoie sa stie ca se poate baza pe iubirea ta ! Pe. . . aia las-o in grija mea. E lupta mea si eu nu pierd aproapa niciodata.
Eiri se trezi din somn mai odihnit ca niciodata. Shuichi doarme linistit langa el. Respira bine si are o culoare sanatoasa in obraji. Il mangaie bland fata, apoi il saruta pe frunte. ''Micutul meu inger . . . monstrul ala te-a facut sa suferi atat de mult. Ce chin a fost in bietul tau suflet . . . ''
S-a ridicat din pat, a facut un dus, apoi a comandat micul dejun in camera si a deschis laptop-ul. Nu a apucat insa sa scrie prea mult pentru ca s-a auzit o bataie usoara in usa. Iritat a pornit sa deschida , hotarat sa fie acid cu oricine este dincolo . Hotararea lui se topi brusc in fata zambetului Valentinei.
-Te rog sa ma ierti ca te deranjez! Vreau doar sa intreb cum se simte Shu.
-Intra, Val! Tu nu deranjezi. Shu doarme inca.
-Asta stiam. I-am dat o doza de sedative, care il va tine adormit timp de douazeci si patru de ore din momentul administrarii. Vreau doar sa intreb daca nu a facut febra sau altceva de acest gen .
-Nu. A dormit bine.
-Sunt incantata. Tu ce ai de gand sa faci astazi? Nu vrei sa vii la piscina?
-Si el?
-Imbraca-l intr-un slip si adu-l la piscina. Aerul curat ii va face bine. Am pregatit ceva special pentru el . Ai sa vezi! spuse ea zambind.
Eiri asculta cele spuse de fata. Se mira si el de ce o asculta pe tipa asta cu aspect angelic si temperament de spiridus. In mod ciudat simte ca trebuie sa faca asta.
Cam o jumatate de ora mai tarziu, iesi din camera ducadu-l pe iubitul sau in brate ca pe un copil. Pe marginea piscinei este asezat un pat destul de lat, cu salpi de lemn inalti de cam doi metri. Are un polg alb dintr-un material gros, care coboara pana la marginile saltelei la capul si la picioarele patului. Pe laturi sunt prinse bucati lugi de voal alb. Val ii zambi si ii iesi inainte.
-Iti place?
-Da , raspunse romancierul. Pare iesit din ''O mie si una de nopti''.
-Se foloseste pe plajele din Turcia. Pana acum le consideram un moft, dar pentru el este solutia ideala astazi.
Romancierul isi intinse iubitul asternutul de matase alba. Il inveli cu grija cu cearceaful racoros. Adulmeca in jur. In aer pluteste un parfum suav, floral. Cauta in minte aroma si o gasi repede: violete. Cu ani in urma aflase ca iubitul lui adora acest miros. O privi curios pe Val. Oare ea de unde stie acest lucru. Durase mult pana Shu ii marturisise lui acesta preferinta, pentru ca o considera putin cam prea faminina.
In somn cantaretul se intoarse si respire adanc, fara sa se trezeasca. Un zambet ii aparu pe buze si rosti incet :
-Amore mio . . .
Celalalt il privi uluit. Oare de cand stia iubitul lui italiana? Nu rostise in viata lui nici un cuvant in italiana. Isi alunga din minte gandurile acestea. Cine stie ce visa Shuichi. Aranja cu grija voalurile si se intinse pe cel mai apropiat seslong.
Alex auzise si el cuvintele rostite de cantaret in somn. Se intoarse spre logotnica sa:
-Nu crezi ca te-ai grabit?
-Nu. Vreau sa inceapa amandoi sa-si aminteasca inainte de a ajunge in Italia.
-Nu vom avea o oprire la Verona . . .
-Da . . . cred ca tu nu ai citit bine programul. Sigur ca ne oprim la Verona.
-Stii ca sunt lucruri pe care nu ai voie sa le faci?
-Cred ca te inseli . . . Nu am incalcat nicio regula.
Vorbisera in romana si Eiri ii priveste pe sub ochelari putin nedumerit. De obicei nu fac lucruri nepoliticoase. Imediat cei doi ii zambira putin vinovati:
-Scuze! Stii . . . probleme de familie . . . spuse ea in japoneza.
-A . . . nu-i nicio problema.
Valentina se aseza si ea pe un seslong. Pare ca sta cu relaxata complet, dar de dincolo ochelerii de soare, nu o sacapa din ochi pe Jessica. Tot ce s-a intamplat ieri i-a dat un sentiment foarte neplacut. Ar da orice ca nesuferita sa nu afle ce reactie i-a putut provoca lui Shu. A fost un noroc faptul ca toti medicii erau ocupati, iar asiatenta medicala este prietena cu ea si a chemat-o urgent. Stie ca este o persoana de incredere si nu va spune nimanui ce a patit solistul de fapt. In fisa medicala este trecuta doar o stare de epuizare colaterala formei de anemie a cantaretului.
Jessica ii priveste la randul ei . Imaginea lui Shuichi intins pe patul acela, inconjurat de voaluri ce se misca in ritmul brizei marine ii tulbura gandurile. Nu-si poate lua ochii de la el. Ar vrea sa se poata duce la el sa-l ia in brate si sa-l inabuse in sarutari. Dar asta nu se poate . . . Dincolo de acel pat din basme este Yuki Eiri si dincolo de el monstrul cu chip de inger: Valentina. Nu se indoieste nicio clipa ca daca s-ar apropia , de asta data ar lovi-o fara sa-i pese de consecinte.
O durere surda ii cuprinde sufletul. Regreta cumplit ca si-a pierdut cumpatul atunci si le-a cerut garzilor ei sa-l loveasca si sa-l arunce in apa. Ar fi suferit, daca se intampla ceva cu el. Ii este recunoscatoare acelui individ ca l-a salvat . Acum este libera sa continue jocul ei favorit: vanatoarea barbatilor frumosi. Nu-i pasa ca cel vizat este celebru si amantul unui barbat celebru, nici orientarea sa n-o intereseaza. Va fi al ei intr-o zi. Un alt trofeu in lista ei. Apoi il va abndona ca pe toti ceilalti. Dar inainte trebuie sa-l aiba , nu cu forta ci de buna voie. Trebui e sa-l simta topit de dragul ei, gata sa-o duca pe cele mai inalte culmi ale placerii. Pana atunci are de trecut de cei trei cerberi. Stie ca barbatii sunt amandoi usor de eliminat, cea care ii va crea probleme este nesuferita de Avila. Se hotara intr-o clipa. Va cere noilor ei garzi sa scape de individa. Cu orice pret . . . cu pretul eliminarii fizice a intrusei.
Intis pe un fotoliu plutitor Alex este uluit de puterea cu care gandurile Jessicai il lovesc efectiv. Ii simte ura amestecata cu o imensa dorinta pervesa. Femeia aceea nu stie sa iubeasca. In gand ii rasuna cuvintele pe care bunicul lui le-a spus in ziua logotnei cu Valentina: ''Nu uitati ca iubirea este puterea ce poate reaprinde toate stelele intr-un univers ucis de intuneric. Iubirea este suprema lumina. ''Ce are in inima tipa aia nu este lumina ci intuneric, patima, rautate pura. Ura ei il povoaca durere, atat de distrugatoare este. Ii simte gandurile ucigase, stie ca in curand va cere ca ei sa fie ucisi, dar acest gand il face sa rada. Cum poate o fata ca ea sa spere sa ucida o Pritesa a stelelor, o luptatoare perfecta, maestra absoluta a sapte forme de arta magica a luminii? Raspunsul este simplu: pentru ca nu stie cu cine s-a gandit ea sa se lupte.
Isi indrepta atentia catre Iubita lui. Gandurile ei sunt linistite, armonioase. E fericita ca misiunea ei a inceput sa capete contur. Ca a gasit cu adevarat fiinta cautata, fiintele cautate de fapt. Cu sute de ani in urma Claudia isi ratase misiunea liber asumata.J urase atunci ca la urmatoarea incarnare va avea grija sa nu se mai repete ratarea. Acum ea ii va implini juramantul si asta o face fericita. Iar proximitatea unei lupte, chiar a uneia cu adversari inferiori mareste sentimentul de incantare. Simte si ea, desigur agresiunea din mintea Jessicai, dar nu o ia in seama. Aproape ca-i pare rau de ea. O fata frumoasa si bogata ar putea face cava mai bun cu viata ei, decat sa se fuduleasca in presa cu amoruri de o zi. O clipa se gandise ca ar putea fi o karma urata, dar a inteles ca nu este. Fata aceea este rea pentru ca vrea sa fie asa. Raneste petru ca-i place, provoaca durere si asta este singurul lucru ce o face fericita. Ce trist . . . sa respingi tot ce ar putea sa insemne fericirea adevarata, doar pentru ca ai impresia ca banii pot cumpara tot. '' Oare o lectie adevarata ar putea sa o salveze? 'Privi cerul albastru lipsit de nori. '' Iubirea adevarata . . . hm ar fi o solutie. Am sa-i dau o sansa sa se schimbe. Am sa prezint cazul ei cuiva care o poate ajuta . . . Mda . Orice va incerca sa-mi faca la noapte am sa raman la hotararea mea.''
La randul lui Eiri este atent la fiecare miscare a iubitului sau. Se teme de o revenire a anemiei. Abia asteapta sa ajunga la o clinica si sa repete analizele.
Este trecut de ora pranzului. Alex a iesit in sfarsit din apa si sta pe mal . Dincolo de piscina nu mai este nimeni , urmaritorul lor malefic a plecat la masa. Sau s-a prefacut ca pleca. Ii asteapta sa vada la ce restaurant vor merge , pentru a veni si ea urgent, eventual pentru a provoca un nou scandal. Nu are de gand sa-i faca jocul. Se intoarce spre partenerii de plaja:
-Ce ziceti? Comandam masa aici?
-E bine ,spuse Eiri. Nu este nevoie sa-l trezim pe Shu.
-Atunci sa cerem o umbrela mare si un aparat de aer conditionat mobil. Va fii foarte bine. Nu am chef de mers in restaurant.
Au mancat in tacere, apoi romancierul isi trezise iubitul pentru a-l ajuta sa bea o cana de supa, iar putin mai tarziu un pahar cu suc de fructe. Val spusese ca ii introdusese in perfuzie destule vitamine , minerale si glucoza pentru ai tine de foame pana se va trezi, dar un supliment de hrana adevarata nu are ce sa strice. Shuichi nu se trezise complet. Ii zambise iubitului lui si bause ascultator tot ce era in acele recipiente. Vazuse ca prin ceata chipurile amicilor lui, dincolo de umarul lui Eiri le zambise si lor, apoi adormise fericit la loc.
De pe cea mai inalta punte a vaporului, acolo unde nu au voie de obicei turistii, o femeie priveste prin binoclu spre cei patru. A primit ordinul sa ucida trei dintre cele patru persoane pe care le priveste. Pentru asta trebue sa stie exact cum se misca, ce fac, trebuie sa le invete ritmul fiecarei activitati. Ea este un ucigas platit care-si onoreaza renumele. Nu va face nicio gresala si nu va fi prinsa. Nu a fost prinsa deloc pana acum , desi are zeci de crime la comanda la activ. Nici acum nu va fi. Nu exista in lume criminalist sa o invinga pe ea . . . Dar se insala. Una dintre viitoarele ei victime o cunoaste. Stie cine este si ce este. Alex a vazut o imagine a ei in dosarul cazului pe care parintii Valentinei, tatal procuror si mama celebru detectiv , se straduiesc sa-l rezolve de ceva timp. Interpolul o cauta pentru crime, multe crime. Dar el stie mai bine ca oricine, daca ea asasina cu numele de cod Natasa, este aici stie sigur ca va dori sa ucida. Sa ucida . . . sau sa fie ucisa . Din pacate cei de la Interpol nu vor avea pe cine aresta . . . Probabil doar o autopsie de facut . . .
Shuichi se trezi incet din somn. A simtit intai moliciunea cearceafului, apoi mirosul inconfundabil al iubitului sau. Cauta cu mana si atinse pielea lui moale si catifeleta. Cu ochii inca inchisi se rasuci si il cuprinse in brate, ii cauta gura pe care i-o saruta cu sete, ca si cum ar fi devorat un fruct delicios.
Eiri zambi si il lua in brate. Il ridica o clipa in aer. Il privi ca vrajit, apoi il rasturna pe perne. Se sarutara insetati de iubire si imbatati de pasiune. Pentru un timp totul paru sa dispara in jurul lor.
Cand romancierul s-a dezmeticit si-a vazut iubitul privindu-l zambitor. Si-a lipit buzele de umarul lui gol.
-Te simti bine, Shu?
-M . . . da . . . ma simt foarte bine. Am dormit mult?
-Douzeci si patru de ore.
-Ooo! Atunci e normal sa ma simt bine. Am visat ca dormeam intr-un pat cu voaluri, pe marginea unei ape.
Scriitorul incepu sa rada:
-Nu ai visat. Ai dormit pe un asemenea pat,langa piscina toata ziua.
Shuichi il privi uluit, asa ca a continuat:
-A fost idea Valentinei. A cerut sa fie instalat un bat cu baldachin si perdele de voal. Ai dormit tot timpul, mai putin cateva minute cand ai baut o cana de supa,apoi un pahar de suc.
-A . . . imi aduc aminte de asta . . . Nu visam deci . . . Si aia . . . ?
-Miss Jessica? Era acolo, dar nu s-a apropiat. Cred ca-i este o teama maladiva de Val.
-Tot ma tem sa nu-i faca ceva rau.
-Nu cred ca ai de ce sa-ti faci griji.
Eiri stie perfect ca grijile iubitului lui sunt intemeiate, mai mult, simte ca Val vrea sa lamureasca in seara asta problema cu nesuferita aceea. Nu-i poate spune, insa lui Shu acest lucru, ar risca o noua criza de panica. Se hotara sa-i indeparteze gandurile de la aceasta problema.Isi aseza mana pe abdomenul lui si incepu sa-l mangaie incet, coborand spre locurile intime. Reactia pe care o asteapta de la iubitul lui a venit imediat. A tresarit, a inceput sa geama inebunitor si respiratia i-a devenit sacadata. Ii simti bratele inconjurandu-i gatul si imediat gura ii este invadata de un sarut inebunitor. Romancierul se stradui sa se adune si sa nu-si piarda controlul. Fara sa se opreasca din mangaieri a inceput sa-i sarute abdomenul. A ajuns la prima cicatrice lasata de gloantele lui Taro si a atins-o usor cu varful limbii. Trupul deja plin de dorinta la cantaretului a tresarit ca strabatut de un arc voltaic, iar gemetele s-au intensificat . A continuat cu fiecare cicatrice in parte, pana cand a simtit corpul de sub el cuprins de valuri de placere intense. Il cuprinse in brate, sarutadu-l si mangaindu-l , bucurandu-se de aproape aceleas senzatii unice . Cand s-au linistit a simtit cum este mangaiat pe obraz. A prins mana care il mangaie si a sarutat-o tandru.
-Yuki . . . esti atat de bun cu mine . . .
-Nu sunt bun, prostutul meu . . . doar inebunit dupa tine.
-Ma iubesti?
-Ah . . . mmm . . . da . . . reusi cu greu sa raspunda scriitorul, prea ocupat sa-I sarute degetele .
Shuichi simti cum toata fiinta ii este cuprinsa de pasiune. Il cuprimse in brate si-l saruta pe gat. Se trezi rasturnat pe perne. Buzele iubitului sau rostira exact ceea ce lui ii place mai mult sa auda:
-Ohhh!Shu . . . vreau sa te iubesc . . . te vreau iar . . . trupul tau . . . ma scoti din minti.
-Iubeste-ma,Yuki!
Pe punte Val si Alex se imbratiseaza. Au fost despartiti toata seara. Ea a avut cateva problem de rezolvat la clinica navei. Unul dintre medici s-a imbolnavit si au apelat la ea. Celalat pasager , care este student la medicina si s-a oferit sa ajute , face parte din anturajul Jessicai si Valentina a facut in asa fel in cat oferta sa-I fie respinsa. Multumita relatiei de prietenie cu asistenta care o chemase si cu o zi in urma, atunci cand Shu se simtise rau, aflase la timp. Daca acel individ ar fi fost in clinica riscau ca in cazul unor alte probleme lucrurile sa iasa rau. Sacrificarea unor ore de vacanta nu putea sta in balanta cu siguranta iubitului si prietenilor ei.
Isi imbratisa logotnicul bucuroasa.
-Nu va dura prea mult situatia asta, Alex! Am aranjat ca la Londra sa se imbarce un medic cu norma intreaga.
-Nu-ti face probleme! Am facut ceva util cat ai fost la clinica. Am reusit sa discut on line cu Radu.
-Grozav! I-ai spus cu cine ne confruntam?
-Da . . . si nu a fost prea fericit. Ne-a trimis un profil complet al individei. Ar putea sa fie ceva mai periculoasa decat am crezut. Se pare ca este membra a unui clan de samani negri . . .
-Foloseste toxine natural . . .
-Le-a folosit deja?
-Da. Unul dintre cei care au debarasat masa noastra la pranz a fost in coma. Am reusit sa-I administrez antidotul la timp.
-Eram vizati . . . In ce era otrava?
-Nu stiu. Ar fi trebuit sa o simt, dar eu nu am bagat de seama nimic suspect.
-Sau a fost in ceva din care noi nu am mancat . . . dar sau tu sau eu am mancat din tot ce a mancat Eiri. Bine ca le-ai introdus programul de imunizare din timp, iar individa nu este chiar atat de experta in otravuri cum crede.
-Iar Claud si Lux au avut grija sa imbunatateasca sistemul de imunizare la otravuri generale. Tipul acela avea o groaza de toxine in sange.
Alex privi o clipa in gol , apoi zambi:
-Am aruncat o privire inapoi pana la masa si stiu in ce a fost. Salata de fructe . Eiri a refuzat-o din cauza ca bananele erau inegrite . . . In combinatia de arome otrava este greu de depistat. Desigur nu si penru noi,continua tanarul intinzand logotnicei sale cateva coli de hartie.
O privi si multumi in gand Creatorului ca mama lui este o experta in comunicari telepetice si ca ea la invatat cum sa-si ascunda gandurile de oricine, chiar si de o fiinta cu putere mentala si energetic a atat de mare cum este Val. Cand a vorbit cu Radu, tatal Valentinei, acesta i-a mai spus ceva, dar acest ultim amanunt este pe o pagina care a fost prinatata separate si se afla acum in buzunarul lui. Ce scrie pe ea fata nu va afla decat atunci cand nu va mai conta sau poate niciodata.
Brusc amandoi au simtit amplificandu-se agresiunea din partea Natasei. Valentina se intoarse brusc si prinse in mana un stilet cu maner greu, o arma special facuta pentru aruncat. Il arunca in sus, il prinse de lama si il arunca spre atacatoare. Stiletul trecu pe langa fata Natasei si-I lasa o taietura adanca pe obraz.
-Asta este tot ce poti, dedusca? intreba ea intr-o rusa destul de aproximativa.
Uriasa femeie se incrunta si sari inspre ei . Fata isi impinse iubitul in laturi si para lovitura cu piciorul intins. Rusoaica incerca sa-I prinda mainile, dar nu reusi. Valentina se strecura pe sub bratele ei cu agilitate. Furioasa ucigasa lovi cu piciorul in punte . Adversara ei rase amuzata, sporindu-i stare de frustrare, mai mult, rosti cu o voce dulce si insinuanta:
-Ce ciudat! In dosarele de la Interpol scrie ca esti o luptatoare grozava. Sa cred ca parintii mei s-au inselat?
-Parintii tai? Cine sunt parintii tai?
-Ai auzit de Adelina Mures-Avilla si de sotul ei Radu Avilla? Eu sunt fiica lor.
O ura cumplita paru sa emane din fiinta Natasei.
-Esti fiica vrajitoarei . . .
Rasul cristalin al fetei rasuna pe punte, ca o provocare.
-Da . . . Sunt fiica ei . . . Ea a invatat magie intr-o celebra scoala din Anglia, iar tu esti doar o nepriceputa ce a invatat acasa, de la familie, cateva notiuni magice. Acolo am invatat si eu , noi suntem vrajitoare adevarate.
Buzele femeii-saman incepura sa se miste incetisor rostind ceva ca o litanie si in fata ei aparu un glob de flacari ciudate portocalii si rosii. Cu un gest il trimise spre adversara ei. Alex se amuza vazand cu logotnica lui ridica doar mana si un manunchi de fulgere albastre zbura si inconjura globul portocaliu-rosu si paru sa-l topeasca. Natasa o privi nelamurita:
-Asta nu ai invatat-o acolo!
-Sigur ca nu. Credeai ca fara bagheta sunt moarta, dar te-ai inselat. Cunosc multe feluri de magie, dedusca.
-Atunci poate vrei sa lupti asa.
De undeva rusoaica scoase o enorma maceta. Valentina se stramba.
-Ce arma lipsita de eleganta, dedusca!
-E foarte eficienta.
-Zau?
In mana fetei aparu imediat evantaiul de lupta . Cu o singura miscare fluida para ucigatoarea lovitura a macetei. Ucigasa se trezi tinand in mana doar manerul armei pe care o folosise. Imbatabilul otel japonez retezase pur si simplu grosierul metal al cutitului de taiat trestia de zahar.
-Cum ai facut tu asta?
-Pai , dedusca , cu aia sa te lupti cu traficantii de droguri din America de Sud, nu cu mine. Eu pretind sa lupt cu arme onorabile. Nu sunt o biata criminal la ordin ca tine. Eu nu lupt pentru bani, plata mea este alta si tu nu poti intelege asta.
Pe puntea pana atunci pustie au aparut doi indragostiti. Nici una dintre ele nu poate risca sa-i fie pusa in situatia de a da lamuriri despre ce se intampla. Natasa ridica de jos lama rupta a macetei si o ascunse imediat. Apoi lua si stiletul.
-Nu am terminat cu tine, micuta vrajitoare!
-Nici eu cu tine, saman al intunericului!
Amandoua parasira puntea.
In cabina Valentina observa ca degetele de la mana ei dreapta sunt taiate adanc.
-Probabil te- ai taiat cand ai prins stiletul, spuse Alex. Vino sa te pansez! Ai in bagaje un cicatrizant rapid?
-Sigur ca da. Dar . . . nu imi place . . . Daca cineva atinge sangele care a cazut pe punte?
-Eu nu mi-as face probleme. Priveste ce este afara!
Fata privi pe hublou in cele cateva minute de cand a parasit puntea , afara s-a declansat o ploaie cumplita. Valuri intregi de apa spala acum puntea ducand in apele oceanului cele cateva picaturi de sange plin de toxine ucigatoare , care a curs din mana fatei.Diluata in apa sarata puterea otravii s-a pierdut. Intr-o alta cabina, in cealalta parte a vasului, Natasa tine in mana stiletul care a ranit-o pe obraz. Dar ea stie ca numai vatful i-a atins obrazul, iar lama este plina de sange chiar langa prasele .A inteles imediat ca sangele este al adversarei ei. Un ras malefic o cuprinse.
-A mea esti , vrajitoare ticaloasa!
Lua un pahar-sonda din bar si puse stiletul in el, apoi turna vin rosu pana ii acoperi praselele. Mesteca bine si se asigura tot sangele s-a dus in vin. Deschise hobloul si prin furtuna arunca stiletul in ocean. Se aseza pe fotoliu si bau incet paharul cu vin ciudat la gust, convinsa ca asfel va afla secretele dusmancei sale.
A doua zi , pe la ora pranzului, un stuard venit sa duca gunoiul , gasea trupul contorsionat al femeii pe podeaua cabinei. Murise de mult si dupa grimasa ce se pastrase pe fata ei parea ca a suferit cumplit. Paza de coasta a Regatului Unit al Marii Britanii, in apele caruia intrasera a fost chemata si trupul ridicat. Ancheta a fost discreta. Politia o recunoscuse imediat pe temuta ucigasa si patronii navei nu au dorit sa faca valva si sa se afle ce fel de pasager au avut la bord. Autopsia a aratat ca a murit otravita cu o toxina extrem de puternica. Au considerat ca este doar o reglare de conturi intre asasina si familia vre-unei foste victime, sau a unui client nemultumit. Desigur pasagerii nu au aflat nimic . . . sau nu toti.
Inainte ca nava sa acosteze in primul port englezesc Alex a aruncat in apa o hartie mototolita. Pe ea scria:
Fara sa stie nimic despre tot ce se petrecuse pe punte cu o noapte inainte, Eiri se trezi din somn. Intinse mana si mangaie umarul gol al sotului sau. Shuichi doarme inca. Se rasuci si-l privi. Este adorabil, asa cum doarme ghemuit cu obrazul lipit de perne albastra de matase. Contrastul dintre pielea alba si material face ca trasaturile lui sa para de o puritate angelica. Sub ochi are cearcane viori, urmele iubirii nebunesti din urma cu o noapte. Il lua in brate si-i saruta bland ochii inchisi. Micutul cantaret nu s-a trezit, a murmurat ceva prin somn si s-a ghemuit ca o pisicuta in bratele iubitului sau. Romancierul il stranse in brate si adormi iar, fericit.
Valentina il priveste necajita pe Alex:
-Ai fi putut sa-mi spui si mie ca individa bea sangele adversarilor.
-Nu ai fi avut ce sa faci . . . Sti care este legea Havillei, a murit asa cum o cere acea lege: a baut vin cu otrava la fel ca oricare persoana care a vrut sa ucida o printesa a stelelor. Sa nu spui ca ti-e mila de ea!
-Ba da . . . Sti doar ce dureri indura inainte de moarte cei care beau sange le celor tratati cu elixir impotriva otravirilor amestecat in orice fel de zeama de fructe si in primul rand in vin. . .
Isi privi palma brazdata acum de o cicatrice subtire. Ii pare nespus de rau pentru tot ceea ce s-a intamplat, dar probabil Alex are dreptata. Nu putea impiedica evenimentele. Daca Natasa nu murea exista riscul ca data viitoare sa-l atace pe Eiri, nu pe ei si atunci era mult mai rau. Isi intoarse privirea catre hublou . Geamul este udat mereu de picaturile care nu inceteaza sa cada din norii grei. Ofta si se indrepta spre dulap. Lua de acolo doua pelerine de ploaie, una i-o arunca iubitului ei, cealalta o imbraca ea. Il cuprinse apoi de mana si il trase dupa ea. Aproape il tara pana pe punte .Aici totul este pustiu nici un turist nu pare sa guste magia ploii ca ea. Nici personalul de bord nu este pe afara . Au strans mobilierul de plaja, au acoperit piscinele cu folie si acum isi fac de lucru prin interiorul navei. Razand Valentina ii dadu drumul maini lui Alex si incepu sa faca,fericita cateva piruete.Tanarul o piveste uluit, parca pentru prima data in viata lui. A vazut-o dasand in ploaie de sute de ori, dar niciodata nu conteneste se sa mire cum o fiinta minunata ca ea poate iubi cu atata pasiune stropii reci de ploaie si apa la modul general. El , nascut intr-o familie provenita de pe o planeta desertica, luminata de doi sori, nu poate intelege aceasta pasiune a ei. Doar o priveste pe ea, stropii ce cad din cer si cei ce zboara de pe pelerina in timpul piruetelor, iar senzatia ca se scurg direct pe spatele lui este cumplita.
La randul ei, fata il priveste cu coada ochiului cum sta zgribulit ca un pui se mata ud sub strasina corpului de cabine. Il iubeste atat de mult . . . ar dori din tot sufletul sa poata imparti cu el senzatiile minunate pe care ploaia i-le ofera ei. Dar nu se poate el este un copil al focului, caldura inabusitoare si soarele arzator sunt cele care il fac sa se simta in largul lui. Se opri din piruete si veni langa el.
-Stiu ca nu-ti place ploaia, dar aveam nevoie de o acoperire.Trebuie sa ajung la tarm.
-Acum! ? Nu poti zbura pe furtuna asta!
-Ba pot, dar nu vreau sa fac asta, ar starni multe suspiciuni. Voi face o teleportare magica . Nu incerca sa ma contrazici . Trebuie sa aranjez ceva inainte de a ajunge nava la tarm, spuse si ii zambi vazandu-l mirat. Incerc sa rezolv doua probleme in acelas timp. Am sa reusesc!
Tanarul ofta din greu. Nu-I convine situatia, dar nu are ce sa faca. Asa cum Alesander si Radu nu putusera in trecut sa le poreasca pe Claudia si pe Adelina, asa nici el nu putea s-o opreasca pe Valentina sa faca ceea ce vrea. Ii facu loc sa treca pe langa el, si in acelasi moment se auzii o pocnitura usoara. Ea disparuse pur si simplu.
Valentina reaparu pe tarm. A mers pana la o stanca usor scobita, care ofera putin adapost. Acolo sta un barbat care ii face semn vesel cu mana. Ii zimbi si ea indreptandu-se spre micul adapost.
Desi spatiul pare extrem de putin, in momentul in care ea a pasit langa cel care o asteapta, zona uscata s-a marit brusc si au aparut o masa plina de bunatati . Modesta stanca pe care sta barbatul s-a dovedit a fi un fotoliu comfortabil, anga care mai este unul gol. Valentina se scutura de apa si se aseza pe fotoliu.
Barbatul de langa are trasaturi minunate, ochii mari, negrii ce contrasteaza cu parul blond si ondulat creand o imagine minunata. Oricine il vede poate gandi ca nu este om . . . si de fapt chiar nu este. Pentru ca in spatele lui se vad doua aripi acoperite cu pene albe. Alaturi sunt asezate un arc si o cucura de sageti. O priveste pe tanara ce abia a venit cu dragoste si ingrijorare. In clipa in care ea s-a asezat , el i-a luat mana dreapta si i-a intors palma cu fata in sus. A privit cicatricea subtire care se vede inca.
-Deci este adevarat ce s-a auzit aseara . . . Ai fost ranita in lupta . . .
-O zgaiba . . . Cealalta insa a murit . . .
Barbatul o privi si-i zambi incurajator:
-E numai vina ei, micuto! Daca era un shaman adevarat stia ca sangele celor aflati sub protectia Havllei nu se bea.
Ii mangaie obrazul si-i puse in palma un fruct micut, alb argintiu.
-Mananca asta si spune-mi apoi de ce ai nevoie de mine.
Valentina il asculta , apoi incepu sa-i povesteasca tot ce se intamplase pe nava,punand accentul pe purtarea Jessikai.
-Stii ceva despre tipa asta? Voiam sa te intreb daca nu cumva o iubire nefericita a facut-o sa devina scorpia care este acum, unchiule Eros.
-Daca ma mai numesti unchi plec . . .
-Eros . . .
-Bine, micuta mea. Stiu cine este individa si nu are nici un motiv sa se poarte asa. Nu a iubit in viata ei cu adevarat, dar a fost un baiat care a iubit-o .Pe tipul acela l-a ranit cel mai rau.
-Si tu, entitatea care daruieste iubire nu crezi ca merita pedepsita?
Privirea Valentinei, de obicei sincera si blanda e plina de sarcasm . Zeul iubirii ii zambi:
-Si . . . cam ce vrei tu sa pateasca indezirabila individa?
Valentina intinse mana si facu sa zboare din cucura doua sageti, amandoua negre.
''Foc si venin . . . iubire neampartasita . . . a ei pentru cineva si a altcuiva petru ea'', gandi Eros.'' Schema clasica a razbunarii prin iubire . . . Oare la cine s-a gandit ?''
Fata ii zambi:
-M-am gandit ca Andy ne va intampina la prima oprire din Anglia. Cred ca ar fi o alegere buna. El ii poate rezista individei .
-Iar pe tine te va amuza sa-l vezi pe cel mai pedant si enervant var al tau asaltat de o nebuna.
-Nu este singurul motiv al acestei alegeri. Altul este principalul motiv . . . Vreau sa creada ca este normal ce va simtii dupa ce tu intrii in scena.
-Si cel care se va indragosti de ea? Cine vrei sa fie?
-Oricine . . . Cineva ca ea eventual...
-Am sa vad ce pot face cand ajunge nava in port. Cred ca ar trebui sa vorbesti cu Andy despre asta.
-Am sa vorbesc . . .
Pe nava , cam pe la ora pranzului Alex se indrepta spre unul dintre restaurantele navei . Pe coridor se intalni cu Eiri si Shuichi. Cantaretul zambi initial, apoi o umbra se lasa pe chipul lui:
-Unde este Val?
-Are cateva probleme de rezolvat . Sper sa vina si ea la masa cat de curand.
De fapt Alex doar spera asta . Val l-a anuntat ca va intarzia un timp, dar nu si cat. Afara vremea s-a inrautatit si el chiar isi face probleme. Teleportarea magica este o procedura usoara dintr-un loc stabil in altul si chiar de pe un vas aflat in plin mars spre tarm. Dar invers?
La restaurant cei trei s-au asezat la o masa si fiecare a comandat cea ce doreste pentru pranz. Un timp au mancat in liniste. Shuichi abia se abtine sa nu il intrebe ce face de fapt amica lor la ora asta . Nici macar nu a observant ca nesuferita lui admiratoare a venit si ea in restaurant. Sta exact cu spatele la ea si incearca, foarte entuziazmat sa le explice colegilor lui de masa despre cum vrea sa arate urmatorul lui videoclip. Ar vrea ca noii lui prieteni sa apara in filmuletul care va insoti melodia. Contrar obiceiului sau de a scrie melodi de dragoste, cea pe care o pregateste acum este despre prietenie. Inainte sa vina la masa il rugase pe iubitul sau sa scrie versurile.
Exact cand era mai prins in explicatii un ospatar se opri in dreptul mesei lor .Shuichi il privi mirat si nemultumit. Omul se apleca adanc si ii inmana un biletel frumos impaturit,asezat pe o tava de argint.
Solistul lua biletul si se stramba. Din el iese un miros pe parfum extrem de dulce. Simti ca se sufoca si desfacu biletul. Citi:
''Imi pare extrem de rau pentru tot ce s-a intamplat. Vreau sa ne intalnim si sa-mi dai o sansa dea ma revansa pentru comportamentul meu groaznic. Nu ma respinge iar! Te rog!
Cu toata dragostea
Jessika''
Destinatarul biletului de amor lua micuta bucata de hartie cu doua degete si o puse la loc pe servetelul de dantela de pe tava. Il privi pe chelner cu cea mai inocenta privire din lume.
-Imi pare rau domnule, dar sunteti sigur ca doamna mi-a trimis mie biletul?
-Absolut sigur, domnule!
-Atunci dansa s-a inselat. Nu o cunosc si nu am ce sa-I spun.
-Dar dumnaei . . .
-Inca o data regret ca poate am provocat o confuzie, dar eu sunt o persoana casatorita si nu cred ca infidelitatea in casatorie este o dovada de educatie si bun simt. Sunt convins ca m-a comfundat cu cineva.
Nici macar nu se uita sa vada ce reactie are Jessika la auzul mesajului lui. Sprancenele femeii urmara cea mai ciudata transformare posibila. Atitudinea lui Shuichi, care si-a reluat nepasator discutia cu ceilalti doi barbati o scoate din minti. Fusese de-a dreptul fericita vazand ca Valentina lipseste si sperase sa-l faca pe Shuichi sa-I vorbeasca macar. Nu poate accepta ca a pierdut lupta, ca frumosul solist a refuzat sa cada in plasa intrigilor ei. O clipa vru sa se ridicede la masa si sa mearga la ei sa le faca scandal, dar in acelas moment pe usa restaurantului aparu zambitoare logotnica lui Alex. Renunta sa se mai apropie de ei . Stie sigur ca aceasta tipa a eliminate-o atat de brutal pe Natasa, dar nu stie cum. Asta inseamna ca tipa chiar este foarte periculoasa. Renunta cu parere de rau . Asta spre norocul ei. Ea nu stia cat de periculos putea fi in situtii limita logotnicul cel dragut si linistit al Valentinei.
Vaporul acosta le tarm. Aproape toata lumea este pe covert si asteapta sa poata cobora in prima escala de pe teritoriul Europei. Anglia i-a intampinat cu o vreme intunecata, dar ceva mai buna decat avusesera in larg, pentru ca ploaia s-a oprit. Valentina cobora printre primii si sari in bratele unui tanar care o asteapta.
-Sa mergem si noi , le spuse Alex celor doi amici ai lor. Nu vom merge cu autocarul firmei de turism. Val are rude aici si au venit sa ne ia cu limuzina.
Se apropiare de cei doi si Valentina le spuse zambind:
-Permitati-mi sa vi-l prezint pe varul meu, lordul Andrew de Nolham.
Facu o mica reverent si continua:
-My lord, acestia sunt prietenii mei Shuichi si Eiri Uesugi.
Andrew zambi:
-Va rog sa poftiti! Limuzina ne asteapta.
Urcara impreuna intr-o superba masina argintie, lunga de cativa metri, care este parcata chiar pe dana de debarcare. In masina Eiri si Shu nu pot sa-si ia ochii dela noua lor cunostinta. La fel , pe chei Jessikai nu-I vine sa creada ce a vazut. Maisina superba nu a impresionat-o ci vorbele Valentinei ''Lordul de Nolham '' si mai ales chipul acelui tanar. Andrew este blond cu ochii albastri, are can aseas inaltime cu Alex si Eiri, dar trasaturile lui sunt identice cu ale lui Shuichi. In timp ce il privea o sageata de fum nevazut i-a strabatut inima, pornita din arcul unui preafrumos barbat cu ochii negri si par blond, pe care il vazuse doar Valentina. In sufletul intrigantei care credea ca totul este de vanzare nascu un sentiment nou, necunoscut.Il uitase deja pe Shuichi si se indragostea de Andrew.
Valentina sta picior peste picior pe fotoliul din limuzina si ii priveste pe Shuichi si pe varul ei . In lumina slaba din masina , care atenueaza culorile, asemanarea lor este si mai evidenta.
La randul lui , Shu priveste cu ochii mari spre lordul de Nolham.Nu-i vine sa creada ca cineva poate sa-i semene atat de bine. Strange putin intimidat mana iubitului sau. Acesta ii cuprinse umerii cu bratul, protector. Poate pentru altii cei doi sunt aproape identici, dar nu si pentru el. Andrew, nu poate fi caracterizat in nici un caz ca fiind naiv si dulce, cum este Shu. Tipul acesta stie bine ce vrea, iar frumusetea si lacrimile sunt, in mod sigur, la coada listei cu armele sale.
Pe Andy toate pare sa-l amuze. La iesirea din port ii ceru soferului sa opreasca si cobora. Valentina il prinse de mana:
-Ce ai de gand sa faci?
-Am afaceri de rezolvat! Esti gazda in castel pentru prietenii tai si pentru colegii de cruaziera.
-Andy! ! ! !
-Pa!Poate ne vedem diseara . . . Vin cu mama si Iulia.
-Bine! Pa!
Dupa ce masina a pornit Eiri a intrebat nelemurit:
-Vom vizita castelul Nolham? Parca era un altul in program . . .
Fata incepu sa rada:
-Pai nu mergem la castelul tatalui lui Andy, ci la cel al bunucii mele. " Gladiola castel " este resedinta oficiala din Anglia a familiei noastre, dar Andy si mama lui, Athena, fiind cetateni ai regatului unit si avand rezidenta permanenta aici se ocupa si de castel. Dar eu si el avem acelasi drepturi asupra castelului pentru ca mama lui si mama sunt surori.
-Deci esti o lady . . . sopti Shuichi
Val il privi perplex . . . Se scarpina in cap si paru ca se gandeste o clipa.
-Da . . . Am dreptul la acest titlu . . . dar nu m-am gandit la asta niciodata . . . nimeni nu-mi spune ''lady'' . . . titlul se mosteneste in familia mea atat de fate , cat si de baieti iar fetele isi pastreaza titlul si dupa casatorie . . . Nu conteaza daca sunt ''lady'' sau" printesa ", sunt doar titluri mostenite. Eu prefer titlurile pe care le pot dobandi prin propriile merite.
Ofat adanc si apasa un buton:
-Emilian!
Vocea soferului se auzi:
-Da , Alteta!
-As vrea sa ajung inaintea colegilor mei de cruaziera. Vreau sa ma schimb pentru aceasta vizita.
-Sigur ca veti ajunge la timp , Alteta voastra!
Masina ajunse foarte curand in fata unui maiestos castel medevial. Podul mobil se cobora si masina intra in interior. Yuki , care a mai vazut castele medievale europene, este destul de calm, dar iubitul sau priveste cu nesat tot ce este in jurul lui. La randul ei Valentina pare incantata de aceasta reactie. Zambi si il ruga pe Alex sa se ocupe de prietenii lor pana se schimba ea.
Curand un autocar plin cu cei care participa la cruaziera se aparu. Masina se opri in apropierea podului mobil, unde toti au coborat, inclusiv Jessika. Privesc incantati frumosul castel. Un valet a venit si a vorbit cu ghidul, apoi i-a condus inauntru. Din curtea interioara, din care limuzina a disparut, au intrat in cladirea propriuzisa, apoi in holul principal. Aici , pe scara monumentala, a aparut Valentina. Poarta o rochie din matase crem croita in stilul celor purtate in evul mediu . Pe cap are o peruca avand o coafura adecvata costumului. Arata atat de diferit de imagine ape care o avea pe nava, incat toti o privesc uluiti, iar veche ai adversara este prima care pare fascinata de noua aparitie . Nu ii vine sa creada ca tipa in jeans si tricouri, care era sa-i stalceasca fata si porbabil ii eliminase garda de corp , este tipa serafica ce sta pe scara si le ureza bun venit. Nu poate sa-si dezlipeasca privirea de ea, ii pare ca priveste o fiinta coborata din legendele medievale.
Intr-un colt al holului Eros priveste incruntat spre acea individa . Simte sentimentele confuze ce o bantuie si nu intelege. Este adevarat ca de-a lungul timpului mai facuse el erori si sagetile nimerisera alaturi cu tinta, dar acum nu facuse nici o gresala. '' De ce individa aia se amorezeaza de Val? Este complet aiurea. '' Ii transmise telepathic ce se intampla, iar pe ea paru sa o amuze '' Nu-i nimic! Poate e mai bine asa. '' '' Eu nu sunt convins ca a renuntat la Andrew. Pentru ea este o partida buna .'' " Foarte bine ."
Fata isi continua prezentarea castelului, nestingherita de privirile Jessikai .Ca o adevarata gazda isi conduse musafirii prin toate incaperile castelului si le povesti amanunte interesante despre fiecare in parte.
Mai tarziu autocarul parasi parcul ce inconjara castelul.J esica ramase cu ochii lipiti de zidurile castelului. Chiar inainte sa plece grupul lor, la castel sosise si Andrew impreuna cu o doamna foarte frumoasa si o fetita, probabil mama si sora lui.
Toate cele trei persoane care si-au gasit loc in inima ei,f ermecatorul si exoticul solist, nobilul si arogantul mostenitor al contelui de Nolhan si tipa ciudata si uluitoar de frumoasa care a sfidat-o fara urma de teama, erau unul langa altul pe puntea mobilla. In sufletul ei este furtuna . Pe Shuichi il doreste pentru ca el i-a opus rezistenta, Andrew ar fi pentru ea cea mai buna solutie pentru o casatorie, iar Val o face pur si simplu sa simta ca-i ia foc tot corpul. Daca macar nu s-ar cunoaste intre ei . . . Ce poate face ea acum? Ce sentiment sa urmeze? Satisfactia de al avea ca amant, macar o noapte, un tip atragator, dar intangibil, ambitia de a se marita cu un lord englez, sau dorintele nebuneesti pe care i-le starneste '' Alteta sa , pintesa de Havilla ''. Oare ce o fi si Havilla aia? Dar nu conteaza! Printesa acestei tari sau ce o fi i-a starnit o ura mistuitoare care s-a transformat intr-o la fel de mistuitoare dorinta. Poate pentru prima data in viata ei lacrimi de neputinta ii curg incet pe obraz. In viata ei nu a fost niciodata intr-o asemenea dilema. Ce va face? Ce va alege? Ar trebui sa se maturizeze si sa-si asigure un mariaj cu un barbat care sa-i si placa si sa fie si pe placul familiei ei, adica de neam bun su foarte bogat. Va renunta la incercarea de a-l cuceri pe Shu, iar Andrew pare sa fie cel care se va bucura de atentia ei, dar foarte probabil si Valentina se va bucura de acelasi tratament.
Cand ajunse in cabina ei de pe nava , ceru imediat sa-i fie pregatita cada pentru baie. S-a dezbracat si a pus pe ea doar un halat pufos . Cand a fost anuntata ca gata baia, merse si turna in apa un spumant foarte scump, cu aroma de mosc. Agita apa pentru a se forma cat mai multa spuma, isi lasa halatul sa cad ape podea si intra in apa fierbinte si parfumata. Lasa spuma moale sa-i mangaie fiecare centimetru de piele. Se infiora gandindu-se cum ar fi daca trupul suplu si mladios al Valentinei ar fi acum in cada langa ea. De dimineta nici nu se gandise ca cea pe care a plecat urand-o ii va starni asemenea senzatii acum. Lua un burete moale . Incepu sa-se mangaie incet , incet starnindu-si senzatii uluitoare de placere. Scoase mana din apa si stoarse incet buretele, lasand picaturile de apa sa-i cada pe umeri una cate una, in timp ce isi inchipuie ca buzele acelea uluitor de trandafirii sunt cele care o ating delicat. Isi simtii trupul cutremurat de cele mai intense senzatii de placere pe care le simtise in viata ei. Continua sa se mangaie, pana cand totul ajunse la paroxism. A ramas in apa, ametita de tot ceea ce isi provocase singura pana ce apa a inceput sa se raceasca. Si-a clatit corpul si parul, apoi s-a bagat in pat unde a adormit epuizata.
Fara sa aiba habar de ce a fost in stare sa starneasca in trupul detestatei individe, Valentina sta pe terasa celui mai inalt dintre turnuri. Le arata prietenilor ei supebul peisaj care se poate admira de aici. In partea de nord se zaresc foarte departe muntii, mai mult ca niste pareri, decat ca niste forme de relief in sine, in est se intinde o padure imensa,I ar la sud dincolo de limita parcului se afla orasul. La vest , nu foarte departe se intinde marea. Pot zari portul si chiar vaporul cu care calatoresc.
-Este minunat! Tu ai copilarit aici?
-Nu . . . Aici este aproape un muzeu. Nici nu a fost prea mult locuit. Cred ca doar mama, sora si fratii ei au locuit aici intr-o iarna, cand nu au putut ajunge acasa in vacanta de iarna, din cauza unui viscol puternic. Eu nu am avut acest ghinion . . .
-Ghinion?
-Da. Ei se intelegeau bine, dar eu am fost colega de scoala cu Andy, fratele meu Liviu si sora mea Cristina . Nu sunt chiar persoane cu care sa-ti doresti sa petreci sarbatorile. Norocul meu ca am fost acolo doar in ultimul an si ca am avut prieteni buni . . . si ca nu am fost colegi de clasa. Hai sa coboram la masa! Matusi mele ii place sa fie toata lumea prezenta cand incepe masa.
-Stii . . . spuse Eiri, ea seamana foarte mult cu unul dintre medicii care l-au operat pe Shu . . .
Fata incepu sa rada:
-Iar celelalt seamana cumine . . .
Cei doi o privesc uluiti, dar ea contimua:
-Pai sunt Valentin Avila si Lucian Avila, adica fratii mamei mele. Ei sunt doua perechi de gemeni Adelina si Valentin a fost prima pereche nascuta,apoi Athena-Lucian. Andy este necajit ca el nu a avut un frate geaman, sau o sora geamana, dar poate ca are . . . acela ai fi tu Shuichi.
-Pentru ca semanam atat de bine?
-Nu doar , ci si pentru ca sunteti nascuti in aceeas zi . . . 16 aprilie . . . si acelas an. Matusa mea a fost convinsa ca va naste gemeni, dar Andrew s-a nascut singur si este convinsa ca acel copil s-a nascut in alta parte. Acum crede ca acel copil esti tu, Shu-chan.
Baiatul cazu pe ganduri o clipa, apoi zambi:
-In ziua in care ea a pierdut un copil, eu mi-am pierdut mama. Ea a murit la nasterea mea . . . A fost ceva neasteptat, nu a stiut decat foarte tarziu ca asteapta un copil. Poate matusa ta are dreptate si trebuia sa fiu copilul ei.
Mai tarziu , in camera cu peretii imbracati in matase de culoarea frunzelor ce cad in toamna si mobilata in stil baroc, Eiri isi cuprinse iubitul in brate:
-Ti-ar fi placut sa traiesti aici?
-Da . . . dar nu te intalneam pe tine.
-Cum sa nu . . . suntem meniti sa fim impreuna.Si . . . Stii ca nu te-am sarutat de aproape douasprezece ore.
-Da? Probabil din cauza asta am si uitat cum este sa saruti . . . Ma ajuti sa-mi amintesc, Yuki?
Acesta zambi si il ridica asemeni unui copil. Il duse in barate pana la patul masiv si-l aseza pe cearceaful de matase fina. Incepu sa-l sarute si hainele lor zburara curand pe covorul gros. In camera vegheata de razele lunii se mai aud doar gemetele lor de placere.
Capitolul 30 Iubire...a Paris
Shuichi se trez brusci din somn. O mana ii acopera fata. O clipa il stapani o groaza cumplita, dar isi reveni repede. Nu s-a intamplat nimic , de fapt. Iubitul sau s-a intors in somn si mana lui i-a nimerit peste fata. O indeparta cu grija sa nu-l trezeasca, dar fara succes. Acesta deschise speriat ochii:
-Te-am lovit?
-Nu , iubire, dormi! i-a spus zambind si l-a sarutat usor pe buze.
Dar Eiri nu mai are chef sa doarma. Il cuprinse in brate si-l saruta lung pe gura, apoi incepu sa coboare pe gat si pe umeri. Savura incet gustul sfarcurilor si continua coboratea , combinand-o cu mangaierea celor mai intime zone. La inceput, Shuichi ar fi vrut sa reactioneze, dar senzatiile pe care atingerile iubitului sau le provoaca sunt atat de intense, incat nu este in stare sa faca nici un gest macar. Se lasa,macar pentru un timp, in voia lui, paralizat de placere.
Pe Eiri il amuza sa-si domine complet iubitul si sa-i savureze fiecare tresarire si fiecare geamat. Continua sa-i sarute fiecare centimetru de piele pana cand simti ca nu mai rezista prea mult.In momentul in care se opri, Shu se dezmetici, ii cuprinse capul in maini si il saruta explorandu-i fiecare particica a gurii. De asta data micutul cantaret se hotara sa devina stapan pe situatie folosind sarutari si mangaieri.Scriitorul isi simti corpul tot o valvataie si ar fi dorit sa-l aiba in acel moment, dar iubitul sau il respinse o clipa cu un zambet inebunitor pe buze, doar pentru a-l trage iar spre el si a-l mangaia tandru. Repeta acest joc de o delicioasa cruzime pana sintii ca Eiri este pe punctual de a-si pierde complet mintile. Abia atunci ii ceda.
Explozia de placere a fost atat de intensa, iar oboseala care i-a cuprins atat de puternica, incat somnul a pus stapanire pe amandoi aproape instantaneu.
Ceva mai tarziu Eiri s-a trezit ametit din somn. Privi spre iubitul sau. Acesta doarme si o raza de luna ii cade pe chip, facand trasaturile lui uluitor de dulci. Nu reusi sa-si invinga dorinta de a-l strange in brate. Gestul lui il trezi .
-De ce nu dormi, Yuki?
-Pentru ca privesc cea mai dulce fiinta din lume.
Shuichi zambi . Intinse mana il mangaie pe obraz, apoi il saruta scurt pe buze.
-Tu esti cea mai dulce fiinta din lume . . . Dormi . . . maine mergem in vizita la doamna aia . . .
-Ce doamna?
-Val a spus ca maine o vizitam pe doamna Mona-Lisa . . .
Scriitorul nu-si putu stapani rasul. Printre hohote isi stranse iubitul in brate si-l saruta pe frunte.
-De ce razi, Yuki?
-Val a glumit . . . Avrut sa spuna ca mergem la muzeul Luvru .
-Da? ! ? . . . Vai ce bine! Nu aveam chef de vizite simandicoase, murmura somnoros si isi propti capul de umarul lui si adormi imediat.
Eiri il mangaie pe par, apoi saruta mana care il mangaiase pe obraz. Un clinchet usor se auzi. Pe incheietura delicata straluceste stins o bratara din aur alb si galben lucrata ca o impletitura , replica ceva mai mare a verighetelor lor. A cumparat-o dupa amiaza de la un magazin de bijuterii intalnit in plimbarea pe care au facut-o prin Paris.
Ceilalti turisti din cruaziera au vizitat in prima zi muzeul Luvru, sau mai bine zis intr-o jumatate de zi. Si el si Valentina au spus ca este o jicnire sa aloci atat de putin timp pentru unul dintre cele mai uluitoare locuri din lume. Argumentul ghidului ca nu au cazare in Paris decat pentru o noapte nu a tinut in fata fetei. I-a spus sec acelei doamne ca nu este o problema, familia ei are cate o resedinta in fiecare oras important din lume. In apropierea ei se afla Jessika si o sorbea pur si simplu din priviri. Tot comportamentul ei li se parea complet aiurea. Dupa ce zile intregi il vanse pe Shuichi , acum o vana pe Val, dar se comporta altfel. Doar sta in apropierea ei si o privea pierduta si nu zicea absolut nimic. Parea sa-I soarba fiecare cuvant si sa cerseasca putina atentie.
Dupa ce ii servise ghidei argumentul cu resedinta familiei ii intrebase si pe ei doi daca vor sa mearga la hotel, sau vin cu ea si Alex. Raspunsul lor fusese fara echivoc, asa ca ii condusese la o limuzina asemanatoare cu cea pe care o folosisera in Anglia. Soferul se purtase cu ea la fel de protocolar ca si celalalt si ii condusese pana la o cladire foarte eleganta, situata in cel mai luxos cartier al Parisului. Spre deosebire de castelul de ev mediu din Regatul Unit, cladirea acesta este super moderna. Are o arhitectura futurista si este dotata cu cele mai noi gadgeturi. Peretii sunt dintr-un material translucid, care permite schimbarea culorii dupa dorinta ocupantilor fiecarei camere. Valentina i-a rugat sa aleaga singuri camera pe care o prefera, iar ei au ales-o pe cea mai ciudata. Mobila nu sta pe podea ci este prinsa cu un fel de stalpi metalici de tavan, ceea ce da un aer de cabina extraterestra camerei. Shuichi a fost entuziasmat de aspectul incaperii. Topaise ca un copil prinre obiectele de mobilier studiindu-le pe fiecare in parte. L-a lasat sa se bucure si sa se prosteasca un timp, apoi au plecat la plimbare prin oras.
Eiri a mai fost la Paris, dar iubitul sau a privit totul cu ochi mari si mirati. Tot timpul s-au tinut de mana. Shuichi, pentru prima data in aceasta calatorie renuntase la pantaloni trei sferturi si la tricourile tipatoare pentru o tinuta ceva mai eleganta decat de obicei. Imbracase un pantalon negru de jeans si o camasa de matase asortata cu parul lui. Scriitorul nu intelesese de facuse asta si nici micutul solist nu avea un raspuns , pur si simplu asa simtise ca trebuie sa faca. Dar Eiri crezuse de cuviinta ca trebiue sa-l tina mai aproape de el decat cu alte ocazii, pentru a fi fara echivoc faptul ca fermecatarea fiinta ii apartine doar lui. Bun cunoscator al Parisului, romancierul isi plimbase iubitul prin toate locurile pe care le iubeste in acest oras si sa-i povesteasca despre fiecare in parte lucruri interesante. Acesta l-a privit cu ochii mariti de admiratie pentru cunostintele pe care le stapaneste cel pe care il adora. In timpul acestei plimbari descoperisera si bijuteria ce luceste acum la mana cantaretului. Bratara era in vitrina unuia dintre magazinele intalnite in periplul lor. Shu privise zambitor bijuteriile etalate pe suporturi din catifea neagra.
-Ai vazut ceva dragut? il intrebase.
-Doar o bratara care seaman cu verighetele noastre.
Eiri il trasese de mana inauntru si cumparase imediat frumoasa podoaba. Nu permisese vanzatoarei s-o ambaleze, o prinsese imediat pe mana iubitultui sau. Aerul dulce si innocent din privirea lui mirata il facuse sa-I prinda barbia cu degetele si sa-l sarute chiar in mijlocul magazinului.
-Ai inebunit, Yuki! ? suntem intr-un magazin . . . soptise cantaretul .
-Da,pentru ca tu reusesti sa ma inebunesti in fiecare clipa,ii raspunsese zambind.Nu fi atat de temator...Suntem la Paris,in orasul iubirii.Nu intereseaza pe nimeni ca te sarut in public.
Privise in jur si,intr-adevar ,nimeni nu pare interesat de iubirea lor.
Cand soarele a inceput sa se coboare spre apus, romancierul a considerat ca pimbare lor a ajuns la punctual culminant. S-a luat iubitul de mana si l-a dus pana la turnul Eifel. Aici au urcat pana la cel mai inalt nivel. Shuichi s-a apropiat de balustrada incantat. Inserarea a cuprins complet orasul si incet, incet mii de luminite au inceput sa se aprinda conturand bulevarde si stradute, case si cartiere intregi. Cumva seamana foarte bine cu panorama ce se vede de pe terasa apartamentului lor. Simti un dor imens de acasa. Vru sa-i spuna acest lucru si sotului sau, dar cand se intoarse se trezi in fata unui barbat la fel de inalt si de blond ca acesta, dar avand o cu totul alta figura. Necunoscutul il intreba ceva zambind prietenos. Pentru ca tipul vorbeste in franceza cantaretul nu a inteles, desigur nimic si a palit speriat ca nu intelege ce este intrebat si ca nu stie unde este iubitul lui. Necunoscutul se ingrijora vazandu-l atat de palid si il prinse de umar de teama ca va lesina. In acelas moment Eiri a aparut si Shuichi s-a refugiat , foarte speriat langa el. Scriitorul schimba cateva cuvinte cu individual necunoscut, apoi a dat mana cu el si celalalt a plecat.
-Ce vroia,Yuki?
-Te-a intrebat cat este ceasul, nimic mai mult, apoi s-a speriat, credea ca iti este rau. A spus ca erai foarte palid.
-Nu stiam unde esti . . . si nu am inteles ce spunea tipul acela . . . cred ca m-am speriat, se scuza.
-De ce te-ai speriat? Unde credeai ca am plecat?
Cantaretul lasa privirea in podea rosind. Reusise, pentru a cata oara ,sa se faca de ras si mai grav, sa-l faca pe iubitul sau sa se simta prost. Acesta nu parea sa fie afectat de cele intamplate, ci mai degraba amuzat. Ii mangaie cu blandete obrazul impurpurat.
-Shu, esti atat de prostut uneori . . .
Gestul lui a fost interpretat ca o dojana, nu ca un alint si dupa doar cateva secunde s-a vazut nevoit sa stearga lacrimile fierbinti ce brazdeaza cel mai iubit chip. Il forta sa ridice capul si-l saruta lung pe gura.
-Nu sunt suparat pe tine. Uite . . . aici este un restaurant. Nu vrei se luam cina la inaltime?
-Dar Val spunea ca la acest restaurant se rezerva o masa cu saptamani inainte...
-Tocmai de asta am rezervat o masa aici din ziua in care am perfectat actele pentru cruaziara.
Au mancat la o masa de la care au putut admira in voie superba panorama a orasului .
Acum, aproape in zorii , Eiri isi tine iubitul adormit in brate, il saruta inca o data si se cuibari in asternuturile fine si moi. Urmeaza o noua zi, poate mai obositoare ca precedent, pentru ca trebuie sa-i faca o vizita doamnei Mona-Lisa.
Autocarul isi urmeaza drumul prin ceata. Shuichi sta cu capul pe umarul iubitului sau, care doarme . Se simte cumva ciudat. Cruaziera lor s-a transformat, de un timp incoace, intr-o excursie pe uscat. Vaporul a avut o defectiune greu de reparat, asa ca au fost nevoiti sa faca o escala nesteptata in Genova, iar de acolo , pentru ca aveau destul de asteptat pana sa-si poata relua calatoria, au plecat cu autocarele spre Verona. Au plecat foarte devreme dimineata, asa ca majoritatea turistilor dorm.
Drumul este acoperit de o ceata ciudata, care pare ca se ridica din pamant. Vizibilitatea este mai mica de un metru. Aceasta pacla ciudata pare sa se lipeasca de geamurile laterale ale autocarului, iar cantaretului ii este aproape frica privind peisajul acesta. De catva timp a inceput sa aiba niste vise foarte caudate, in care se face ca este el, dar isi simte corpul foarte ciudat, ca si cum nu ar fi corpul lui. Atunci se simte cuprins de un fel de disperare, ca si cum in el s-ar da o lupta teribila intre un sentiment cald de iubire si cel de vinovatie. Stie ca iubeste si ca acea iubire este una interzisa. Alteori este in compania unui barbat despre care stie ca este iubitul lui si care, la fel ca in realitate este Yuki . . . si totus nu arata ca Yuki. Isi spun vorbe de dragoste si se iubesc pe ascuns, ca si cum ar comite o monstruasa ilegalitate. De fiacare data se trezeste din somn speriat si confuz, dar ii este teama sa-I spuna iubitului sau ce se intampa. Problema cea mai mare este ca cele doua tipuri de vis se tot repeata . A ajuns sa-I fie frica sa mai adoarma.
Ce nu stie Shu este ca in spatele lui in sufletul Valentinei se da o alta lupta. Sta pe bancheta autocarului cu ochii inchisi si oare ca doarme, dar de fapt din mainile ce par case odihnesc pe genunchi rasare rasare o aura de lumina albastra, protectoare care inconjoara autovehiculul si are concentrarea maxima pe Eiri si pe iubitul lui. Alex o priveste ingrijorat. Ii simte incordarea, dar nu poate sa o ajute cu nimic momentan.
Mai in spate cu un scaun se afla un barbat. Nu a mai calatorit cu ei pana acum, dar nimeni nu pare sa bage de seama acest lucru. Este cel cu care Valentina s-a intalnit pe malul mari inainte de debarcarea in Regatul Unit, adica nimeni altul decat Eros, zeul iubirii. Priveste si el, trist si ingrijorat spre fata care ii este de, fapt nepoata. Atunci cand , dupa plecarea din Monaco, au fost anuntati ca vor face o escala la Genova, iar de aici au sa faca o calatorie cu autocarul pana la Verona, Alex si Valentina au inteles ca este ceva in neregula. Ei tocmai renuntasera la ideea de a vizita acest oras impreuna cu amicii lor. Considerasera ca este prea periculos sa agite apele si sa readuca la viata evenimente de mult apuse. Atunci se hotarase si el , sa se alature turistilor. Facuse sa creada toata lumea ca era de la inceput pe vas si unii aveau chiar amintiri in care era inclus. Valentina il privise neincrezatoare. In urma cu mult timp, el nu fusese in stare sa-i protejeze,d e ce sa aiba ea incredere in el acum? Defectarea vasului si neasteptata calatorie sunt drumul care ii conduce spre o capcana care de doreste fara iesire. Intalnirea cu shamanita intunericului nu a fost decat un fel de avertisment, sau poate un test. Cineva anume dorea sa testeze vigilenta celei mai tinere Fiice a Avilor si se folosise de Jessyka prntru a o introduce pe Natasa pe vas in apropierea lor. Isi aminti ce vorbisera la plecare din Genova:
-Individa aceea nu facea decat ceea ce stramosii ei au facut la Verona candva. Atunci fara interventia Claudiei as fi fost si eu mort. Acum rudele ei cer razbunare.
-Tipa era slaba. Ar fii trebuit sa stie ca sangele meu nu este de baut . . . Au cerut sa intrevina Inaltul Consiliu?
-Da . Au cerut '' dreptate '', iar Alesander sa nu faca parte din juriul care va judeca moartea Natasei.
-Nu am fost anuntata ca sunt judecata pentru crima.
-Pai nu esti jucecata si nu vei fii. Au dat gres! ii raspunsese el razand. Era nevoie de o entitate suprema a luminii in juriu si . . . cine crezi ca l-a inlocuit pe unchiul meu?
-Inalta doamna . . . Amaterasu -Omi-Kami . . . nu i-a placut faptul ca cei care au fost consacrati ei in aceasta viata,erau implicate . . .
-Mai mult . . . a invocat legea introdusa de Maya, Mira , Silva, Iana si Bristena.
-Inviolabilitate Fiicelor Avilor . . .
-Da . . . asa ca moartea Natasei era meritata si daca ai fi fost tu autoarea, nu era nicio problema. Au fost avertizati ca daca indraznesc sa te atace , pedeapsa va fii rapida si fara echivoc.
-Ne astapta la Verona . . .Lor nu le pasa de acest avertizment . . . Si conul energetic va fii complet pana ajungem acolo. Vor sa ne ucida pe toti!
-Sunt entitate a iubirii, nu a razboiului, nu ma compar cu voi doi in cazul unei lupte, dar stiu bine sa folosesc un arc . . . si sagetile mele pot trimite un shaman langa fantoma lui. De data asta nu voi mai pierde in fata lor.
-Nu ai avut ce face atunci. Erau prea multi. Fara tine era mai rau. De data asta nu va fii ca atunci! Claudia nu avea puterea de acum, era un om, care lupta cu puterile ei de aleasa a zeilor, dar acele puteri erau limitate fata de ceea ce fiecare dintre noi poate acum.
Nu-ti face grij! Nu pot fii invinsa atat de usor cum cred ei . . .
Acum Eros o priveste zambind trist: '' Da . . . Tu nu esti doar cea de a treia Fiica a avilor . . . Esti maestra a noua arte magice. Cea care nu a fost infranta niciodata . . .Vei reusi . . . sper.''
La randul sau Eiri nu doarme. Sta cu ochii inchisi si-l tine pe Shu cu mana dupa umeri ii simte incordarea. Nu are de unde sa stie, dar are vise identice cu cele ale iubitului sau. In vis este tot barbat si este la fel de indragostit de Shuichi, doar ca iubitul sau este . . . fata. O fata superba cu ochii la fel de violet ca si acum , cu un chip la fel de dulce si par lung, ciocolatiu. Imaginea aceasta angelica se amestecatot timpul cu imaginile unor lupte incare ei sunt amestecati. Vede fiinta ce o iubeste luptand sa apere iubirea lor cu la fel de multa energie ca atunci cand il protejase de gloantele acelui nebun. Apoi vade cum ii tine trupul inert in brate, stiind ca a murit si hotarandu-se sa moara la randul sau. Si undeva . . . se aude mereu strigatul unei femei disperate, aproape inecata in plans: ''Nu! Nu! Nu! ! ! ! ! ! ! ! '' Era cidat ca vocea semana cu cea a Valentinei si chipul ei ii vanea in minte de fiecare data . . . sau poate nu era ea . . . Ceva ii aducea aminte de ezcursia facuta cu mama lui,cu Kenshin si Shuichi la Izumo . . . la femeia din ultimul templu vizitat . . .Si nu stie de ce se gandeste la toate astea.
In Verona vin mereu turisti si toti viseaza sa calce pe unde au calcat candva cei care au dat un nume iubirii perfecte. Toti se reped sa invadeze balconul care a fost martorul iubirii julietei si a lui Romeo. Toti privesc ca ametiti cladirile, strazile, gardurile, cerul gandind ca pe acolo au trecut si ei.
In balconul uneia din cele mai vechi cladiri din oras sta nebagata in seama de multimea ce se grabeste spre celebrul balcon o femeie. Nimeni nu ar putea spune despre ea ca este batrana, din contra, ca este in floarea varstei. Este inalta si supla, are parul saten, lung pana dincolo de talie, ochii usor migdalati, caprui si trasaturi ingeresti. Poarta o tunica ce ii vine pana aproape de genunchi si o pereche de pantaloni. In picioare poarta sandale romane. Tot ce poarta este alb, mai putin funda ce ii leaga lejer parul la spate si cea care ii strange talia, care sunt din matase albastra.
Inchise ochii si ofta. Oamenii se grabesc spre un loc unde cred ca s-a defasurat celebra tragedie, fara stie ca totul se petrecuse cu mult inainte de data in care credeau ei ca s-a petrecut sip e alta strada, in alte case si in alt balcon. Ea insa stie . . . ea a fost o parte din poveste. A incercat din rasputeri sa-i salveze, fara a reusi . . . Aproape isi pierduse ea insasi viata in acea incercare disperata. Iar ceea ce urmase fusese un adevarat calvar. Din cei pe care complotul ii viza atunci doar ea supravietuise cu un pret pe care nu oricine l-ar fi putut plati. Cei care i-au inpins prietenii la moarte si-au luat pedeapsa atunci, pe loc, cei care au gandit capcana, ceva mai tarziu,atunci cand ea,printesa augusta a imperiului i-a invinuit de compot impotriva familiei imperial, cel care le-a comandat sa faca asta . . . inca nu a platit. Nu conteaza, va plati si el pana la final.
Acum prietenii ei se intorc aici, unde au fost fericiti si unde au suferit. Pana in acest moment a reusit sa-i protejeze de moarte, dar nu si de suferinta, azi insa capcana se inchide iar si in ea au intrat de buna voie alte fiinta dragi. Lupta se va da iar . . .
O mana asezata pe umarul ei ii intrerupse gandurile. Zambi barbatului ca ii mangaie bland parul. E mai inalt de cat ea , blond, cu ochii verzi si trasaturi de o frumusete fara cusur.
-De ce iti faci atatea griji? Val, Alex si Eros sunt cu ei. Va fii bine . . . ai sa vezi!
-Promisesem ca-i voi apara . . . Erau doar niste copii . . .
-Iar tu erau doar un om . . . Ai facut tot ce era posibil atunci si dupa . . . ai facut imposibilul . . . Le-ai pastrat amintirea vie si ai transformat tragedia lor in cea mai celebra poveste de iubire.
-Nu eu, ci englezul acela care le-a pocit numele si le-a modificat si povestea si timpul in care s-a intamplat.
-In esenta este la fel. Poate adevarul nu avea un impact atat de mare.
-Da,spuse ea cu gandurile tot la ce s-ar putea intampla in doar putin timp. Au calculat bine . . . conul energetic va fii complet aici. Un calcul mai bun ca data trecuta. Acum schema cu pastararea amintirii nu va mai functiona. Un calcul bun.
Alesander rase:
-Si pe Val au luat-o in calcul?
-Sigur ca da, doar au trimis-o pe Natasa s-o testeze.
-Si au afalt . . . Ce au aflat de fapt?!.. . . .Nimic sau mai rau. Au in calcul un element cu valoare prost interpretata. Poate iesii dezastuos pentru ei.
-Si tu ai facut niste calcule.
Tu cum ai luat-o in calcul? . . .
-Ca pe o necunoscuta . . .
Il privi uluita:
-Necunoscuta? ! ? Este nepoata noastra!
-Da . . . Dar nimeni nu a pus in corpul unei fiinite noua tipuri diferite de lumina si apoi sa o supuna presinii la care Val va fii supusa azi.
-Deci ai incredere in ea ca ii va invinge ?
-Sigur. Necunoscuta nu este daca ii va infrange, ci doar ce va ramane din ei .
Capitolul 31 (partea a doua)O lupta dincolo de timp
Autocarul se indreapta cu viteza spre intrarea in Verona. Soarele a gonit ceata care stapanise ferestrele autovehiculului la inceputul drumului. Toti calatori vorbesc despre incredibile seansa pe care o au sa viziteze casa Julietei. Singurul care nu este prea incantat este Eiri. El a mai fost la Verona si alta data, a mai vizitat celebra casa si nu a fost prea entuziasmat. De fapt a evitat cat a putut sa revina in Verona, pentru ca de fiecare data cand a fost aici a avut cosmaruri cumplite, la fel ca cele pe care le are in ultima vreme. Il stranse pe Shuichi cu bratul pe dupa umeri, protector:
-Esti fericit ca vei vedea Verona?
-Da! Nu este grozav?
-Este . . .
-Nu pari prea convins. Stiu ca tu ai mai fost aici . . . Si Val este nemultumita . . . De ce nu va place Verona? intreba el nefericit. Ati putea sa fiti mai incantati!
Din spatele lor Valentina ii aseza o mana pe umar.
-Nu te intrista, Shu: Daca tu esti incantat de aceasta vizita vom incerca si noi sa fim veseli. Nu-i asa Yuki?
-Ba da! Linisteste-te, Shu! Nu suntem suparati ca mergem la Verona.
Il mangaie pe obraz si apoi il saruta lung pe gura, pentru a-i alunga tristetea.
Au ajuns intr-o piata destul de larga. Eiri priveste incruntat in ju . Este chiar piata care ii provoaca dureri de cap si cosmaruri: Piata del signiori. Dupa ce au facut doar cativa pasi in piata au fost intampinati de urari de bun venit. Aici ii asteapta cinci persoane. Trei le sunt cunoscute, fiindca sunt Andrew de Nollham impreuna cu mama si surioara lui. Ceilalati doi sunt un tanar si o tanara. Ea are parul foarte lung, brunet, legat la spate cu panglici albe si ochii verzi, el este blond, tuns scurt si ochii albastrii. Trasaturile lor sunt aproape identice cu cele ale Valentinei spre care se indeapta amandoi. Fata o imbratisa cu un soi de disperare, iar baiatul ii stranse doar mana intre mainile sale.
-Esti bine? Stii cat de ingrijorati am fost? intreba bruneta.
-Poate tu ai fost. Eu am incredere in ea, zambi blondul.
-De ce sunteti aici? Lucrurile pot scapa de sub contol, se incrunta Val.
-Am primit ordin sa fim aici.
-Inaltul Consiliu . . .
-Pai . . . doar el ne poate porunci peste capul tau.
-Da . . . Doar Inaltul Consiliu al Entitatilor Superioare poate sa faca asta, ofta ea, dar vazu chipul uimit al lui Shuichi si zambi.
Se intoarse catre el si catre Eiri:
-Vreau sa faceti cunostinta cu sora mea Cristina si cu fratele meu Liviu.
Totusi pe buzele Valentinei palpaie un zambet trist:
-De ce sunteti aici? Oare nu aveti incredere ca ma voi descurca singura? intreba ea .
Cristina ii zambi :
-Cum poti sa spui asa ceva? Nimeni in lumea asta mare nu are mai multa incredere in tine decat noi, dar sunt indatoriri ce trec de dorinta noastra. Suntem Cavaleri ai Luminii si Inaltul Consiliu ne-a cerut sa fim aici.
-Cris are dreptate! Ai devenit prea importanta. Existenta ta s-a impletit cu prea multe persoane din prea multe locuri si multi depind acum de tine. Nu putem risca nici macar o secunda viata ta. Inaltul Consiliu ne-a ordonat sa avem grija de tine.
Valentina se incrunta . Stie bine ca nu poate spune nimic daca e vorba de un ordin venit de la cel carora si ea se inclina. Nu o bucura prezenta lor, dar stia ca vor fi aici si este bine ca macar nu sunt decat ei. Singurul lucru care o deranjaza cu adevarat este prezenta Juliei. Fetita nu este pregatita de prima ei lupta adevarata. Simtii constiinta micutei invadandu-i mintea si ii citi supararea ''Am 12 ani , tu erai cavaler la varsta mea! '' Nu are ce sa-i spuna fara sa o jicneasca.Trese adanc aer in piept si isi intinse gandurile in jur in cautarea dusmanului, care sigur se ascunde in apropiere.
Cautarile sale au fost incununate de success . . . sau cel putin se poate spune ca a descoperit prezenta a douazeci de persoane pline de ura si cruzime.
Se intoarse incet spre locul unde acestia se afla,chiar in mijlocul pietei. Acolo stau douazeci de persoane imbracate intr-un soi de uniforme militare de culoare pamantie. Toti sunt inalti si masivi, iar doar privindu-i nu poate spune daca sunt barbati sau femei, ea insa stie ca sunt doar doua femei si opt barbati. Profilul lor mental este foarte asemanator cu cel al Natasei, si sunt, desigur, rudele ei. Zambi rautacios. '' Se pare ca nu le-a ajuns pierderea pe care au suferit-o. Mai au de pierdut niste oameni. '' Stie bine ca a incalca un ordin al Inaltului Consiliu este o sinucidere curate, atat fizica, cat si spirituala. Nu multi sunt cei care au puterea sa comande distrugerea spiritului unei fiinite, dar Consiliul poate. Fara ca zambetul sa-i dispara de pe buze, pasi spre ei. Isi dadu jos de pe cap gluga si atat Shuichi si Eiri, cat si neamurile Natasei incremenira. In fata lor nu sta fata de pe vapor, draguta, independenta si amuzanta. Fiinta ei a suferit cateva transformari dramatice: parul, scurt inainte, este lung pana dincolo de talie, foarte ondulat si e prins pe frunte cu un cerc de argint, urechile au lobii superiori putin alungiti si ascutiti, iar ochii ii sunt mai mari si mai migdalati. Poarta pantaloni de piele neagra si un fel de kimono tot negru, de matase, legat in talie cu o panglica argintie. In picioare are cizme lungi pana la genunchi, iar in maini are manusi. Infatisarea ei este uluitor de frumoasa, dar si periculoasa.
-Cine esti tu? intreba cel mai masiv dintre cei din mijlocul pietei.
-Eu? Sunt Valentina-Maria, fiica Adelinei si a lui Radu si sunt cea de a treia aleasa din Neamul Avilor. Voi . . . cine sunteti?
-Suntem familia Natasei,cea asasinata de tine pe vapor. Am venit sa-i indeplinim misiunea si sa-i pedepsim asasinul.
Valentina ii privi dispretuitoare:
-Imi pare rau pentru voi, dar nu va puteti indeplini misiunea. Rudele mele nu sunt prada nimanui . . . cat despre Natasa . . . un shaman cu porniri vampirice ar trebui sa stie sa nu duca la gura tot ce crede ca este sange . . . si bine ca a murit asa . . .vanatorii de vampiri sunt pe urmele ei de mult . . . eu am invins-o si ea s-a comdamnat singura la moarte, dar . . . cine stie ce ii puteau face cei ce vaneaza bautori de sange . . .
Fara mai spune un cuvant cei doazeci de shamani intunecati atacara, dar rudele Valentinei se miscara mai repede. In doar cateva fractiuni de secunda Athena, Liviu, Cristina, Andrew si Alex au ocupat cinci puncte ala pietei, evacuand cu un gest toate persoanele ne implicate aflete aici. Eros si Julia se plasara in fata si in spatele pe Shuichi si al lui Eiri, iar Val se aseza putin mai in fata, dar tot in asa fel incat sa-i protejeze. O clipa Eiri se intreba cum de a ajuns in aceasta situatie si de ce are impresia ca nu este pentru prima data cand trece prin asa ceva. Shuichi inchise o clipa ochii si imaginea unui alt timp ii veni in minte, aceasi piata, poate cu alte cladiri in parte, dar acelasi loc, o alta lupta. Acelas Eros, dar cu aripi mari de pene albe protejandu-i de arme, alte persoane , trei fete atunci, una blonda, si doua brunete, luptand sa-i apere si o alta fata aratand ca Val ,ca Val cea de pe vaporstand la fel ca azi in fata lor. Iar atacatorii erau si ei la fel ca cei de astazi, acelesi mutre si acelasi comportament, dar hainele erau din blana netabacita complet ce putea cumplit. Stie cumva ca atunci ei si cele trei fete au murit, iar " Val" a fost capturata. E tot ce isi aminteste. Deschise ochii pentru a vadea lupta incrancenata din ziua de azi. Cei cinci care au ocupat colturile pietei infrunta cate doi shamani fiecare, trei shamani vor sa ajunga la ei si sapte o ataca pe Valentina.
Fantomele invocate de cei ce slujesc intunericul incearca sa rupa cercul din jurul piatei, dar nu le este asa usor cum au crezut. Athena , Cristina si Andrew ii infrunta cu jeturi de lumina ce ies din baghete le lor magice, Liviu si Iulia au in mana sabii laser ce taie fara greutate fiinte de carne sau fiinte de eter, iar Alex are doar ambele maini intinse in fata. Adversarii lui nu au apucat sa-si cheme spiritele, caci putesc in aer zvarcolindu-se disperati, prinsi de gat ca intr-o menghina de fier.
Cei ce o infrunta pe Valentina au in fata o sabie facuta din metal alb, cu lama inconjurata de flaceri albastre ce topesc trupul eteric al fantomelor ce o ataca.
Infruntarea este cumplit de violenta si, desi totul este foarte rapid ei vad fiecare miscare in parte si asta este infricosator. Luptand in doi Julia si Eros au reusit, cu spada laser si arcul ce arunca acum nu dragoste, ci moarte sa scape primi de atacatorii lor. Micuta se intoarse zambind spre cei pe care i-a protejat si le spuse:
-Ei . . . totul este bine. Avii nu pot fii infranti!
Exact atunci gestul ei este observat de unul dintre adversarii Valentinei si acesta lansa o sulita de facari spre fetita care si-a lasat spatele neprotejat. Un val de sange tasni din pieptul copilei si un altul ii iesii pe gura, inainte de a cadea la pamant. Lupta se opri o clipa. Chipul Fiicei Avilor se albi si din ochii par sa-i iasa flacari. Desi cu spatele, stie ce s-a intamplat cu Julia si cu un singur gest lua viata celui ce a atacat-o miseleste pe copila. Apoi vru sa se intoarca. Shuichi a incremenit si priveste cum din trupul prietenei sale ies fascicole de lumina de toate culorile, dar intreaga sa fiinta pare cuprinsa de o suferinta cumplita.
Nu mai este atenta la nimic. Un alt shaman vru sa o atace, dar atunci manat de nici el nu stie ce forta , micutul cantaret cu par de culoarea zmeurei coapte se arunca inaintea ei . Intinse mainile in laturi dorind din tot sufletul sa o apere pe fata.
-Gata! rasuna in piata tipatul sau. Eu si sotul meu nu mai suntem marionete prin care intunericul sa loveasca in cei ce ne iubesc si ne apara!
Ati facut asta atunci, dar acum eu nu mai permit asa ceva!
Din ochii lui ies flacari violet si nu pare cu nimic mai slab sau mai nehotarat decat ceilalti. Primul fulger negru ii lovi umarul drept, el nu se misca si un scut de lumina trandafirie se intinse intre bratele sale deschise, respingand orice alt atac.
Lupta paru sa renceapa, dar brusc un raget-muget cu forta unui tunet rasuna in piata si acum toti incremenira. Un nor albastru paru sa umbreasca soarele si Liviu facu o miscare ciudata cu bratele, parca maturand in fata lui. Toti shamanii, taferi, morti sau doar raniti parura sa zboare spre mijlocul pietei si ajunsi acolo se prabusira la pamant. Tipatul Valentinei rasuna acentuat de cladirile de care se lovi:
-Nu,Azur!!!!!!!!!!!!!
Dar in zadar. O palalaie de flacari aurii si albastre strabatu aerul si-i lovi pe shamanii adunati gramada. Miros cumplit de carne arsa se raspandi si cand focul inceta in mijlocul pietei mai este doar o gramada de cenusa.
Cu miscari line o fiinta venita din povesti ateriza in piata Del signiorii din Verona. Un dragon albastru oprise lupta si indeplinise sentita data celor ce traiau pentru a ucide.
Scuze...capitolul a iesit cu prea mult dialog,dar nu am vrut sa transform ce spune Claudia in vorbire indirecta,ar fi fost prea sintetic.Sper sa ma ietati si sa cititi cu placere.
Capitolul 33 Amintirea altui timp
Shuichi simti ca-i vine ameteala.
In fata sa sta un dragon pe care Valentina il cearta.Nu aude ce spun ,dar cumva stie exact.
Fata ii spune ca nu trebuia sa ucida,iar el argumenteaza ca e dragon si nu putea face altfel.La argumentul ei ca si-au pus in cap tot clanul dragonul pufnise dispretuitor: ''Sunt ultimii. Pe ceilalti i-am terminat acum o ora. ''
Din ce spunea uriasa reptile cu aripi el si sora sa isi rugasera rudele sa-I ajute sa distruga un clan de shamani ucigasi. Familia de dragoni gasise sediul clanului si ii vanase pe toti shamanii negrii. Valentina parea paralizata de uluiala. Nu intelegea de ce au facut asta si cine le premise, dar dragonul era ferm: facusera rau familiei cavalerului ei de multe secole si fusesera agresivi si cu familia cavalerului surorii lui, asa ca fusese singura optiune. Cerusera sa duca la bun sfarsit sentinta rostita de Marele consiliu si obtinusera asta.
Micutul cantaret isi duse mainile la frunte.Pentru el este prea mult. Se prabusi in bratele iubitului sau.
Se trezi incet, si privi mirat in jur. Se afla intr-o camera inalta cu mobilier ciudat.El se afla intins pe un pat foarte inalt.Ceva mai departe,pe un alt pat idemtic doarme Yuki.Ferastra ,care este deschisa si o perdeade panza alba flutura usor.A coborat din pat si a mers spre fereastara . Din colo de ea se intimde o livada de portocali. O clipa pivi vrajit prisajul din fata li, apoi sari peste pervazul ferestrei si se apropie de un portocal.Trase o carca spre el si rupse o floare, pe care o mirosi cu nesat. Un ras cristalin s-a auzit :
-Vezi. . . sunt lucruri care nu se schimba nici dupa doua mii de ani.
A rpivit putin speriat in jur.Pe o patura,la poalele unui pom sta o femeie satena imbracata in haine albe.Seamana foarte bine cu Valentina, dar in mod sigur nu este ea. In mana tine o cupa cu un lichid rosu-sageriu. Ii intinse si lui una asemanatoare.Timid de aseza langa ea si isi inmuie buzele in lichid. Este suc de portocale rosii.
-Probabil ca tu nu mai stii, dar asa faceai si atunci. Sareai ferestra si rupeai flori sa le mirosi.
Intr-o fraciune de secunda intelese cine este acea femeie-prietena lui Midori, cea pe care o intalnise pe munte, la Tempulul Printesellor Stelelor,cea despre care mama lui eiri spunea ca este zeita. Dar in acelasi timp este aceiasi persoana pe care o viseaza de cava vreme. O priveste putin speriat, dar ea ii zambeste:
-Ti-e frica de mine?
-Nu . . . Ar trebui?
-Sigur ca nu . Am fost prietena ta ,mai tii minte?
-Stiu ca te-am intalnit in Mizuno, ca esti zeita unui templu, dar uneori te visez. Visez ca sunt tot cu Yuki, dar eu sunt fata. Am parul lung si ciocolotatiu . . . si vin cei care ne-au atacat in piata si vor sa ne ucida . . . incercam sa luptam, iar tu si cateva fete ne protejati, apoi Yuki moare lovit de ei. . . prietenele tale la fel . . . si cad si eu, iar tu plangi si strigi si apoi nu mai sunt cu tine, nu mai am corp, dar te vad. Te-au intins pe o cruce. . . iar tu nu ai zis nimic. . . esti cu alte doua femei si ele sunt rastignite, dar nu pare sa le pese de ele, ci de tine. Una dintre ele striga disperata ca sunt nebuni si ca tu nu esti crestina, ci preoteasa unui alt cult, dar cei care va vor moartea nu asculta . . . nici nu le pasa, caci nu vor sa te ucida pentru ca ai fii crestina, ci doar pentru ca asa vor. Chinul tau de atunci . . . ele au murit, dar nu si tu . . . tu ai rezistat trei zile si trei nopti, nu ai murit acolo. Un inger a stat langa tine si ti-a sustinut corpul si nu ai murit, dar ei nu il vedeau si nu intelegeau de ce nu mori, apoi a venit un barbat si te-a coborat de pe cruce. Criminali au fost pedepsiti . . . apoi nu mai stiu. Tu . . . numele tau este Claudia . . .
Vazu lacrimi pe obrazul frumos al femeii si le sterse cu blandete.
-Nu plange! Te rog . . .
Lua mainile ei in mainile sale si le mangaie cu blandete, apoi se opri in central palmelor ei sclipesc cruci de lumina si in central fiecareia dintre ele este un mic cerc sangeriu. A auzit candva de asta . . . semnele se numesc stigmate si sunt urmele unei rastigniri. Ridica privirea spre ea si o privii in ochi:
-Nu sunt doar vise . . . a fost adevarat!
-Da, micutul meu. . . sau poate ar trebui sa-ti spun micuta mea. Nu sunt doar vise, dar eu speram ca tu nu mai tii minte aceasta cruda poveste. Asa s-a intamplat, exact asa cum tu ti-ai amintit.
-Dar de ce? De ce eu si Yuki nu ne puteam iubi, daca eram fata si baiat? De sa ucizi pe cineva care iubeste?
Claudia ofta si-l mangaie pe frunte. Turna in pahare inca o portie de suc pe portocale rosii.
-Da . . . de ce sa-i ucizi pe cei ce se iubesc? Este o enormitate de cruzime, dar vremurile asa erau, din pacate, inca sunt si acum. Nu ar fii contat daca ati fi fost si stunci amandoi baieti, in Roma imperiala nu prea conta asta relatiile intre persoane de acelas sex erau acceptate. Voi ati facut o crima mai mare in conceptia comunitatilor din care faceati parte. V-ati indragostit desi, faceati parte din comunitati religioase diferite. Suna stupid si stiu ca este asa, dar asta a fost ceea ce s-a intamplat cu voi, ofta ea si continua. Erati doar niste copii, tu aveai 16 ani, iar el 19 . . . dar familia ta era crestina, a lui se inchina la zeii. Nici unii nici altii nu au inteles iubirea voastra. Pentru ei era un blestem nu o binecuvantare . . . Erau atat de inversunati, iar voi va iubeati atat de mult . . . Nu puteam sa-i fac sa inteleaga. Singurele care au inteles au fost matusa ta, Sabina si sora mea Iulia si nasa ta de botez, purtai numele ei, te chema tot Iulia. Iti mai amintesti?
-Nu . . . Poti sa-mi povestesti ce am patit atunci?
-Da,este dureros,dar trebuie sa stii, ofta Claudia. Am sperat ca, cel putin comunitatea crestina va intelege ca iubirea este mai presus de orice, dar nici ei nu au inteles. Erau atat de inversunati . . . de cuprinsi de fanatism,incat nu au inteles. De familia lui ce sa spun?. . . Am incercat de pomana.Pe vremea aceea eu eram doar un om si credeam ca Eros este doar un tip foarte frumos,nepotul lui Alecsander .L-am rugat sa ma ajute sa-i conving,dar cu toata puterea lui nu a reusit. Am rugat-o sip e o prietena a mea, cu mare influanta in comunitatea crestina, care a inteles ca iubirea voastra, a incercat sa-I lamureasca, dar nu a reusit nici ea.
-Poate ca nu era bine ca ne indragostisem . . . poate iubirea noastra a starnit mania zeilor!
-In niciun caz!Chiar daca atunci nu stiam, eu obtinusem binecuvantarea iubirii voastre..Problema a fost ca dusmania dintre familiile voastre a fost observata de cei care voiaiu sa distruga familia mea si au considerat ca se pot sa se foloseasca de aceata oportunitate nesteptata. Au crezut ca ma pot distruge pe mine. Aproape au reusit . . . Pe voi ,pe Silva,Maya sip e Myra v-au ucis ,eu ,Sabina si Iulia am fost capturate si crucificate. Ele au murit pe cruce . . . erau crestine siau murit pentru credinta lor eu insa . . . nu am fost botezata,eram preoteasa a cultului zeitei Bendis si,de sigur ei stiau.Nu voiau sa ucida crestini,eu eram motivul. Eu trebuia sa mor, dar aveau nevoie de un motiv.Apartenenta la crestinizm a surorii mele si a unei bune parti dintre prietenii mei nu era decat un pretext. Le-a mers la inceput, dar nu au reusit complet. Eu nu am vrut sa mor, trebuia sa raman in viata ca sa-i pot pedepsi pentru ce au facut. Nu puteam sa-mi permit luxul de a muri rapid si sa-i las pe ei vi. Afara de Iulia mai aveam un frate si nepoti si mai erau si cei din comunitatea crestina.I-ar fi ucis pe toti doar ca sa se amuze.
-Dar suferinta ta?
-Nu a contat. As face-o iar pentru cei pe care ii iubesc. Nu support idea ca cei pe care ii iubesc sufera si mor.Si tu ti-ai dat viata pentru el atunci si acum ai facut asta iar.
-Il iubesc! sopti Shuichi,apoi in mintea se ivi un alt gand.Claudia, dar am inteles bine? Romeo si Julieta . . .povestea lor a fost inspirata de povestea noastra?
Claudia incepu sa rada :
-Da . . .englezul acela aiurit . . . Am incercat sa pastrez vie povestea voastra de iubire, sa o fac sa treaca mai departe prin secole. Am crezut ca daca ii povestesc acelui tip despre voi, el va scrie povestea voastra asa cum a fost.Dar el . . . a facut o aiureala.Imi venea sa-l omor!A intors totul cum a vrut el, cica nu era destul de palpitanta povestea asa cum a fost cu adevarat si a facut din ea piesa aceea de teatru.Abia daca mai pot recunoaste povestea initiala.
-Eu cred ca facut o treaba buna, Claudia!A facut din povestea naostra cea mai celebra poveste de iubire.
-Nimeni nu mai stie, insa adevarul . . .
-Nu este nicio problema, stiu ca ne-am iubit si asta este tot ce conteaza.
Femeia il cuprinse cu bratul si il stranse la piept:
-Ai aceasi dulceata si bunatate ca atunci. Am vrut atat de mult sa revi in viata mea, de data asta in familia mea.Stii, ar fii trebuit sa te fii fata Athenei, am fost disperata cand am inteles ca toate sperantele mi-au fist destramate iar.Apoi te-am regasit si nu-mi venea sa cred ca te-ai nascut baiat si cand te-ai intalmit cu el ,atunci cand erati copii am presupus ca povestea de iubire se va suspenda pentru aceasta viata, ca veti fi doar frati. Nu trebuia sa fie asa.Nu vroiam sa moara Midori si Kenshin, nu ar fi trebuit sa-ti pui viata in pericol aparandu-l tu pe iubitul tau. Am promis ca va voi proteja si nu am facut-o!
-Ba da! Suntem aici si suntem impreuna, pentru ca fii tai mi-au salvat viata, iar nepoata ta ne-a aparat.Nu-ti face griji! sunt viu si iubesc . . . asta este tot ce conteaza.
WOW ^_^ E superb :X:X nu am citit de mult timp si am cam pierdut firul povesti, dar acum am inteles totul :X:X E extraordinara ideea sa combini cea mai celebra poveste de iubire cu un SF si cu anime-ul Gravitation Abia astept continuarea..... cand o postezi sa imi dai un buzz pe mess
Greseseli:
- De tastare:"O clipa pivi vrajit prisajul din fata li
trebuia: "O clipa pivi vrajit prisajul din fata lor" "uluiala" - sper ca nu te superi pe mine dar nu am mai auzit cuvantul asta
parca am mai vazut vreo doua, dar nu le gasesc nici cum
-De exprimare: nu exista
ce pot sa spun... multa inbspiratie pentru continuare
Buna!
Este superb totul. Cum ai inceput, cum ai continuat actiunea, totul. Descrierea despartirii celor doi m-a intristat si pe mine, iar cum s-au impacat... la spital. Grozav!
Totusi,. nu ai mai pus de mult o continuare. Iar eu o astept nerabdatoare.
Shiuchi o privi pe Claudia ca ametit. Povestea spusa de ea pare fantastica, dar el simte ca este adevarul pur. El stie ca a fost cu adevarat Iulia, prietena Claudiei, iar cel pe care il iubea acum si atunci se numea Romulus.
Desi este convins de toate acestea nu poata sa nu aiba impresia ca este inca un vis . . . unul din multele pe care le-a avut de un timp incoace . Ciudata femeie ii mangaie bland obrazul:
-Este cam mult dintr-o data. Nu?
-Putin . . . dar cred ca va fii totul bine . Eiri . . . el stie?
-Da. Am vorbit cu el in timp ce tu erai inconstient. Era cam nelamurit si mai putin dispus sa ma creada decat tine. Dar cred ca a inteles ca nu va vreau raul.
-Ma iubeste . . . si uneori este foarte protectiv cu mine.
-Stiu. In totdeauna afost asa. Nu pot sa ma supar pe el , pentru ca te iubeste atat de mult. S-a trezit din somn . . . du-te la el. Te asteapta!
Shuichi sari peste pervaz si intra in camera. Intr-adevar Yuki s-a trezit si sta pe marginea patului. Cantaretul se apropie timid de el, dar fu tras de mana si luat in brate. Se sarutara indelung. Scriitorul il ridica in brate si-l aseza pe marginea patului.
-Unde ai fost, iubitul meu?
-Am stat cu Claudia de vorba in livada,zambi intinzandu-i o portocala.
Eiri o lua si o aseza pe masuta de la capul patului, apoi il lua pe Shu si-l intinse pe asternut. Ii ridica incet tricoul si-I saruta usor pe abdomen, urcand incet spre piept si gat. Isi strecura mainile spre umerii lui si-l dezbraca. La randul sau micutul solist isi ajuta iubitul sa scape de haine. La randul sau incepu sa-I sarute pieptul si umerii. Romancierul ii lua capul in maini si-l privi in ochi:
-Stii ca nu te-am mai iubit de trei zile?
-Da?. . . Atunci ce mai aste? intreba incolacind bratele in jurul lui si lipindu-se compet de el mai cald si mai dornic de iubire ca niciodata.
Yuki zambi si il stranse la piept , apoi ii saruta umerii si ceafa inbatat de mirosul pielii iubitului sau. Trupurilor se contopira conduse de o dorinta inebunitoare, apoi valul de placere ii lasa epuizati.
Shichi saruta umarul iubitului sau, apoi isi lipi obrazul de el. Acesta zambi doar cuprinse in brate micuta fiinta adormita. Ii mangaie parul, apoi cand el se misca auzi clinchetul slab al baratari. Ii ridica mana si atinse cu buzele atat metalul, cat si pielea fina si calda de dedesupt.Un sentiment uluitor de fierbinte de iubire il cuprinse.Atinse balmd obrazul acela dulce si apoapa ca ochii i-se umplura de lacrimi.Dragostea pe care o simte acum nu are legatura deloc cu sexul.Stie foarte bie ca la inceput dorinta a fost cea care l-a legat de cel ce astazi ii este sot, dar incet, incet o iubire profunda a luat loc acelor senzatii carnale. Pur si simplu este indragostit de acest tip micut si zapacit, asa cum nu credea ca poate exista iubire. Stioe ca este o parte din el. Toate evenimentale di ultima timp, povestea incredibila in care au fost implicate dupa aparitia Valentinei in viata lor si destinuirile de domeniul fantasticului facute de Claudia nua u facut decat sa-I intareasca sentimental acesta de iubire.
La randul sau Shuichi il priveste printre gene. Ii place atat de mult cand iubitul lui este tandru . . . as a tanjit sa fie in zilele cand se certau sil arunca far ape usa aprtamentului, cand lacrimile lui pareau ca nu mai au sanse sa se opreasca, atunci cand iubirea era pentru el doar placer de scurta durata urmata de chin si zbucium, de nesiguramta si agonia ideii ca-l poate pierde oricand. Atrunci idea de tandrete I patea un vis nerealizabil, astazi tot ce fusese atunci pare un cosmar ireal, rezultatul unei nopti fara sfarsit, ce s-a spulberat cand soarele a rasarit.
Ii zambi iubitului sau:
-Ai vorbit cu Claudia . . . ?incerca el timid sa inceapa o discutie.
Yuki ii raspunse cu un zambet si-l saruta pe frunte:
-Am vorbit cu ea, desigur. Ai fost inconstient destul de mult timp, asa ca am avut destul timp sa stam de vorba. Mi-a explicat o multime de lucruri pe care nu le intelegeam.
-Nu-o asa ca pare incredibil?
-Doar pare . . .Am stiut de la inceput ca este adevarat, doar ca nu intlegeam tot ce se intampla,rosti radicand din umeri si sarutandu-l pe frunte.
Shuichi il privi mirat,asa ca iubitul sau incepu sa-i povesteasca incet si bland:
-Am stiut, pentru ca. . . ei bine, am visat povestea asta.
-Cum?!? Credeam ca doar eu visam . . .
-Tu cand ai inceput sa visezi?
-De mult . . . cand am fost in spital dupa accidentul in care au murit Kenshin si Midori.Atunci am crezut ca era de vina coma in carea am fost . . . s-au indesit visele dupa ce te-am regasit pe tine . . . si dupa povestea cu nebunul acela, apoi a inceput cruaziera si totul ainceput sa capete contur. Am inteles greu de ce visam ca sunt fata si de ce ma temeam atat de mult pentru viata ta . . . doar stiam cum este . . . te mai pierdusem o data.
Eiri il mangaie. Si el patise cam la fel. Ani de zile visase ca tine in brate o fata cu ochi violet si par ciocolatiu, cu un chip de o frumusete uimitoare. Crezuse ,eronat ca este un fel de previziune a casatoriei cu Ayaka . . .Intelesese ca s-a inselat atunci cand il reintalnise pe Shuichi, dupa prima noapte petrecuta cu el intelese ca ''fata'' aceia pe care o viseaza este iubitul lui, dar nu intelegea de ce viseaza ca fermecatorul sau iubit este fata, atata timp cat el nu are nicio problema in a accepta ca are o relatie amoroasa cu un baiat.Visele devenisera , pas cu pas tot mai intense si mai pline de ciudate amanunte. In mintea lui se contura o poveste de dragoste uluitoare , nu intelegea de unde vine aceasta poveste si nu putuse sa se hotarasca sa o puna pe hartie.Nu stia de ce, de fiecare data cand ajungea in Italia visele se inteleau, iar in Verona totul o lua razna. Intelesese greu ca se intampla, doar lamuririle Claudiei au facut lumina in aceasta poveste. Acum stia ca este adevarat, era povestea lor de iubire, povestea pe care un scriitor englez , care o auzise de la Claudia si o transformase in cea mai celebra poveste de dragoste din lume.Valentina spuse ca miile de oameni care inca viseaza la povestea lui Romeo si a Julietei . . . de fapt la povestea lor , a lui Romulus si Juliei, le-au dat energies a renasca si gaseseasca drumul unul spre celalat prin hatisurile caudate ale sortie, incurcate si mai mult de adversarii Claudiei, care ii voiau cu orice chip despartiti si morti. Dar se pare ca iubirea lor si incapatanare Ficei avilor fusese mai puternica decat raul, ura si moartea. Acum au invins si totul pare in ordine, desi se itreaba inca de ce prietena lor zambea si spunea ca inca nu s-au terminat surprizele.
Shuichi asculta cumite ce-i povestea iubitul sau, apoi pentru prima data dupa ceva timp adormi lin si usor in bratele lui.
Era in livada de portocali ,aproape de marginea ei in partea care das pre mare. Se aseza pe banca de marmura alba si privi valurile ce se ingramadesc inspre malul abrupt si pietros.Cerul este senin,plin de stele si luminat de luna.Florile de portocal rosu miros imbatator,zambi cerului superb si lunii, iar din lumina ei paru sa apara o silueta.Aceasta prinse incet substanta si se dovedi a fii Claudia.Ea ii zambi si il lua de mana:
-Vino sa iti arat pe cineva.
Il conduse intr-un fel de poienita din mijlocul livezii.Aici se aud rasete vesele.Locul este luminat de o lumina aurie si pe iarba matasoasa se joaca doi copii.Sunt o fetita si un baiat , el are parul deschis la culoare, iar el intunecat, dar amandoi au trasaturi frumoase, ca de inger.Nu par sa-i observe si isi vad de jocul lor.
Nedumerit Shuichi o privi pe Claudia.
-Cine sunt?
-Iti plac?
-Sunt foarte frumosi, parca ar fii inger . . .
-Ma bucur ca iti plac,pentru ca sunt copii tai.
-Ai mei . . . ?!?
-Ai tai si ai celui pe care il iubesti. Nu-ti aduci aminte? Cand te-au ucis atunci ii asteptai sa se nasca . . . Acum ei s-au intors la voi.
Eiri il privy pe iubitul sau speriat. Acesta suspina in somn''Copiii...copiii mei... sunt ca niste ingeri...cand vin la mine???''
Brusc Shuichi deschise ochii si privi speriat in jur.Yuki il mangaie pe par si il stranse la piept.Nu-I spuse nimic despre cuvintele pe care le auzise rostite in somn.
Nici cantaretul nu spuse nimic. Stie ca el nu va putea sa faca visul sa devina realitate si atunci de ce sa-l faca sa sufere povestindu-I visul, cand stie cat de mult isi doreste un copil.
Cat de frumos capitol , desi pe mine nu prea ma fascinat povestea lui romeo si a julietei ai dat un contur mult mai frumos acestei povesti transformando in ceea ce este acum, este superb mai ales k e si cu gravitation o face foarte frumoasa, este magnifica, sincer mia placut foarte mult si astept nexu cat mai cuurand! pwps si bafta la scris:X:D
Am revenit cu ultimul capitol.
Va fii un capitol mai lung...asa ca va fii postat in doua parti.Prima parte acum,urmatoarea in cateva zile.
Capitolul 35 Cand visele se implinesc
Couaziera a continuat fara alte evenimente importante.
Evenimentele petrecute in piata din Verona ,lupta cu samanii intunericul lui si executia lor de catre dragonul Valentinei au fost cu grija sterse din mintile tuturor .Chiar si din mintile lui Shuichi si lui Yuki disparuse aceasta amintire .Claudia hotarase caultimile imtamplari putea sa le dea complet viata peste cap ,asa ca din tot ce se intamplase ei isi mai aminteau doar ca s-au cunoscut intr-o viatat anterioara si ca Val a fost si atunci prietena lor .Stiau ca iubirea lor se nascuse atunci si fusese una cu totul speciala .Destinul ii adusese impreuna si impreuna trebuie sa ramana.
Din toata povestea din Verona isi mai aduc aminte doar ca au fost atacati de garzile de corp ale Jesikai si acestia fusesera pusi la punc de Val si Alex ,apoi arestati de politie.
Acum stau impreuna cu Val si Alex pe seslonguri,pe punte ,langa piscina .
-Ce mai stii de Jesika? intreba Eiri.
-Pai a fost luata acasa de taticu si i-au fost anulate cardurile. Nu mai iese din casa neinsotita si nu are voie la evnimente mondene …Adica exact ce merita sa pateasca.
-Si-a facut familia de ras …spuse Shuichi ,apoi se amuza. Va dati seama cum se descurca fara carduri si fara evenimente la care sa vaneze noi victime!
-Si asa nu era hotarata daca te vrea pe tine ,pe Val sau pe Andy … poate o pauza o vindeca de prostie!
-Prostia nu se vindeca ,Alex!
-Poate se amelioreaza …
-Ma indoiesc ca se poate.
Au inceput sa rada toti patru. Brusc telefonul lui Eiri incepu sa sune si acesta raspunse.
-Alo! ... Da eu … Buna Myka …
Brusc se incrunta, apoi deveni mirat.
-Nu intelg ce spui tu acolo, dar vom ajunge la L A cat se poate de repede. La revedere!
Inchise telefonul si il privi pe Shuichi. Acesta este speriat. Il mangaie pe obraz.
-Mika vrea sa me intoarcem de urgent la L.A.cat mai repede. A spus ca nu este nimic rau ,dar vrea sa venim acolo cat mai repede.
Cantaretul dadu din cap dar ochii ii sunt plini de lacrimi. Iubitul sau il mangaie si il saruta.
-Stii ca nu imi place sa te vad ingrijorat. Orice problema ar fii se va rezolva.
Continua sa-si tina bratul protector in jurul umerilor lui si incepu sa dea telefoane. Dupa un timp se opri nacajit.
Valentina il privi intrebatoare.
-Nu gasesc cu niciun chip locuri libere in nici un zbor spre
America,explica el frustrat.
Tanara zambi:
-Ma lasi si pe mine sa incerc, poate am mai mult noroc …
Lua telefonul si se indeparta putin.
-Ma indoiesc ca va reusi sa faca rost de locuri la vre-un avion de linie. Am sa inchiriez un charter,spuse scritorul.
-Pai un charter cauta si ea, dar nu chiar orice charter …zambi Alex. Vrea sa vada daca este disponibil avionul pe care il foloseste de obicei Andy.
Valentina reveni zambitoare.
-Am reusit. Hai sa strangem bagajele.
-Mergeti si voi? intreba Shu.
-Pai sigur ca da …noi vom pilota. Ma gasit avion, dar abia a venti din cursa si pilotii sunt prea obositi ca sa zboare iar. Pe noi vine sa ne ia un elicopter. Va fii pe helioportul navei peste o jumatate de ora. Ne va duce la Londra si acolo ne asteapta avionul pregatit. Sa ne grabim!
Au zburat cu elicopterul pana la Londa. Valentina le zambi la urcarea in avion :
-Acesta este avionul … din pacate nu este chiar cel mai comod … dar vom ajunge rapid la NewYork , apoi la Los angeles. Ei asta este …
Au urcat inpreuna in avionul nu prea mare dar foarte luxos. Interiorul este tot tapitat in piele maron, are trei separeuri, in fiecare fiind cate o canapea , un mic frigider , un telefon si un televizor.
Alex aseza geanta de voiaj pe care el si Val o au cu ei in compartimentul de bagaje. Eiri facu acelasi lucru cu bagajele lui si ale lui Schuichi. Se instalara intr-unul dintre separeuri.
-Cum echipajul este la bord… Va rog sa va puneti centurile, domnilor! spuse Valentina zambind. Pana la New York voi pilota eu, de acolo la Los Angeles va prelua Alex.
-Sigur nu este prea obositor?
-Nu ,Shu. Dimpotriva, este un neasteptat noroc… Nu am mai pilotat de un car de vreme si abia astept sa fac asta. Alex va sta un timp cu mine in cabina apoi seva odihni putin. Daca vreti sa vorbiti cu noi aveti doar de apasat pe butonul albastru.
Se asezara comod pe camapea si si-au pus centurile de siguranta si in curand motoarele pornira si avionul se ridica de la sol.
-Puteti sa va desfaceti centurile ! se auzi vocea lui Alex in difuzor.
Cei doi se relaxara, sau,mai bine zis Eiri se relaxa, pentru ca Shuichi isi stranse picioarele la piept. Scriitorul il privi ingrijorat . Il cuprinse cu bratul pe dupa umeri si il simtii tremurand.
-Ce este cu tine?
Cantaretul il privi si ochii lui sunt plini dedisperare.
-De ce vor sa venim asa repede la L.A? Daca s-a intamplat ceva rau?
-Mika a spus sa nu ne speriem , ca nu este nimic grav.
Shu ofta si isi lipi capul de umarul lui. Nu se poate linistii de loc. Sufletul ii este plin de ingrijorare si nu poate sa creada cele spuse de Mika.
La randul lui Yuki se incrunta. Nu detesta nimic mai mult decat sa-si vada iubitul cuprins de ingrijorare. Apasa pe butonul care il pune in legatura cu Val si Alex.
-As putea sa da un telefon?
-Sigur ca da. Poti suna oriunde, toate legaturile sunt directe.
Ridica receptorul si forma un numar. Telefonul suna un timp, apoi se auzi vocea lui Touma.
-Alo!
-Buna ,Touma!
-Buna Eiri! De unde suni?
-Din avion …Vreau sa stiu ce se intampla .De ce trebuie sa venim atat de urgent la L.A?
-Nu este nicio problema grava.
-Touma, Shu este in pragul unei crize de panica.
Vocea lui Eiri suna atat de dur incat Touma se hotatra sa-i spuna macar o parte din adevar.
-Nu este nicio problema, dar am crezut ca ar fii bines a fiti si voi aici la nasterea copiilor.
Eiri isi aminti de intelegerea cu Mako si sotul ei despre adoptarea copilului ce se va naste in curand.
-Aha …am inteles. Multumesc ,Touma!
-Cand ajungeti?
-Am sa te sun cu o ora inainte sa aterizam.Ne astepti la aeroport?
-Sigur ca da.
-La revedere atunci!
-La revedere!
Eiri inchise si il privi pe Shu.
-Ai auzit?
-Vom avea un copil… Mayko va naste un copil si il vom adopta… Esti fericit?
-Ce pot dori mai mult decat un copil care sa fie sange din sangele iubitului meu…