Razele soarelui incep sa prinda viata din ce in ce mai mult peste Konoha alungand stropii de intuneric uitati de noapte . Satul intreg incepe parca sa se miste , sa se umple de voia buna a copiilor si de micul stres provocat de graba adultilor . Zgomotele reincep sa isi faca aparitia in fiecare coltisor , mieunatul pisicilor speriate de latratul cainilor , rasetele cristaline ale copiilor , micii vanzatori ce isi promoveaza marfa , tinerii parinti ce isi dojenesc copiii , toate astea formand un tablou plin de energie .
Erau si coltisoare in care domina cu mandrie linistea absoluta . O casa modesta imprejurata de cativa copaci , in fata sa avand o mica gradinita cu flori si un leagan, formau un alt tablou plin de dorinta de a lenevi ascultand doar muzica naturii, sau scufundandu-te intr-o carte buna, insa acest cadru plin de liniste este invadat de o tanara de 14 ani , o tanara inaltuta cu parul lung castaniu , ochii caprui luminosi si buze pline , perfecte . Graba o face sa faca din ce in ce mai mult zgomot parand din ce in ce mai agitata . Dorea sa plece cat mai repede din acel aparent paradis linistit . Pentru ea era cel mai chinuitor iad . Nu isi cunoscuse niciodata tatal iar mama ei era foarte nepasatoare in ceea ce o privea . Fratele cel mai mare , cel cu care se intelegea cel mai bine murise cu putin timp in urma intr-o misiune , ramanand cel mijlociu care avea grija sa ii faca viata un calvar . Toate amintirile ei incep de pe la varsta de 4 ani jumate - 5 ani , nestiind nici cel mai mic detaliu despre ce s-a intamplat inainte . Mama sa i-a spus ca a cazut de pe o stanca si a avut amnezie , de aceea nu a recunoscut-o nici pe ea atunci . O fire retrasa , o fata pe care mai nimeni nu o observa foarte mult fiind tot timpul ascunsa in umbra , preferand sa stea singura . Nu era nici o eleva foarte stralucita dar incerca din greu . A trecut cu greu aceste cateva examene chiunin care au avut loc pana acum . Desi stia ca va veni o proba foarte grea era totusi fericita ca nu trebuia sa mai indure vorbele dure ale mamei sale si glumele proaste facute la adresa ei de catre fratele sau mai mare . Avea sa petreaca cateva zile intr-o padure plina de pericole mortale cu o echipa care o respingea neputand adaptandu-se cu nici unul din cei doi camarazi ai sai Kiko si Noki .
In scurt timp ajunge la locul de intalnire al tuturor echipelor , acolo intalnindu-se cu cei doi coechiperi ai sai .
-Buna !
-Ai aparut si tu in sfarsit ?
-Dar ... dar nu am intaziat deloc ...
-Uitate in jur . Toti sunt prezenti . Tu ai venit ultima .
-Dar ...
-Nu ne intereseaza micile tale scuze . Vezi sa nu o dai in bara si sa mori pe aici . O sa ne tragi pe amandoi in jos si nu cred ca ti-ai dori asta
-Nu ... categoric nu voi muri . Eu voi face parte din Anbu black intr-o zi . Nu am cum sa mor aici .
-Cine tu ? si un ras puternic se aude printre ceilalti tineri .
-Tu nu esti in stare nici macar sa omori o musca daramite sa faci tu misiuni de grad S .
-Dar eu ....
-Nu ne pasa . Vezi sa nu o dai in bara .
-Liniste voi acolo in spate . Cred ca vreti sa auziti totusi ce va asteapta la acest examen . Am dreptate ? vocea lui Anko face liniste printre acesti tineri emotionati .
-Va rog sa ne iertati ... nu am intentionat sa facem vreun zgomot, spune Tekika punand capul in pamant.
-Bun . Acum sa va zic regulile acestui nou test : fiecare dintre voi va primi cate un pergament . Exista doua tipuri de pergamente , unul al cerului , unul al pamantului . Voi trebuie sa ajungeti la turnul din mijlocul padurii cu ambele pergamente .
-Adica vor trece acest examen doar jumatate ?
-Mai putin de jumatate . Cel mai probabil vor fi echipaje care vor distruge pergamentele . Sunteti o echipa de trei deci toti trei trebuie sa ajungeti la turn . Echipele incomplete vor fi descalificate .
-Si noi ce vom manca ?
-Padurea e plina de mancare . Aveti grija la plantele otravitoare . Nimeni nu va fi acolo ca sa va salveze de data asta .
-Deci va fi greu ...
-Greu ? Putin spus . Asta e o proba de supravietuire . Acum va rog sa va apropiati sa va luati pergamentele .
La treizeci de metri de echipa Tekikai, Naruto impreuna cu echipa sa stateau privind ingroziti spre padure. Cat de greu putea fi de fapt acest test? Cert este ca aveau toata increderea ca vor reusi. Naruto isi muta privirea in directia Tekikai. Nu o mai vazuse pana acum, sau cel putin, nu ii daduse importanta. Cine era de fapt? Nici numele nu il stia. Se mira de faptul ca putea sa fie atat de ignorant. Poate ca nici ea nu dorea sa fie vazuta de fapt. Avea acel batic ciudat pe fata, iar parul ii era prins intr-un coc. Ii vedea doar ochii plin de dorinta si usor speriati. Sa fie doar timida? Se uita inspre Sakura cu nedumerire si intreaba:
-Cine e fata aceea ?
-Ce copil esti , Naruto . A fost la academie cu noi , doar ca a invatat un etaj mai sus . A fost si la examen cu noi . Ai uitat ?
-Nici nu imi aduc aminte sa o fi vazut pana acum .
-Pai nu a iesit niciodata la joaca cu noi , desi a aparut prin sat de cand era mica . Nu a iesit niciodata la lumina .
-Si cum o cheama ?
-Ceva cu ... Te ... Ti ... Nu mai stiu ! De ce esti curios oricum ?
-Pai din moment ce nimeni nu o cunoaste , inseamna ca sta mai mult singura . Eu ma duc sa fac cunostinta cu ea.
-Naruto! Ea este dusmanul acum. Nu ar trebui sa faci cunostinta cu ea acum. E o ciudata oricum . Nu i-am vazut fata niciodata . De cand am vazut-o poarta acel batic pe fata , si sta mereu cu parul prins in acele bete ... Il mai si priveste pe baiatul acela ciudat din satul nisipului ... Cred ca ii place de el . Infricosator .
Intradevar privirea ii era atintita asupra lui Gaara . Ii studia cu atentie fiecare miscare a corpului ... se cam indragostise la prima vedere . Cu cat il privea mai mult cu atat parca fluturii mici din stomacul ei devenau din ce in ce mai mari , mai suparatori , mai plini de energie . Insa colega lui de echipa observa privirea insistenta a Tekikai si ii face semn acestuia . Probabil credea ca il analizeaza incercand sa isi dea seama ce fel de putere detine . Privirea lui goala se muta in dreptul fetei aceasta intorcand capul si plancand in graba imbujorata . Nu stia cum sa reactioneze . "Oricum e din alt sat" gandea ea . "Nu are nici un rost sa incerc sa vorbesc cu el , dupa examene va pleca . "
-Ce conteaza cum pare . Poate ca este doar timida, tipa Naruto plin de mandrie.
-NARUTOOO !
Dar Sakura nu apuca sa strige ca Naruto deja era in drum spre Tekika . Se apropie usor de ea si o priveste cu atentie . Parea usor confuza , privind in jur continuu asteptandu-si colegul care s-a dus sa ia unul din pergamente , insa privirea ii cade fixata pe terenul ce isi va petrecere urmatoarele zile , un teren plin de pericole , dar cine stie ? Poate va fi un fel de examen al maturitatii pentru ea . Va avea sansa sa isi imbunatateasca calitatile . Pe dinafara padurea parea linistita , locul perfect in care sa meditezi in liniste si pace , dar daca ar fi fost un loc atat de linistit nu era imprejmuit numai de garduri electrice pe care erau atarnate multe semne care te indemnau sa nu treci de acele garduri inalte , fiind singurele obiecte ce stricau , oarecum , calmul privelistii . Ii treceau o multime de ganduri prin cap . Era ingrijorata de ceea ce urma sa se intample . Daca nu se va descurca totusi, sau daca va da gres si isi va duce echipa spre pierzanie . Daca s-ar intampla ceva si mai grav si ar muri ? Oricat de mult credea in visul sau isi facea griji sa nu aiba sa plateasca scump pentru implinirea lui . Sentimentul de teama incepea sa se instaureze in sufletul ei , dar toata concentrarea si toate gandurile sunt alungate in cateva clipe de un tanar ce acum sta langa ea , poate prea aproape de ea fata de cum era obisnuita .
Erau si coltisoare in care domina cu mandrie linistea absoluta . O casa modesta imprejurata de cativa copaci , in fata sa avand o mica gradinita cu flori si un leagan, formau un alt tablou plin de dorinta de a lenevi ascultand doar muzica naturii, sau scufundandu-te intr-o carte buna, insa acest cadru plin de liniste este invadat de o tanara de 14 ani , o tanara inaltuta cu parul lung castaniu , ochii caprui luminosi si buze pline , perfecte . Graba o face sa faca din ce in ce mai mult zgomot parand din ce in ce mai agitata . Dorea sa plece cat mai repede din acel aparent paradis linistit . Pentru ea era cel mai chinuitor iad . Nu isi cunoscuse niciodata tatal iar mama ei era foarte nepasatoare in ceea ce o privea . Fratele cel mai mare , cel cu care se intelegea cel mai bine murise cu putin timp in urma intr-o misiune , ramanand cel mijlociu care avea grija sa ii faca viata un calvar . Toate amintirile ei incep de pe la varsta de 4 ani jumate - 5 ani , nestiind nici cel mai mic detaliu despre ce s-a intamplat inainte . Mama sa i-a spus ca a cazut de pe o stanca si a avut amnezie , de aceea nu a recunoscut-o nici pe ea atunci . O fire retrasa , o fata pe care mai nimeni nu o observa foarte mult fiind tot timpul ascunsa in umbra , preferand sa stea singura . Nu era nici o eleva foarte stralucita dar incerca din greu . A trecut cu greu aceste cateva examene chiunin care au avut loc pana acum . Desi stia ca va veni o proba foarte grea era totusi fericita ca nu trebuia sa mai indure vorbele dure ale mamei sale si glumele proaste facute la adresa ei de catre fratele sau mai mare . Avea sa petreaca cateva zile intr-o padure plina de pericole mortale cu o echipa care o respingea neputand adaptandu-se cu nici unul din cei doi camarazi ai sai Kiko si Noki .
In scurt timp ajunge la locul de intalnire al tuturor echipelor , acolo intalnindu-se cu cei doi coechiperi ai sai .
-Buna !
-Ai aparut si tu in sfarsit ?
-Dar ... dar nu am intaziat deloc ...
-Uitate in jur . Toti sunt prezenti . Tu ai venit ultima .
-Dar ...
-Nu ne intereseaza micile tale scuze . Vezi sa nu o dai in bara si sa mori pe aici . O sa ne tragi pe amandoi in jos si nu cred ca ti-ai dori asta
-Nu ... categoric nu voi muri . Eu voi face parte din Anbu black intr-o zi . Nu am cum sa mor aici .
-Cine tu ? si un ras puternic se aude printre ceilalti tineri .
-Tu nu esti in stare nici macar sa omori o musca daramite sa faci tu misiuni de grad S .
-Dar eu ....
-Nu ne pasa . Vezi sa nu o dai in bara .
-Liniste voi acolo in spate . Cred ca vreti sa auziti totusi ce va asteapta la acest examen . Am dreptate ? vocea lui Anko face liniste printre acesti tineri emotionati .
-Va rog sa ne iertati ... nu am intentionat sa facem vreun zgomot, spune Tekika punand capul in pamant.
-Bun . Acum sa va zic regulile acestui nou test : fiecare dintre voi va primi cate un pergament . Exista doua tipuri de pergamente , unul al cerului , unul al pamantului . Voi trebuie sa ajungeti la turnul din mijlocul padurii cu ambele pergamente .
-Adica vor trece acest examen doar jumatate ?
-Mai putin de jumatate . Cel mai probabil vor fi echipaje care vor distruge pergamentele . Sunteti o echipa de trei deci toti trei trebuie sa ajungeti la turn . Echipele incomplete vor fi descalificate .
-Si noi ce vom manca ?
-Padurea e plina de mancare . Aveti grija la plantele otravitoare . Nimeni nu va fi acolo ca sa va salveze de data asta .
-Deci va fi greu ...
-Greu ? Putin spus . Asta e o proba de supravietuire . Acum va rog sa va apropiati sa va luati pergamentele .
La treizeci de metri de echipa Tekikai, Naruto impreuna cu echipa sa stateau privind ingroziti spre padure. Cat de greu putea fi de fapt acest test? Cert este ca aveau toata increderea ca vor reusi. Naruto isi muta privirea in directia Tekikai. Nu o mai vazuse pana acum, sau cel putin, nu ii daduse importanta. Cine era de fapt? Nici numele nu il stia. Se mira de faptul ca putea sa fie atat de ignorant. Poate ca nici ea nu dorea sa fie vazuta de fapt. Avea acel batic ciudat pe fata, iar parul ii era prins intr-un coc. Ii vedea doar ochii plin de dorinta si usor speriati. Sa fie doar timida? Se uita inspre Sakura cu nedumerire si intreaba:
-Cine e fata aceea ?
-Ce copil esti , Naruto . A fost la academie cu noi , doar ca a invatat un etaj mai sus . A fost si la examen cu noi . Ai uitat ?
-Nici nu imi aduc aminte sa o fi vazut pana acum .
-Pai nu a iesit niciodata la joaca cu noi , desi a aparut prin sat de cand era mica . Nu a iesit niciodata la lumina .
-Si cum o cheama ?
-Ceva cu ... Te ... Ti ... Nu mai stiu ! De ce esti curios oricum ?
-Pai din moment ce nimeni nu o cunoaste , inseamna ca sta mai mult singura . Eu ma duc sa fac cunostinta cu ea.
-Naruto! Ea este dusmanul acum. Nu ar trebui sa faci cunostinta cu ea acum. E o ciudata oricum . Nu i-am vazut fata niciodata . De cand am vazut-o poarta acel batic pe fata , si sta mereu cu parul prins in acele bete ... Il mai si priveste pe baiatul acela ciudat din satul nisipului ... Cred ca ii place de el . Infricosator .
Intradevar privirea ii era atintita asupra lui Gaara . Ii studia cu atentie fiecare miscare a corpului ... se cam indragostise la prima vedere . Cu cat il privea mai mult cu atat parca fluturii mici din stomacul ei devenau din ce in ce mai mari , mai suparatori , mai plini de energie . Insa colega lui de echipa observa privirea insistenta a Tekikai si ii face semn acestuia . Probabil credea ca il analizeaza incercand sa isi dea seama ce fel de putere detine . Privirea lui goala se muta in dreptul fetei aceasta intorcand capul si plancand in graba imbujorata . Nu stia cum sa reactioneze . "Oricum e din alt sat" gandea ea . "Nu are nici un rost sa incerc sa vorbesc cu el , dupa examene va pleca . "
-Ce conteaza cum pare . Poate ca este doar timida, tipa Naruto plin de mandrie.
-NARUTOOO !
Dar Sakura nu apuca sa strige ca Naruto deja era in drum spre Tekika . Se apropie usor de ea si o priveste cu atentie . Parea usor confuza , privind in jur continuu asteptandu-si colegul care s-a dus sa ia unul din pergamente , insa privirea ii cade fixata pe terenul ce isi va petrecere urmatoarele zile , un teren plin de pericole , dar cine stie ? Poate va fi un fel de examen al maturitatii pentru ea . Va avea sansa sa isi imbunatateasca calitatile . Pe dinafara padurea parea linistita , locul perfect in care sa meditezi in liniste si pace , dar daca ar fi fost un loc atat de linistit nu era imprejmuit numai de garduri electrice pe care erau atarnate multe semne care te indemnau sa nu treci de acele garduri inalte , fiind singurele obiecte ce stricau , oarecum , calmul privelistii . Ii treceau o multime de ganduri prin cap . Era ingrijorata de ceea ce urma sa se intample . Daca nu se va descurca totusi, sau daca va da gres si isi va duce echipa spre pierzanie . Daca s-ar intampla ceva si mai grav si ar muri ? Oricat de mult credea in visul sau isi facea griji sa nu aiba sa plateasca scump pentru implinirea lui . Sentimentul de teama incepea sa se instaureze in sufletul ei , dar toata concentrarea si toate gandurile sunt alungate in cateva clipe de un tanar ce acum sta langa ea , poate prea aproape de ea fata de cum era obisnuita .
In timp ce citeam mi-am adus aminte de acele episoade cu examenele chiunin :3 O sa iti citesc povestea in continuare. Succes la scris!