Red rose
Stând în pragul uşii întredeschise, o siluetă privea cercetătoare în încăperea împânzită cu picturi. Se înspăimântă la vederea peretelui proaspăt zugrăvit în alb pe care o ramă goală, dintr-un lemn vechi, era prinsă. În întunecime, o pereche de mâini palide aplicau cu frenezie tuşe roşiatice în interiorul acesteia. Acele mâini avuseseră cândva vigoarea suplă nelipsită unor mâini de artist, acum însă îi erau frivole, vlăguite de putere, nu-i de mirare, căci penelul îi tremura adeseori între degetele lungi. O strâmbătură de demon, aşa îi părea expresia de încântare de pe chipul tras, în umbra ce îl acoperea parţial. Străin să fi fost şi ai fi spus că e un om mort, atât de cufundat era de îţi părea că n-are răsuflare. O rază diafană, descoperise trupul firav ce îl urmărea de vreme îndelungată, în pragul uşii.
-Pofteşte înăuntru. O îndemnă pe un ton grav, arcuindu-şi colţul gurii într-un zâmbet ironic. Vino şi priveşte.
Trecuse de pragul uşii cu paşi atât de uşori încât nici nu îi puteai auzi. Se opri în faţa picturii, în timp ce el se îndepărtă, oprindu-se în spatele ei. Ochii acesteia se măriră, în ei zărindu-se înfiorare la vederea trandafirului a cărui petale erau pictate într-un roşu pal, aproape inexistent.
-E incomplet, într-adevăr, îmi chinuisem mintea un timp, căci nu găsisem nuanţa de roşu potrivită. Îi lipseşte esenţa vieţii, e mort. Spune-mi dragă, mă vei ajuta să-mi termin lucrarea?
Stând în pragul uşii întredeschise, o siluetă privea cercetătoare în încăperea împânzită cu picturi. Se înspăimântă la vederea peretelui proaspăt zugrăvit în alb pe care o ramă goală, dintr-un lemn vechi, era prinsă. În întunecime, o pereche de mâini palide aplicau cu frenezie tuşe roşiatice în interiorul acesteia. Acele mâini avuseseră cândva vigoarea suplă nelipsită unor mâini de artist, acum însă îi erau frivole, vlăguite de putere, nu-i de mirare, căci penelul îi tremura adeseori între degetele lungi. O strâmbătură de demon, aşa îi părea expresia de încântare de pe chipul tras, în umbra ce îl acoperea parţial. Străin să fi fost şi ai fi spus că e un om mort, atât de cufundat era de îţi părea că n-are răsuflare. O rază diafană, descoperise trupul firav ce îl urmărea de vreme îndelungată, în pragul uşii.
-Pofteşte înăuntru. O îndemnă pe un ton grav, arcuindu-şi colţul gurii într-un zâmbet ironic. Vino şi priveşte.
Trecuse de pragul uşii cu paşi atât de uşori încât nici nu îi puteai auzi. Se opri în faţa picturii, în timp ce el se îndepărtă, oprindu-se în spatele ei. Ochii acesteia se măriră, în ei zărindu-se înfiorare la vederea trandafirului a cărui petale erau pictate într-un roşu pal, aproape inexistent.
-E incomplet, într-adevăr, îmi chinuisem mintea un timp, căci nu găsisem nuanţa de roşu potrivită. Îi lipseşte esenţa vieţii, e mort. Spune-mi dragă, mă vei ajuta să-mi termin lucrarea?
Tema oneshot-ului probabil e de la sine înţeleasă, de aceea nu voi explica, iar dacă nu e, ei bine simţiţi-vă liberi să o interpretaţi cu doriţi.