AnimeZupCăutare

Tot felul.

Si chiar crezi ca-mi pasa?

Ascult muzica. Ca de obicei stau in fata calculatorului fara vreun scop anume. Nu spun ca nu mi-ar fi placut sa fiu in alta parte acum, dar deja intru in subiecte mult prea dezvoltate pentru aceasta ora.

E sambata si e noapte. Afara e cald ca o zi normala de aprilie tarzie in care iti doresti cat mai mult sa pretuiesi caldura. Nu stii cum sa multumesti caldurii ca a venit in sfarsit si ca poti iesi din casa doar in tricou. Dar vorbesc prostii, oricum.

Si e unsprezece jumatate, iar eu nu dorm. Nu ca ar trebui sa dorm la ora asta, dar e destul de tarziu si chiar daca mi-as convinge creierul ca vreau sa dorm, n-o sa pot. Tentatia de a ajunge pana la ora fara nume ma mananca pe interior. Si stau, si scriu pana-mi vor cadea ochii sau se vor lipi de ecran. Chiar si pana voi ramane fara inspiratie, sau chiar fara chef, nu ca as fi avut vreodata, de fapt.

E mult, mult prea mult si mi-e greata. Si poate ca as fi vrut sa plec, sau sa pleci. Oricum era mult mai bine. Ai ramas, am ramas. De ce? Ar fi fost usor si mai putin dureros. Afara era frig, imi era frig si nici n-ai observat. Oricum nu vei observa vreodata ceva. Iti e indiferent si sunt un nimic in fata orgoliului tau. Si e trist ca am ramas asa. Trebuia sa pleci. Sau poate trebuia sa plec si atat. Te-ai facut ca-ti place, ca ma vrei. Ma roade, n-ai idee cat ma roade. Nu te iubesc, n-am ajuns inca sa te iubesc. De fapt stai ca nici macar nu-mi pasa.


Rutina ma omoara; asta e tot ce pot spune astazi.

Si stau in casa pentru ca n-am altceva de facut. E cald, sau imi e doar mie cald. Tocmai am terminat a treia bere in ultima jumatate de ora, de plictiseala mai mult. De fapt da, si afara e cald; e soare si e frumos. Idiot de frumos.

Daca ma apuc de vorbit despre muzica exista o posibilitate sa ma lapidez singura.

Muzica, muzica nu e doar pentru ascultat, dansat, etc. Sau poate am luat-o eu razna, dar cred ca muzica e mult mai mult de atat. Te patrunde, te amesteca si te readuce la viata, sau invers. Traiesti prin muzica si te dezvolti datorita ei. Si poate ca lumea nici n-ar exista fara vibratiile sonore ale muzicii in sine. Fie ea proasta sau buna, tot trezeste acel chef de viata. Chiar daca nu toata lumea e de acord cu mine si perceptiile mele, am sa continui sa cred ceea ce vad si simt. Nici macar nu am vrut sa vorbesc despre asta; ma duc sa caut niste pietre.

Glumeam, oricum. Nu parasesc eu lumea asta superba pentru cateva cuvinte. Si totusi, uneori chiar vreau s-o fac. Dar nu am suficient curaj sa plec si probabil nu voi avea niciodata. Sau cine stie, poate voi gasi pe cineva care sa-mi dea curajul necesar sa fac acest pas important, dar pana atunci ma multumesc cu cea de-a patra bere. Ultima, cred. Frigiderul e complet gol acum. Reusesc performata asta la fiecare sfarsit de saptamana.
"Ascult muzica. Ca de obicei" - e putin deranjanta alaturarea, da a cacofonie. Incearca sa reformulezi.
"sa pretuiesi" - sa pretuiesti. Ti-a scapat.
"De fapt (virgula) stai (virgula) ca nici macar nu-mi pasa."
Trei beri in doar o jumatate de ora? Asta da performanta! Nu atat din punct de vedere al concentratiei de alcool, cat din punct de vedere al accidului aluia. Dar banuiesc ca depinde de fiecare.
Cred ca descrierea topicului i se potriveste ca o manusa. Intr-adevar sunt niste idei, pacat insa ca sunt atat de haotice. Povestesti intai despre ceva, sari apoi la altceva si totul e facut la un nivel superficial parca, incomplet. Imi pare mai degraba un fragment de jurnal decat o proza scurta, ceva impulsiv, plin de oralitate, fara cap si fara coada. Ai mai inceput si cu scris inclinat, schimband formatarea pe parcurs, fara insa a avea vreo anume aparenta logica in ceea ce priveste schimbarea asta.
Intrebarea fireasca din partea mea e - ce iti doresti de la topicul asta? Ce vei posta de acum incolo? Proza scurta sau fragmente de jurnal? Ordine sau haos?
Altceva nu am ce spune, pentru ca nu ma pot raporta nici la vreun fir narativ, nici la existenta unor personaje, nici macar la personajul tau asa-zis principal caruia ii apartine intreg monologul acela. Astept doar sa vad cu ce vei mai veni pe aici si pot astfel sa iti urez mult spor la scris!
^^
 
Ai un stil extrem de usor de digerat, ceea ce eu consider a fi bine. Imi place ca ai acea simplitate usor de parcurs, fara prea multe artificii. Tocmai din absenta unor ornamente textul te agata, are acel feeling de credibilitate, te imbie fara a agasa.
Nici eu nu prea am inteles scopul italicului, insa pot sa il accept din moment ce scrierea in sine e destul de aerisita si curata.
In privinta ideii, e destul de exploatata, mi-ar placea sa vad si alte abordari din partea ta, poate usor mai nonconformiste, insa asta tine de tine si de ceea ce-ti dicteaza interiorul.
In orice caz, astept sa vad ce mai postezi. Succes!