AnimeZupCăutare

Viata dubla [+16]

Sincer, eu chiar ma bucur ca mama ei doreste ca ea sa ramana cu Antoine , insa ea nu poate decide singura.Fetita asta iubeste doi baiteti diferiti, si mai este atrasa si de un al III-a.
Capitolul mi-a placut, chiar daca, cum ai zis si tu a avut putina actiune.Te-a salvat descrierea, deoarece nu a fost seaca, chiar interesanta si captivanta.Ai descrie bine sentimentele.Nu este nevoie sa mai rescri acest capitol, oricum sunt sigura ca o sa te revansezi in urmatorul.
pentru doua persoane , cand ele nu stiu una de cealalta
Din cate tin eu minte, o data la cinematograf, Alex a sarutat-o pe Adelle, insa Antioine a inteles-o si nu a zis nimic.DEci se poate spune ca stiu una de cealalta.
Acum, de cand Antoine este in Franta?De ce a ramas acolo, sau mai bine pentru ce a vebit in localitatea un Adelle locuieste?
Astept nextu,vreau sa vad cine o va ridica de pe jos, deoarece a lesinat...
Scuze de inatrziere si sper sa se ridice la inaltimea asteptarilor :D


Cap 11

Intuneric , un intuneric pe care nici macar sclipirea din ochii-mi caprui nu-l poate patrunde , un intuneric mult prea sobru , mult prea apasator , care cu fiecare secunda devine iritant , pana cand aud un fosnet . Pana sa deschid ochii , persoana ce-mi tulburase somnul plecase ,lasand in umra sa doar un parfum placut si un trandafir , floare ce-mi treze amintiri placute , prima seara cu Antoine si primul sarut ...Ca de obicei , gandurile imi sunt intrerupte de suntetul usii deschizandu-se, dar pana sa-mi intorc privirea , asistenta deja ma salutase , trecand grabita prin fata patului meu , pana la ferestre , pe care le deschisera , lasand aerul primaverii sa ma invioreze.

- Nu te supara , nu stii cine a lasat trandafirul ?
- Nu, imi pare rau . Cum te simti ?Azi poti pleca acasa. N-ai prea mancat ieri , am dreptate ?

Am dat din cap aprobator , oarecum fastacita de situatia in care eram pusa. Deci lesinasem … Ma intriga faptul ca nu-l vazusem pe salvatorul meu , probabil si cel care lasase floarea. Oricum , puteam sa plec acasa , dar doar daca eram insotita de cineva . Extraordinar ! Mama si tata nu sunt acasa , iar Ale are cor astazi.Cu emotii covarsitoare in suflet si un gol in stomac , am luat telefonul in mana si ma pregateam sufleteste sa indur un viitor refuz. Macar puteam sa vobesc cu el , si daca ma refuza , dar macar clarificam situatia. Tototusi , inca sper ca dragostea sa e destul de oarba , iar el ma iubeste atat de mult incat sa lase sufletul la carma , in locul ratiunii. Cu mana tremuranda formam numarul brunetului , asteptand cu inima la gura raspunsul sau . Cu fiecare ton ce parea ca-mi urla in ureche emotiile imi cresteau , iar inima parea ca vrea sa-mi zboare din piept pentru a-l ghida inapoi la mine. Dupa aproape trei tonuri , i-am auzit vocea , voce ce-mi rasuna in urechi asemenea unei melodii calsice ce te linisteste in cele mai trensionate momente.

- Alo ?!
- Buna , Alex ! Spun eu sfioasa.
- Aa , tu erai ? raspunse el.

Tonul I se shimbase , il simteam mai rece , deja il auzeam refunzadu-ma.

- Da ... Imi pare sincer rau pentru ce s-a intamplat si …daca ai vrea sa ma asculti...
- Da , spuse el .
- Ti-am povestit de Antoine . Ei bine , cat timp parintii mei au fost plecati Antoine m-a invitat la Strasbourg.
- Aha , rapunse pe acelasi ton plictisit.
- Ma ierti ? Te iubesc , si-o stii … Nu te-as insela niciodata , iti jur.

Minteam cu desavarsire , dar declaratia mea ar fi fost una sincera in circumstante normale.Dar nu raspunse , lasa tacerea sa vorbeasca in locul lui . Linistea aceea apasatoare imi inunda timpanele , anuntandu-ma ca nu mai merit dragostea sa .

- Mai esti acolo? ii spun eu .
- Scuze , trebuie sa inchid .

Cuvintele sale imi rasunau in urehe cu nenumarte ecouri , Auzeam din nou , si din nou aceleași cuvinte si apoi liniste. Se auzeau doar loviturile mele in salteau cu arcuri ce salta la fiecare miscare. Siroaie de lacrim in strabateau obrajii , pierzandu-se in lenjeria patului. Acum simteam cu adevarat consecintele alegerii mele , simteam gustul ca de pelin al refuzului , gustul atat de acru al dorului de persoana iubita , gustul sarat al lacrimii ce-o varsam pentru el. Meriatm sa fiu pedepsita , stiam ca nu sunt in stare sa ma ocup de o relatie cu un singur baiat , dar am fost egoista , m-am gandit doar la binele meu , nu la faptul ca unul dintre cei doi s-ar putea simti respinsi. Mi-am dorit sa joc pe doua fronturi , sa am sanse duble de a fi ranita , sa lupt impotriva lui Alex impreuna cu Antoine , sau invers. Am ales sa lupt impotriva mea , impotriva vietii mele care era normala pana sa-l sarut pe Alex . Acel sarut … Nu-mi pare rau c-am facut-o , imi pare rau ca am continuat , ca m-am lasat dusa de val , ca nu am fost destul de matura incat sa-mi asum o posibila alegere.

Pe cand credeam ca cerul este pe cale sa se prabuseasca peste mine , soneria telefonului ma trezeste la realitate.

- Buna , pisi , spuse interlocutorul ironic.
- Bogdan ?
- Da , pisi , continua el pe acelasi ton . Alex m-a rugat sa vorbesc cu tine . A avut o problema , vezi tu , parintii . Pentru asta sunt prietenii.
- Asta a zis el ?
- Da , ce naiba , nu ma crezi ? Sti ca nu te-as minti … numai in cazuri extreme.

In mod normal i-as fi inchis telefonul in nas , dar de data asta aveam nevoie de el si dupa tonul sau nu pare pus pe rele . Il cunosteam destul de bine , se schimba de la ora la ora , de la persoana la persoana. Putea sa fie cel mai bun prieten , sau frate cu Satana. I-am povestit repede cele intamplate , dupa care l-am rugat sa vina sa ma conduca acasa. In cateva minute l-am vazut intrand in salon cu un frumos trandafir pe care mi l-a oferit in timp ce-mi saruta tandru mana. Si-a ridicat capul ,privindu-ma in ochi , lasandu-ma pe mine sa-I admir chipul , zambetul inocent si stralucirea blanda din ochii sai negri ca smoala. I-am multumit politicos printr-un zambet la fel de inocent ca al lui , dupa care l-am urmat pana la iesirea din spital.

Ajunsa afara , am inspirat adânc aerul primaverii ce-mi invada simturile.Cat am asteptat acest anotimp , anotimp al florilor ,al renașterii , anotimp ce reprezinta puterea de o lua de la inceput. Zapada se topise lasand in urma numeroase balti ce acopereau soselele , dar in special trotuarele.

- Imi place primavara . Ai sansa sa o iei de la inceput , sa renasti o data cu natura , sa-ti reincepi viata, spuse el visator , privind cerul senin.

Il priveam ciudat , stupefiata de cuvintele ce-si croisera drum catre sufletul meu , incapatanandu-se sa ramana acolo. Vazand mirarea din ochii mei , brunetul m-a intrebat ironic:

- Te mai hlobezi mult ? Spuse el intinzandu-mi bratul.

Am zambit usor , luandu-l de brat. Mergeam agale printre trecători , dintre toti , noi paream ca nu avem nici o grija , radiam de fericire , glumeam , depanam amintiri , povesteam ca doi priteni dupa o lunga despartire.Imi povestea de noi sa colegi , de noile sale colege , de noua sa iubita , Karissa , o bruneta cu ochii albastri , iar eu ii povesteam de cele mai noi cupluri din clasa , cele mai noi barfe , cele mai mici note luate si toate cete s-au intamplat de la plecarea sa. Imi placea sa-mi aduc aminte de orele de educatie fizica , cand ramaneam doar noi fetele in sala, impreuna cu brunetul , jucand volei . Erau clipe cand puteai sa descoperi noi calitati ale colegilor si momente cand incepeai sa le minimalizezi defectele. In cele din urma , Bogdy era un baiat super , un coleg ca toti ceilalti , unul de care toate fetele am fost îndrăgostite la un moment dat.Imi place compania lui , chiar daca zambetul sau este de multe ori superior , glumele sale te bine dispun mereu.

- Ei bine , am ajuns , merci mult.
- N-ai pentru ce , draga mea.

Am zambit usor , dupa care l-am sarutat pe obraz de trei ori , obicei frantuzesc la care n-am putut sa renunt.Stiam ca ma expun unui risc , dar aveam încredere in colegul meu , nu in fostul meu prieten ,aveam incredere in acel baiat care o iubea pe Karissa , nu acel Bogdan care-mi daduse fiori in mall.Dar nu a facut nimic , m-a imbratisat cald , si mi-a soptit:

- Mi-a fost dor de tine . De cel ego al tau care poate fi cel mai bun confident al unui baiat . Imi cer scuze pentru cele intamplate , de cand ne-am inatlnit , doar ca .. stii tu …

- Prima dragoste nu se uita . Stiu , dragul meu. Te-am iertat si sa stii ca te-as ruga sa ne vizitezi mai des.

Atunci am simtit ca totul se terminase. Atunci relatia noastra ca iubiti s-a incheiat si deveneam intr-un mod ciudat foarte buni priteni.Poate avea dreptate , in pesimismul meu de sagetator , uitasem de acea latura a mea pe care aproape o dizolvasem din personalitatea mea.Ma bucuram ca sa terminase , desi il iubisem , a fost prima mea dragoste, dar ma bucuram ca viata nu avea sa mi se complice si mai mult. L-am imbratisat , dupa care , parca cu parere am intrat in casa , cu un zmabet inocent pe chip.

- Unde ai fost pana la ora asta?

Nu era acel ton glumet al tatatul meu. Ma bucura prezenta sa , nu-l mai vazusem de mult timp, dar tonul sau imi displacea total .I-am rapuns ironic ca am facut o vizita la spital in lipsa lor. Iar el mi-a taiat-o brusc , spunandu-mi ca vom pleca in Franta . Mama imi făcuse deja bagajul si urma sa placam cu avionul spre Strasbourg. Atunci imi amintisem , trebuia sa vorbesc cu Alex , nu conta cum , dar trebuia sa-mi au la revedre asa cum se cuvine.Am plecat repede in camera si cu un urias gol in stomac l-am sunat pe Alex . Dupa nici doua tonuri , vocea voioasa a brunetului rasuna in receptor:

- Ciao !
- Ciao , Alex , spun eu oarecum socata de tonul brunetului . De ce mi-ai inchis telefonul ? Macar ai ascultat ce am zis ?
- Bella si mama erau in camera. Nu vroiam sa ma dau de gol , asa ca am preferat sa inchid. A venit Bogdan ?sper ca nu te-ai suparat pe mine.
- A venit . M-ai iertat ? Putem sa ne intalnim undeva , vreau neaprat sa vorbesc cu tine.
- Da , la tine la scoala , e bine ?

Un zambet ce dadea spre unul tmapit imi lumina fata pana acum incetosata de gandul unui posibil refuz. Puteam sa-mi iau ramas bun asa cum se cuvine , puteam sa clarific situatia , sami cer scuze. Puteam sa-l sarut din nou , sa-I simt parfumul ce ma inebunea imediat ce-l inspiram , puteam sa-mi pierd mainile prin parul sau negru.

Nu era acel ton glumet al tatatul meu. Ma bucura prezenta sa , nu-l mai vazusem de mult timp, dar tonul sau imi displacea total .I-am rapuns ironic ca am facut o vizita la spital in lipsa lor. Iar el mi-a taiat-o brusc , spunandu-mi ca vom pleca in Franta . Mama imi făcuse deja bagajul si urma sa placam cu avionul spre Strasbourg. Atunci imi amintisem , trebuia sa vorbesc cu Alex , nu conta cum , dar trebuia sa-mi au la revedre asa cum se cuvine.Am plecat repede in camera si cu un urias gol in stomac l-am sunat pe Alex . Dupa nici doua tonuri , vocea voioasa a brunetului rasuna in receptor:

- Ciao !
- Ciao , Alex , spun eu oarecum socata de tonul brunetului . De ce mi-ai inchis telefonul ? Macar ai ascultat ce am zis ?
- Bella si mama erau in camera. Nu vroiam sa ma dau de gol , asa ca am preferat sa inchid. A venit Bogdan ?sper ca nu te-ai suparat pe mine.
- A venit . M-ai iertat ? Putem sa ne intalnim undeva , vreau neaprat sa vorbesc cu tine.
- Da , la tine la scoala , e bine ?

Un zambet ce dadea spre unul tâmpit imi lumina fata pana acum incetosata de gandul unui posibil refuz. Puteam sa-mi iau ramas bun asa cum se cuvine , puteam sa clarific situatia , sa-mi cer scuze. Puteam sa-l sarut din nou , sa-I simt parfumul ce ma inebunea imediat ce-l inspiram , puteam sa-mi pierd mainile prin parul sau negru.

Am iesit val vartej din casa , zambind tot drumul pana la scoala , luminand fetele oamenilor ce ma priveau socati de buna dispozitie. Incepeam sa-l vad , asa ca am inceput sa lerg , din ce in ce mai alert pentru a putea sari in bratele sale . O data ajunsa la el , ma simteam in siguratnta ,simteam ca nimic nu se poate intampla , ma simteam protejata. L-am sarutat lung , imbratisandu-l sin ce in ce mai strans , ca si cum nu-mi doream sa-l pierd. Vroiam sa memorez acele buze , acele buze rozalii , acele buze pentru care stiu ca voi plange… Am intrerupt sarutul , aducandu-mi aminte pentru ce venisem.

- Voi pleca in Franta. Asta au decis parintii mei , pentru a sta departe de tine , spun eu abia stapanindu-mi lacrimile.
- Te voi astepta , spuse el ridicandu-mi barbia . Te voi vizita , voi face orice pentru a nu mai vedea tristetea in ochii tai , iti promit.

Il priveam in ochii sai negri , ochi blanzi , de care avea sa-mi fie un dor nebun , dar voi rezista , stiu ca voi rezista .

“Ale !! “ stig eu . Da , uitasem de Ale , trebuia sa-i spun la revedere , trebuia s-o iau de la inceput . Abia cum realizam ce se intampla , o luam de la zero , o luam de la inceput intr-o tara straina , da tara pe care o numesc acasa , dar intotdeauna te poti simti bine acasa ? Nu m-am gandit niciodata cum ma voi acomoda acolo , cum vor fi francezii , cum va fi invatamantul . Stiu doar ca voi merge de liceu cu Antoine , in clasa a 9a , in sistemul nostru . Imi era frica , imi era frica ca va trebuie sa-l las pe Antoine acolo si eu sa ma intorc aici , deoarece nu m-as fi putut acomoda . O frica ciudata imi cuprinse sufletul , frica pentru acel posibil moment in care ar trebui sa recunosc , da , vreau sa ma intorc in Romania , vreau sa ma intorc in tara pe care a urat-o dintotdeauna .

L-am imbratisat lung pe brunet , stand asa cateva minute , in liniste , lasand fosnetul vantului sa vorbesca pentru noi . In cele din urma , cu lacrimi in ochi , l-am parasit , indreptandu-ma spre casa , uitandu-ma din cand in cand in urma , pentru a-I vedea silueta disparand .

Nu dupa mult timp , am ajuns la Ale. I-am explicat situatia cu toate detaliile , i-am spus sa nu-si faca giji , si sa-si continue cu grija studiile la scoala de muzica , deoarece era foarte talentata.

- Sa ma suni cana ajungi , spuse ea cu glasul tremurat.
- Da , sper sa nu uit . Sa ai grija de tine , si cu cine te cuplezi . Apropo , Bogdy are prietena , Karissa . Deci ar trebui sa stai departe de el .
- Crezi ca dupa ce mi-a facut mi-as dori sa mai stau langa el ? Nu-ti face griji pentru mine , voi fi in regula.

Incet , cu regret , am pasit pe scarile casei pana ce m-am gasit afara , privind in urma mea , gandindu-ma ca nu voi mai urca acele scari o vreme , ca nu va trebui sa astept zece minute pana cand Ale va fi gata de plecare . MI-as fi dorit sa pot plange , sa-mi permit sa plang , dar ce rost ? Ce rost sa vars atatea lacrimi ca mai apoi sa nu se intample nimic ? Ce rost ar fi avut sa-mi fi spus ca-mi va fi prea greu ? Incercarea moarte n-are , asa ca , de ce nu?

Priveam cu melancolie aleea , arborii , totul . O lacrima se incapatana sa-mi curga pe obraz , asa ca am lasat-o , nu i-am stat in cale . Vroiam ca in acea lacrima sa se adune toate grijile , temerile mele si sa dispara imediat ce lacrima se topea incet pe pamantul insetat.

Cu mana temuranda , am intrat in casa , unde mama si tatal meu deja ma asteptau gata de plecare . Am luat o geanta in mana si-am urcat intr-un taxi , impreuna cu ai mei . Ciudat … Ultima data cand am plecat in Franta il aveam pe el alaturi , aveam nerabdarea fireband in vene si curiozitatea starnindu-mi interesul . Acum nu . Parca nu gandeam nimic , doar priveam in gol , asteptand sa ajung la aeroport .

Calatoria a durat doar o ora , iar peisajul nu l-am putut admira , deoarece era cam tarziu pentru a mai vedea frumoasele privelisti .

***

Ora sapte , dimineata . Prima mea zi la liceul Saint Exupery din Strasburg . Daca am emotii ? Da , foarte mule , dar sper ca totul va fi bine iar cu ajutorul lui Anotine sigur voi putea trece de ziua asta . Dupa aceea toate vor fi la fel , o rutina zilnica .

Ma ridic lenesa din pat , ma invart de cateva ori prin casa pentru a o descoperi . Nu e cu mult mai mare decat cea din Romania , doar ca , e mult mai modern mobilata . Trei camere dintre care 2 dormitoare si un living . Nu e enevoie de mai mult. Ca de obicei , parintii mei sunt plecati , incep sa nu ma mai intreb dimineata unde sunt , ce fac , sau cum se simt.

Ma intorc in camera mea , unde , pe scaunul de la birou observ o fustita si o camasa destul de dragute , iar langa ele , pe birou , un bilețel in franceza “Asta e uniforma ta , te-as ruga s-o imbraci , regulamentul e foarte strict la liceu “ . Am luat hainele si dupa o inspectie amanuntita , le-am imbracat . Vestita fustita in corouri arata destul de bine laturi de sacoul rosu . Multumita de imbracaminte , am coborat din nou jos , pentru a maca ceva , foarte repede , deoarece , ca de obicei , eram in intarziere . Dupa micul dejun am luat-o la fuga printre strazi , cautand disperata liceul unde trebuia sa ajung . Intr-un final l-am gasit , dar imediat ce am ajuns acolo am avut o mare surpriza …
Un capitol urias:))
Cu siguranta s-a ridicat la inaltimea asteptarilor mele.
Mi-a placut enorm cum ai continuat firul povestirii, dar totusi inca mor de nerabdare sa aflu cine a dus-o la spital.
Am fost placut surpinsa de comportamentul lui Bogdy, ma bucur ca si-a gast o noua prietena, si m-a surprins modul in care s-a comportat, modul in care i-a vorbit, limbajul pe care l-a folosit, calmitaea di tonalitaea vocii.
E greu sa te muti de colo colo, meru trebuie s-o iei de la capat, ca cunosti noi oameni, sa te adaptezi la fiecare mediu in care aterizezi.E greu, sa-ti lasi prietenii in urma si toate amintirile frumoase despre anumite locuri...e greu.
Imi place ca ai combinat multe lucruri in acest capitol. Are o nota de melancolie, putina actiunea, multe imagini vizuale, descriere, tot.
Astept sa vad cum va fi viata in Franta, cum va fi la liceu pentru Adelle.Oare ce surpriza va avea?Ceva legat de Antoine?
Foarte frumos capitolul, special, superb.Felicirarile mele, in ciuda faptului ca la un momet dat ai repedat vreo 2 fraze, dar in fine , nu mai conteaza, sa pui continuarea repede.
Imediat ce am pasit in curtea liceului , un val de amintiri m-au napadit . Subit , imaginea unui blond imi aparuse in minte , in timp ce buzele sale se miscau pentru a-I pronunta numele , Karl . Cu fiecare pas pe care-l faceam , imaginea lui imi era toto mai clara , ii puteam deslusi usor trasaturile fetei , puteam admira acei ochi de verzi , ca de felina , in care pare ca se rafrang cateva nuante din parul sau .

- Aici erai , spuse brunetul in franceza . Ai facut cunostinta cu noii tai colegi?
- Non [ nu ] …
- Bien , bien . Atunci vom merge impreuna sa te prezint , spuse el indrumandu-ma catre clasa a 9 a A , dupa spusele sale .

Nu intelegeam cu ce motiv , din ce cauza , inima imi batea tot mai repede in timp ce ma apropriam de clasa mea . Odata ce am ajuns alaturi de colegii mei , aproape uitasem sa respir , fapt ce m-a adus periculos de aproape de un lesin . Vazandu-ma cazand , blondul pe care-l visasem m-a prins in brate , in timp ce-mi lovea usor fata cu palmele .

- Adeline , esti bine ? Striga Antoine .

**
Nu se poate sa fie acea Adeline . Nu e posibil ca eu sa ma fin indragodtit de ea . Dar buclele sale aurii , ce-i acopereau ochii caprui … NU ! nu pot sa ma îndrăgostesc de ea …
**


- Da , sunt bine . Mersi … vroiam eu sa spun cautandu-I privirea blondului , dar acesta disparuse .Cine era baiatul ? intreb eu atragandu-I atentia brunetului .
- Te las in grija Annei .Eu sunt in clasa a 10 a A . Ne vedem mai tarziu , spuse el plecand , dar nu inainte de a ma saruta scurt .
- Salut ! Sper sa te simti bine cu noi , spuse ea in romana .
- Esti romanca ?
- Moi ? Non ! [ Eu ? Nu ! ] M-a invatat Antoine un pic de romana , spuse ea intr-o limba stalcita .

Anne era o fata de statura medie , al carui zambet o insotea mereu , cu ochii de un albastru patrunzator si parul blond ,asemenea unei cascade aurii , ce-I cadea pana mai jos de umeri .

Nu-mi imaginasem ca francezii sunt atat de ospitalieri , ca ma voi simti atat de bine inca din prima zi aici , la liceul Saint Exupery . Anne ma facea sa cred ca cineva a rupt o bucata din personalitatea Clarei si a impletit-o cu caracterul blondei . Am urmat-o cuminte pana in clasa , unde urma sa ne petrecem ora de franceza .Mari emotii imi cuprinsera corpul , dar nu in legatura cu ora , ci in legatura cu misteriosul meu coleg . Oircat i-as fi cautat privirea prin clasa , acesta se incapatana sa nu apara .

- Adeline Martineau !
- Oui , prezenta .
- Vino in fata si prezinta-te, spuse profesoara pe un ton lejer .

Fara prea multa tragere de inima , am urmat-o pe profesoara pana in fata clasei , unde m-am prezentat , am spus cateva lucruri despre mine , dupa care i-am ascultat pe toti colegii mei spunandu-si numele . Toti mai putin el , baiatul din visul meu , cel care ar fi trebuit sa-mi fie coleg de banca , dupa spusele profesoarei.

**
Ea e ! Acelasi accent romanesc , aceeasi franceza impecabila , aceeasi voce blanda , suava , acelasi nume elegant …
**


Priveam spre usa de la intrare , aveam impresia ca vad acei ochi , acei ochi verzi , dar clipeam si ei dispareau , fiind din nou acoperiti de mister .

**
Ar trebui sa fiu mai precaut !
Nu stiu cum voi putea rezista impreuna cu ea in banca . Nu gasesc puterea de a ma opune dorintei sa simt din nou acele buze , sa-i inspir iarasi parfumul…

**


NU puteam sa uit acea imagine , nu puteam sa ignor acele mici cristale ce-I aprura in coltul ochiului cand auzi numele Adeline , nu puteam sa uit tremurul mainilor sale cand m-am lasat in voia lor ... DE Ce fugise ? De ce ma evita , de ce se ascundea ? O multime de intrebari incercau sa-si gaseasca raspunsul in timp ce privirea imi era atintita in intunericul tablei . Eram mult prea cufundata in ganduri pentru a auzi vocea blanda a profesoarei , sau pentru a-I remarca mana miscandu-se in aer incercand sa explice lectia . Ii desluseam vag corpul subtire si parul prins in coc . Ochii sai aprigi priveau in fiecare coltisor al clasei pentru a se asigura ca toti elevii isi iau notite . Nici eu nu faceam exceptie , scriam totul, intelegeam totul , dar ignoram totul , sau mai bine spus incercam sa fiu doar eu , impreuna cu gandurile mele . Mana mi se misca absenta , colorand in albastru paginile caietului , in timp ce ochii caprui ai profesoarei se plimbau prin clasa .

- Sunteti liberi ! Adeline , te rog sa ramai.
- Desigur .
- Stiu ca esti obisnuita cu un alt fel de invatamant . Sper ca ai inteles lectia de azi si vreau sa mai sti ca invatamantul din tara noastra se bazeaza pe mai multa parctica , mai multe activitati , proiecte sau lucruri de genul .
- Ma bucur ! Chiar imi pare bine ca am ales acest liceu . Elevii sunt foarte prietenosi , spun eu indreptandu-mi privirea catre Anne , care ma astepta pe coridor .
- Bine , cred ca ar trebui sa mergi in pauza .

Am urmat sfatul profesoarei si am plecat impreuna cu Anne in curtea liceului . Totul era diferit , in mijloc se afla o fantana arteziana uriasa , iar pe margine elevii isi puteau gasi refugiul ocupand una din banci . Toata curtea era incojurata de un gard verde , iar langa acesta erau cateva randuri de panselute inca neinflorite .Nimanui nu-I pasa ceea ce se intampla in jurul sau , nimanui nu-I pasa daca strigai cu toata puterea . Pentru ei nu conta . Te ascultau , fara sa te priveasca , dupa care , cu acelasi calm , cu aceeasi buna-dispozitie isi continuau discutia .

- Cum a fost prima ta ora ?
- Antoine , spun eu sarutandu-l . A fost super , minteam eu . Profa e extraordinara , explica foarte bine , spun eu fara sa stiu ca sunt privita .

**
Nu-mi vine sa cred ca m-am indrgostit de iubita lui ! NU pot concepe asta !
**


- Vino , trebuie sa-ti fac cunostinta cu cineva , spuse el tarandu-ma in urma lui .

Ne-am indreptat catre una din banci, unde aveam sa-mi cunosc colegul de banca.

**
Antoine , crede-ma , nu-ti doresti sa se intample asta !
Voi incerca sa ma comport ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat , ca si cum nu i-as fi simtit niciodata savoarea buzelor …
**


- Karl , pe unde ai umblat , spuse brunetul batundu-l pe umar .
- Am pierdut vremea . Cine e domnisoara ? intreba el privindu-ma fugar .
- Ea e Adeline , daca ai fi fost in clasa ai fi cunoscut-o .
- Incatata , spun eu incercand sa-l privesc in ochi , insa blondul si-a ascuns privirea in pamant.
- El e cel mai bun prieten al meu , spuse Antoine.

**
Nu credeam vreodata ca o sa ajung sa-mi tradez prietenul doar pentru un sarut . Nu ma gandeam ca o sa las in urma acel juramant doar pentru ea , pentru buzele sale . Ce-I facut e facut . Acum doar trebuie sa uit ceea ce am facut … Pe cine mint ? Nu pot s-o uit , nu pot sa-I uit ochii , nu pot sa-I uit chipul cand il visa pe el , nu pot sa uit momentul cand , impins de aburii dorintei am sarutat-o . Dar nu s-a trezit , a ramas in lumea viselor , alaturi de Antoine al ei . Ce drept am eu sa intervin in relatia lor ?
**


- Asta asa e ! spuse el gumind .

Au inceput sa povesteasca despre alte subiecte decat cele care ne intereseau pe noi , asa ca eu impreuna cu Anne ne-am refugiat pe o alta banca , nu foarte departe de ei . Blonda a inceput sa ma previna asupra profesorilor , care dupa spusele ei , nu erau la fel ca si cea de franceza . Apoi am ajuns la probleme mai intime , cum ar fi relatiile cu baietii . Auzind modul in care eram privita in Romania , Annei nu-I veni sa creada ca baietii au pierdut o asemenea fata doar din cauza unei repuatii castigata din greseala . Cand am intrebat-o daca are prieten , blonda s-a simtit oarecum stanjenita de intrebare , avand in vedere ca baiatul pe care-l placea era chiar Karl . Sigura problema era ca el nu stia acest lucru , asa ca m-am gandit sa investighez putin in urmatoarea ora , asta daca blondul avea de gand sa se arate .


Asta a si facut . Tacut , a intrat in clasa fara sa scoata macar un sunet. Ochii sai priveau prin podeaua rece , in timp ce mana arunca mecanic ghiozdanul pe banca. Imediat ce s-a asezat , l-am intrebat , aproape inconstient:

- Tu ai fost , asa-I ? Tu ai last trandafirul , tu m-ai sarutat …


**
Cum si-a dat seama ? Credeam ca dormea …
**


- Intuitia feminina e de vina. Tu ai fost asa-I ?
- Da , eu am fost . Si-mi pare foarte rau pentru ce am facut ! Te implor , nu-I spune lui Antoine , e cel mai bun prieten al meu …
- Shht ! ii spun eu atingandu-I buzele cu degetul aratator . Nu-I spun nimic . La urma urmei si mie mi-a placut ,am si eu o vina .

Ora a decurs nomal , iar planul meu de a afla cat mai multe despre colegul meu de banca a dat roade . Incet si cu grija , incepand cu intrebari simple legate de viata sa , am ajuns la capitolul relatii. In momentul in care l-am intrebat daca place pe cineva , el a raspuns cu nonsalanta ca l-am înnebunit inca de cand a inceput Antoine sa-I povesteasca despre mine. Auzind aceste lucruri , simteam ca pamantul imi fuge de sub picioare iar cerul se prabuseste peste mine . Nu puteam sa cred ca ma place , ca acel gest , acel gest ce parea ca nu are nicio importanta , avea sa-l aduca pana in punctul in care se va indragosti de mine . Nu puteam sa cred ca sansele Annei de a fi cu el au fost spulberate de insusi persoana care a vrut s-o ajute. Dar ce vina aveam eu ? DE ce puteam fi acuzata doar pentru ca nu m-am opus ?

Relatia cu Alex a inceput la fel . Un gest nevinovat , dar caruia i-am atribuit multiple semnificatii , gest pe care l-am visat nopti la rand , gest a carui amintire inca imi da fiori. Oriunde plecam , oriunde incercam sa ma ascund , parea ca viata dubla , triunghiurile amoroase ma urmaresc pretutindeni . Speram ca prietenul lui Anoine va intelege ca noi ne iubim si nu se va amesteca . Off ! Cand credeam ca am scapat de acea viata dubla , cand credeam ca o data cu acele replici dintre mine si Edy s-a sfarsit acel triunghi si aveam sa vin aici , sa fiu alaturi de Antoine si sa-l vizite cateodata pe Alex . Imi era dor de el , chiar daca il vazusem cu o zi in urma . Imi era dor de zambetul sau , de ochii sai , de imbratisarile sale…

- Sunteti liberi , ma trezi vocea profesoarei .

In acelasi moment , telefonul incepu sa sune , iar atunci cand am privit ecranul pentru a vedea cine ma apeleaza , pe chip mi-a aparut un zambet abia inflorit.

- Ce faci pisicuto ?
- De cate ori ti-am spus ca renunti la apelativul ala ? Spun eu glumind.
- Ok , ok . Ce face frantuzoiaca mea ?
- Bien , tres bien [bine , foarte bine ]. Ma gandesc la voi , la tine , la Clara , la Alex …Tu , ce mai faci ?
- Bien , spuse el glumind . Pe acasa , pe la scaoala , la un suc cu Kari …

Am continuat discutia cu brunetul mult timp , pana cand , aducandu-ne aminte ca ceea ce faceam noi presupunea si un credit, ne-am luat la revedere , nu inainte sa fiu obligata sa-I promit lui Edy ca ma voi intoarce in Romania macar pentru cateva zile. Amintindu-mi de Clara , am sunat-o si pe aceasta , explicandu-I totul , de la cel mai mic amanunt pana la mica mea aventura cu Karl.

- Esti nebuna ! Chair nu te credeam in stare de asa ceva , spuse ea cu usoare nuante de gluma in voce.
- Haide , m-am criticat eu destul , nu cred ca mai e nevoie s-o faci si tu . Lasam subiectul asta deoparte . CE s-a mai intamplat ?

Ca de obicei , bruneta mi-a relatat cele mai noi barfe , cele mai noi cupluri fomate in randul elevilor , sau , de ce nu , si in randul profesorilor.

- Mi-e dor de tine … spuse ea cu vocea trista
- Si mie , draga mea . Dar sper ca la sfarsitul saptamanii sa ma intorc , pentru cateva zile . Atunci voi putea discuta cu Alex si Edy , spun eu ultimul cuvant doar pentru mine.
- Ok , vorbim mai tarziu . Trebuie sa intru la ora . Te-am pupat.

AM inchis telefonul , in timp ce un zambet melancolic imi lumina chipul . Am urmat-o pe Anne pana in clasa , unde orele s-au desfasurat normal . Nu am mai incercat sa vorbesc cu brunetul despre colega mea , parea sa fie zadarnic . Am luat parte la ore , am raspuns , am primit note , dupa care am plecat acasa.

Nimeni nu locuia prin apropriere , asa ca mergeam singura . Imi placea sa admir parcurile , sa ma opresc pe o banca , sa numar frunzele cazand , sa ma bucur de viata .
Ajunsa acasa , am avut surpriza s-o gasesc pe mama mea in living , care parea a fi foarte agitata.
- Mama , s-a intampla ceva ?
- Tatal tau …spuse ea innecandu-se in lacrimi.


Imi cer scuze pentru eventualele greseli de ortografie si pentru intarziere . Sper insa ca marimea capitolului sa compenseza asta :D.
Well tin sa te anunt ca am citit capitolul acum ceva timp, insa m-am gandit abia acum sa il si comentez.
LUngimea este foarte buna, si sincer nu prea am observat greseli de tastare sau lucruri de genul asta. Scrii ca deobicei, foarte ingrijit.
Actiunea m-a impresionat, un nou liceu, noi prieteni, noi iubiri. Simt totusi ca ai cam schimbat din personalitate lui Antoine, sincer imi place mai mult cum era in ROmania. ( mai tanrdu, mai frantuzesc, sper sa revi la foarma asta).MA gandeam ca va pertrece mai mult timp cu el...
Acum intervine si dita dubla, a "scapat" de Alex sau Bogdy dar da de KArl, si partea prosta este ca prietena lui Adelle s-a indragostit de el.
Sper ca pana la asfarsit sa se rezolve.Adelle sa ramana cu Antoine si nu stiu, poate vor mai aparea personaje noi...
Astept urmatorul capitol.
Cap 13



-Mama , s-a intampla ceva ?
-Tatal tau …spuse ea inecandu-se in lacrimi.A avut un accident.

Am ramas stupefiata . Stiam foarte bine ca tatal meu e un sofer foarte atent , care respecta mereu legea . Trebuia sa fie in regula , nu-i asa ? Nu se poate intampla nimic rau cu el .

- Cum e ? Unde e acum ?
- E in coma . Medicii nu prea ii dau sanse .

Mi-a explicat ca trebuie sa ne intoarcem in Romania , deoarece erau cateva probleme cu asigurarea de viata a tatalui. NU am inteles prea multe , dar nici nu m-am straduit . Imi doream doar sa-l vad , sa-i mai pot spune doar o data cat de mult il iubesc ... Asta s-a si intamplat . Mai aveam destul timp pana ce avionul nostru decola , asa ca am mers impreuna cu mama la spitalul unde era tatal meu internat.

Alergam printre asistente , medici , pacienti , nerabdatoare sa-l vad , sa-i spun ca totul va fi bine . Ajunsa in salon , am inlemnit la vederea lui. Conectat la o multime de aparte ce il tineau in viata , tatal meu parea atat de fragil . Barbatul pe care-l credeam invincibil , puternic asemenea unui gladiator era acum ... pe patul de moarte .

- Papa ! Imi pare ata de rau ! Te iubesc ! strigam eu cu lacrimi in ochi . Imi pare rau pentru toate lucrurile rele care ti le-am spus . Te rog , nu pleca ! am spus eu cu glasul stins .

- Stii ce-ti spuneam cand erai mica ?Oriunde ar fi , el te iubeste si se gandeste mereu la tine . Sunt sigura ca si acum e la fel , chiar daca nu ne poate auzi , spuse mama luandu-ma in brate.

Nu mai aveam putere sa zic nimic . Simteam ca o data cu el , ma duc si eu , imi pierd energia cu fiecare clipa in care el trece in nefiinta . Cu lacrimi fiebinti in ochi , l-am sarutat pe frunte . Sufletul imi era mai indurerat ca oricand , simteam ca lacrimile ce-si croiesc calea pe obrajii mei ard totul in calea lor .

- O sa se faca bine , nu-i asa ? am intrebat eu cu o licarire in ochi .

Nu mi-a raspuns , iar tacerea ce a tinut locul vorbelor sale m-a nelistit , a inceput chiar sa ma irite . Nu vroiam sa cred ca e adevarat , vroiam sa ma trezesc , ca totul sa revina la normal , sa fie totul ca inainte , sa mai pot sa-i spun cat de mult il iubesc , sa-i multumesc pentru sfaturile sale , pentru timpul care mi l-a acordat.

- Trebuie sa plecam

I-am sarutat obrajii reci ...Atat de reci . In bratele mamei mele am iesit din salon , pentru a ne indrepta spre aeroport . Priveam in gol , oriunde imi erau ochi , pareau ca il cauta . Nu putea fi adevarat ,strigam eu , incercand sa-mi mentin flacara sperantei aprinsa . Se spune ca fiicele sunt mai apropiate de tati . Am fost , sunt si voi fi mereu fetita lui tati , chiar daca am 16 ani . Niciodata nu a vrut sa am un frate , mereu a spus ca nu vrea sa imparta dragostea lui pentru mine .

Oricat as fi incercat sa ma gandesc la orice altceva , nu reuseam sa mi-l scot din minte . Areori mi se parea ca-l aud , ca intr-un vis , ca-mi sopteste ca totul va fi bine ...iar mai apoi ma trezeam la realitate , cruda realitate.

- Adelle , am ajuns .

Am pasit pe meleagurile romanesti fara vreo reactie , fara vreo mimica a fetei , fara sa gesticulez ceva . Nu simteam nimic , nici un sentiment de melancolie , nici ura pentru tara ce m-a gazduit atatia ani , nimic . Vroiam doar sa stiu ca tata va fi bine ... Am incercat sa-mi gasesc refugiul in muzica , dar n-am reusit . Ajunsa acasa , am avut ciudatul impuls de a-l suna pe Edy . De ce el ? Asta ma intreb si eu ...Poate el e singurul care ma asculta fara sa zica ceva , fara sa ma contrazica , fara sa ma condamne pentru ceea ce am facut . Poate el e cel care tine cel mai mult la mine .

L-am sunat , si dupa mai putin de 10 minute , eram in fata scolii .

- Cat ma bucur ca te-ai intors , spuse el cu o amabilitate excesiva , imbratisandu-ma cald.
- Tata ... spun eu facand o pauza lunga . E in coma , zic eu cu vocea stinsa.
- C-c-cum s-a intamplat ? spuse el stupefiat.
- Un accident . Sunt sigura ca el nu avut nicio vina . Au fost cateva probleme cu asigurarea , de aceea ne-am intors .
- Sunt sigur ca va fi bine ! Spuse el incercand sa ma linisteasca
- Daca l-ai fi vazut ... raspund eu absenta.
- Ella , crede-ma ! Va fi bine ! Stii ca nu-mi place sa te vad trista . Ochii tai sunt superbi atunci cand sunt inundati de veselie . Zambeste ! Voi fi mereu alaturi de tine , spuse el sarutandu-ma ocrotitor pe frunte.

Am zambit ... Pentru ce as avea nevoie de un frate , cand stiu ca el va ramane mereu alaturi de mine ? Nu stiam de ce , dar il credeam . In pofida comportamentului sau din primele zile in care ne-am intalnit , stiam ca exsita in caracterul sau loc si pentru un Edy calm , mereu gata sa-ti vina in ajutor.Cineva spunea ca nu poate exista amicitie intre un baiat si o fata . Daca in relatia lor isi face loc si respectul si un dram de abtinere din parteaa amandurora , totul e posibil , Astfel am trecut noi doi de la stadiul de iubiti , amanti , la frate si sora , cei mai buni prieteni . El m-a ajutat sa ma cunosc mai bine , el imi stia caracterul , defectele , punctele slabe si calitatile mai bine ca oricine si a reusit sa mi le scoata la iveala .

- Ai vorbit cu Alex ? Sunt sigur ca ar fi foarte bucuros sa afle ca te-ai intors . De cand ai plecat , vorbeste doar despre tine.
- Raman doar cateva zile .
- Ce conteaza ? Vorbeste cu el , astfel iti mai iei gandul de la tatul tau.
- Da , cred ca ai dreptate , spun eu in timp ce pe chipul sau se ivi un zambet . Hai , nu te umfla in pene ! spun eu lovindu-l usor . Ce mai face Karissa ?
- Sunt oficial indragostit de ea ! Nu credeam ca o sa existe vreodata o fata care sa ma imblanzeasca.
- Partial , spun eu .
- Ma cunosti prea bine !

Am zambit amandoi . E atat de bine sa stii ca ai pe cineva alaturi de tine .Am palavragit aproape o ora , cand mi-am dat seama ca trebuia sa vorbesc si cu ceilalti doi . L-am imbratisat pe brunet , l-am sarutat pe obraz de trei ori , obiecei specific frantuzesc , pe care nu l-am putut uita. Ne-am despartit , el mergam spre parcul central , unde trebuia sa intalneasca cu iubita lui . Eu m-am indreptat spre casa , de unde am plecat la Clara . Vazandu-ma la usa ei , prietena mea a inceput sa tipe de bucurie

- ELLA ! Cat ma bucur ca te-ai intors .
- Daca ai sti ce s-a intamplat ... spun eu relatndu-i tot ceea ce se petrecuse .
Auzind astea , bruneta a ramas stupefiata , dar a incercat sa-mi ia gandul de la tatal meu , asa ca a inceput sa-mi povesteasca tot ceea ce s-a intamplat in lipsa mea , care cu cine iese . Printre altele , mi-a spus ca iese cu Dan , colegul nostru . Mai bine spus un fost coleg ,cunoscut pentru numarul urias de prietene care i-au trecut pragul .

- Clara , draga mea , daca eu nu sunt in toate mintile , tu esti nebuna rau de tot .
- Poftim ?
- Chiar vrei sa se repete scenariul lui Edy ? El s-a schimbat , dar ma indoiesc ca Dan sa fi facut acelasi lucru . Stii bine ca nu vreau sa te raneasca cineva ...
- Ella , crede-ma , de data asta e altfel . In plus pot sa-mi port singura de grija .

Nu i-am mai spus nimic . Stiam ca e foarte irascibila cand e vorba de iubitii ei , asa ca am preferat sa nu-mi stric seara . Am stat de vorba cu ea , i-am spus ce s-a intamplat , fara insa sa reamintesc intamplarea cu Karl . Nu as fi suportat sa am mustre cineva in situatia de fata . Nu am mai zabovit mult , fiind nevoita sa ma intalnesc si cu Alex . Aveam noroc ca mama era plecata pentru a rezolva acea problema , asa ca l-am invitat la mine . Nu a durat mult si brunetul se afla la usa mea , imbratisandu-ma .

- Daca ai sti cat de dor mi-a fost de tine ...
- De mine , sau de corpul unei fete , spun eu aratand spre muscatura de pe gatul sau . Chiar nu va puteti abtine ?
- Vezi tu , beitilor le place sa simta adrenalina in sange . ASa cum s-a intamplat atunci cand parintii tai trebuia sa fie plecati , dar nu au fost . Ne place sa traim viata la maxim , s-o gustam in toata splendoarea ei .
- Hmm, pentru un baiat ai vorbit foarte frumos , spun eu tachinandu-l .

A zambit pervers , dupa care m-a sarutat lung , luandu-mi orice farama de aer ce i-o puteam darui in acel sarut . L-am intrerupt, explicandu-i ca de data aceasta nu putea sa simta ca-i curge adrenalina prin vene . Ar fi fost mult prea mult pentru mama mea . Astfel am continuat sa discutam , i-am spus ce s-a intamplat , fara insa sa-i relatez intalnirea mea cu Karl , cu Antoine sau chiar cu Edy . Tineam la el , intr-un mod ciudat , dar tineam . Daca Edy era fratele meu , Antoine amantul perfect , Alex era cobinatia aproape ideala intre cele doua extreme . Nimic nu e perfect , exista doar persoane mai aproape de aceasta notiune , sau oameni care n-o pot atinge .

- Cand te intorci ?
- Se pare ca nu peste mult timp , spun eu auzind soneria telefonului .

Dupa o scurta discuutie cu mama , am aflat ca vine acasa si ne intoarcem in FRanta.La-m scos afara din casa pe Alex , nu inainte de a-i mai fura un sarut ce trebuia sa-l memorez pana la urmatoarea mea intoarcere .

Mama nu a intarziat mult , dupa mai putind e o jumatate de ora , se afla deja in casa , strigand la mine .

- Vii odata ? Te-am sunat in urma cu o jumarate de ora , nu ai reusit sa te pregatesti ?
- Defapt douazeci de minute , spun eu doar pentru mine , continuand sa ma aranjez .
- Ella , pierdem avinoul din cauza ta , spuse ea scotandu-ma cu forta din baie.

Off ! Ce ma enerveaza cand exagereaza . Normal ca nu l-am pierdut , ba chiar am stat in aeroport aproape 20 de minute . Calatoria nu a durat mult , sau am incpeut eu sa ma obsinuiesc cu ea . Era innorat , asa ca nu puteam admira privelistea . Prin urmare , mi-am luat o revista , si am rasfoita pe toata pasrtile pana ce am ajuns in FRanta . Imediat ce am aterizat , mama incepe agitata sa caute telefonul in geanta .

- Oare ce nu se gaseste in geanta unei doamne , mama ?

Mi-a aruncat o privire ce m-a sagetat , dar mai apoi a zambit dulce ,semn ca a gustat gluma mea . Insa zambetul sau nu a durat mult . Imediat ce inchis telefonul , fata sa s-a intristat brusc . Cine a sunat-o ? CE se intamplase ?


stiu e mai scurt decat ultimele :D Poate e cam mult dialog , dar nici prea multa descriere/naratiune nu-i place cititorului :P cel putin mie :D

Sper sa va placa
Ai dreptate, prea multa descriere strica.
Insa mi se pare ca ai cam grabit lucrurile, un pic , dar totusi se simte.Postezi cam rar si am inceput sa mai uit din firul povestirii:)) abia imi aduc aminte de Edy, parca el nu era Bogdy?In fine, asta tine de memoria mea...so ...
Cat despre acest capitol, ai vrut sa introduci un pic de dramatism, insa totusi sper ca tatal se va face ine, insa sunt sigura ca va murii.
Cam multi baieti are fetita asta pe cap, cel putin povestea cu tatal ei o va mai departa de "aceste creaturi".Critici nu prea am, dialogul a fost bun, nici prea mult dar nici prea plictisitor si fara farmec.
Astept continuarea, si sper ca lui Antoine sa-i redeai din nou aceasi latura romancita si misterioasa pe care o avea in Romania, deoarece sincer, in Franta este foarte sec.
Pune continuarea repede, si sper ca noul fic pe acre l-ai postat sa nu marea asteptarea.
da , sadic_soul ... Edy era Bogdy ... Bogdy e defapt un personaj foarte aproape de relaitate , asa ca atunci cand i-am unei prietene sa-l citeasca , i-am schimbat numele - ca sa nu se inteleaga gresit :D . Scuze pentru confuzie :D
Hi! Este prima oara cand iti citesc ficul si,trebuie sa recunosc ca te straduiesti mult!
Cand am gasit ficul tau la FanFiction si am citit cateva capitole,mi-am dat seama ca,deodata ce ai citit titlul,este ca si cum ai povesti intreg ficul;se potriveste foarte bine!
Imi place ca nu grabesti actiunea(bine,poate ca in ultimul capitol postat intamplarile s-au derulat mai repede),descrierea e la locul ei si dialogul se impleteste cu celelalte moduri de expunere de minune!!
Am vazut cateva greseli de ortografie,dar acestea nu ma opresc sa te felicit din toata inima pentru ficul tau reusit.
Acum,asta a fost impresia.Sa trecem la continutul textului ;) :
->dupa cum l-ai descris,Antoine pare a fi un tip care te vrajeste numai prin charmul si privirea sa.Imi place asta!
->Tu,(cea descrisa in fic ma refer) esti o fire mai zburdalnica,cu capul in nori si gata mereu de actiune.Prin asta il completezi pe Antoine.
->faptul ca tu esti indragostita de Alex arata ca este inca nehotarata,dar ca tii la amandoi foarte mult.Inima ta este inca impartita pe mai multe carari,iar tu nu stii pe unde s-o iei.Incurcata rau treaba!

Dar,spre sfarsit,inchei prin faptul ca te oblig sa pui continuarea cat mai repede si sper ca acest urmator capitol sa ma uimeasca la fel de mult ca si celelalte.
Ai un punct + la reputatie din partea mea!

P.S.:pune si poze cu personajele, te rog!!

Chuuuuzz!!!
Hi !! :)) ,... imi pare rau ca nu ma prezint inca cu o continuare ,... dar mintea mea bolnava are cateva idei ... Si as vrea sa aud parerea voastra . Nu stiu cati de pe aici au citit celalalt fic al meu [ First Love ] . Ce mi-a venit mie in cap ?? O combinatie intre cele doua ... nu va pot da mai multe detalii . De ce as vrea sa fac asta ? Pai ... la V.D nu prea mai am idei si F.L mi se pare un pic cam monotona -_-'' . Stiu ... fiecare are farmecu' ei , sunt legata sentimental de amandoua [ mai mult decat va puteti imagina :)) ] dar am intrat de-a dreptu intr-o pana de idei pentru V.D . As vrea sa va aud parerea ;;) . Ms anticipat
Phewwwww am terminat si eu de citit intr-un final totul cap coada. :D
Atatea combinari posibile aici incat zau daca as vedea un sfarsit! Ar putea fi un never ending fic! :)) Saraca eroina s-a cuplat si rascuplat de atatea ori incat nu mai stiu ce sa cred! Pe cine naiba iubeste fiinta asta? :)) Mi s-a parut destul de aiurea cand ea se simtea victima vazandu-l pe Alex in compania altei fete atata timp cat ea era si cu Antoine in acelasi timp. Adica muuult prea aiurea. Trebuia doar sa scot lucrul asta in evidenta pentru ca mi-a ramas intiparit in cap. :D
Per total, imi place mult ficul - si ca dovada am tot citit azi si m-am straduit sa-l termin in timp ce nspe telefoane imi sunau in cap si zeci de hartoage ma asteptau pe birou. :))
Ei bine, acum da, pot as spun ca eu personal as vrea sa vad o combinatie intre cele doua ficuri. Mai ales daca ficul final va fi prezentat sub forma de jurnal. :D

Spor la scris si sa nu ne faci sa asteptam mult!! :D
So, pres.mar.only.me ,te rog,press the button "Raspunde" and then,REPLY!!
Adica,astept acest capitol(urmator) de peste o luna.Am ajuns sa mai citesc ficul inca o data zilele astea:)).
So,te rog din tot sufletul,continua ficul,pentru ca este minunat,super,original&adevarat(ma refer la intamplarile din el).

Chuuzz si te rog ca in scurt timp sa vad aici un post in care sa scrie:" pres.mar.only.me: Am hotarat sa continui ficul meu SuperGigaMegaTare deoarece niste useri draguti m-au rugat sa fac asta si pentru ca vreau cu tot dinadinsul s-o fac " :)).
Deci,ceva de genul vreau sa fie urmatorul tau post.

P.S.:Daca se poate,postul includa si capitolul o//o
so ... voi continua ficurile ... cum ? Asta nu stiu :)) . Si e posibil sa aveti parte de un alt fic [ care probabil va fi postat pe un blog , sau cv :-?? ] care sa le combine pe cele doua . [ mama aare dreptate ... sunt catastrofa ... Da' totu' incepe de la parinti :)) ]

Sper sa postez nextu' cep tarziu saptamana viitoare :*