AnimeZupCăutare

[Naruto] P. S. Sa stii ca te iubesc

Mi-am facut si eu curaj sa scriu un fic pe tema asta. Spun de la inceput ca nu va fi un fic SasuSaku insa sper sa va placa
 Varsta minima: nu cred ca are vreuna, eventual vor fi cateva injuraturi dar voi anunta pe parcurs daca se schimba ceva
Gen:Romnace, evntual Action si poate Drama
Limba:Romana
Tipul de comentariu solicitat: unde credeti ca e nevoie sa schimb ceva

Disclaimer:Nu detin niciun personaj din Anime-ul Naruto/Naruto Shippuden si nu vreau sa fac profit de pe urma acestora. Toate persoanjele apartin lui Masashi Kishimoto
 Prologul va fi mai scrut si din perspectiva Hinatei, insa chiar vreau sa stiu daca merita continuat.
So, let's start!
Prolog
  Hinata

Viata este un lung sir de regrete si sperante ruinate, un loc in care visele nu au ce cauta, un loc in care tristetea si ura este pretutindeni…. Oriunde te-ai refugia in aceata lume, tristetea te ajunge din urma. Disperarea te cuprinde si inainte sa realizezi esti unul dintre ei: o umbra, o fantoma lipsita de sentimente, care se chinuie sa traiasca. Fara un scop in viata, fara nimic, de la o zi la alta incercand sa depasesti greutatile, dar niciodata reusind. Atunci pentru ce traiesti, care este rostul tau pe lume? Sa suferi mereu in tacere si sa treci pe langa altii ca tine? Lumea asta nu a fost altceva pentru mine decat durere si tristete, decat ura care te transforma dintr-un copil plin de sperante intr-o persoana dura lipsita de sentimente, de bucuria de a trai.
De multe ori m-am intrebat daca sunt singura care gandeste asa, daca numai mie mi-a fost dat sa trec printe acele amintiri. Daca voi fi mereu singura si neinteleasa. Insa sunt sigura ca sunt si altii ca mine. Odata ce exista iubire, va exista si ura. Odata cu fericirea vine si tristetea care ne copleste treptat pe toti. Insa de ce sunt ele atat de insemnate pentru noi? Ce este tristetea, ce inseamna durerea? Am putea raspunde multi la aceste intrebari, dar nu cred ca cineva ar gasi cu adevarat raspunsul. Si atunci daca nu stim ce inseamna oare cum le-am putea intelege? De fiecare data cand ma gandesc la ele imi apare in minte o imagine cu o fetita care plange din rasputeri. La inceput n-am inteles de ce, dar cu timpul am gasit durerea din inima fetei, tristetea din ochii ei pierduti de timp.  

 

 

 

 

 

 
primul capitol:
I-Red night

Hinata


Flacarile straluceau in toata casa, distrugand totul in calea lor. Intr-o camera zacea pe parchetul rece o fetita de zece ani. Parul lung si frumos al fetei ii era ravasit pe fata sa fina, iar ochii tristi priveau spre cel mai intunecat colt al camerei, neatins inca de flacari. Din intuneric se putea distinge mana unei femei intr-o balta de sange, care cuprindea din ce in ce mai mult suprafata podelei. Lacrimile cristaline s-au prelins din nou pe obrajii fini ai copilei.  Se rezema de pat ingropandu-si fata plina de lacrimi pe genunchii ei firavi. Isi dorea ca aceste lucruri sa nu se fi intamplat niciodata, ca acele amintiri sa dispara. Sa fie totul asa cum era cu cateva ore in urma. Ea stand in bratele puternice ale tatalui sau, ascultand vesela povestile pe care i le spunea mama, in timp ce o legana pe sora ei mai mica, ca in fiecare seara. Isi dorea ca totul sa fie ca mai devreme, inainte sa vine ei, inainte sa distruga tot… Insa stia ca acele seri fericite in familie s-au terminat. Intelegea ca acea viata frumoasa nu va mai exista niciodata pentru ea. Ii era teama de ce va urma, de ce se va intampla cu ea. Incerca sa isi cheme parintii sa o aline, dar nu venea nimeni. Era singura.
Imi priveam reflexia din oglinda cand o lacrima mi se prelinse pe obrazul meu alb. Ma gandeam ca acea fetita trista si singura mi-ar fi putut raspunde la intrebari. Ea ar stii mai bine decat orice cum este sa te izbesti de realitatea cruda a vietii, cum nu mai poti visa niciodata. Fetita aceea trista si speriata, destinul acela lipsit de orice speranta, nu am realizat l-a inceput ce sunt. Acea tristete nesfarsita, acele amintiri sfasietoarea nu stiam de unde le cunosc, dar apoi am inteles: acea fetita gingasa eram eu. Erau amintirile mele pe care incercam din rasputeri sa le uit, sa le arunc undeva departe de mine si sa nu le mai ating niciodata. Dar mereu se intorceau la mine. In fiecare noapte, de fiecare data cand imi vad imaginea in oglinda se intorc la mine, sa ma bantuie, sa imi aminteasca de acea zi.
De fiecare data ma intreb “De ce eu?”, “De ce viata mea este numai in alb si negru?”, dar nu am gasit niciun raspuns. Poate nu-l voi gasii niciodata, poate asa mi-a fost scris: sa fiu o fantoma ce rataceste noptile prin oras. M-as bucura daca aceste plimbari m-ar face sa-mi uit trecutul, sa uit acea noaste rosie de acum 7 ani si sa incep o viata noua. Nu mi-ar pasa unde m-ar duce pasii, atata timp cat as stii ca acest cosmar va inceta…..

am facut cateva modiicari
arigatou little Star pentru sfaturi, le voi lua in considerare. stiu ca primul capitol si prologul a fost scurt. Insa de la capitolul doi vor fi mai lungi.

 
 Buna!
   Hmm, am citit de ieri ceea ce tu ai scris, insa timpul nu mi-a permis sa postez, dar acum am ceva timp, asa ca m-am gandit sa iti spun parerea mea.
   Pentru inceput as vrea sa-ti spun ceva: incearca sa nu mai faci dublu post, atunci cand vrei sa mai adaugi ceva la postul tau, poti da pur si simplu edit. ( sper ca nu te-ai suparat ca am zis toate astea )
 Acum sa comentez nitel Prologul si Primul capitol.
 Prolog este in regula, puteai sa mai muncesti la el, sa-l faci mai lung si mai explicit, insa este ok si asa, ai timp pentru a evolua. Este destul de bine scris. Momentan nu pot sa-mi dau seama ce se petrece, stiu doar ca sunt gandurile unei tinere neintelese de lume.
 Primul capitol ma mai lumineaza, incep sa inteleg ceea ce se petrece in aceasta poveste, totusi, pentru un prim capitol ar fi trebuit sa fie ceva mai lung, sa poti descrie ceva mai mult ceea ce se petrece si ceea ce se intampla in sufletul fetei.
 Gandurile fetei cred ca trebuiau puse intre " ghilimele " ... Daca nu ma insel ai avut si cateva greseli - niciodata….pentru totdeauna - nu iti suna ciudat? Mie sincer nu-mi place cum suna, ori niciodata ori pentru totdeauna .
 Incearca sa nu mai pui atatea puncte-puncte, nu da asa bine textului.
 Pana acum imi place ceea ce ai scris, insa mai ai de muncit. Sper ca nu te-a deranjat ceea ce am scris si astept sa citesc urmatorul capitol ( mi-ar placea sa fie mai lung, daca se poate ).
 Multa bafta in continuare si spor la scris!
 Ja ne!