AnimeZupCăutare

Aventurile unui pirat cam zapacit.

Imi cer scuze dinainte pentru gramatica mea extrem de proasta. Sper macar sa va placa povestea.

Tip critica: de care va lasa inima
varsta:12+
limba: romana
gen: actiune, comedie, SF
observatii de continut: limbaj vulgar
Disclaimer: Acest fic a fost inspirat din pasiunea mea pentru One Piece, dar actiunea si personajele nu sunt copiate din anime.

Capitolul 1: Cred ca glumesti! El este un pirat?

Actiunea incepe in mijlocul oceanului. Eu eram singur pe o barca distrusa de furtuna ce tocmai trecuse. Fara catarg, vasle, mancare si apa, pluteam unde ma ducea curentul asteptandu-mi inevitabilul sfarsit. Deja imi pierdusem orice speranta de salvare, cand spre uimirea si norocul meu, vad in departate un vas. Dupa multe incercari am reusit sa ii atrag atentia. Ajuns la bordul vasului SS Marry, caci asta ii era numele, sunt luat la intrebari de membrii echipajului.
-Omule, cine esti? Cum ai supravietuit furtunii care a trecut?
-Furtuna? Ce furtuna? A fost o furtuna? Ce? Lasati fratilor glume ca fac infart.
-Omule, cum adica ce furtuna? Au intrebat membrii echipajului uimiti. A fost o furtuna cu cateva ore in urma.
-Aa, dormeam.
Spun acele cuvinte cu un zambet mare pe buze, in timp echipajului nu ii venea sa creada ca o persoana a putut sa doarma pe o asemenea furtuna, ba mai mult si sa scape cu viata.
-Mi-e foame! Vreau mancare! Dati-mi mancare!
Ajung in bucataria vasului si aflu ca trebuie sa muncesc ca sa mananc. Accept, caci nu am de ales, altfel as fi murit de foame si ma apuc de treaba. Primul lucru, trebuia sa spal vase. Zis si facut, nici cea mai mica problema sau cel putin asa credeam eu. Bucatarii si ospatarii munceau din greu, in timp ce eu spalam vasele. Zdrang, Zdrang, Zdrang.
-Ce dracu se aude?
-Se aude de la baiatul cel nou!
Michael, unul din bucatari, se apropie de mine si ma loveste cu putere in cap si incepe sa tipe.
-Idiotule! Nenorocitule! Cretinule! Cate farfurii ai spart?
-De unde vrei sa stiu eu? Crezi ca le-am numarat? In timp ce spuneam asta mai sparg o farfurie.
-Dispari de aici! Acum! Du-te de serveste oaspetii si nu mai sparge nimic! Ai inteles?
-Hai!
Ies din bucatarie si intru in sala de mese. Aici la o masa mai ferita, vad o fata singura ce parea suparata.
-Ossu! Ce faci?
-Cine esti si ce doresti?
-Eu? Gabriel, si doresc niste mancare!
-Gabriel, daca doresti mancare, de ce vii la mine?
-M-au pus sa servesc oaspetii ca sa ma hraneasca! Ai dracu zgarciti!
-Deci tu nu lucrezi aici?
-Eu? Nu, eu sunt pirat!
-Pi-pirat? Fata rosteste cuvantul cu o ura enorma in voce si incepe sa ma priveasca cu dispret.
-Da. Pirat!
-Ai de gand sa omori toti oamenii de pe aceasta nava, nu-i asa?
-Sa ii omor? De ce? Ce mi-au facut? Bine, nu vor sa imi dea de mancare, dar asta e alta poveste!
-Asta e ceea ce faceti voi, piratii! Omorati fara un motiv, pradati si…
-Neah! Nu-i amuzant!
-Chelner! Chelner! Lasa flirtul si vino sa imi iei comanda!
-Chelner? Chelner? Eu sunt pirat, nu chelner!
Cuvintele mele rasuna in tot vasul si in cateva secunde eram legat si aruncat intr-o cusca de cativa membri ai echipajului.
-Dati-mi drumul! Promit ca nu mai sparg vase! Promit ca nu mai tip la babe grase! Promit sa nu mai vorbesc cu fete triste!
-Gura piratule! Zi mersi ca nu te-am aruncat peste bord.
-Mersi! Acum imi dati drumul?
-Nu!
-Pot primi macar ceva de mancare?
-Nu!
-Un televizor?
-Nu?
-Hmmm…? Puteti sa nu imi dati drumul din cusca asta?
-NU!!
-Multumesc, atunci eliberati-ma ca sa pot pleca.
-Nu iti dau drumul!
-Dar ai spus ca imi dai drumul! Raule!
Deja trecusera cateva ore bune si deja muream de foame, iar nesimtitul de paznic manca fara mine, facandu-ma sa salivez de pofta. O bufnitura se aude. Un spalator de punti incepe sa strige “Piratii! Piratii! Ne ataca piratii! Fugiti”.
-Daca ma eliberezi, am sa va salvez!
-Gura! Sigur sunt camarazii tai!
Nesimtitul paraseste incaperea, lasand mancare pe masa. In incapere intra o fata avand cheia custii in mana. Fata avea parul castaniu, ce in lumina soarelui avea o nuanta de blond si ochii caprui, niste pantaloni negri si o bluza rosie.
-Piratule, ma numesc Ionela si te voi elibera daca ma lasi sa ma alatur echipajului tau!
-Aa?? Ce stii sa faci?
-Sunt jumatate vampire, e de ajuns?
-Uu!! Sa mergem!!
Luffy's style ^^ Deci...tare amuzant piratul asta...Ma intreb cu cine seamana ;) Tu ce zici, fratioare draga? Cu cine oare o semana? Hm...Cam fomist piratul...seamana cu o prietena...cu acelasi nume ca al meu...Totii ii zic foamea ^^ Inspirat din one pice, desi stii ca one piece nu prea e genul meu, cred ca acest fic desi e inspirat e cu mult mai interesant decat anime-ul in sine. Eu sper ca acest fic sa aiba parte de cati mai multi cititori si de cat mai multe capitole ^^
Spor la tastat darling ^^ Ne vedem pe fb
A trecut o saptamana si m-am decis sa va aduc un capitol nou. Sper sa va placa.
Capitolul 2: Primi camarazi
.


-Deci spune-mi, cum te-ai separat de echipajul tau?
-Care echipaj?
-Cum adica care echipaj? Cel care a atacat acum vasul.
-Cee? Singuri oameni din echipajul meu suntem tu si cu mine!
-Poftim! Ionela era uimita de raspunsul primit.
-Mancare, in sfarsit! Iubita mea mancare! Spuneam aceste cuvinte cu gura plina de mancare si cu o extrema fericire.
-Deci… am un capitan idiot, ce nu are echipaj si nici nava!
-Lasa, lasa, ca o sa devenim noi cunoscuti, nu iti fa griji.
Dupa ce imi termin masa, ne indreptam spre punte, unde totul era intr-o dezordine completa. Cativa pirati jefuiau oamenii de bunuri, alti furau mancare si bautura. Ionela se opreste cateva seconde si se uita inspre mine asteptand sa ii dau un ordin.
-Ce? Am ceva pe fata? De ce te uiti asa la mine?
-Ce vrei sa fac, capitane? Atac sau nu?
-Da!
-Da ce?
-Ataci, dar nu ii omora!
-De ce sa nu ii omor?
-Le e si lor foame! Nu e un motiv sa omori pe cineva!
In timpul in care eu o rugam pe Ionela sa nu omoare pe nimeni, unul din acei pirati fara minte arunca o bucata de carne sub pretextul ca nu era bine facuta.
-Ionela! Omoara-i pe toti! Nu lasa pe unu sa iti scape! Cum indraznesc sa arunce bunatate de carne?
-Am inteles capitane!
Ionela incepe atacul asupra piratilor, iar eu plec dupa capitanul vasului inamic. Ajuns pe corabia piratilor o vad pe fata de la masa din colt, in bratele capitanului. Capitanul era un om solid aproape de doua ori cat mine si eu am aproape 1.80, avea un buzdugan in spate si nu purta tricou. Ochii ii erau galbenii ca mustarul, iar culoare parului ii trada inteligenta. O strangea pe biata fata la pieptui mare si paros, de nu putea sa respire.
-Hey, tu! Cine e fata de cal, asta?
-Fata de cal? Cui ii spui tu fata de cal? Eu sunt capitanul Fag!
-Ai dreptate nu iti pot spune fata de cal, deoarece as insulta acele creaturi mirifice.
-Dispari piratule! Spuse fata extrem de nervoasa.
-Nu vreau! Am sa te salvez, ba chiar mai mult am sa te iau in echipajul meu!
-Poftim? Vrei sa fiu un pirat? Cred ca glumesti, nu?
-Chiar deloc!
-Ha ha ha! Ioana e a mea sa iti fie clar, prichindelule!
-Ioana, deci asta e numele tau!
-Nu o sa imi iei ingerul prapaditule.
Fag apuca buzdugan si il invarte de cateva ori prin aer, dupa care cu o forta incredibila incerca sa ma loveasca. Cu un zambet pe buze, ii prind buzduganul cu o singura mana, zdrobindul fara nici o problema. Fag incepe sa tremure si face un pas in spate, bolboreste ceva dar nu am inteles si fara a ma gandi de doua ori, il lovesc cu piciorul in cap sfaramand astfel puntea navei.
-Capitane, am terminat.
-Ionela, ea e Ioana, noua noastra camarada!
-Incantata de cunostinta.
O apuc pe Ioana si pe Ionela si le asez intr-una din barcile de salvare ale vasului SS. Marry. Desfac franghiile ce tineau barca si aceasta loveste suprafata apei, stropindu-ne. Ma intorc sper Ioana care era acoperita de picaturile de apa, care in lumina soarelui pareau niste diamante. Ioana are parul castaniu ce in lumina soarelui parea roscat, ochii ei verzi-albastri incoronau aceea fata alba si plina de viata, ce se ascundea sub acea figura trista pe care si-o pusese.
-Capitane, capitane! Vazand ca nu raspund, Ionela ma loveste cu o vasla in cap.
-Auch! De ce mai lovit?
-Lasa uitatul si porneste vaslitul.
-Am inteles!
Eu incep sa vaslesc, in timp ce fete aveau o discutie la care era evident eu nu aveam voie sa particip. Dupa 5 ore de vaslit in continuu am ajuns in apropierea unei insule. Ancorez barca si pornim in explorarea acest taram necunoscut noua. Se pare ca Ioana nu incerca sa fuga, ba chiar se pare ca ea si Ionela se intelegeau destul de bine.
-Ionela, Ioana, imi e foame! Hai sa mancam!
-Am inteles capitane! Sa oprim la un han si poate si innoptam aici.
Intram in han eu si Ionela ne asezam la o masa, iar Ioana se duce sa inchirieze camere si sa cumpere ceva de mancare.
-Am inchiriat doua camere si de restul de banii am cumparat mancare.
-Deci… nu mai avem bani? Asta e! Vedem ce facem.
-Cum poti fii asa?
-Ioana, calmeaza-te, vedem ce ne aduce ziua de maine, maine!
Am plecat la culcare si pot spune ca a fost o noapte lunga, deoarece nu am putut dormi de fericire. Aveam doi camarazi, un vampir si o fata care sincer nu stiam ce poate face sau ce este, dar nu conta erau camaradele mele, prietenele mele.
A doua zii de dimineata fetele m-au rugat, de fapt m-au fortat, sa ma angajez la han pentru a obtine bani. In timp ce spalam vase am aflat ceva extreme de interesant, asa ca am renuntat si am plecat sa le gasesc pe fete.
-Ionela, Ioana, am aflat ca un tip puternic e capturat aici, de marinari.
-Daca e puternic de ce a fost capturat?
-Habar n-am, dar ma duc sa aflu.
-Unde te duci?
-La sediul marinei!
Dupa ce le-am spus fetelor de tipul puternic, plec inspre baza Marinei. Aici in interiorul curtii inconjurat de cel putin 100 de marinari se afla el. Un barbat inalt, un par argintiu si o privire inspaimantatoare.
-Hey tu! Tipul legat, daca te salvez mi te alaturi?
Din spate primesc o lovitura puternica care ma tranteste la pamant. Cand redeschid ochii le vad pe fete strigand la mine.
-Imbecilule, de ce dracu tipi?
-Ioana, lasa-l nu avem timp sa ne certam! Trebuie sa luptam!
-Ce? De ce as lupta? El a tipat ca idiotul, sa se descurce!
-Pentru ca e capitanul! Si pentru ca e distractiv sa sfarami capetele amaratilor astora.
-Ioana, Ionela, ma descurc. Voi doua intoarcetiva la han si eu am sa obtin noul nostru camarad.
Fetele pleaca inspre han, iar eu ma pregatesc de lupta. Ca o persoana civilizata ce sunt, daram zidul si intru in curtea cladiri. Inaintez usor inspre tipul legat cu un zambet malefic pe fata. Unul din marinari condus poate de adrenalina sau de un curaj prostesc ma ataca, bineinteles ca i-am sfaramat capul. O lupta a inceput in interiorul curtii, lupta ce a culminat cu noul meu camarad aproape ucis, dar spre norocul lui, Ionela, care se plictisise de moarte, a aparut si i-a salvat pielea.
-Pfiuu… ce bine ca ai aparut Ionela. Noul nostru camarad era sa moara.
-Cine sunteti voi?
-Eu sunt Gabriel, iar ea Ionela.
-Ce sunteti mai bine spus?
-Pirati!
-Si?… voi vreti ca eu sa devin pirat?
-Da.
-Ok! Ma alatur. Nu de alta, dar suna amuzant.
Cateva greselute de tastat, fratioare. De exemplu : spune-am - spuneam (nu desparti).
Trecand peste astea, capitolul imi place. Luffy e nebun dupa mancare. ''Iubita mea mancare" ^^ Parca ar fii casatoriti :D
Ehh. Mi-ar fi placut sa ai mai multi cititori la acest fic, dar totul se rezolva in timp. Vei vedea ca vor aparea. Momentan suntem cu totii ocupati cu scoala. In orice caz, nu uita ca te iubesc si ca astept next.
Spor la scris ^^
Deci...nu vreau sa fac off-topic. Gabi nu poate posta capitolul deoarece este ocupat asa ca o sa-l postez eu. Sper sa ma ierte moderii. Deci, capitolul nu e corectat. Eu una nu o sa-l corectez. Astept sa fie corectat de altii, ca Gabi sa poata intelege mai bine unde greseste. Asteptam critica. Multumim frumos. Sper sa va placa. Enjoy ~

Capitoul 3: Insula Dret si sabia Full moon.

Impreuna cu noul nostru camarad ne intoarceam spre han. Cred ca aproape jumatate de drum nici unul din noi nu a scos nici un cuvant, pana cand Ionela imi da, din senin, o palma peste cap.
-Capitane, nu crezi ca ai uitat ceva important?
-Ce am uitat?
-Nu stiu… Poate… Numele noului nostru amic?
-Alin, numele meu este Alin.
-Nume, nume, nume. Ce importanta au?
-Si cum ai de gand sa ne strigi capitane?
-Tipul puternic? Vampirita? Fata?
-Da.
-Ha ha ha! Gabi esti un ciudat. Imi place de abia astept sa navigam impreuna.
Ajunsi la han, priumul lucru pe care il vedem este Ioana servind oaspeti hanului. In timp ce se indrepta spre o masa cu o tava in mana, unul din clienti o loveste peste fund si ii adreseaza niste cuvinte ce sincer nu vreau sa le reproduce. Enervat la culme de cele vazute si auzite, ma indrept spre acel individ, dar inainte sa apuc eu sa fac ceva, o tava il loveste puternic in fata, urmata de o lovitura puternica de picior. Vazand aceste ma bufneste un ras incontrolabil, dar se pare ca pe cat de amuzanta mi se parea mie intamplarea, hangiul ne da afara din han si nici macar nu ne plateste. Neavand de ales am parasit insula fericiti ca macar avem un nou camarad.
Dupa ceva vreme de liniste deplina, Ionela a inceput sa il interogheze pe Alin, timp in care eu si Ioana ascultam cu atentie.
-Deci, Aline ce stii sa faci? Ce mananci? Cat manaci? Si nu in ultimul rand, daca ai de gand sa il tradezi pe Gabi, am sa te sfartec! Ultima ei propozitie a fost urmata de un zambet, ce sincer pe mine m-a speriat.
-Eu stiu sa ma lupt! De obicei folosesc o sabie si cat despre ce si cat manac, as prefera sa va spun aceasta informatie dupa ce aflu mai multe despre voi.
-Numele meu este Ionela, sunt un semi-vampir. Ce stiu sa fac? Raspunsul e simplu: Omor!
-Fata de langa capitan este Ioana, ea este navigatoare si cam atat am aflat despre ea momentan. Se pare ca nu are destula incredere in noi inca.
-Ossu! Eu sunt Gabriel, eu nu stiu sa navighez, sa gatesc, sa ma lupt cu sabia sau sa trag cu un pistol. Ce stiu sa fac este sa znopesc inamici in bataie si sa imi apar camarazi.
-Acum spune Alin, ce manaci?
-Carne cruda, carne gatita si alcool.
-Carne cruda? Eh. Raspunsul Ioanei a facut-o pe Ionela sa rada copios.
-Da carne cruda. Eu sunt un varcolac.
-Super! Si te transformi? Poti sa imi arati? Te rog arata-mi!
-Vrei sa ma transform?
-Da, vreau!
-Nu pot!
-Aa? De ce nu poti?
-Nu e luna plina.
-Unde iti e sabia?
-A fost distrusa de catre tatal meu, Alcadion.
-Ai auzit de Full moon?
-Acea sabie care se spune ca e facuta dintr-un metal venit de pe luna?
-Da exact acea.
-Deci… aceasta sabie e buna de ceva?
-Gabi, acea sabie se spune ca e cea mai puternica arma din lume, mai ales pentru un varcolac.
-Atunci sa mergem sa luam sabia asta. Ioana navigheaza.
-Unde dracu, vrei sa navighez?
-Dupa sabie!
-Si unde e sabia aceasta?
-Pe insula Dret.
-Insula Dret? Poti sa imi dai si mie cateva indicatii?
-120 grade Sud, 65 grade est.
-Bun, ajungem acolo in vreo 5 ore cu barcuta asta, dar ajungem. Gabi, Alin incepeti sa vasliti si faceti ce va spun eu.
In 3 ore am ajuns pe insula Dret unde se spune ca se afla sabia full moon. Ajunsi pe tarm suntem intampinati de un copil de vreo 14-15 ani. Era un baiat imbracat in verde, cu urechile ascutite, iar parul blond ii ajungea pana pe la umeri, in timp ce ochii lui albastri straluceau de incantare si entuziasm. Fara a-l baga in seama pe micut, Ionela trece pe langa el incercand sa intre in padure ce se intindea in fata noastra. Vazand acestea micutul isi apuca arcul din spate si cu o precizie impecabila o loveste pe Ionela in umar, aceasta orbita de furie il ataca pe micut, dar este oprita la timp de Ioana.
-De ce m-ai oprit?
-Lasa-l! E doar un copil.
-M-am decis?
-Ce ai decis? Intreaba Ionela in timp ce incerca sa isi scoata sageata din umar.
-Il i-au in echipaj!
-Ce?
-Cred ca glumesti?
-Nu chiar deloc!
Micutul elf era uimit de cat de repede decurgeau lucrurile. Dupa cateva secunde acesta o ataca pe Ioana, dar din pacate pentru el, Ioana nu e genul de persoana pe care sa o enervezi.
-In regula, cum Ioana la adormit pe micutul asta si Ionela inca nu s-a vindecat, vor ramane in urma. Alin, noi mergem sa iti luam sabia aia.
Lasandu-le pe fete in urma, eu si Alin intram in padure urmarind drumul. Nu dureaza mult si bineinteles ca ne pierdusem.
-Vezi idiotule, daca te crezi maimuta. Privirea lui Alin imi da impresia ca o sa ma omoare.
-Nu iti fa griji! Altii au murit si nu au avut nimic.
-Daca te mai agati de vreo liana te omor jur. Acum cum dracu o sa gasim noi templul?
-Pai…Aa! Uite un lup!
Uitand de situatia delicata in care ne aflam, incep sa alerg dupa lup. Ma impiedic de radacina unui copac si cad intr-o prapastie. Cand imi deschid ochii observ ca eram la intrarea in templu.
-Alin! Alin! Uite l-am gasit! Templul e chiar aici!
-Cum dracu…? Ce dracu ai mancat?
-Carne! Oricum, sa mergem sa luam sabia aia.
In timp ce eu ma uitam dupa lup, sperand sa il vad si sa il iau in echipaj, Alin incerca sa deschida usa templului.
-A dracu usa, nu se deschide!
-Daramo!
-Si daca daram tot templul?
-Asta e un ordin, darama usa.
-Daca asta e ordinul capitanului atunci…
Alin face un pas in spate si cu o lovitura puternica de picior acesta sfarama usa. Spre uimirea lui, templul nici macar nu s-a clintit.
-Vezi! Nici o problema.
-Nu mai rade idiotule.
Intram in templu si dupa ce facem cativa pasi calc pe o piatra care se coboara.
-Alin, piatra asta s-a miscat!
-Cum adica?
-A coborat in jos!
-Coborat in jos? Asta e pleonasm idiotule… Stai cum adica a coborat?
-Uite asa! Si calc din nou pe piatra.
-Idiotule asta e…
Nu apuca sat ermine ce avea de spus ca in spatele nostru apare o piatra mare. Incepem sa fugim prin coridoarele intunecate, prafuite, pline de panza de paianjen incercand sa scapam de piatra ce ne urmarea.
-Ne-am blocat! Asta e fundatura.
-Da-te la o parte.
-Ce vrei sa faci?
Fac cativa pasi in spate, dupa care incep sa alerg inspre perete, il lovesc cu capul si o camera apare in fata ochilor nostri. In mijlocul camerei, pe un piedestal, sub lumina lunii, se afla sabia mult dorita.
-Uite vezi, am gasit-o.
Alin ridica sabia, iar cand vrem sa plecam descoperim ca deschizatura facuta de mine era acoperita de piatra care nu urmarise.
-Aline, cum dracu… Omule ce ai?
-Sabia asta… Ce putere… Auzi mai vrei sa vezi forma mea de varcolac?
-Da, vleau sa vad.
Se taie la mana cu sabia, astfel incat sangele lui sa fie expus la piatra lunii, din care era facuta sabia Full Moon. Parul lui argintiu incepe sa ii acopere incet corpul, iar corpul lui isi dubleaza dimensiunile. Se ridica in doua labe si ma priveste cu niste ochii negri ca smoala, facandu-mi corpul sa tremure, nu era frica, era incantare.
-Te-am speriat?
-Nu, ce ai? E super! Auzi? Ce poti sa faci in forma asta bestiala?
-O sa vezi.
Alin se apropie de unul din peretii templului si cu o balansare a sabiei despica templul in doua. Bucatii din templul incep sa cada inspre noi, dar inainte sa ma pot misca, Alin sfarma pietrele. Ba chiar mai mult ma apuca de de gulerul tricoului, ca pe un catelus si sare pe pietre pentru a ajunge la suprafata. Dupa ce am scapat din templu Alin se reintoarce la forma lui umana.
-Deci? Ti-a placut?
-Bestial, ma bucur ca te-ai alaturat echipajului meu.
-Dar tu inca nu am vazut ce putere ai tu.
-Asta e secret pentru moment.
-Daca spui tu. Oricum sa ne intoarcem la fete.
Intorsi pe tarm, descoperim ca Ionela era inconstienta alaturi de micutul elf, iar Ioana disparuse.
-Ionela, Ionela, trezestete. Ce sa intamplat? Unde e Ioana?
-Mmmm… La putin timp dupa ce voi a-ti plecat, un soim s-a coborat pe mana ei lasandu-i un mesaj. Dupa care Ioana s-a apropiat de mine si mi-a spus sa iti zic ca a fost amuzant si sa nu o cautam.
-Ce? Care dracu a indraznit sa o supere? Jur ca am sa ii zdrobesc capatana. Ionela unde sa dus? Eram atat de nervos fara sa imi dau seama l-am speriat pe micutul elf.
-De unde dracu sa stiu eu? Si de ce dracu tipi la mine idiotule?
-Gura amandoi! Am sa aflu eu. Micutule, zi-mi unde gasesc un oras pe insula asta?
-Pe cealalta parte, daca mergi de-a lungul plajei vei ajunge acolo in cateva ore.
-Vreau o poza cu Ioana!
-Nu am, dar pot sa desenez! Ionela si Alin s-au uitat ciudat la mine, cand au auzit ca o pot desena.
I-au o foaie si dupa doua ore, am desenato. Alin i-a desenul si incepe sa alerge insper oras, spundu-ne sa il asteptam aici.
One-chan arigatou ca ai postat pentru mine saptamana trecuta. Va multumesc pentru comm-urile primite. Deci asta e noul capitol sper sa va placa.

Capitolul 4: Noua destinatie, Manastirea Cerului.


Au trecut aproape 6 ore de la plecare lui Alin, nu aveam stare, micutul elf disparuse intr-un moment de neatentie, iar Ionela incerca sa ma calmeze.
-Unde e? De ce nu s-a intors?
-Dureaza 5 ore numai sa ajunga in oras, deci mai ai de asteptat cel putin 4 ore pana se va intoarce.
-Du-te dupa Charlie, acum.
-Taci dracu, ca daca plec, o sa pleci la mama dracu de unul singur.
-Nu e nevoie sa veniti dupa mine, caci m-am intors.
-De ce ai plecat? Intreb eu extreme de iritat.
-O sa vezi! Capitane, urmeaza-ma.
-Du-te, raman eu sa il astept pe Alin. Ma indeamna Ionela.
Dupa o ora de mers prin padure, ajungem in fata unei pesteri. Charlie imi spune sa am grija pe unde calc si sa il urmaresc. Bineinteles ca nu fac doi pasi ca alunec si ca sa nu cad singur il apuc pe Charlie de picior si cadem amandoi pana ne lovim de un perete.
-Capitane, ti-am spus sa fii atentt.
-Nava! Asta e o nava...
-Da asta vroiam sa iti arat, dar am sa iti pun o conditie inainte sa o primesti.
-Accept.
-Nici nu am spus ce!
-Nu conteaza, accept.
-Ok, el e Zack, singurul meu prieten.
-Bine, bine. Cum scoatem nava de aici?
-Se ocupa Zack.
Dupa ce Zack se uita la Charlie cateva secunde, se apropie de nava si iti transforma mainile in doua turbine, se lipeste cu spatele de nava si ne spune sa ne urcam. Inainte sa imi dau seama eram deja afara sub cerul albastru.
-Zack! Cadem! Zack!
-Charlie, e super! Zack alaturate echipajului meu!
Fara a ne baga in seama Zack apuca catargul navei cu maine si isi transforma picioarele intr-o elice gigantica, astfel ajungand inapoi pe tarm in deplina siguranta.
-Ma alatur doar daca se alatura si Charlie.
Se pare ca Alin se intorsese deja. El si Ionela pareau destul de demoralizati, lucru ce m-a enervat din nou la culme.
-Ce s-a mai intamplat?
-Am aflat unde e Ioana.
-Unde? Unde e?
-In Manastirea Cerului.
-Bun sa mergem.
-Si cum gasim noi Manastirea?
-Poi daca ai aflat unde e! Nu stii si cum ajungem acolo? Intreaba Ionela.
-Nu va mai faceti griji…
-Nu mai merge cu norocul tau incredibil acum, idiotule!
-Noroc? Cine a spus ceva de noroc? Mergem pe insula Tantos.
-De ce pe Tantos?
-Acolo e un templu, o biserica, unde o sa gasim informatia dorita.
-Ce? De unde stii?
-Plecam acum!
-Iar nu ne baga in seama.
Ne urcam in nava si ne indreptam spre insula Tantos. Nervos la culme, tipam la toti membri echipajului, desi erau nevinovati. Ca sa ma calmez Ionela imi da doua palme, amenintandu-ma ca daca mai continui asa are sa paraseasca echipajul.
-Capitane, de ce e atat de importanta aceasta fata? De ce faci pe dracu in patru ca sa o salvezi? Intrebarea pusa de Zack ii face pe ceilalti sa ma priveasca insistent asteptand raspunsul meu.
-E camarada mea! Si asta e de ajuns sa ma faca sa distrug iadul, raiul sau pamantul pentru a o salva si asta e valabil pentru oricare dintre voi.
-Atunci permite-mi sa ne ofer un boost, capitane.
Zack se transforma din nou, dar de data asta tot corpul lui se transforma intr-o turbina. Drumul spre Tantos a fost unul rapid, fara sa intampinam vreo problema.
-Ne vedem la corabie in 2 ore.
-Ce dracu spui acolo? Intrebarea Ionelei a fost urmata de o lovitura din partea lui Alin.
-Suntem camarazi, nu? Deci mergem toti.
-Bine, mergem toti, dar sa ma asteptati la iesirea din manastire.
Ajunsi la intrare in manastire, am intrat singur. Dupa jumatate de ora ma reintorc plin de sange, iar in urma mea manastirea s-a prabusit.
-Ce dracu ai facut, Gabi? Ce a fost aura aia intunecata ce am simtit-o?
-Nu are importanta, cel putin pentru moment. Acum sa mergem caci am aflat locatia Manastirii Cerului.
Plecam de pe insula Tantos, indreptandu-ne catre Muntele Pheonix, locul unde se afla Manastire Cerului. Din ce am aflat se pare ca in varful muntelui, la o altitudine de peste douazeci de metri se afla Manastirea Cerului.
-Muntele Pheonix? La dracu, o sa fie dificil.
-Ce? Ce s-a intamplat Ionela?
-Muntele e inconjurat de o mare de foc. Dupa ce trecem de acel foc, se spune ca o sa infruntam tempraturi de minus saizeci de grade.
Imi place la nebunie. Wow ce manastire. Plina de surprize. Actiune a fost un pic cam grabita, dar trecem cu vederea. Gabi asta imi aminteste de Luffy. Ma intreb de ce? ;) In rest, totul e minunant. Astept next.
Byee :*

M-am decis sa va aduc acest capitol mai devreme. Sper sa fie pe placul vostru.

Capitolul 5. Muntele Pheonix.


-Ionela, nu iti mai fa atatea griji. Totul va fi bine.
-Cine isi face griji? Sunt doar nerabdatoare sa vad cum ai de gand sa treci peste aceste doua probleme capitane.
-Daca e nevoie, voi…
-Eu pot sa ne trec peste marea de foc. Spuse Zack retransformandu-se inapoi in om.
-Bun, dar cu temperatura scazuta ce facem?
-Ne imbracam.
-E logic ce zici.
Ne apropiam de Muntele Pheonix, dupa am oprit pe o insula sa ne cumparam cateva haine groase. Ajunsi in apropierea muntelui, deja simteam caldura puternica ce era emanata de flacarile din jurul muntelui. Acum era randul lui Zack, care promisese sa ne duca la baza muntelui.
-Duceti-va in camerele voastre.
-De ce?
-Faceti ce v-am rugat. E posibil sa nu reusesc sa trec, iar daca voi sunteti in cabine aveti mai multe sanse sa scapati cu viata.
Facem ce Zack ne-a rugat si asteptam sa trecem peste flacari. In loc sa mergem inspre munte ne inderptam, dupa cateva minute am inceput sa ne miscam cu o viteza incredibila. Inainte sa imi dau seama eram deja deasupra flacarilor. Toti erau ingrijorati pentru siguranta lui Zack, in afara de mine care eram prea ingrijorat pentru Ioana, uitand de ce se putea intampla cu Zack. Ajunsi pe tarm, Zack se prabuseste la pamant.
-Zack, esti bine? Zack!
-Sunt bine, lasati-ma un minut sa imi revin.
-Charlie, ramai cu Zack si aparati nava. Ionela, Alin sa mergem sa o recuperam pe Ioana.
-Vrem sa venim si noi.
-Zack? Esti ranit nu poti…
-Charlie, aceasta Ioana e camarada capitanului si in acelasi timp camarada noastra.
La auzul acestor cuvinte, il iau pe Zack in spate si ma indrept inspre munte. Am ajuns la baza muntelui in cateva minute, dar acum incepea partea grea, sa urcam cei douazeci de mii de metri. Ionela il apuca de Charlie de mijloc si dintr-o saritura urca cel putin 20 de metri, Alin o urmeaza in de aproape. Il avertizez pe Zack sa se tina bine, dintr-o saritura ii ajung din urma. Primi cinci mii de metri au fost floare la ureche, acum incep problemele, temperatura incepe sa scada mult. Charlie si Zack deja erau inconstienti din cauza temperaturi, iar nici eu nu o duceam prea bine, deja nu mai puteam sa sar, fiind fortat sa ma catar piatra cu piatra. Ionela si Alin nu aveau probleme cu frigul, cel putin pentru moment. Dupa inca zece mii de metri singurul care rezista acestor temperaturi era Alin, dar si acesta a trebuit sa se transforme pentru a rezista.
-Gabi, Ionela, sunteti in regula?
-Eu da, dar Gabi nu mai rezista mult.
-Alin, asta e un ordin, ia-o pe Ionela si asteptati-ma in varf.
-Ce? Gabi esti nebun? Eu sunt vampire, sunt mult mai rezistenta ca tine.
-Duceti-va! Acum.
Alin o apuca pe Ionela de mijloc si incepe sa urce atat de rapid incat nici nu l-am putut vedea. Am ramas in urma continuandu-mi urcarea. Fara sa imi dau seama franghia care il tinea pe Zack s-a rupt si acesta a cazut. Fara a ma gandi ce se va intampla cu mine, am sarit dupa el, dupa o cadere de cateva minute bune am reusit sa il prind cu dinti de haina. Dupa ce l-am prins pe Zack, am incercat sa ma prind de o piatra, care s-a sfaramat instantaneu, cu mainile pe suprafata muntelui am incercat sa imi opresc caderea. Dupa ce am reusit sa ma opresc, am reinceput catararea, Alin si Ionela erau deja in varf asteptandu-ne.
-Ce dracu ai patit?
-Ce am patit?
-Mainile tale sangereaza! Ce sa intamplat?
-Nimic!
Alin isi rupe tricoul si incepe sa imi bandajeze mainile, timp in care Ionela incearca sa ii trezeasca pe Charlie si pe Zack. Portile manastiri inca nu se vedeau. Dupa cateva minute de cautare, Charlie gaseste un tunel in munte. In interiorul tunelului am descoperit niste scari ce se pare ca duceau undeva. Deja temperatura urcase drastic, fortandu-ne sa renuntam la o parte din hainele de pe noi. Incepem sa urcam scarile si dupa putina vreme ajungem intr-o camera mare, plina de piloni de piatra picatii cu multe heroglife, dupa ce facem un pas in camera, peretele din spatele nostru se inchide. In mijlocul incaperii apare un barbat, cu parul castaniu, niste ochii negrii, prin care puteai vedea tristetea sufletului sau. Costumul lui era alcatuit din pantaloni scurti si o pereche de manusi.
-Eu sunt Argilion. Voi cine sunteti si ce doriti?
-Noi suntem pirati si o vrem pe Ioana inapoi, uratule.
-Pirati? Si ce vor niste pirati de la domnisoara Ioana?
-Da-te din calea mea, daca tii la viata ta.
-Daca vreti sa trecem trebuie sa ma invingeti.
Fara a stii nimic despre acest Argilion il atac, dar o sageata ma opreste. De unde venise aceasta sageata? Cumva de la Charlie? Ma uit inspre Argilion si observ ca manusa de pe mana dreapta se transformase intr-un arc.
-Capitane, lasa-ma pe mine sa ma lupt cu el!
Ma intorc spre Charlie care deja isi pregatise arcul. Ma intorc inapoi langa ceilalti lasandu-l pe Charlie sa se ocupe de acest papagal.
Capitolul 6. Drumul spre Manastirea Cerului.

O lupta feroce incepe, Argilion era incredibil de rapid. Charlie de abia reusea sa tina pasul cu el, la un moment dat chiar am vrut sa intervin si sa il opresc pe Charlie, dar Ionela ma oprit. Tot corpul imi tremura de nervi, singurul lucru care ma oprea era stransoare puternica a Ionelei.
-Micutule elf, renunta, daca tii la viata ta! Striga Argilion sperand sa il sperie pe Charlie.
-Nici nu ma gandesc, trebuie sa te invig. Daca eu pierd, capitanul va fi fortat sa lupte.
-Charlie, nu iti face grija pentru mine, tu doar gandestete sa ramai in viata.
Auzind cuvintele mele Charlie se intoarce si imi zambeste, era un zambet plin bucurie si voiosie, dar zambetul nu a durat mult. Charlie se prabuseste la pamant cu o sageta in piept. Disperat la culme vazandu-mi micutul prieten ranit, vreau sa il atac pe Argilion. Nu fac bine doi pasi ca piciorul imi este prins.
-Capitane, aceasta e lupta mea. Te rog nu interveni.
Charlie incepe sa tuseasca sange si de abia reuseste sa se ridice. Vazandu-l in stare asta, Alin si Ionela se lasa prada sentimentelor de furie si vor sa il atace pe Argilion care radea de mama focului, urmarindu-l pe Charlie. O mana mecanica gigantica il captureaza pe Alin, oprindu-i atac furios. Dupa ce l-am privit inca o data pe Charlie care incerca din rasputeri sa isi continue lupta, o opresc pe Ionela si ma dau un spate.
-Da-mi drumul Gabi. Acum! Ionela striga si se zbatea sperand sa se elibereze.
-Priveste si taci! Daca intervenim acum, Charlie nu o sa ne ierte niciodata. Daca nu il lasati sa isi poarte lupta pana la capat am sa va bat cu mana mea! Ultimele mele cuvinte i-a oprit pe cei doi, ba chiar mai mult se pare ca l-au motivat si pe Charlie.
-Argilion, spune-mi unde se afla Ioana?
-Chiar conteaza micutule? Oricum o sa muriti aici!
-Atunci chiar mai bine, nu o sa conteze daca murim!
-Ai dreptate, am va spun. Ioana este fiica Serafimului Artenor cu printesa regatului Metrox. Acum intelegeti locul ei e aici, unde nu poate rani pe nimeni si nu este ranita de nimeni.
Cuvintele lui Argilion au avut un impact puternic asupra echipajului, din ce puteam observa pe fetele lor aparuse o expresie de tristete si descurajare. In timp ce Argilion era atent la noi, o sageata ii suiera pe la ureche facandu-l sa tresara.
-Te inseli, locul ei nu e aici. Locul ei e pe mare alaturi de capitan. Si chiar daca asta va fi ultimul lucru pe care am sa il fac, am sa te inving.
Eram extreme de incantat de vointa lui Charlie, nu numai eu, Ionela , Alin si Zack era la fel de incantati, chiar mai mult cuvintele lui Charlie le-a starnit dorinta de a lupta.
-Charlie, ocupate de papagalul asta si sa ne grabit sa o luam pe Ioana inapoi! Strigatul lui Alin inconjura camera facandu-l pe Argilion sa tremure de furie, vazand ca e subestimat.
-Am sa va omor pe fiecare din voi.
Lupta reincepe, dar de data asta, vointa nou gasita a lui Charlie, ii confera avantajul luptei. Sagetile zbura prin camera, cum razele soarelui patrund intr-o padure tropicala. Furia lui Argilion il face sa fie neatent si inainte sa isi dea seama, o sageata ii trece prin inima, facandu-l sa se prabuseasca ca un busteam la pamant.
-Apropiete elfule! In timp ce Charlie se apropia de el, Argilion isi da manusile jos.
-Ce vrei?
-I-a astea, se numesc Kringel si sunt sigur ca vor fi mult mai utile decat arcul ala de lemn.
-Cum le folosesc?
-Kringel si dupa care spui ce element vrei sa folosesti. Numele elementului trebuie sa fie tot in germana, de exemplu spune Kringel Fuer.
-Kringel Fuer! Un arc de foc apare in mana lui Charlie.
-Mai aveti de invins inca trei ingeri. Ei sunt mult mai puternici ca mine. Succes si sper sa reusiti sa o luati pe Ioana inapoi, pareti a fi niste tipi de treaba.
Ultimele cuvintele ale lui Argilion, i-au facut pe ceilalti sa arda de nerabdare. Ne continuam drumul pe usa nou deschisa, urcand alte scari de piatra incredibil de lungi, parca urcam de o vesnicie, cand in sfarsit ajungem la iesire. In fata noastra apare un pod extreme de lung, facut din aur, in mijlocul podului un batranel cu un toiag se uita in zare.
-Batrane, ne poti spune unde este Manastirea Cerului?
-Ce treaba au niste creature ca voi la Manastirea Cerului?
-Vrem sa ne luam prietena inapoi!
-Si cine este prietena voastra?
-Ioana!
Auzind raspunsul meu batranel se intoarce si ma loveaseste cu acel toiag arzandu-mi bratul stang, cu care i-am blocat lovitura, dupa care sare in gol disparand.
-Gabi, esti bine?
-Da, sunt bine Ionela nu iti fa grij si nici voi ceilalti. Sa continuam.
Tranversam podul rapid, dupa care intram intr-un turn si ne trezim intr-o camera plina de lava. Singurul drum era alcatuit din niste piloni, peste care trebuia sa sarim. In celalat capat al camerei ne vedem noul adversar, care se apropie de noi sarind cu voiosie.
-Salut, eu sunt Flame!
-Eu sunt… Ionela si iti voi fii adversar! Ionela imi intrerupse cuvintele, anuntand ca se va lupta cu Flame.
-Ionela, eu vroiam sa il bat!
-Esti ranit si in plus am o presimitire ca vom avea nevoie de tine mai tarziu.
Spunand astea Ionela sare pe unul din piloni si isi incepe lupta. Flame era destul de puternic si se parea ca Ionela va pierde. O lovitura puternica de picior si Ionela zbura pe deasupra lavei lovind unul din zidurile camerei. Dupa ce loveste peretele Ionela cade inconstienta inspre marea de lava, dar in timp ce noi priveam neajutorati, Flame o prinde si o arunca langa noi.
-Vezi fetito, nu ai destula putere, nu stiu cum ati trecut de Argilion dar cu mine nu va va merge. Plecati!
Ionela pune mana pe Charlie si il roaga sa o lasa sa ii ia putin din sange.
-Ionela, ia sangele meu!
Ma apropii de Ionela si o lasa sa ma muste de gat, o senzatie ciudata imi cutreiera tot corpul. Nu era durere, era o senzatie de placere, puteam sa ii simt coltii reci in interiorul gatului meu, chiar mai mult puteam simti cum fiecare picatura de sange imi parasea corpul. Desi ma simteam slabit, nu vroiam sa se opreasca. Dupa ce Ionela imi da drumul cad la pamant din cauza lipsei de sange. O priveam pe Ionela si puteam observa cum corpul ei se schimba. Din spate i-au aparut doua aripi, parul ei a devenit negru ca abanosul si niste ochi rosii ma priveau intens.
-Capitane, tu nu esti om esti un…
-Shh! E secret, cel putin pentru moment.
-Am inteles. Ce putere! Incredibil, ma simt de parca as putea muta muntii din loc!
-Poi, daca poti muta muntii din loc, ce spui sa muti un inger din calea nostra! Cuvintele lui Alin il fac pe Flame sa rada.
-Doar pentru ca arata ca un demon, nu inseamna ca ma poate invinge.
Nici nu apuca bine sa termine ce are de spus ca Ionela il loveste cu picioarele in spate, in timp ce acesta se apropia de lava, Ionela il loveste cu cotul in gura, aruncandu-l in tavanul camerei. Lupta era terminta, Flame cade incet inspre manga fierbinte de sub noi, dar Ionela il salveaza la timp. Pentru o secunda am crezut ca Ionela avea de gand sa il lase in viata, dar de fapt, la salvat pentru a se hrani. Odata ramas fara pic de sange in corp, Flame sa transformat intr-un fulg alb, care dispare intr-o raza de lumina aparuta din neant. Odata cu dispartitia lui Flame, un pod apare si ne continuam drumul.
-Mai avem de invins doi gardieni, dupa care o putem lua inapoi pe Ioana!
Cuvintele Ionelei ma fac sa imi revin din stare de lesin ce o aveam din cauza lipsei de sange si sa grabesc pasul.

Nota: Kringel= bow
Fuer= fire
Capitolul 7 Portile Manastirii



-Gabi, mai incet. Charlie e ranit, iar Zack e destul de obosit.
-Ionela, dar tu te simti bine? Nu de alta dar si tu ai primit cateva lovituri de la Flame ala! Intrebarea lui Alin ma framanta si pe mine de ceva vreme, de aceea de abia asteptam sa aud raspunsul Ionelei.
-Da sunt bine, chiar perfect, sangele lui Gabi si a lui Flame mi-au redat puterile inapoi, ba chiar mi le-au marit.
-Surioara Ionela, ai spus ca Gabi nu este om. Atunci el ce este? Cuvintele lui Charlie m-au facut sa imi aduc aminte de lucruri ce vroiam sa le uit, lucruri ce nu am sa le povestesc acum.
-Gabi este Gabi si atat, cel putin pana se va hotara el sa va spuna mai multe.
-Zank you, Ionela, de intelegere.
Temperatura incepuse sa scada din nou, motivul era o camera frigorifica gigantica. Intrati in aceea camera a mortii, ramanem blocati, deoarece al treilea gardian a ingetat intrarea.
-Eu sunt Icer, gardianul de gheata. Iar voi sunteti piratii care au venit dupa Ioana, Artenor mi-a spus despre voi.
-Da-te din calea noastra sau te sfaram!
-Capitane, asta e al meu. Tu pastreazati fortele pentru acel Artenor.
-Iar… Dar Alin… Vreau si eu sa lupt!
-Nu ai auzit amice, Artenor e al tau.
-Deci, varcolacul imi este inamic. Voi chiar credeti ca o creatura a intunericului, care nu are forta maxima decat in timpul lunii pline, ma va invinge?
-Nu ma subestima.
Icer il ataca pe Alin cu un turture de gheta, dar cu o balansare a sabiei acesta taie turturele in doua fara probleme. Uimit si putin enervat ca atacul a esuat, Icer incepe sa rada batjocoritor.
-Daca crezi ca asta e tot ce am, ai sa mori destul de repede, varcolacule.
-Mai vedem, turturel.
Sarcasmul lui Alin se pare ca la scos din sarite pe Icer, care isi acopera corpul de gheata. Dintr-un inger frumos, cu parul blond si ochii albastri, devine o bucata de gheata, cu o privire ce iti ingheta sufletul doar privindu-l in ochii, aripile albe au ingheta devenid turturi de gheata, iar rasuflare calda ce o aveam acum ingheta tot in jurul lui. Acesta era forma lui adevarata, o creatura ce se naste din gheata si moare in gheata. Auzisem de aceste creaturi, se spune ca in timpul erei glaciare controlau pamantul, inghetand atat oamenii cat si ingeri. Erau atat de puternici incat nici chiar Lucifer nu avea curajul sa ii atace. Pentru ai opri din distrugerea planetei, Dumnezeu sa oferit sa ii transforme in ingeri, cu conditia sa isi abandoneze acele corpuri monstruase.
Icer era deja extrem de puternic si era clar ca Alin era in dezavantaj, chair si in forma lui de varcolac. Gheata creata de Icer ajunsese atat de puternica incat il ingheta cu o singura atingere, putea sa iti inghete tot corpul.
-Eisstrahltechnik.
Sabia si mana lui Alin au fost prinse in rasuflarea de gheata. Aceasta cade la pamant fara a se putea misca din cauza dureri provocate de gheata. Pentru o secunda am crezut ca o sa fie ucis, chiar am vrut sa intervin, dar apoi am observat ca sabia incepe sa absoarba gheata. Cu un ranjet diabolic, Alin se ridica si il ataca pe Icer, despicandu-l in doua. Sabia il absoarbe complet pe Icer, creand in jurul ei o aura de gheata. Alin se uita la peretele din fata noastra si taie aerul stricand Eisstrahltechnik, o pala de rece de aer despica peretele in doua.
-Uimitor, acel inger a fost chiar folositor! Se pare ca Full moon poate absorbi puterile ingerilor. Spun eu uimit la culme.
-Nu doar ale ingerilor, ci a oricarei creaturi mistice.
-Vorbesti serios Ionela?
-Da, se pare ca legenda e adevarata, sabia chiar e creeeata de Mestor.
-Mestor? Cine e aceste Mestor?
-Mestor a fost cel mai bun fauritor de arme. El a creat arme pentru vanatori acum multa vreme, arme ce pot sfarteca vampiri, varcolaci, ba chiar mai mult ingeri si demoni. Deci tine aia departe de noi, te rog!
-Charlie, tu si Zack nu trebuie sa va temeti caci nu veti fi afectati.
-De ce?
-Tu esti elf, iar Zack… Inainte sa termine ce are de spus o intrerupt si ii termin eu propozitia.
-Zack e un shapeshifter, tot o creatura a intunericului.
-Nu, shapeshiferii au fost creati de oameni pentru a omora creaturile intunericului.
-Ingerii sunt creaturi ale intunericului?
-Nu, pentru noi ei sunt creature ale lumini, dar acum cateva milenii cand pamantul era campul de lupta dintre ingeri si demoni, varcolaci si vampiri si ingerii era considerati creaturi ale intunericului.
In timp ce ascultam explicatia Ionelei, ajungem in ultima camera, in fata ultimului gardian. Era un tip micut, firav chiar si aripile lui aveau decat cativa fulgi, dar avea un zambet malefic si o privire ce sclipea de nerabdare.
-Deci, creatura aia proasa a murit! Ce bine mereu imi ingheta inventiile. Eu sunt Mechamix si sunt ultimul gardian al Manastirii Cerului. Daca ma veti invinge veti ajunge la portile Manastirii.
-Atunci sa termin repede cu tine!
-Capitane, lasami-l mie! Te rog.
-Zack?! Dar tu esti ranit!
-Nu iti fa griji, am sa il zdrobesc! Oricum de mult vroiam sa incerc ceva si nu am avut un adversar indeajuns de puternic.
-In regula, e al tau.
Zack se apropie de Mechamix, dar acesta isi transforma corpul intr-un robot si il loveste pe Zack in piept aruncandu-l in zidul din spatele nostru, fiind acoperit de pietre. Vazand ce s-a intamplat Charlie isi scoate noul arc, dorind sa il atace pe Mechamix, dar un ras de satisfacere se aude de sub daramaturi
-Charlie, nu interveni! Pradatitul ala e al meu.
-Zack, esti bine?
-Da sunt bine, nu iti fa griji.
Pietrele incep sa cada si de sub ele apare un corp metalic. Charlie ramane incremenit observandu-si prietenul, care nu mai arata ca un om ci ca un robot.
-Aceasta este forma mea suprema, Zackanator.
-Aaa! Uimitor! Super! Ce tare!
-Mersi capitane, acum priveste cum il termin pe praditul asta.
Zack isi indreapta mana stanga inspre Mechamix, care se imbracase intr-o armura rosie, cred ca din titaniu. Mana lui Zack se transforma intr-un tun, dar armura lui Mechamix era destul de puternica singurele pagube facute fiind vreo doua zgarieturi.
-Nu va merge! Aceasta este cea mai puternica armura a mea, Titan Soldat.
-Am sa te zdrobesc cu tot cu armura ta draguta.
Zack era destul de mare si ca inaltime si ca gabarit, vazandu-i dimensiunile aveam impresia ca se va misca extreme de greu,dar spre surprinderea mea si a celorlati, era mult mai rapid ca inainte. Era incredibil, desi era un colos putea sa apara dintr-o parte in alta a camerei in doar o secunda.
-Lowe Druckwelle.
Ultimul atac al lui Zack creaza o gaura prin armura lui Mechamix, care se prabuseste la pamant.
-Incredibil, invis de un shapeshifter imperfect.
-Imperfect? Ce vrei sa spui cu asta?
-Un adevarat shapeshifter nu se transforma doar in masinari, el poate deveni orice, dar mai important te rog absoarbe Titan Soldat si foloseste-o dupa bunul plac.
Zack absoarbe armura, dupa care ii lasam corpul lui Mechamix in urma si ne grabim sa o salvam pe Ionela. Iesim in sfarsit din acel munte si ne trezim in fata unor porti gigantice de otel, ce avea pe ele niste semne ce nu le puteam citi. Aceastea era Portile Raiului, despre care se spune ca nu au fost trecute de nici un om sau creatura a intunericului.

Nota: Titan Soldat= Titanium Soldier
Lowe Druckwelle= Lion explosion
Eisstrahltechnik= Ice Blast
Imi cer scuze ca v-am adus capitolul atat de tarziu, dar am fost ocupat cu bacul si cu inscrierea la facultate. Oricum aproape am terminat, acum astept rezultatele si am putin timp sa va aduc capitole noi. Cat despre acest capitol, am sa va spun doar faptul ca Ioana va fi recuperata, cum si ce se intampla, va las pe voi sa descoperiti. Sper sa va placa.
Capitolul 8: Prabusirea Muntelui Pheonix


Capitolul 8: Prabusirea Muntelui Pheonix.

Eram in fata acelor porti neavand nicio idée cum sa le deschidem.
-Alin, ingheata portile cu sabia ta, dupa care Zack o va lovii cu toata forta lui.
-Ionela? De ce? Explica te rog!
-Daca Alin o sa inghete portile au sa devina casante.
Zis si facut, Alin ingheata portile, dar lovitura lui Zack nu a reusit decat sa le distruga.
-Dati-va la o parte!
-Gabi?Ma apropii de porti si cu un pumn le sfaram.
-Sa mergem!
Trecem de porti si ajungem in interiorul Manastirii, aici in mijlocul unui lac, pe o insulita, Ioana era inchisa intr-o cusca. In fata custii il vad pe batranelul de mai devreme.
-Deci ati reusit sa ajungeti pana aici, pot spune ca sunt impresionat.
- Eisstrahltechnik.Inainte sa isi dea seama batranul era inghetat.
-Sa mergem sa ne recuperam camarada.
-Gabi, de ce nu te misti? Ioana e acolo!
-Duceti-va si luati-o pe Ioana, eu am sa ma ocup de Artenor.
-Artenor?
-Deci ti-ai dat seama!
Gheata incepe sa se crape si in fata noastra apare un inger cu sase aripi. Batranelul se transformase intr-un barbat inalt, cu parul rosu, scurt, iar ochii lui verzi ma priveau cu ura.
-De ce va uitati la mine? V-am zis sa o luati pe Ioana si sa plecati! In timp ce eu tipam la propriu echipaj, Artenor sfarama cusca si o arunca pe Ioana in fata noastra.
-Copila, alege eu sau ei!
-Eu…
-De ce continuati sa va uitati ca vitelul la poarta noua? Recuperati-ne prietena acum! Strigatul meu rasuna cu forta in toata Manastirea, timp in care Artenor o apuca pe Ioana de mana.
-Ti-am zis sa alegi. Eu sau acei piratii?
-Ei, ii aleg pe ei, acum da-mi drumul.
-De ce? De ce ii alegi pe ei? Ti-am oferit tot ce ai dorit! De ce?
-Tata, te iubesc, dar trebuie sa ma lasi sa imi traiesc viata cum doresc. Intr-un moment de furie Artenor o loveste pe Ioana, lucru ce m-a scos din sarite.
-Plecati acum! Dupa ce ma priveste putin Ionela o ia pe Ioana si incepe sa alerge inapoi la nava.
-Ce dracu mai asteptati? L-ati auzit pe capitan, sa mergem!
-Iar aura aia intunecata pe care am simtit-o pe Tantos!
-Sunteti surzi? Capitanul a zis sa mergem.
Ultimul lucru pe care l-am vazut inainte sa incep lupta cu Artenor a fost Charlie tremurand, iar Zack si Alin erau uimiti la culme cand mi-au vazut forma reala. Datorita faptului ca Artenor zbura deasupra lacului, am fost nevoit sa ma apropii de lac. La vederea reflexiei mele in apa,imi revad pentru a doua oara forma mea de demon. Aripile negre ca de corb imi incoronau spatele, iar ochii rosii, mai rosii decat sangele, luceau de nerabdare. Ultima oara cand m-am transformat am fost abandonat de propria mama. Aveam sase ani. Eu si mama ne intorceam de undeva, nu mai tin minte de unde veneam, cand am fost atacati de niste indivizi. Ultimul lucru pe care mi-l amintesc este mama plangad, apoi o impuscatura urmata de o durere incredibila in frunte. Cand imi revin mama tremura si tipa de frica, indivizi aceiea erau sfartecati, iar eu eram plin de sange. Cand intorc capul inspre mama, imi vad pentru prima oara forma de demon. A doua zi mama disparuse, iar langa mine se afla un barbat, in jur de douazeci de ani, avea un par verde si niste ochii ageri ca de soim.
-Gabriel, eu sunt Beelzebub, fratele tau mai mare!
-Fratele meu? Eu nu am frati!
Acela a fost momentul cand am aflat ca sunt fiul lui Lucifer, cel de-al optulea print al iadului. Sirul amintirilor imi este intrerupt de ataculul lui Artenor.
-La ce te gandesti, demone?
-Nu are importanta!
Lupta incepe, loviturile noastre faceau muntele sa tremure, Artenor era puternic, dar nici eu nu eram mai prejos. Vazand ca intr-o lupta dreapta nu ma poate invinge, Artenor isi ridica toiagul si il transforma intr-o sulita.
-Himmel Blitz.Cerul se despica in doua si un fulger ma loveste in cap. Artenor era sigur ca atacul lui ma ucis, chiar mai mult fusesem transformat in cenusa.
-Artenor, aici!
-Cum? E imposibil!
Eram deasupra lui, cu un lant in mana. Sa nu credeti ca era un lant normal sau ceva de genul, era un lant de foc, un foc negru, mai negru decat sufletele a o mie de criminali.
-Dunk el Flamme Kette! Arunc lantul spre Artenor prinzandu-l de mijloc, il trag spre mine si il lovesc cu toata forta mea. Acesta izbucneste in flacari, lovind cu putere suprafata muntelui. Din cauza atacului anterior al lui Artenor adaugand si atacul meu rezulta distrugerea completa a muntelui Pheonix.
Ma reintorc la nava unde imi gasesc camarazi raniti, mare parte fiind inconstienti, singura persoana care era partial constienta, era Ionela.
-Ce s-a intamplat? Unde e Ioana?
-Ingerii ne-au atacat, nu am putut face nimic, au luat-o pe Ioana. Imi cer scuze.
-Nu iti fa griji, am sa o aduc inapoi. Unde s-au dus?
Inainte sa lesine, Ionela isi indreapta mana inspre cer. Printre norii negri de furtuna, se vedea o crapatura de lumina. Ma inalt spre acea crapatura si inainte sa realizez ajung in Rai. Stiu la ce va astepati, la un loc cu multa iarba, ingeri cantand la harpa si sufletele oamenilor merituoasi alergand fericite pe campiile pline de floricile. Ei bine, va inselati Raiul e un loc plin de lumina, fara pic de umbra, format numai din nori, in afara de o poarta de aur, locul prin care am intrat eu, nu mai exista nimic altceva. Ingerii se lupta intre ei pentru amuzament, iar eu nu am vazut nici suflet prin tot locul ala.
Odata intrat in Rai, imi pierd forma demonica, chiar mai mult imi pierd toata forta. Langa poarta, la cativa metri de mine, o vad pe Ioana inconjurata de o ceata de ingeri.
-Uratii dracu, lasati-o in pace!
Unul din acei ingeri, imbracat intr-o armura stralucitoare, cu o sabie de foc in mana, ma priveste cu o urma de dezgust in ochi.
-Un semi-demon? Ce cauti aici, vierme?
-Lasati-o pe Ioana in pace, scutecelor!
-Scutece? Ce tupeu nesimitit ai! Oricum, ce legatura ai cu tradatoarea asta?
-E camarada mea, prietena mea, asa ca elibereaz-o acum.
-Serios? E si prietena cu un demon?
Ingerul infige mana in parul ei, dupa care o loveste cu pumnul in stomac, zambind malefic. Incerc sa il atac, dar sunt lovit de o sabie de lumina, ma prabusesc la pamant simtind o durere de nedescris in umarul drept, iar din spatele meu se aude o voce plina de furie.
-Rafael, termina acum!
-Gavril! Nu interveni!
-Rafael, rupe-i aripile si arunc-o pe Pamant, sa isi traiasca ce i-a mai ramas din viata aia patetica cu iubitii ei prieteni.
Rafael ii apuca aripile si le smulge fara pic de mila, apoi o arunca pe Ioana prin poarta. Vedeam picaturile de sange ce se scurgeau din aripile Ioanei, desi vroiam sa ii sfartec pe toti si sa distrug tot Raiul, nu puteam sa imi misc corpul din cauza acelei sabii infipte in umarul meu.
-Si cu asta ce facem?
-Arunca-l si pe el!
Gavril se apropie de mine si dupa ce isi recupereaza sabia, ma arunca dupa Ioana. Cadeam cu rapiditate, in timpul caderii incercam sa imi gasesc prietana, sperand sa nu fie prea tarziu, nu trece mult si o zaresc. Cu greu reusesc sa o prind in brate, dar acum aveam nevoie de o solutie rapida sau o salvasem degeaba. Ne apropiam cu viteza de pamant si singura solutie pe care am gasit-o era aceea de a lovi cu spatele suprafata pietroasa ce se intindea sub noi, astfel ea scapand intacta, sau cel putin fara alte rani. Dupa ce lovesc pamantul si simt cum fiecare oscior din corp imi fusese sfaramat, vad un conac. Dar nu orice conac, un conac din acela in stil vechi, parea ca are cel putin o suta cincizeci de ani, iar in fata noastra, a cativa metri o fata de 15-16 ani speriata la culme ne privea .
-Salveaz-o pe Ioana, e ranita grav! Acestea au fost ultimele mele cuvinte, dupa care imi pierd constiinta.

Nota Himmel Blitz= Heaven’s Lightning
Dunkel Flamme Kette= Dark Flame Chain

V-am adus noul capitol in care va aparea un nou personaj interesant.

Capitolul 9: Avertizment

M-am trezit intr-o camera alba, intr-un pat extrem de dur, neputand sa ma misc, iar corpul mi-l simteam greu. Imi era sete, buzele imi erau uscate, iar stomacul imi urla de foame. In camera intra o femeie batrana, cred ca avea in jur de 1000 de ani.
-Te-ai trezit?
-Unde sunt, baba nenorocita?
-Baba?... Nenorocita?...Am doar 85 de ani, sunt inca tanara! In timp ce a spus asta, baba ma loveste cu pumnul in umarul drept.
-Auch, cotoroanto, ma doare! Cred ca glumesti? Tu 85 de ani? Cred ca ai pe putin 1000 de ani! Nu vezi ca iti cade dracu fata?
Baba incearca sa ma loveasca din nou, dar este oprita de fata de mai devreme.
-Lasa-l, e ranit!
La vederea fetei, sar din pat, uitand de durere, o iau in brate, fara un motiv anume, si incep sa ii pun o mie de intrebari.
-Ioana, e bine? Tu mai salvat? Vrei sa te alaturi echipajului meu? Astea au fost cateva din intrebarile pe care i le-am pus bietei fete, ce parea uimita de actiunile mele, cei drept ciudate.
-Taci si da-mi drumul! Ioana e bine, si-a revenit acum vreo 2 zile. Tu cum te simti? Esti bine? Te doare ceva?
-Cine? Eu? Eu sunt bine, ma doare tot corpul de zici ca e un snitel batut cu ciocanul de presa. Apropo esti doctor?
-Da, sunt doctor!
-Atunci spune-mi secretul tau!
-Se-secretul meu? Fata parea speriata la auzul cerintei mele.
-Da, secretul tau! Cum ai putut sa tii in viata acest sarcofag vorbitor? In timp ce am rostit acele cuvinte mana mea era indreptata inspre cotoroanta de mai devreme.
Baba incepe sa tipe ca disperata, cand in camera intra Ioana, se apropie de mine si ma loveste cu palma in coaste.
-Ma gandeam eu ca ti-ai revenit!
-De ce m-ai lovit? Ce am facut? Sunt nevinovat!
-Idiotule, de ce ai venit dupa mine? Nu ti-ai cerut nimeni sa faci asta.
-Ce intrebare e asta? Normal ca nu trebuia sa imi ceri asta! Esti prietena mea si nu am sa las pe nimeni sa te raneasca!
Toti din camera ramasesera inmarmuriti la auzul raspunsului meu. Pe fata babei cadea o lacrima, fata era uimita la culme, iar pe buzele Ioanei era sculpat un zambet ascuns.
-Ce tanar incredibil! Imi aminteste de tine, Daiana.
-Daiana te numesti? Alatura-te echipajului meu, chiar as avea nevoie de un medic.
Buzele Daianei sculpteaza raspunsul, dar nu il rostesc. Aceasta se intoarce si paraseste camera in graba.
-Ma tem ca oricat de mult si-ar dori sa te urmeze, nu poate.
-De ce?
-Gabi, nu te baga in viata altor personae! Cuvintele ei au fost urmate de o noua lovitura.
-Acum un an, Daiana a fost transformata in vampir si de atunci nu a mai putut vedea lumina soarelui.
Fara a spune nimic, Ioana paraseste incaperea, baba se uita la mine sperand sa spun ceva sau sa fac ceva. Dupa cateva minute, timp in care nu m-am miscat de loc, parasesc incaperea, iesind din camera ajung intr-un hol mare, cu ferestrele acoperite, aici intunericul domnea precum un rege.
-Cum dracu ies din camera asta? Un geam!
Fara a ma gandi de doua ori, sparg geamul si sar, ajuns in fata conacului ma uit imprejur. In apropierea mea, in partea stanga, la vreo suta de metri, era un lac, unde Ioana si Daiana stateau de vorba, fara a le baga in seama, ma departez de conac, indreptandu-ma spre un loc ferit de lume. Nu trebuie sa merg mult si gasesc o pestera, intru inauntru si ma tai la mana, pentru a-l invoca pe Beelzebub.
-Nimm mein Blut und komm zu mir, Beelzebub!
-Ce doresti, fratioare?
-Cum pot salva un vampir de blestemul noptii?
-Ce? Esti fenomenal! Oricum, cine e persoana asta?
-O cheama Daiana, e doctor si o vreau in echipajul meu!
-Deci, lucrurile stau cam asa. Singura sansa de a o salva, e ca vampirul care a transformat-o sa fie un Herr.
-Herr? Ce e ala?
-Un Herr, este un vampir ce nu poate fi ucis, un vampir ce nu este afectat de lumina soarelui, un vampir ce trebuie sa suga sange numai pentru a-si mari puterea de lupta. Asta este un Herr!
-Si in rest ce mananca?
-Cam tot ce mananca un om normal, doar ca mai multe dulciuri.
-Si cum il omor daca nu poate fi ucis?
-Nu poti, de asta sunt doar cativa in intreaga lume. Cel mai puternic dintre ei, este Dracula. El este Erste Vampir, iar singura calea prin care aceasta Daiana poate scapa de blestemul noptii este sa ii suga sangele.
-Nu inteleg! De ce acesti Herr pot sta la lumina soarelui?
-Pentru a opri crimele infaptuite de Dracula, Dumnezeu i-a oferit puterea de a sta la lumina soarelui, chiar mai mult i-a oferit puterea de a consuma mancar normala pentru a se mentine in viata. Dar Dracula, dupa ce a primit toate aceste lucruri tot a devorat cu salbaticiune un sat intreg. Asa au aparut Herr!
-Stai ca nu inteleg!
-Sa iti explic pe limba ta. Dumnezeu scapat Dracula de blestem noapte, conditia Dracula nu papa oamenii, Dracula incalcat promisiune, Dracula papat sat intreg, Dracula devenit invincibil. Acum ai inteles?
-Deci Dracula e singurul Herr?
-Nu, de-a lungul timpului, Dracula si-a creat o armata de Herr, sapte la numar.
-Si cum e asta o armata?
-Sapte Herr sunt mai puternici decat un milion de Niedrigen.
-Mersi Beel! Ne mai vedem!
-Stai, era sa uit!
-Ce? Ce ai uitat?
-Tata tuna si fulgera de nervi, a ucis deja cateva sute de Niedrigen si a trecut la Oberschicht.
-De ce?
-Sa vedem? Ai intrat in Rai, pentru a salva un inger! Cred ca asta e un motiv suficient.
-Si care e problema lui?
-Ai grija, Tata o s-o omoare! Stai, asta ar fii prea usor, la cum il stiu eu pe tata, are sa o tortureze pana la moarte, in timp ce te va forta sa te uiti.
-Beelzebub! Transmite-i tatei un mesaj: “ Daca te atingi de un singur fir de par din capul ei, am sa te distrug, ba nu, am sa matur cu tine tot iadul, dupa care am sa te distrug.!”
-Aa! Nu esti intreg la minte! Esti constient ca cel pe care l-ai provocat e Lucifer? Oricum, am sa ii transmit mesajul. Succes si sper sa fie un Herr.
Ajuns inapoi la conac, baba ma astepta in fata portii, cerandu-mi socoteala pentru geamul spart. Vazand ca nu se da la o parte, daram zidul si intru in curtea conacului. Daiana si Ioana ma priveau ca pe felul sapte, iar baba nu mai scotea nici un sunetel.
-Daiana! Cine te-a muscat?
-Gabi! Nu ii aminti asa ceva! Tu cum te-ai simiti daca cineva ti-ar aminti ceva neplacut din viata ta, ceva care vrei sa-l uiti! Cuvintele Ioanei au fost ca o lovitura de cutit, intr-adevar nici eu nu vroiam ca cineva sa-mi aminteasca ceva de genul, dar acum era necesar.
-Dracula! Auzind raspunsul Daianei un zambet larg imi apare pe fata.
-Daya, mergem dupa Dracula sa te scapam de acest blestem tampit.
-Cum? Intrebare Ioanei era logica, caci ele nu stiau ce vorbisem eu cu Beelzebub, ele nu stiau nici macar ca vorbisem cu el.
-Il batem, dupa care Daiana ii bea sangele si devine un Herr.
Dorim sa plecam dupa Dracula, dar razele soarelui isi fac aparitia, fortandu-ne sa asteptam frumoasa noapte. Ziua a fost una extrem de grea pentru mine, Ioana si Daiana au stat de vorba in timp ce eu am fost fortat sa fug de sarcofagul vorbitor, nu de alta dar, ii cam sclipeau ochii cand se uita la mine. In sfarsit luna isi face aparitia, astfel ca puteam parasi conacul, lucru ce l-am facut in graba, cu o bucurie nespusa, scapasem de cotoroanta.

Nota: Nimm mein Blut und komm zu mir= Take my blood and come to me
Herr= Lord
Niedrigen= inferior
Oberschicht= superior
Erste Vampir= First vampire
Daca as lua totul la puricat, as deveni o baba senila, ce se uita la telenovele mexicane pana cand tensiunea o omoara.
Ai o gramada de greseli.
Actiunea e grabita si puerila.
Ai o gramada de liniute de dialog.
Nu stii nici macar CUM sa descrii sau sa tii omul in suspans.
Ai greseli peste greseli (gramaticale, de tasta, tot tacamul).
Cuvinte in engleza intr-o poveste in limba romana, minunat! Exemplu: Full moon.
Inlocuieste "ok"-ul cu "Bine" sau "In regula". Iti pot jura ca nu iti va cadea nicio tasta pe jos. In caz ca asta se intampla, iti promit ca o sa-ti trimit bani pentru un Superglue.
Chiar daca mai incolo ai mai bagat si tu randuri cu explicatii si chestii... totul e pueril. Bine, titlul oricum da de inteles ceva (nu ca m-as lega de el), dar macar puteai sa te implici mai in serios sau... habar n-am. Citesti? Altceva inafara de fanfictions (care presupun ca sunt incorect scrise)?
"Cand intorc capul inspre mama, imi vad pentru prima oara forma de demon. A doua zi mama disparuse, iar langa mine se afla un barbat, in jur de douazeci de ani, avea un par verde si niste ochii ageri ca de soim.
-Gabriel, eu sunt Beelzebub, fratele tau mai mare!
-Fratele meu? Eu nu am frati!
Acela a fost momentul cand am aflat ca sunt fiul lui Lucifer, cel de-al optulea print al iadului. Sirul amintirilor imi este intrerupt de ataculul lui Artenor."

Cum se simte? Descrierea tipului/demonului/creaturii e brusca... adica... de unde stii ca are douazeci de ani? Ah, par verde, foarte comun.
A aflat ca e fiul lui Lucifer, uau! A aflat si ce numar este, totul, asa. Da' oricum sirul a fost si enorm de lung.
Acela e doar unul dintre exemple.
Ultimpul capitol -> better things to do.


Capitolul 10 Puterea unui Herr.   
 
Noi plecasem, dar habar nu aveam unde trebuia sa mergem. Dupa ceva vreme le-am oprit pe fete si l-am invocat din nou pe Beelzebub.
-Ce doresti acum, fratioare?
-Unde il gasesc pe Dracula?
-In Transilvania. Care din fete e vampirul in cauza?
-Ea e! In timp ce i-am raspuns lui Beelzebub, am atins-o usor pe umar pe Daiana.
-Deci cealata de ingerul, nu?
-Da, ea e Ioana.
In cateva secunde Beelzebub dispare din privirile noastre. Se auzeau numai cateva tipe, dupa care in fata noastra, apare un tanar cu parul blond, ochii albastri, un albastru intunecat, in care puteai vedea dorintele si visele posesorului. Era imbracat in alb, iar spatele ii era incoronat de o aripa alba si una neagra. Se uita cu atentie la mine, dupa care se apropie de Ioana si ii mangaie usor fata, se apropie de urechea ei si ii sopteste ceva. Se intoarce inspre mine zambindu-mi, apoi cu o voce calda si primitoare imi vorbeste.
-Cat de mult semeni cu mama ta, Gabriel.           
-Cine esti?
-Eu sunt Lucifer, tatal tau! Probabil te intrebi de ce am venit? In timp ce vorbea cu mine, se apropie din nou de Ioana si incepe sa se joace cu parul ei.
-Ia mana de pe ea, ca daca iti dau un pumn in cap, au sa iti divorteze ochii.
La auzul amenintarii mele, Lucifer ramane uimit, iar Daiana incepe sa rada. Deodata Lucifer devine serios, vocea lui blanda devine absolute terifianta, o aura intunecata ii acoperea corpul, iar aripile lui devin negre ca smoala. Corpul lui alb ca neaua era acum cuprins in flacari, flacari ce ardeau pamantul din jurul lui. Asemenea maleficitate nu mai vazusem sau simtisem pe durata intregii mele vieti.
-Cui ii dai tu una?
Corpul nu vroia sa mi se miste, incerc sa ii rostesc numele, dar buzele mele nu vroiau sa se miste. Acesta era Lucifer, stapanul iadului, tatal meu, in acel moment un singur lucru mi-a trecut prin minte: “Cum puteam sa inving eu, un asemenea monstru?” Pe moment nu am stiu ce s-a intamplat, dar dintr-o data corpul lui Lucifer este lovit de un fulger, facandu-l astfel sa se reintoarca in iad. Desi trecusera cateva minute bune de cand Lucifer disparuse, nici unul din noi, nu ne-am miscat sau vorbit, intr-un final ne revenim catusi de putin si ne reluam drumul. Restul noptii a fost unul extrem de tacut, nimeni nu indraznea sa vorbeasca. Ajunsi la un han inchiriem doua camere, una pentru fete si una pentru mine si ne ducem la culcare, caci soarele stralucea sus pe cer. Incercam sa adorm, dar imi era imposibil, cum inchideam ochii, cum imi aduceam aminte de Lucifer. Deodata in geamul camerei mele se un ciocanit, ma uit si vad un porumbel alb.
-Ce vrei micutule?
-Urmeaza!
Pentru cateva secunde nu fac nici o miscare, dupa care deschid geamul si plec dupa porumbel. Dupa ceva vreme se opreste pe clopotnita unei biserici, ajung langa el si dispare in neant. In spatele meu apare Artenor, care ma atinge usor pe umar, la fel cum un tata isi atinge copilul, nu ca eu as stii asta, tatal meu tocmai a incercat sa ma omoare.
-Salut Gabriel!
-Artenor? Vrei sa ne luptam?
-Nu, chair deloc, desi acum chiar as vrea sa iti sparg capatana.
-Chiar merit, daca nu erai tu, Ioana ar fii murit.
-Deci ti-ai dat seama.
-Acum ca te-am vazut, da. Multumesc.
-Lasa multumirile si asculta-ma.Nu esti destul de puternic si daca nu ai sa remediezi asta cat de curand…
-Nu pot momentan.
-De ce nu poti?
-Trebuie sa o salvez pe Daiana, dupa care am sa incep.
-Bine, de acord. Era sa uit, daca o singura data, Ioana o sa mai fie in pericol de moarte, am sa o iau de langa voi.
-Ce? Stai, de ce vrei sa imi iei prietena?
-Nu ai auzit, nu esti in stare sa o protejezi.
-Artenor, alatura-te echipajului meu.
-De ce ma inviti in echipaj? Nu ma urai?
-Ce? Esti nebun? Nu te urasc, esti tatal Ioanei.
-Nu te inteleg… Esti un semi-demon, chiar mai mult fiul lui Lucifer si totusi…
-Termina cu prostiile astea. Eu nu am tata…
-Ba ai, pe Lucifer!
-Tata nu e cel care iti da nastere, tata e cel care te creste.
-Cred ca mama ta e mandra de tine!
-Nu am nici mama!
-Dai micutei tale prietene, acest inel.
-Ce face?
-O s-o ajute sa stea sub lumina soarelui, dar are o singura problema, cat timp poarta inelul va fi om normal.
-Am inteles. Vrei sa ii transmit ceva Ioanei?
-Da, ca o iubesc mult, ca ii urez toate cele bune si daca vreo data va avea nevoie de mine tot ce trebuie sa faca e sa ma cheme.
Inainte sa plece, Artenor imi arunca un medalion, sa il dau Ioanei. Reintors in camera mea, ma asez in pat incercand sa adorm, dupa cateva secunde ma trezesc si le vad pe fete langa patul meu. Dupa ce le privesc cateva secunde le iau pe amandoua in brate fiind extreme de bucuros ca erau bine.
-Da-mi drumul! Ce dracu ai?
-Gabi, calmeazate! Ce s-a intamplat? Ma intreaba Daiana cu o voce, care mi-a adus aminte de mama.
-Am avut un cosmar!
-Cred si eu, strigatele tale au alertat tot hanul.
Din nou cu o voce calda, ce se pare ca ma calma, ma intreaba ce am visat.
-Lucifer v-a ucis, iar eu nu am putut face nimic sa va apar.
-Calmeaza-te, nu se va intampla asta. Ioana rosteste aceste cuvinte cu un zambet pe buze.
Vocea calda a Daianei si zambetul angelic al Ioanei m-au calmat. Le-am dat fetelor medalionul si inelul primite de la Artenor, dupa care plecam la drum.
Dupa inca doua zile de mers ajungem in sfarsit la granita cu Transilvania. Aici vampirii nu era nevoiti sa se ascunda de oamenii, la cinema erau filme cu vampirii, peste tot numai vampiri.
-Hai sa vedem un film, inainte sa imi salvez sotioara. La auzul acestor cuvinte o privesc ciudat pe Ioana, fara a intelege despre ce era vorba.
-Ok! Voi doua v-ati casatorit si mie nu mi-ati spus? Relelor!
Ioana si Daiana, au inceput sa rada. Daiana ma apuca de mana si ma trage dupa ea. Ne apropiem de un cinema si ne uitam dupa un film bun. Dupa o cercetare amanuntita a problemei, Ioana si Daiana hotarasesc sa vedem Rasarit: Povestea unui vampir indragostit. Zis si facut, ne indreptam spre casa de bilete, unde Ioana vrea sa platesca biletele, lucru ce nu s-a intamplat. Motivul? E simplu, nu am sa permit unei fete sa isi plateasca biletul la film, cand e cu mine. Intram in sala, cautam cateva locuri si asteptam inceputul filmului. Nu dureaza mult si sunt trimis de fete dupa suc si floricele, bine nu fetele, Ioana, desi acum Daiana traia ca un om normal, datorita inelului, tot cu sange se hranea. Coada la floricele a fost infernala, motiv pentru care am pierdut jumatate de ora din film. Ma reintorc in sala, ii ofer sucul si floricele Ioanei si ii dau Daianei o sticla.
-Ce e in sticla? Ma intreaba Daiana in soapta.
-Sange! I-am spus asta la ureche, incet, sa nu deranjez oamenii din sala.
-De unde ai sange?
-Ma enervat unu, s-a bagat in fata mea si m-a injurat, asa ca m-am gandit ca ai vrea si tu ceva, pe parcursul filmului.
-Multumesc, Gabi esti un scump!
-Orice pentru surioara mea mai mica! Sa nu ii spui Ioanei, sigur se va supara.
Ioana se uita urat la mine, semn ca trebuia sa tac si sa ma uit la film. Filmul parea interesant pana cand, intr-o padure, personajul principal care era vampire, Bleguard ii arata iubitei lui Chella ce e el cu adevarat. La inceput am crezut ca are degand sa se sinucida, dar cand vad ca in acest film vampirii in lumina soarelui, deveneau un fel de vibratoare de diamante. Ma uit la Ioana, care se uita la mine, dupa care amandoi ne uitam la Daya, care ce sa vezi se uita la noi, am hotarat sa renuntam la idea proasta de a vedea acest film si am plecat dupa Dracula.  
-Daya, auzi?
-Da, aud, vad, respir!
-Ma bucur, dar am o intrebare. Ce e un semi-vampir?
-Unde ai auzit asa ceva?
-Ionela, unul din prieteni mei, e semi-vampir!
-Oh! Deci nu sunt singurul vampir de acolo, super!
-Deci, ce e?
-E simplu, un semi-vampir apare cand un vampir transforma o femeie insarcinata.
-Deci... daca de exemplu Ioana ar fii insarcinata si tu ai musca-o, copilul ei ar fii semi-vampir? De fapt, cred ca ar fii un fel de ingero-vampir!
-Cu cine?
-Cu cine, ce?
-Cu cine ar fii insarcinata?
-Cu copilul!
-Nu, idiotule! Cine are fi tatal?
-De ce ma intrebi pe mine? Intreabo pe ea!
-Las-o balta! Copilul probabil, ar muri!
-Aa? De ce?
-Nu toti nenascuti se transforma, mare parte mor.
-Ce teribil. Dar Ionela cum de e in viata?
-Uni au o gena, gena V, care ii transforma. Gena asta e extrem de rara, si dintr-un milion de oameni, daca o are unu sau doi.
Discutia, de la semi-vampiri s-a intors la Ioana insarcinata, dupa care la mine si la familia mea. Lucru ce nu prea vroiam sa mi-l amintesc, asa ca le-am promis fetelor ca am sa le spun cand o sa ne reunim cu ceilalti membri. Pentru prima oara, eram acceptat pentru ce eram, chiar mai mult simteam ca am o familie, pe care aveam de gand sa o apar cu pretul vietii mele. Nu mai dureaza mult si ajungem in fata unui castle construit in stil gothic, un gargoyle mare pazea intrarea. Pe capul gargoyle-ului era un batranel firav, cu parul alb, iar ochii lui blanzi ne priveau neincetat. Inainte sa ne dam seama, fata batranelului devine incruntata, isi deschide gura si isi lasa coltii sa iasa la iveala, era o imagine terifianta. Ii puteam simti setea de sange si dupa privirea Ioanei, pot spune ca si ea. Intr-o secunda, gatul alb ca zapada al Ioanei devine rosu, sangele curgea siroaie. O priveam pe Ioana cum isi pierdea culoare rosiatica a obrajilor, acestia deveneau alb, iar mana ei cu care incerca sa se elibereza, cade fara pic de forta. Il lovesc pe batranel in cap, astfel reusind sa o salvez pe Ioana, care cade la pamant, dar acum eu eram cel in pericol, caci coltii batranelului se infig in gatul meu. Asta era a doua oara cand imi era supt sangele, dar de data asta senzatia era diferita, placerea se transformase in durere. Sangele imi disparea rapid, un lucru stiam sigur, batranul acesta nu avea de gand sa se opreasca pana nu imi va fi supt tot sangele.
Imi simteam corpul greu si incepeam sa imi pierd constiinta, cand sub picioarele mele se rostogoleste ceva, nu am putut vedea bine ce era. Am simtit cum coltii batranului s-au smuls din gatul meu. Din cauza lipsei de sange, ma prabusesc langa Ioana, incerc sa ma ridic, dar nu reusesc.
-Nu va miscati! O sa va reveniti in cateva zile!
-Carne! Da-mi niste carne. Dupa asta nu mai stiu ce s-a intamplat.
 
Capitolul 11 Sylas
 
Cand imi revin, se pare ca eram inapoi in camera de hotel, iar langa mine se afla Artenor. Ma uit la el cateva secunde, apoi inchid ochii prefacandu-ma ca dorm.
-Te-ai trezit?
-Nu, Gabriel nu este aici!
Se pare ca raspunsul meu nu i-a placut prea mult deoarece m-a lovit in coaste, ca na vorba aceea, aschia nu sare departe de trunchi.
-Auch, termina, doar Ioana are voie sa ma loveasca... si Ionela...si Alin...si Daya. Oricum, nu iti permit sa ma lovesti!
-Mai taci, ti-am spus ca te omor, daca fiica mea va mai fii pusa in pericol vreodata. In timp ce Artenor isi ridica Sulita sa ma loveasca, in camera intra Ioana.
 -Tata! Termina! Ce crezi ca faci?
-Fac exact ce am promis, il omor!
-Ioana, lasa-l! Artenor, continua.
Ma ridic din pat si ma asez in genuchi, cu capul plecat, asteptand lovitura lui Artenor. 
-Tata, lasa-l!
-Pustiule, aratati aripile!
-Tata, ce vrei?
Ascultand cerinta lui Artenor, ma transform in demon, acesta o priveste pe Ioana, apoi cu o lovitura imi taie aripile.
-Tata!? De ce?
-Asta ii e pedeapsa, pentru ca te-a pus in pericol!
-Nu mai sunt un copil, ma pot apara singura, nu am nevoie de un gardian.
-Auch...Auch! Ioana, taci te rog! Artenor ma poti omora, nu am putut sa o protejez! Intre timp in camera intra Daya care il ataca pe Artenor.
-Dai drumul fratiorului meu.
Daya il loveste pe Artenor, care se prabuseste langa mine. Ioana o opreste pe Daya, dupa care se apropie de Artenor si de mine.
-Tata, Gabi, sunteti bine?
-Artenor, esti bine? Daya opreste-te, nu il rani!
-Gabi? De ce?
Artenor se ridica si dispare, fara a mai spune vre-un cuvant. Daya se apropie de mine si ma ridica in pat, dupa care se apropie de Ioana, pentru a afla de ce a permis sa fiu ranit. Urmatoarele zile au fost chinuitoare, durerea resimtita dupa pierderea aripilor, nu inceta, iar Daya inca incerca sa afle de ce Ioana nu l-a atacat pe Artenor. Ma ridic din pat si ma indrept spre camera fetelor, de abia ies din camera sprijinindu-ma de perete. Fetele pareau certate, Ioana se uita pe fereastra, in timp ce Daya citea o carte.
-Hey! Ce faceti?
-Citesc!
-Ma uit pe fereastra!
-Ce ati patit? Pareti certate.
-Nu vrea sa imi spuna de ce nu ti-a luat apararea! De ce i-a permis uratului sa te atace!
-Daya! Las-o balta!
-Dar...
-Uratul, e tatal meu! Cuvintele Ioanei, au avut o rezonanta puternica asupra Daianei.
-E de ajuns, am meritat-o! Artenor mi-a spus ca daca nu o s-o pot proteja pe Ioana, o sa ma omoare... Si nu am putut sa o protejez. Acum terminati cu cearta asta, trebuie sa il invingem pe Dracula.
-Esti ranit, nu te poti lupta.
-Sunt in regula, am sa fiu bine.
Ioana ma atinge si o caldura placuta, linistitoare ma cuprinde. Simteam cum toata durerea, din corpul meu, dispare. In locul ei, apare o placere cum nu am mai simtit niciodata.
-Ioana... ce mi-ai facut?
-Te-am vindecat.
Imediat dupa ce termina ce are de spus Ioana isi pierde echilibrul. Inainte de a atinge pamantul, o prind in brate. O ridic si o asez usor pe cearceafurile croite din cea mai fina matase, dandu-i la o parte firele de par ce-i acopereau chipul angelic.
-Daya, o las pe Ioana pe mainile tale capabile, eu am sa revin in doua zile.
-Stai ce? Unde te duci?
-Cand am sa ma reintorc o sa plecam dupa Dracula.
Acestea au fost ultimele cuvinte pe care le-am schimbat cu Daya, dupa care am parasit camera. In apropierea hanului era o padure deasa, doar cu cateva lumisuri, un loc perfect de vanatoare pentru creaturile noptii. Dupa doua zile, cum am promis, m-am reintors la han, intru in camera fetelor dupa ce ciocan la usa si aici o gasesc pe Ioana uitandu-se pe fereastra.    
-Yo! Cum te mai simti?
-Tu. Eu sunt bine... Ce ai patit? Arati ca dracu!
-Nu iti fa griji, am sa imi revin repede.
-Ar fi bine,caci Daya a disparut.
-Ce? Unde a disparut?
-Nu stiu, de aia am spus ca a disparut!
-Corect! Sa mergem!
-Unde?
-Dupa Dracula!
-Fara Daya, nu mergem degeaba?
-Neah, il batem bine si ii luam sangele, dupa care Daya poate sa il bea.
-Ok, daca spui tu!
Parasim hanul si ne indreptam spre castelul lui Dracula, fara a stii incotro se afla castelul, incepem sa hoinarim prin padure, purtand o discutie interesanta, pe care nu vreau sa vo spun. La un moment dat, ajungem intr-un luminis, aici, in mijloculul luminisului , o lupoiaca isi ingrijea puiul nou nascut. Dintre copaci, o creatura ciudata apare. Aveam o gura larg deschisa, fara buze, iar dinti ca niste tepuse erau pregatiti de atac. Nasul lipsea complet, in locul lui erau doua gauri, iar ochii ii erau aproape albi. Se misca putin la stanga, lasand sa ii vedem urechile ca de liliac si capul chel si plecat. Se pregateste de atac, aratandu-si ghearele, nici nu apuc sa clipesc, caci lupoaica cade sub atacul sangeros al creaturi. Simtindu-ne prezenta creatura renunta la prada ei si dispare in noapte, ne apropiem de bietele animale ce isi luau ramas bun. Ioana imbratiseaza puiul de lup, in timp ce eu ii inchid ochii bietei lupoaice.
-Gabi, a murit? Putem sa il luam pe micutul asta cu noi?
-Da, a murit si bineinteles ca nu o sa-l lasam in locul asta, nu putem stii cate creaturi de genul ala sunt pe aici.
-Sylas!
-A?
-Numele lui va fii Sylas.
Ma intorc inspre Ioana si privesc cu atentie corpul micutului lup, ce era acoperit de o blana alba ca zapada, iar ochii ii erau diferiti, in timp ce unul era galben, celalalt era albastru. Sylas se apropie de corpul masiv al mamei si il miroase cu botul lui micut si umed, dupa care o lacrima cade pe botul lupoaicei. Ma uitam la aceasta imagine trista si imi venea sa plang, Ioana se apropie de mine si imi pune mana pe umar.
-Sa mergem.
Vocea Ioanei tremura de tristete si fara ai raspunde, ma apropii de Sylas. Micutul lup face un pas in spate maraindu-ma, blana alba si pura ii devine neagra ca smoala, iar ochii ii devin rosii.
-Sylas termina! Auzind vocea Ioanei, Sylas se opreste, revenind la forma lui, sa o numesc, angelica.
-E in regula, pana la urma sunt fiul lui Lucifer, iar mama tocmai i-a fost ucisa.
-Nu inteleg? De ce pe mine ma lasa sa il ating si pe tine nu?
-Tu esti un inger, aura ta emana caldura si iubire. In timp ce eu sunt un demon, aura mea emana raceala si ura.
Luandu-ne noul camarad, parasim luminisul si plecam inspre castelul lui Dracula. Drumul spre castel a fost unul linistit. Sylas statea intre mine si Ioana privindu-ma cu coada ochiului. Incerc sa pun mana pe Ioana, dar Sylas crezand ca vreau sa o lovesc, ma tranteste la pamant, transformandu-se din nou in forma lui demonica. Dupa ce Ioana ne priveste cateva secunde si amuza copios, se apropie de Sylas si ii rosteste ceva la ureche.
-Ai dat de dracu! De acum incolo nu o sa ma poti atinge.
-Crede ca esti mama lui, ce dragut!
Sylas se apropie de mine si isi pleaca capul, permitandu-mi sa il mangai.
-Sylas, amice, o se ne distram!
Sylas ma linge pe fata, semn ca de acum vom fii prieteni sau cel putin sper.
 
      
Cap 12 Nosferatu.
         
Ioana P.o.v.
 
Ajunsi in fata portilor, vedem creatura de mai devreme. Sylas incepe sa maraie, transformandu-se din nou, vazand gata sa lupte il rog pe Gabi sa plece fara noi. Gabi trece pe langa creatura, care nici nu il baga in seama si intra in castel, timp in care eu si Sylas ne pregatim de lupta.
-Sylas, calmeaza-te.
Sylas ma privea nedumerit, neintelegand de ce il opresc, caci pana la urma statea fata in fata cu creatura care i-a ucis mama.
-Imi e foame. O voce groasa, infioratoare, se auzea dinspre creatura. Am sa va sug si ultima picatura de sange!
Privesc creatura, ce incepuse sa isi arate ghearele palmate, in timp ce cu limba isi lingea colti ascutiti. Fara a se grabi, se apropie de noi. Puteam vedea ura si dispretul in ochii lui. Cu o saritura Sylas il musca de mana, sfartecand-o.
-Creatura care este numele tau? Ce esti tu? Creatura se uita cand la mine, cand la mana sfartecata de Sylas, dupa care imi raspunde.
-Ma numesc Nosferatu si sunt un vampir.
Numele imi suna familiar, il auzisem candva, dar nu puteam sa imi aduc aminte unde. In timp ce eu incercam sa imi amintesc unde auzisem numele Nosferatu, Sylas incerca sa isi razbune mama. In sfarsit mi-am amintit, Nosferatu este fratele lui Dracula. Dominat de setea de sange, si-a pierdut controlul, astfel ucigand una din creaturile divine, iar din cauza asta a fost pedepsit de Dumnezeu. Sirul amintirilor imi este intrerupt de plansul lui Sylas. Cand privesc spre Nosferatu, vad ca acesta il prinsese pe Sylas de gat, apropindu-se de gatul sau pentru a-i suge sangele.
-Nosferatu, elibereaza-mi animalul.
Acesta se uita la mine, imi zambeste malefic, dupa care incearca sa il muste pe Sylas. Realizand la timp ce vrea sa faca, il atac pe Nosferatu, astfel reusind sa il salvez pe Sylas. Vazand ca m-am alaturat luptei, Sylas devine mai increzator. Aud un geam spargandu-se, privesc in sus, si-l vad pe Gabi, zburand pe fereastra. Nosferatu incearca sa ne atace, dar Gabi cade peste el.
-Ce dracu cauti aici Gabi?
-hm? Auch, auch! Ce pamant moale, ar fii tocmai bun de dormit, daca nu ar avea denivelari si... coaste?
-Idiotule, de ce esti aici? Trebuia sa il bati pe Dracula.
-Nu... am vazut-o!
-Ce nu ai vazut? Pe cine?
-Pe...
Nu apuca sa termine ce are de zis, ca langa el apare o fata, cu paru negru si ochii caprui. In secunda urmatoare, il vad pe Gabi zburand in peretele din fata mea. Din acest moment, lupta a devenit doi contra doi, eu si Sylas impotriva fetei si a lui Nosferatu. Nu trece mult si dinspre Gabi se simta o sete de sange, mai puternica decat orice am simtit vreodata. Ma uit la Sylas care tremura de frica, apoi privesc spre cei doi vampiri ce pareau pietrificati. Cand imi intorc privirea si vad niste aripi negre iesind din daramaturi. Nu ii puteam vedea fata din cauza flacarilor albastre ce ii inconjurau corpul.
  -Brennende Purgatory. Inainte sa realizez ce se intampla, fata izbucneste in flacari.            
   Nosferatu se apropie de corpul fetei si il devoreaza cu placere. Ma intorc spre Gabi, flacarile din jurul corpului sau au disparut. Desi inca se simea setea aceea infioratoare de sange de mai devreme, dar ma simteam in siguranta si din ce puteam vedea, la fel simtea si Sylas. Gabi ma privea cu niste ochii rosi, parul scurt si negru era cuprins de flacari, la fel ca si mare parte din corpul lui. Se apropie de mine si ma mangaie pe cap,  ca pe un catelus, desi mainile lui erau in flacari, nu am patit nimic.
-Scuze ca te-am lasat singura, am sa termin eu lupta asta! Sylas, amice, am sa iti razbun eu mama. Gabi ne privea cu un zambet ce ma linistea, dar in nici un caz, nu am degand sa il las sa vada asta.
-Nu am nevoie de tine, ma descurc si singura. Gabi isi intoarce capul inspre mine, in timp ce il mangaia pe Sylas.
-Stiu... Dar te rog, lasa-ma pe mine sa ma ocup de uratul asta.
-Doar de data asta, Ok?
-Am inteles, my lady!
Imi intorc privirea spre Nosferatu, care incepuse sa se transforme, corpul lui avea acum parti de femeie, ii crescuse nu doar sanii, dar si par pe cap, iar ochii incepuse sa capete o culoare mai inchisa.
-Doamne Dumnezeule, ia-mi ochii, caci l-am vazut pe dracu. Propozitia spusa de Gabi m-a amuzat putin si nu m-am putut abtina sa nu comentez ceva.
-Dracu, nu e taica-tu?
-Da si nu. Ma refer la dracu in sens rau.
-Dracu are un sens bun?
-Da...Eu.
-Modestule.
-Frumosule, vino te astept!
-Cine a vorbit?
-Capitane, cred ca Nosferatu te doreste!
Dupa ce a aflat ca Nosferatu era cel care a vorbit, Gabi a scos un sunet amuzat ceva de genu “ EeeeAaa!” plus o privire de om speriat, care tocmai si-a vazut moarte cu ochii. Nosferatu isi tuguie buzele si ii trimite un sarut prin aer, lucru care il face pe Gabi sa tremure din toate incheieturile, iar eu nu mai puteam de ras.
-Uratule, nu mai face fata aia de babuin constipat, ca poate ramai asa!
-Vino sa te pupe Nosy!
-Nosy...? Cred ca glumesti, mai bine mor taiat cu o lingurita de lemn, decat sa ma pupe un ciudat ca tine. Gay-ule.
-Nu vrei ca Nosy sa te pupe? Atunci Nosy te omoara si te papa.
-Nosy o sa ma pupe in cur... A! Stai, nu o so faca.
Nosferatu sau Nosy cum isi spune el, il ataca pe Gabi, dar aia a fost mare lui greaseala, caci lui Gabi chiar nu-i ardea de glume. Nosy incearca sa il loveasca pe Gabi cu pumnul, dar acesta se fereste si ii smulge si cealata mana, dupa care o lovitura ii taie capul. Nosferatul se prabuseste la pamant, in timp ce capul lui zbura prin aer, Gabi se transforma inapoi in forma lui umana si impreuna intram in castel.   
Nota: Brennende Purgatory=burninig purgatory
 
Capitolul 13. Herr Daiana.
 
Dupa ce i-am omorat pe cei doi, Nosy si tipa cealalta, reintru in castel, de data aceasta impreuna cu Ioana si Sylas.
-De cand ai devenit atat de puternic?
-Cine e?
-Nu,  mama.
-Pai... De ce crezi ca am plecat 2 zile, de frumusete? M-am antrenat.
-Si aripile, parca tatal ti le rupsese?
-Da, dar au crescut la loc.
In timp ce Ioana ma interoga, ajungem la intrarea in camera tronului. Deschidem usa mare din lemn masiv si ajungem intr-o camera slab luminata, plina de panza de paianjen. Peretii era infrumusetati cu capetele trecatorilor nepoftiti sau cu cele ale victimelor lui Dracula. In parte din spate a camerei se afla un tron plin de sange, in jurul carui se gaseau corpurile unor copii nevinovatii. Ne uitam prin camera in cautare lui Dracula, care spre surprinderea noastra nu se vedea nicaieri.
-Poate face un dus sau poate se joaca cu Manuela.
-Manuela? Esti idiot? Privirea Ioanei imi spune ca e timpul sa tac, ca altfel am sa mi-o iau pe coaja.
In timp ce noi ne certam, daca aia se poate numi cearta, de deasupra noastra se aude un zgomot. Ne ridicam privirile si puteam vedea tavanul cedand. Fara a ma avertiza, Ioana se fereste, iar tavanul care a cedat cade peste mine, dupa ce arunc bucatile grele de beton de pe corpul meu, o vad pe Daiana plina de sange,iar corpul ei era plin de rani ce nu se vindecau. Ma ridic in picioare si ma apropii de Daiana, dar sunt lovit de corpul Ioanei, ce sincer nu stiam de unde a zburat.
-Auch... Ce Doame iarta-ma s-a intamplat? De unde ai aparut?
-Ce ar fi daca ne-ai ajuta si tu putin?
-A!? Sa va ajut cu ce? Da mai important de ce e Daya ranita?
-Baietel... te-ai intors sa mori! Vocea aceasta firava si blanda, imi parea cunoscuta,dupa cateva momente de gandire imi amintesc, era vocea lui Dracula.
-Herr Dracula! In sfarsit ne intalnim.
-Ne-am mai intalnit, copile.
-A... Da! In sfarsit ne intalnim inca o data.
-Esti un idiot si jumatate! Cum te suporta lumea?
-Si noi ne intrebam acelasi lucru!
-Daca nu il suporti, de ce mai stai pe langa el?
-Tocmai pentru ca e un idiot.
-Ce? Nu ma suporti? Atat de insuportabil sunt?
-Cateodata.
-Voi doi va certati sau va luptati cu mine?
Ne oprim din cearta si ne intoarcem privirile spre Dracula, care nu intelegea ce se intampla, dupa care ne uitam unul la altul si il atacam. Nenorocitul avea o viteza uimitoare, chiar mai mult reusea sa ne prevada miscarile inainte sa le facem. Dupa 15 minute de atac continuu din partea noastra, Dracula era nevatamat, iar noi eram batuti bine. Dracula da se ne atace, dar din spatele nostru este lovit de o bucata de tavan, cand ma intorc, o vad pe Daiana ridicandu-se, dar ranile nu ii erau vindecate.
-Ioana, Gabi si... un catel?
-Auuuu!
-Nu e catel, e lup.
-Oricum, daca nu luptam impreuna, nu o sa il invingem, mai ales ca are Synästhesie.
-Ce e Synästhesie?
-E o abilitate ce o poseda vampiri si le permite sa isi uneasca toate simturile, pentru a-si amplifica puterea de lupta, rezultatul l-ati vazut, nici macar nu l-ati atins.
-Si cum il bate, sotioara dulce?
-De ce razi Gabi?
-Eu? Nu rad!
-Lasa-l Daya, e idiot. Deci cum il invigem?
-Desi  Synästhesie mea nu e atat de puternica ca a lui, reusesc sa ma il lovesc. Tot ce trebuie sa fac este sa va acopar voua prezenta si sa il atacati, dupa care il capturati si eu ii beau sangele.
Daiana nu apuca sa termine ce are de zis, caci Dracula ma arunca pe langa fete si ma lovesc de unul din peretii camerei.
-Gabi! Vino aici.
-Am inteles.
-Asculta, o sa atacam cand ne spune Daya.
-Desi... Atac?
-In doua secunde. Daya se apropie de noi si ne atinge pe umeri, apoi il mangaie pe Sylas pe cap. Gata am terminat, atacati.
Reincepem atacul, fara Daya care ramane nemiscata, pentru a sustine Synästhesie. Dracula isi pierdea incet, incet din avantajul acela urias de mai devreme, astfel nu dureaza mult si Dracula primeste primul pumn in fata. Dracula face cativa pasi in spate, se apropie de tron si cu o lovitua il sfarama. Nu intelegeam ce se intampla, cand vad ca Dracula scoate dintre o punga cu sange, dupa care il bea cu sete. Corpul incepe sa ii intinereasca, parul incepe sa-i creasca, iar puterea lui era incredibil de mare.
-Ce dracu ai baut, ma sugatoare?
-Sange de gryphon.
-Dar cum? Ultimul gryphon a fost ucis de Nosferatu.!
-Nosferatu? Nu, draga mea, eu l-am ucis si i-am pastrat sangele pentru situatii de urgenta. Nosferatu doar a suportat consecintele.
In cateva secunde, Dracula era in spatele meu, ma apuca de cap si ma incepe sa mature podeaua cu mine, ma simteam ca o plastilina in mainile lui. Dupa ce ma priveste putin, Ioana se hotaraste sa intervina, dar Dracula ma arunca peste ea, astfel ca amandoi ajungem la podea. Din cauza loviturilor suferite si a sangelui pierdut, nu am putut sa ma ridic, dar Ioana era in cea mai buna forma, se pare. Il ataca pe Dracula, dar fara efect, in momentul de fata, uratul era mult mai puternic decat noi. Imi pierd cunostinta pentru cateva minute, timp in care Ioana nu a dus-o prea bine.
-Daya, unde e Ioana si unde e Sylas?
-Sylas si Ioana sunt sub daramaturile alea, iar eu nu pot sa ma misc.
-De ce, nu poti sa te misti?
-Din cauza Synästhesie, adauga faptul ca nu m-am mai hranit de la filmul ala prost.
-Atunci nu am de ales. Daya ma privea fara a intelege ce se intampla, apoi atat ea cat si Dracula raman inmarmuriti cand ma transform in demon.
-Ce dracu esti tu?
-Gabi, ce esti?
-Eu, sunt al optulea print al iadului, fiul lui Lucifer.
-Inteleg! Domnisora de mai devreme, e tot demon?
-Nu, ea fiica lui Artenor, unul din seraphimi.
-Stai, Ioana e un inger? Incredibil...
Daya nu apuca sa termine ce are de zis, caci dintre daramaturi apare o lumina puternica, ce acoperea toata camera, pietrele au inceput sa se ridice in aer. In fata mea, se inaltau doua aripi albe, un par rosu, lung cobora usor pe umeri albi ai Ioanei, hainele de mai devreme disparusera, acum purta o armura de aur ce ii acoperea trei sferturi din corp. Coboara usor in fata mea, dupa care isi deschide ochii, niste ochi albastri-verzi ma priveau, moment in care am simtit o caldura incredibila in suflet. Il auzeam pe Dracula spunand ceva, dar nu puteam sa nu privesc ochii Ioanei, frumusetea lor ma captivat.
-Gabi, fi atent! Desi Ioana ma avertizat, eu inca eram cu capul in nori, astfel fiind lovit de catre Dracula.
-Fir-ai... Cum indraznesti sa ma intrerupi? O sa te zdrobesc. Ioana sa mergem.
-Stai putin!
Ioana se apropie de Daya si o saruta pe frunte, dupa care se apropie de Sylas care fusese si el acoperit de pietre si il atinge pe frunte cu palma.
-Gabi, tu esti bine?
-A! Da, sunt bine.
-Atunci sa terminam asta.
-In regula.
Dracula nu asteapta sa fie atacat, dar acum eu si Ioana eram mult, mult mai puternici. Ioana ii prinde pumnul, iar eu il apuc de gat, moment in care Daya il musca. Sangele lui Dracula incepe sa scurge usor, ajungandu-mi pe mana, dupa care picaturile de sange atingeau pamantul. Dupa ce ii bea sangele lui Dracula, Daya face cativa pasi in spate, isi duce mana la gat si cade la pamant.
-Daya, ce se intampla?
-Ioana, nu poti sa o ajuti?
-Incerc, dar nu functioneaza! Puteam vedea faptul ca Ioana chiar incerca sa o ajute, dar fara a avea vre-un efect.
Mana Daiana ii elibereaza gatul, dupa care atinge pamantul, incerc sa ii caut pulsul, dar acesta nu exista. Pentru o secunda am crezut ca a murit, apoi corpul ii devine acoperit de o pelicula de sange, un fel de cocon, incerc sa il sparg, dar nu am reusit, dupa care am auzit vocea lui Dracula.
-Calmeaza-te, demone, fata va fi bine.
-Ce vrei sa spui?
-Las-o asa se intampla cand un vampir devine Herr.
Dracula se ridica si dispare, lasandu-ne sa murim de nerabdare. Au trecut deja cinci ore, timp in care am zis ca explodez de nervi. Coconul incepe sa crape, dupa sase ore si  sange incepe sa tasneasca pe pereti,  urmat de lilieci. Din cocon apare o fata, cu parul lung de o culoare castanie, de o frumusete, ce concura cu frumusetea Ioanei, se apropie de noi si ne zambeste.
-Daya, tu esti?
-Da, eu sunt. In camera intra restul echipajului, urmati de Beelzebub.
 
 
                             
 
Cap 14: O vacanta binemeritata
 
-Sa inteleg ca ai reusit, fratioare?
-Beel? Da, am reusit. Voi cum ne-ati gasit?
-Beelzebub, ne-a adus aici. Spuse Ionela
-Mersi Beel.
-Nu iti fa griji. Acum ce ai degand sa faci?
-Sa vedem, am sa imi iau o vacanta!
-Atunci vacanta placuta si sa ne auzim cu bine.
Dupa ce ne ureaza toate cele bune, Beelzebub se intoarce in iad, iar noi parasim castelul lui Dracula, care incepusese deja sa se darame si ne indreptam spre conacul babei. Drumul prin padure a fost unul tare linistit, nimeni nu a vorbit, nimeni nu a respirat, in sfarsit dupa cateva ore bune de mers ajungem la conac, unde baba ne astepta cu sufletul la gura.
-Daiana, draga, esti in regula? Ati reusit?
-Da, am reusit! Acum, daca se poate as dori sa plec cu ei pe mare. Afirmatia Daianei a starnit curiozitate celorlati membri din echipaj.
-Stai! Ce?
-Capitane, daca pot sa intreb, domnisoara aceasta ce poate sa faca? In privirea Ionelei observ o urma de suparare, iar in vocea ei puteam citi o urma usoara ironie.
-Cine, Daya? A! Nimic, e doar un simplu Herr si un amarat de doctor.
-Ea e un Herr? Ionela se enerveaza dintr-o data si o ataca pe Daiana, dar aceasta era mult prea puternica.
-Ionela?! De ce ai atacat-o pe Daya?
-Da, Ioana are dreptate, de ce?
-Gabi, taci!
-Bine, tac. Dar, de ce?
-Nu conteaza. Oricum, asta am sa o refuz, nu accept un Herr in echipaj.
-Dar... Ionela... ce ti-a facut Daya?
-Capitane, degeaba faci fata aia de catelus la mine, caci tot nu ramane! A fost... un Herr care ma facut sa fiu ceea ce sunt. Ma apropiu de Ionela si o imbratisez gentil.
-Ionela, atunci ar trebuie sa ii multumesti.
-De ce? Toata viata mea a fost un calvar.
-Pentru ca daca nu erai un semi-vampir, nu ne-am fi  intalnit niciodata. Oricum, nu avea cum sa fie Daya, ea acum a devenit Herr.
-In regula, dar o sa fiu cu ochii pe ea.
-Bine, cum vrei, acum sa mergem sa ne distram. Am auzit ca de o statiune super pe insula Mest.
-Atunci sa mergem.
-Stop, nu va las sa o luati pe Daiana atat de usor!
-Ce? Dar...dar...am salvat-o si...ea vrea sa vina cu noi. Babaciune daca nu o lasi, am sa te bat de intineresti.
Baba incearca sa ne loveasca, dar Daya o opreste si o impinge cu putere pe un scaun aflat in curtea conacului.
-Am sa plec, fie ca ma lasi tu, fie ca nu! Spunand asta Daya ma apuca de mana si ma trage dupa ea.
-Deci mergem pe insula Mest?
-Da capitane! Strigatul in cor al tuturor membrilor imi inalta inima de bucurie.
Ajungem la taram si dupa ce urcam pe corabie, Ioana si Ionela o conduc pe Daya in dormitorul fetelor, in timp ce ceilalti ma priveau ciudat.
-Da, ce s-a intamplat? Desi ii intrebam ce s-a intamplat, stiam deja raspunsul, ei doreau sa stii ce se intamplase pe Muntele Pheonix.
-Ce esti tu? Mai bine zis cine esti tu? O putere ca a ta nu am simtit niciodata, pana l-am intalnit pe Beelzebub.
-Eu sunt un semi-demon...fiul lui...Lucifer. Ultimele mele cuvinte, au fost spuse cu o voce inceata, incat ceilalti in afara de Alin nu au reusit sa auda.
-Lucifer?! Cred ca glumesti? Zi-mi ca glumesti?
-Nu glumesc, eu chiar sunt fiul lui Lucifer! Intre timp fetele se intorc si la auzul acestor cuvinte raman incremenite.
-E adevarat Gabi, chiar esti fiul lui Lucifer? Ma intreaba Ionela cu o voce tremuranda. Adica stiam ca esti un demon, dar chiar fiul lui Lucifer?
-Da,e adevarat chiar e fiul lui Lucifer! Ioana raspunde in locul meu, cu o voce calma, de parca nici nu ar conta.
-Si acum ce face, daca ne va rani? Intreaba Charlie speriat.
-Nu... nu v-as rani niciodata, voi sunteti prieteni mei. Observam frica pe fata camarazilor mei si o intelegeam, pana la urma, tatal meu e stapanul Iadului, cel ce vrea sa distruga toate fiintele vii.
-Daca credeti ca va rani atunci parasiti echipajul. Aceste cuvinte taioase spuse de Ionela, i-au facut pe ceilalti sa se calmeze.
-Ionela are dreptate, capitanul e capitanul.
-Ionela, Daya, voi...!
-Nu uitati sa puneti la socoteala si faptul ca e un idiot!
-Serios Ioana, sunt un idiot?
-Da esti! Tot echipajul a raspuns in cor, dupa care am inceput sa radem, de parca nici nu aflasera ca eram fiul lui Lucifer.
Restul calatoriei a fost extrem de galagioasa, am ras, dansat si am mancat, pana cand am realizat ca nu aveam un bucatar.
-Da, ar fi bun un bucatar.
-Eu ce zic, vreau carne.
-Dar fetele? Ele nu pot gati? Intrebare aceasta a fost cea mai mare greaseala a lui Charlie, care se trezeste aruncat peste bord.
-Om peste bord, om peste bord! Ii arunc lui Charlie un colac de salvare si il urc inapoi in nava. Esti sinucigas sau ceva de genu?
-Nu, imi cer scuze!
-Pamant! Pamant! Am ajuns insula Mest.
In sfarsit eram acolo, locul ce se presupune a fi cea mai buna statiune de pe toate marile. Dupa ce ancoram in port parasim nava pentru a ne distra. La prima vedere, nu parea  cine stie ce, asta pana cand ne-am cazat si am intrat in camera de hotel. Camera nu era foarte mare, avea 2 paturi, o baie, peretii era vopsiti in alb. Primul lucru pe care l-a facut Alin a fost sa verifie barul, iar eu m-am intins pe patul moale, cu cearcefuri de matase, incercand sa adorm, dar la usa se aude un ciocanic, asa ca deschid.
-Hai la plaja!
-Dar...Daya vroiam sa dorm!
-Dormi diseara.
-Bine, bine, stai sa il iau pe Alin.
-Ba, hai la plaja.
-Nu acum, beau, duceti-va voi.
-In regula. La intrarea in hotel, Ioana si Ionela ne asteptau.
-Zack si Charlie?
-Nu erau in camera lor.
-Atunci pierderea lor, sa mergem.
Dupa 15 minute de mers ajungem pe plaja, ma descalt si incep sa pasesc pe nisipul fierbinte, dar fin ce imi intra printre degetele de la picioare. Ma uit la fete si vad ca si ele facusera acelasi lucru. Privesc apa cristalina a marii si vreau sa inot, dar Daya ma opreste, rugandu-ma sa o ajut cu patura. Dupa ce asez patura, ma alatur fetelor in apa. Apa era destul de rece, asa ca deci sa o incalzesc putin, lucru ce nu prea i-a convenit Ioanei.
-Daca te vede cineva?
-Daca ma vede, le spun nu au vazut bine! In timp ce Ioana ma certa, Ionela porneste o bataie cu apa, astfel incat nu mai sunt atent la ce imi spunea Ioana si incep sa contraatac.
Seara a venit rapid, iar soarele incepea sa dispara, lasandu-si ultimele raze sa atinga suprafata cristalina a apei, dand impresia unui copilas de langa noi ca marea a luat foc. La intoarcere, am decis sa ne oprim intr-un parc de distractii, unde ne-am impartit, deoarece fiecare dorea altceva. Ionela si Daiana vroiau sa intre intr-o casa de groaza, iar eu si Ioana vroiam in mountain russe. Dupa doua ore de stat la o coada infernala, Ionela si Daiana ni se alatura pentru o tura. In sfarsit reusim sa ne urcam si pornim la drum, dupa ce urcam si coboram de doua ori ajugem inapoi la punctul de pornire si am coboarat. Extrem de suparati si de plictisiti, astfel ca hotaram sa ne intoarcem la hotel.
 
Cap 15: Erik si Daiana.   
 
 
Daiana P.o.V.
 
Il privesc cand pe Gabi, cand pe Ioana si nu intelegeam ce se intampla, amandoi pareau suparati peste masura. Vreau sa ii intreb ce s-a intamplat, dar Ionela ma opreste. 
 -Nu acum, lasa-i sa se calmeze, imi rostete Ionela la ureche.
-Dar... De ce sunt suparati?
-Posibil datorita faptului ca, dupa ce au stat doua ore la o coada infernala si mountain russe-ul a fost o gluma. Datorita soaptele pe care le schimbam cu Ionela, Gabi incepe sa chicoteasca, lovind-o usor cu pumnul in umar pe Ioana.
-Uite, vezi? Cele doua se inteleg de minune!
O privesc pe Ionela zambindu-i, ea parea nedumerita neintelegand ce se intampla. Gabi si Ioana incepusera o cearta amicala, iar Ionela ma anunta ca pleaca, disparand in multime.
-Gabi, Ioana, de ce se comporta Ionela asa?
-Asa cum? E o fata de treaba cu care ma inteleg foarte bine. Nu e asa Ioana?
-Da, dar Daya are dreptate, azi pare asa de trista.
-Hm... Sa aflam. Gabi ma apuca de mana, dupa care o apuca si pe Ioana si cauta un loc ferit, unde sa il poata invoca pe Beelzebub.
-Hey Beel, poti afla ceva pentru mine?
-Ce mai e acum?
-Ce zi e astazi si ce legatura are cu Ionela?
 -Cu semi-vampirul?
-Da, deci poti?
-Stai aici revin in cateva minute. Stii, eu nu sunt enciclopedia ta portabila, draga frate.
-Bineinteles, esti fratele meu mai mare, pe care il folosesc pe post de enciclopedie portabila! Gabi incepe sa rada, iar Beelzebub ramane uimit cateva secunde dupa care pleaca razand. Au trecut cinci minute si Beelzebub se intoarce.
-Deci azi e ziua Ionelei....
-Mersi Beel, mai vorbim. Fara a-l lasa pe Beelzebub sa termine ce are de spus, Gabi pleaca tragandu-ne dupa el inca o data.
-Deci... Ioana, tu du-te la hotel si spune-le celorlalti. Eu ma duc dupa cadouri, iar Daya, du-te sa cauti un bucatar sa pregateasca ceva special.
-In regula, desi de ce trebuie sa dai tu ordine? Intreaba Ioana deranjata de ordinul lui Gabi.
-Sunt capitanul si nu a fost un ordin, a fost mai mult o rugaminte.
Ioana se intoarce inapoi la hotel, Gabi pleaca in cautarea cadourilor, iar eu am ramas singura gandindu-ma cum sa gasesc un bucatar. Parasesc parcul de distracti, hoinarind pe strazile luminate ale insulei Mest. La un moment dat, zaresc un baiat inalt, cu parul argintiu imbracat intr-o bluza neagra, iar la gat purta un colier cu litera M. Se intoarce spre mine lasandu-ma sa imi scald privirile cu chipul lui angelic, iar ochii lui albastri m-au fermecat. Ma apropii de el sa il pot privi mai indeaproape, captata fiind de frumusetea lui, ma impiedic si cad la picioarele lui. Baiatul incepe sa rada  si isi intinde mana pentru a ma ajuta sa ma ridic.
-Esti bine?
-Da...Sunt fine, adica bine!
-Ok, domnisoara fine!
Baiatul vrea sa plece, dar il opresc intrebandu-l cum il cheama.
-Erik, numele meu e Erik, dar toti imi spun Metalistul. Ai de gand sa imi spui numele tau sau trebuie sa il ghicesc?
-Daiana, ma numesc Daiana si caut un bucatar.
-Asta nu am intrebat, dar fie, eu sunt bucatar. De ce ai nevoie?
-E ziua de nastere a unei prietene si am nevoie de multa mancare.
-Pentru cate persoane?
-Opt persoane...Dar capitanul mananca foarte mult. In concluzie avem nevoie de mancare pentru patruzeci de persoane, daca nu... Mai mult!
-Glumesti, nu? Cat poate manca un om?
-El mananca foarte mult.
-In regula, urmeaza-ma.
Erik paraseste drumul principal, preferand sa mearga pe aleile intunecate ale orasului. Din cand in cand, Erik intoarcea capul si imi zambea, dupa care marea pasul. La un moment dat se opreste in fata unei cladiri slab iluminate, in fata cladiri era un semn pe care scria Metalistul.
-Asta e casa ta, presupun?
-Nu chiar, e mai mult laboratorul meu.  
-Laborator? Credeam ca esti bucatar?
-Sunt bucatar, veterinar, dar in principal sunt alchimist.
-Super, iubesc alchimisti!
-Asta inseamna ca ma iubesti si pe mine? Erik avea un zambet inocent cand mi-a pus aceasta intrebare.
-Doar ca alchimist.
La auzul raspunsului meu, Erik parea putin dezamagit, dupa care deschide usa cladiri si ma invita inauntru. Era o camera plina de eprubete si vase de sticla, intr-un colt se afla patul, iar un dulap acoperea fereastra pe jumatate. In timp ce eu analizam cu mare atentie camera, mana lui Erik ma atinge pe umar, moment in care am simtit un fior cald prin tot corpul.
-Hey! Mancarea ta va fi gata in trei ore, asa ca te rog fa-te comoda. Simte-te ca acasa.
-Erik, eu ma grabesc, deci...crezi ca ai putea sa te grabesti si tu?
-Ma tem ca nu, gatesc pentru patruzeci de persoane pana la urma!
-Am inteles.
Ma asez pe pat si il privesc pe Erik cum isi cauta ingredientele, iar din cand in cand ma privea pe furis, aruncandu-mi cate un zambet. Incerc sa nu il mai privesc, dar nu reusesc, era ceva la el care ma atragea, ceva ce ma facea sa ma simt in al noulea cer. Cand imi reintorc privirea, Erik isi dadea jos bluza, dupa care se apropie de mine.
-Te deranjeaza?
-Ce, ce sa ma deranjeze? Il intreb pe Erik balbaindu-ma.
-Uite, ai rosit! Ai cumva febra?
Erik se apropie de mine si ma atinge pe frunte cu fruntea lui. Din cauza distantei mici dintre corpurile noastre ii puteam simti respiratia calda ce imi atingea fata. Imi ridic privirea din pamant si il privesc in ochi, dupa care incerc sa ma misc, dar impiedicata cum sunt, alunec, astfel incat buzele noastre se ating, intr-un sarut pasional. Erik incearca sa se ridice, dar il prind cu mainile de gat si il sarut din nou. Nu puteam intelege ce se intampla cu mine “De ce nu l-am lasat sa se ridice? De ce l-am sarutat?”. Erik isi coboara mainile pe coapsele mele, mangaidu-ma tandru, imi da jos tricoul si il arunca undeva prin camera.
-Erik, te rog sa fi bland, e prima data cand fac asta..
-Nu iti fa griji si pentru mine e prima data!
O durere acuta, dar placuta imi strabatea corpul.
        
      
      
        Cap 16. Inceputul problemelor.
 
Ionela P.o.V.
 
Merg pe strazile orasului, dupa ce i-am parasit pe ceilalti in parcul de distracti. Ma apropii de o taraba si ma fac ca privesc cu interes obiectele puse la vanzare, cand o vad pe Daiana vorbind cu un baiat destul de chipes. Fara a ma gandi prea mult incep sa o urmaresc pe Daiana pe aleile intunecate pana in fata unei cladire pe care scrie Metalistul. Daiana intra in aceea cladire impreuna cu baiatul acela misterios, iar eu, desi stiu ca nu e bine, ma duc langa fereastra sa trag cu ochiul. Daiana parea destul de fericita, zambea si radea. “Stai... Ce se intampla?...Tipul ala tocmai si-a dat tricoul? Daiana ce crezi tu ca faci?”. Se pare ca nu au de gand sa se opreasca doar la un sarut, nu pot sa cred ca Daiana are sa mearga pana la capat cu asta, nu pot sa ma mai uit. Plec fara sa ma uit in urma, lasandu-i pe cei doi cu treaba lor, ies din oras si ma apropie de tarmul abrupt ce se afla in continuarea plajei. Ma asez pe o stanca si privesc cu soarele cobora incet in marea cristalina, lasandu-te sa crezi ca mare a luat foc.
-Hey, de ce esti singura aici? Simt cum o mana ma atinge pe umar si ma intorc pentru a vedea cine e.
-Tu esti...Fratele lui Gabi, Beelzebub, nu?
-Da, eu sunt Beelzebub, dar imi poti spune Beel.
-Buna, Beel, ce doresti?
-Azi e ziua ta, deci de ce nu te distrezi?
-Sa ma distrez? Urasc ziua in care m-am nascut/
-De ce?
-Imi aduce aminte de faptul ca sunt singura, de faptul ca nu am pe nimeni! Lacrimi incepe sa imi cada pe obraji, fara a le putea controla.
-Nu esti singura, fratele meu si ceilalti sunt alaturi de tine, nu? Beel ma imbratiseaza si ma strange la pieptul sau.
-Ce?... Ai dreptate, ei sunt familia mea, nu sunt singura, ii am pe ei, nu?
-Da, acum hai sa mergem, sunt sigur ca sunt ingrijorati de moarte.
 
 
Gabi P.o.V.
“Ce as putea sa ii cumpar? Adica nu stiu ce i-ar placea! Gata, stiu! O sa fie cel mai bun cadou!” Incep sa alerg pe strazile orasului, unde din intamplare o vad pe Ionela vorbind cu Beel, desi muream de curiozitate sa aflu ce vorbeau, am decis sa continui goana mea dupa cadoul perfect.
 
Ioana P.o.V.
Ajunsa inapoi la hotel, ma duc direct in camera, unde il gasesc pe Sylas rontaindu-mi pantofi.
-Sylas! Ce crezi tu ca faci? Sylas ma privea cu ochii lui mari si adorabili, inca nu am putut fi suparata pe el. Sylas, sa mergem sa ii anuntam pe ceilalti de petrecere.
Parasesc camera cu Sylasa langa mine si ma duc la camera capitanului sa il anunt pe Alin, dar acesta dormea dus cu o sticla de vodka. In camera alaturata, Charlie si Zack se uitau la televizor.
-Baieti, ascultati, azi este ziua Ionelei si o sa avem o petrecere. Deci haideti sa organizam.
-Alin unde e?
-Doarme dus cu o sticla de vodka in brate!
-Incredibil, oricum sa ne grabim!
Impreuna cu Zack, Charlie si Sylas, incepem organizarea petrecerii, dar ne trezim intr-un impas, nestiind ce tema ar prefera Ionela. Am mers la receptie, pentru a intreba de un loc unde am putea organiza petrecerea si mi-a fost oferita sala de mese, dar doar dupa ora 21.
 
Gabi P.o.V.
 
Gata am terminat si cu cadoul Ionelei, acum e timpul sa ma reintorc la hotel. Pe drumul de intoarcere am observat ceva ciudat, desi ceasul indica ora 19.00, toti vanzatorii incepea sa isi inchida tarabele si sa plece, dar nu conta prea mult. Inapoi la hotel, toti erau in camera lui Charlie si a lui Zack asteptandu-ma.
-Unde e Alin, el nu a ajutat?
-Doarme dus cu o sticla de vodka in brate!
-Ce face? Intru in camera mea si a lui Alin si il lovesc cu piciorul in spate aruncandu-l din pat.
-Alin, amice, trezirea si urmeaza-ma.
-Ce dracu vrei?
-Iti explic pe drum.
Alin ma urmeaza si pana am coborat in sala de mese, i-am spus lui Alin ce vroiam sa facem. Aici o gasesc pe Ionela si pe Beelzebub, luand cina. Fara sa ii deranjez, trec pe langa ei urandu-le Pofta buna, dupa care merg sa vorbesc cu bucatarul.
-Scuzama, stii ca in seara asta, organizam o petrecere pentru ziua unei prietene?
-Da, deci ce doriti sa va pregatesc?
-Nimic, am rugat o prietena sa gaseasca un bucatar, inainte sa ma gandesc de a intreba la hotel de asta.
-In regula, atunci eu plec.
Ma asez la o masa si astept ora 21, cand avea sa inceapa petrecerea de ziua Ionelei. Pe usa intra Daiana si un tip si multa mancare, fara a-l baga in seama pe nici unul din ei, atac mancare.
-Erik, el e Gabi! Gabi, el e Erik!
-Yo, tu ai gatit?   
-Da, de ce?
-Alaturate echipajului meu!
In incapere intra Ioana si ceilalti, astfel incat nu am putut afla raspunusul lui Erik. Muzica incepe sa cante, iar noi strigam in cor “La multi ani, Ionela”, iar ea era fara cuvinte, cand se uita la noi, cand se uita la Beel.
Toata lumea incepe sa danseze, iar eu ca un dansator excelent ce sunt, ma asez pe primul scaun si incep sa mananc in timp ce imi priveam prieteni distrandu-se.
-Hey, fratioare! De ce nu dansezi?
-Eu? Beel, eu nu stiu sa dansez!
-Ti se pare ca mare parte din ei stiu sa danseze?
-Stau aici cu mancarea mea.
In timp ce imi vedeam linistit de bucata mea de carne extrem de suculenta, il vad pe Erik cum paraseste sala de mese, parand extrem de speriat. Ma ridic de la masa si vreau sa merg dupa el, sa vad ce se intamplase, dar pe terasa ii vad pe Beel si pe Ionela, tinandu-se de mana sub clar de luna. Uitand de Erik, raman sa vad ce fac cei doi si se pare ca nu eram singurul, Ioana era chiar langa mine.
-Gabi, nu e frumos ce faci, sa plecam.
-Shh, vreau sa vad! Lasa-ma!
In timp ce Ioana incerca sa ma fac sa plec, ii observ pe cei doi sarutandu-se. Mai mult nu am apucat sa vad, caci Ioana ma aruncat in celalalt colt al camerei. Vazand cu nu am nicio sansa sa vad ce fac cei doi, plec dupa Erik, care vorbeau cu un tip imbracat intr-o armura neagra. Nu intervin, doar privesc, asta pana in momentul cand, tipul in armura il loveste pe Erik.
-Cum indraznesti? Il lovesc cu pumnul in fata pe tipul in armura, iar spre surprinderea mea, acesta se transforma in cenusa.
-Gabi? Ce cauti aici?           
-Erik, cine era tipul ala?
-Era unul din cei doisprezece gardieni regali.
-Ce vroiau de la tine?
- Stein der Weisen!
-Tu ai Stein Der Weisen?
-Nu...Dar... Ei cred ca eu o pot creea!
-In regula, sa mergem inapoi la petrecere si vedem maine ce facem cu problema asta.
 
Nota: Stein Der Weisen = philosopher's stone              
 
 
 Cap Special: Pierduti pe mare.
 
-Gabi, Gabi! Trezeste-te!
-Mai lasa-ma 5 minute!
Nu stiu cat de mult am dormit, dar stiu sigur ca atunci cand m-am o tineam pe Daya de mijloc si statea cu capul in poala ei. Se pare ca ea nu dormise de la despartire. Se intamplase azi noapte, nu eram in camera mea, era pe punte, priveam luna. Daya ca si mine, nu avea somn, dar presupun ca este logic, din moment e un vampir.Statea pe margine vasului, privind in departare. Nu am vrut sa o deranjez,asa ca in deplina liniste tranversez puntea si intru in bucatarie  pentru a-mi lua niste carne. Cand m-a reinters pe punte, nori negri de furtuna acoperisera luna. Un vant puternic, matura puntea si odata cu ea si pe mine si Daya. Eram aruncati in singura barca de salvare si lansati pe mare. Era o furtuna ingrozitoare, cu fulgere si tunete si vant ce batea cu peste 100 de noduri pe minut. Zori zile au venit incet, iar eu eram extenuate, asa ca am tras un pui de somn.
-Daya, cat am dormit?
-Cateva ore bune! Oricum avem alte probleme, mult mai grave. Suntem pierduti pe mare.
-Ah, lasa asa! Suntem pirati! Nu mai bine, tragi tu un pui de somn??  
-Un pui de somn? Un pui de somn? Esti nebun? Suntem pierduti pe mare!
-Esti cumva in perioada aia a lunii?
-De parca ti-as spune tie, asta!
-De ce nu? Nu e ca si cum ti-ar afecta viata, daca as stii sau nu!
-Da, da sunt??
-Inteleg, de asta trebuie neaparat sa tragi un pui de somn.
-Hmpf! Bine am sa dorm putin.
Mi-am dat tricoul jos si i l-am oferit Dayei pe post de perna. Biata de ea, era obosita, a adormit instant. Seara a venit rapid si luna si-a facut aparitia si odata cu ea frigul. Vantul a inceput sa bata usor, apoi putin mai tare  si am inceput sa tremur de frig.  O privesc pe Daya si aceasta parea ca tremura de frig. Trebuia sa rezolv problema asta, dar cum? Ah..am gasit!
-E cald si bine, parca as fi acasa la gura sobei! Stai…eram pe mare! Era frig! GABI, CE AI FACUT? Striga aceasta cand a vazut focul de tabara din mijlocul micutei barcii.
-Iti era frig, am zis sa te incalzesc!
-Esti tampit? Ma intreaba aceasta cu o voce mai calma.
Eh? Doamne, fetele astea in perioda sunt mai rele decat tata!
-Ok, spune-mi si mie cum ai apris focul?
-Am rupt vaslele si le-am dat foc!
-Cu ce, le-ai dat foc?
Eh? E simplu.
Creez o sfera de foc cu ajutorul maini stangi si o arunc peste focul deja existent.
-Aa..impresionant! Stai…nu e timpul sa fiu impresionata! Idiotule, tocmai ai facut focul mai mare!
-Da si e mai cald!
-Stin…
Nu apuca sa termine ce avea de zis, ca apa incepe sa invadeze micuta noastra barca. Doua minute mai tarziu barca era cu susul in jos si noi statea pe fundul barcii privind cerul instelat.
-Gabi, stii ca va trebui sa ne duci pe amandoi inot pana la cel mai apropiat mal, nu?
-Inot?! Cred ca glumesti, credeam ca tu stii sa inoti?
-Ei bine nu stiu, deci…!
-Inteleg, ei, ce pot sa spun acum! Habar nu am sa inot!
 -Poftim?! Ai dat foc la barca si nu stii sa inoti? Ce fel de pirat esti tu?
-Pai nu am nevoie, adica in caz de ceva pot sa zbor!
-Poti sa zbori? Poti sa zbori? Strigatele ei speriau si pesti si ecoul inca se auzea dupa cinci minute.
-Da, da pot. Crezi ca aripile astea sunt de forma? O intreb pe aceasta in timp ce imi scot aripile la iveala.
O iau pe Daya in brate si ma inalt sub clar de luna. In urma noastra barcuta se scufunda. Daya mi-a adormit in brate si linistea a preluat din nou controlul. Noaptea a trecut repede si ajunsesem la tarm. Era un tinut plin de nisip, fara pic de apa si plin de cactusi.
-Daya, avem o problema!
-Ce problema?
-Imi e foame!
-Si cum e asta o problema?
-Nu mai pot….
Ma reintorc in forma mea de om si ne prabusim in dunele de nisip. Era cald, foarte cald. Iar soarele nu ne usura deloc drumul, apoi o vad. O masa lunga, plina de mancare. Carne, carne, carne si mai multe carne.
-Gabi, ce doamne iarta-ma faci?
-Mwanc cane! Ii raspund cu gura plina de mancare.
-Gabi, mananci nisip!
Atunci imi revin, masa dispare si odata cu ea si carne. In locul ei ramanand doar o duna de nisip.  Scuip nisipul din gura si lesin.
Ma trezesc intr-o camera micuta, din piatra. Eram intins pe podea, pe un strat de paie. Ma durea capul si gatul ma ustura. Vroiam apa si mancare. In camera intra un barbat cu capul acoperit de un turban. Imi lasa un castron de apa si un castron de…cred ca erau laturi sau ceva de genu’.
-Manca, bea!
-Da-te-n gatu’ matii de ciudat. Da-mi carne!
-Asculta, piratule! O sa faci ce zicem noi sau draguta ta camara va muri.
-Ba! Daca ii atingi pe Daya am sa iti dau un pumn in cearceaful ala de pe cap, te plictisesti in aer.
-Fata va bine, cat timp ne asculti!
-Ce vreti, fir-ati ai dracu?
-E simplu, tot ce trebuie sa faci e sa furi un pergament!
-Sa facut!
Impreuna cu turbanul, am plecat dupa pergament. Uratul care mi-a dat mancare de caini, ce de caini? Aia era de porc! Ne-a condus in fata unei case mari, simple. Ne face semn ca de aici trebuia sa fur pergamentul. Ok, era timpul sa imi pun abilitatile de hot in actiune. Ma urc incet pe zid, cobor in curtea casei si tiptil m-am furisat in casa. Era goala, nici urma de suflet. In mijlocul casei se afla un geam si pergamentul. Sparg geamul si vreau sa ies pe geam, dar ma impiedic si cad peste o sarma pline cu rufe, amortizandu-mi caderea. Ma intorc la urat si ii ofer pergamentul, dupa care acesta imi trimite un pupic prin aer si imi face cu ochi-ul.
-Ti-am adus pergamentul, acum unde e Daya?
-Domnisoara Daiana, se pare ca ati avut dreptate! Se aude o voce venind din spatele meu, de dupa zid.
Imi intorc privirea si o vad pe Daya alaturi de un barbat uscativ, ce purta o bluza roz si parul prins in codite.
-Tu cine esti? Daya ce se intamplat? Credeam ca esti rapita?
-In primul rand, iti sta bine in tutu!
-Tutu?! Ce ?
Ma uit pe langa mine, si se pare ca chiar purtam un tutu roz. Cum mama dracului a ajuns asta pe mine? A..stai..cand am cazut peste sarma de rufe! Ah, la dracu m-am facut de ras!
-Dupa ce ai lesinat, acesti onorabili domnim ne-u gasit si ne-au adus aici.
-Ok, ok, dar ce legatura are asta cu aveai dreptate?
-Aa…dupa ce le-am spus ca suntem pirate, nu mai era atat de ospitalieri si ne-au numit tradatori si ingrati,
-Cand i-am zis ca tu nu esti asa, a zis sa iti dam un test.
-Si tu ai acceptat.
-Da, dar priveste partea buna, te-ai ales cu un tutu frumos si o sa ne reunim cu ceilalti in curand.
-Domnule, zise un barbat ce venea in fuga.
-Da, ce vrei?
-Vasul pe care ne-ati pus sa il chemam a ajuns.
Domnisoara Daiana, camarazii dumneavoastra au ajuns!
Daiana si-a luat ramas bun de la prieteni ei gay, aparent si am plecat in aventura noastra impreuna cu prietenii nostril. 
     Nota:1nod=1.852 km
 

 
Cap 17:Trecutul lui Erik.
 
Dupa micul incident cu Erik, petrecerea a fost linistita. Scaune si mese rupte, pahare si geamuri spare, bataie cu mancare si printr-un accident nefericit- am baut putin cam mult si l-am aruncat pe Zack peste managerul hotelului, rezultand cateva mai multe oase rupte- o spitalizare pentru o perioada nedefinita. Dar ce a fost a fost si acum o noua zi, stau singur in camera, Alin doarme pe unde, habar nu am pe unde si ma gandesc cum pot da de Erik.
-Gabi, ce faci? Intreaba ionela furisandu-se prin spatele meu.
-Ionela! Incerci sa ma sperii?
-Buuu!  Spuse aceasta razand.
-Adorabil, dar acum am putina treaba, deci te deranjeaza daca ma tachinezi mai tarziu?
-Treaba? Asta e ciudat, dar fie! Am o sticla de vodka, am pastrat-o de aseara!
-Uu! Ma bag si la vodka, dar mai intai trebuie sa imi dau seama cum il gasesc pe Erik.
-De ce?
-Nu conteaza!
-De ce? Repeta Ionela vanturandu-mi sticla de vodka in fata.
-Bine, bine, da-mi o gura sa-mi dreg vocea. Iau o gura de vodka si incep sa-i spun Ionelei de ce il cautam pe Erik. Aseara in timpul petrecerii, Erik s-a furisat afara, am dat sa-l urmaresc, dar apoi te-am vazut cu Beel pe terasa, nu am vazut tot ce faceati, ca ma oprit Ioana, apoi am plecat dupa Erik. Afara un tip ciudat intr-o armura neagra l-a lovit. Apoi am aflat ca uratul era unul din cei 12 gardienii regali si nu mai stiu ce prostii si vroiau de la el Stein Der Weisen.
-Stein Der Weisen?
-Nu poate sa o creeze, dar tampiti aia cred ca pot!
-Sa mergem la el! Spuse Ionela tragand o dusca.
-Sti unde sta? O intreb uimit.
-Da, ieri am urmarit-o pe Daya si i-am vazut smotocindu-se!
-Smotocindu-se?!
-Hai!
Ionela ma prinde de tricou si ma trage dupa ea. Dupa cateva  minute si cateva stradute laturalnice ajungem in fata unei cladiri pe care scria Metalistul. Ciocanim la usa. Aceasta se deschide si Erik isi face aparitia, parea surprins, dar tot odata si linisit.
-Intrati! Spuse aceasta facandu-ne loc.
Era o camera ciudata, plina de eprubete, un singur pat si un dulap ce acoperea jumatate de fereastra. Ma asez pe un scaun si o privesc pe Ionela ca ocolea cu grija patul. Atunci am inteles, ca acolo trebuie ce doi sa isi fi facut de cap.
-Erik, toarna tot! Ii spun acestuia.
-Regele acestei insule, crede ca eu pot creea  Stein der Weisen, lucru ce evident nu pot…
-De la inceput, te rog, il intrerup eu.
-Totul a inceput acum 2 ani cand am ajuns pe insula asta…
-Stop, ma refer de la inceput, inceput. De cand erai mic. Vreau sa stiu cum ai ajuns alchimist.
-Ok, desi nu vad de ce, dar fie! Totul a inceput cand m-am nascut. Eram fiul unei familii de servitor, mai aveam un frate mai mare. Din cauza unor probleme, familia la care familia mea lucra, a dat faliment si am fost redistribuiti. Noua familie pentru care lucram avea o fiica, de-a dreptul adorabila. Avea un par deschis la culoare, parea blond, ochii mari si negri precum carbunele, dar erau atat de visatori. Cand ii priveai puteai vedea acea flacara, o flacara ce iti inspira curaj, te facea sa treci peste orice greutate. Tot timpul zambea si imprastia fericire peste tot in jurul ei. Nu crezi ca dureaza cam mult? Ma intreaba Erik intrerupandu-si povestea.
-Poate ca ai dreptate. Uite cum facem, mai spune cateceva despre fata aia si dupa care poti sa imi zici cum ai devenit alchemist. E bine asa?
-Daca spui tu, ok! Hmm sa vedem…Ah, gata stiu! S-a intamplat la vreo luna dupa ce am intalnit-o. Au venit in vizita niste batranei. Un barbat mititel si uscativ, purta un tricou rosu cu dungi negre si guler si ochii micuti, negri precum carbuni si plin de viata. In timp ce femeia avea parul lungut, pana putin peste umeri, ochii albastri verzi. Batrana o ridica pe fata in brate si ii spune
-Pitico!  In timp o ridica in brate si ciupeste de obrajori.
-Nu-mi mai spune pitica! Striga aceasta impingand-o pe batrana.
-Draguta mica, ce adorabila esti tu! Piticuto!
-Gata! Iesi afara, iesi afara din casa, cotoroanto, vrajitoareo, sarcofagule, mumie, brontozaurule!
-O ho ho! Pitico, nu asa ai fost crescuta! Asa ceva ar spune doar un golan ca…ca servitorul ala de acolo! Spuse baba aratand spre mine.
Erik se opri o secunda si inghiti in sec. Ochii lui tristi, parea mai tristi ca de obicei, ca si cum inima lui fusese zdrobita in mii si mii de bucatele, apoi zambeste si continua povestea.
-Pitica? Pitica? Atunci…atunci tu esti…Scutec! Strigatul fetei rasuna in toata casa si ma face sa zambesc, spuse Erik.
-Cum poti sa ii spui bunicei tale scutec? O intreaba batrana.
-Uite asa, ca esti batrana si faci pe tine. Nu te mai poti tine si ai nevoie de scutec! Spuse fata imbufnata. Si nu te lua de Erik, el e atat de dragut cu mine si nu ma numeste pitica.
Atunci a spus ceva ce nu trebuia sa spuna.
-Erik imi va fi sot cand v-om creste! Striga fata.
Apoi parinti ei i-au dat familiei mele de ales, fie dispar eu, fie dispar ei cu tot cu mine. Asa ca acestia au ales ca trebuie sa plec eu. Atunci am vazut-o pentru ultima oara.
-Si tot atunci ai sarutat-o pentru prima oara, nu? Il intreb pe Erik, intrerupandu-i povestea.
-De unde ai stiut? Ma intreaba acesta surprins de-a dreptul.
-Continua, iti explic mai tarziu, dupa ce termini!
-Dupa ce am plecat, mi-am adus aminte, ca ei ii placeau alchimisti si asa am decis sa devin alchimist. Dar unde gaseam eu un maestru si dupa lungi cautari am gasit un batranel care m-a invatat despre alchimie. Acum 2 ani s-a stins din viata si mi-a dat mie toate cunostiintele lui. Am decis sa plec sa o regasesc, pe fata ce imi facea inima sa imi bata mai tare si sa stea pe loc in acelasi timp. Am ajuns pe insula Mest, din greseala si am ramas blocat aici. Cand o nava ancoreaza pe aceasta insula, nu mai pleaca.
-Poftim? Intreaba Ionela, intrerupand povestea grabita a lui Erik.
-Regele acestei insule e cam tampitel din nastere si nu mai lasa oameni sa plece deoarece…Da chiar? De ce mama dracului ne blocheaza asta pe insula.
-Auzi, mai bine nu injuri in preajma Dayei, nu ii place! Il atentionez pe Erik, dupa care continui. Priveste partea buna, macar ai regasit-o!
-Ce?! Intreaba Ionela uimita.
-Daya e fata din povestea lui Erik! Ii raspund privind-o uimit de faptul ca nu si-a dat seama.
-Dar cum? Cum de stiai? Intreaba Erik.
-Nu conteaza. Erik alatura-te echipajului meu, ca va trebui sa ai grija de ei in curand.
-De echipajul tau?
-Neah, de ei am eu grija, dar o sa vezi tu in curand! Acum te alaturi sau te alaturi?
-Nu prea imi dai de ales, deci ma alatur!
-Bun, sa mergem! Avem treaba. 
Deci hy fratioareee! Stii ca mie imi plac capitolele tale, insa ai nevoie de ajutor . Ai mici greseli de ortografie, iar actiunea e prea grabita. Dar mi-a placut. Personajele mele preferate sunt Daya si Erick. NU stiu de ce, dar le ador. Pacat ca a fost jenant cum au...Aham..
Intelegi tu. In orice caz, sper ca urmatorul sa nu fie atat de grabit. Abia astept sa vad cum vor decurge lucrurile. Te-am pupat :*