AnimeZupCăutare

[Naruto] Paradoxul îndrăgostirii

Buna Mda, stiu, o ora cam tarzie pentru a incepe un nou fic, dar nah, nu am putut rezista. Initial, imi venise titlul in minte si nu m-am putut abtine sa nu-l folosesc, asa ca am facut rost si de-o idee care sa se potriveasca, dupa parerea mea. Nu stiu cat de originala va fi, dac-ati mai intalnit-o pe undeva, sau daca este ceva nou si interesant, totusi mi-am facut un plan interesant de-a o contura.
Stati linistiti, nu voi renunta la celalalte ficuri. Din contra, Puterea mintii umane va ramane o prioritate, fiind ficul pe care imi place sa-l scriu cu cea mai mare pasiune, ca sa zic asa. Nu-l voi neglija nici pe acesta, totusi.
Sa nu cumva sa credeti c-ati scapat de complititatea mea specifica, pe care I-o atribui de obicei lui Sasuke. Chiar daca nu va fi la fel ca la Puterea mintii umane, mintea lui tot intortocheata, imposibila si supra-analitica a ramas. Dar gata! Deja am zis mult prea multe. Va las sa descoperiti voi in continuare.
Ah, da! Chestia aia foarte simpatico, idea cu intrebarile pentru personaje, este valabila si aici.
Paaai ... nu imi mai ramane decat sa va urez o lectura placuta! Astept cat mai multe pareri despre acest prim capitol si, desigur, daca veti avea, intrebari pentru personaje.
Sper din tot sufletul sa va placa!



Paradoxul indragostirii


Capitolul 1


- Vagabondul vietii mele -




Din perspectiva lui Sasuke

Bautura, tutun, droguri, cluburi si papusele.
Aceste cinci simple cuvinte imi definesc mie in acest moment viata de adolescent fara viitor .
Beau de parc-as fi acloolic, fumez cam mult, desi stiu ca nu-i sanatos, si in ultimul timp cam fac exces de droguri. De ce? Asa, ca vreau eu, fara un motiv anume.
Toata existenta mea este mult prea esuata. Dar nici ca-mi pasa catusi de putin. Chiar dac-ar fi s-o iau de la capat si sa am ocazia sa schimb ceva, n-as face-o. Imi place asa. Nu vreau sa ma schimb.
N-o sa incep sa ma mint singur, spunand ca-mi distrug viata doar pentru c-as vrea sa uit un anumit lucru, sau nu-mi dau seama de asta, sau alte porcarii dintr-astea. Nu! Eu fac asta intr-un mod cat se poate de constient si intentionat. Vreau sa fiu asa, un vagabond caruia nu-i pasa de nimeni si nimic.
- Sunt un om fara capatai, mi-am zis cu voce tare, dupa care am sorbit dintr-o doza pe jumatate goala de bere.
Eram tare mandru de acest lucru, ca sa fiu si eu sincer. Si nici nu consideram c-as avea vreun motiv pentru care sa nu fiu. Eram un simplu baiat, care – nu pot fi modest catusi de putin – arata bine, si erau catagrafiat drept o haima. Un derbedeu.
- Ati auzit? ma trezira niste fetite din autoanalizat.
Oh! Cat le puteam uri! Toate erau niste zmiorcaite, niste razgaiate, cu bani de la parinti, care se credeau cine stie ce personalitati importante. Ma enervau numai cand le vedeam, de-mi venea sa le iau si sa le sparg capul tuturor. Numai acest fel de fiinte de gen feminin populau liceu asta nenorocit in care eram obligat sa fiu.
De fapt, era mai mult un internat. Trebuia sa evadez in fiecare seara pentru a ma dupa cu gasca intr-un club. Era bine ca directoarea nu pusese un sistem de securitate prea bun, deci ma descurcam.
Nemaiavand chef sa meditez pe diverse teme, mi-am indreptat atentia spre grupul de fetiscane ce se asezasera pe banca din dreapta mea.
- Ce norocosi sunt cei care vor fi ales pentru acest program! se entuziasma degeaba o satena. Ce n-as da sa ma ia si pe mine, continua ea sa viseze cu ochii deschisi la ceva ce nu stiam.
- Ai dreptate, o aproba o blondina. Programul asta este mult prea bun.
- Sa nu mai vii la scoala cu o luna inainte de-a se termina.
Am oftat.
O conversatie mai plictisitoare nu puteau sa aiba. De ce naiba le-am ascultat, avand in vedere ca oricum nu ma interesa, tot voi uita intentionat vorbele lor neinsemnate?
- Hei, frate! il aud pe prietenul meu cel mai bun, Naruto, in timp ce-mi indrept privirea spre locul de unde venea vocea lui. Am sa-ti dau o veste interesanta despre niste zvonuri ce circula prin scoala de azi-dimineata. Cred ca o sa-ti placa, imi zambi el, luandu-mi cutia de bere din mana.
- Uimeste-ma! i-am zis absent.
Nu stiu de ce, dar astazi aveam o zi tare naspa. Cred ca era din cauza presimtirii ce ma izbise inca de cand m-am sculat. Aveam o dubioasa senzatie cum ca voi primi o veste proasa. Sau voi fi supus unei actiuni ce nu se afla pe lista mea de preferate. Ma cam enerveaza acest simtamant frustrant.
Practic, ma face sa ma simt agitat, intr-un fel temator. Si, naiba sa ma ia, mie nu mi-e frica de nimic, dar absolut nimic! Sunt mult prea sigur pe mine si de fiecare data am lucruri pe care sa ma bazez. Nu am niciodata motive sa fiu atat de preocupat de ceva. Insa acum, de data aceasta, pot sesiza cu usurinta ca nu este ceva ce pot trece cu vederea sau ignora. Pare chiar serios.
- Deci, incepu prietenul meu blond intr-un sfarsit, am auzit ca o organizatie care este foarte importanta a propus un proiect pentru inchisoarea asta in care traim, liceul nostru.
- Si de ce crezi ca mi-ar placea mie asta?
- Pentru ca, dragul meu Sasuke, aceasta lucrare, ca sa-i zic asa, a lor presupune ca elevii ce vor fi alesi sa nu mai vina la scoala incepand de saptamana viitoare, adica cu o luna mai devreme de-a se termina anul scolar.
Deci despre asta vorbeau fufele alea mai devreme!
Hm. Suna destul de interesant, ce-i drept. Totusi, dac-as avea mai multe detalii mi-as putea da si eu mai bine cu parerea. Nu pot sa cred ca asta este tot. Trebuie sa mai fie ceva; parca nu suna normal daca este atat de bine. Totusi, este un proiect care alege doar unii elevi din aceasta institutie, ceea ce inseamna ca este doar pentru un tip de elevi.
Poate este pentru acei tocilari care au numai rezultate buna la toate materiile si sunt primii la orice concurs, am presupus eu. Atunci ar insemna ca-i selecteaza pentru vreun fel de olimpiada, ceva. Sau poate ca sunt cautati adolescenti cu multi bani, pentru ca sa fie mutati la alta scoala. Sau ... nu stiu. Ceva de genul asta ar trebui sa fie, altfel ar fi fost obisnuit sa se inscrie numai cine vrea, pote, isi permite. Sigur exista un criteriu dupa care sunt luati in considerare tinerii pentru acest eveniment.
- Si, ce crezi? ma intreba Naruto.
Mi-am analizat cuvintele inainte de-a le rosti. Nu prea stiam ce sa-i spun, sincer.
- Pai ... Am facut o pauza, inca cautand cuvinte. Cred ca mi-ar trebui mai multe detalii. Nu stiu, parca-mi pare ceva putred la mijloc.
- Nu inteleg, recunoscu el.
- Tu ai zis ca este o organizatie a propus scolii acest proiect, nu? Asta inseamna ca ar trebui sa fie un fel de chestie educativa, nu o luna de vacanta in plus, i-am explicat eu.
Nu mai zise nimic. Probabil reflacta la ceea ce i-am spus. Presupun ca i-am dat toate parerile peste cap si, la cat de stupida este mintea lui cateodata, acum nu mai stie ce sa creada.
Ma distreaza chestia asta, intr-un mod destul de bizar.
- Baieti! ne striga Neji, celalalt prieten bun de-al meu. Am fost chemati in biroul directorului mai devreme, toti trei. Parea destul de serios responsabilul cand m-a informat, deci ... s-ar putea sa fie chiar ceva grav de data asta. Stiti cumva despre ce este vorba.
- Habar n-am, ii raspunse blondul de langa mine, in timp ce se indrepta spre el.
Eu am ramas pe loc, nemiscat, lipit de trunchiul unui copac gros.
- Sasuke, tu nu vi? ma intreba Neji.
- Nu, n-am chef, i-am replicat sictirit. Prefer sa stau aici, la aer.
Amicii mei se strambara. Nu le convenea ca eu sa ma simt bine, iar ei sa incase o pedeapsa. Totusi, sper, erau constienti ca nu puteau sa-mi faca nimic.
Imi facea placere sa le fortez nervii, ca sa fiu sincer.
Dar, spre marea mea surprindere, ei se intoarsera la mine, cu niste zambete strengare agatate de la o ureche la alta. Asta nu parea sa-mi prevesteasca ceva prea bun. Cine stie ce naiba aveau idiotii astia de gand sa-mi faca! Si, ce-i drept, nu erau in niciun chip curios sa aflu. Puteau ramane asa, indiferent si total nepasator, in continuare.
Dupa ce au traversat mica distanta si au ajuns in dreptul meu, fiecare mi-a apucat un brat si au inceput sa taga cu brutalitate de mine, impunandu-mi sa-mi misc picioarele, silindu-ma sa merg cu ei la nenorocita de directiune.



Cinci minute mai tarziu, stateam rezemat de peretele din biroul domnului Jiraya. Mosul asta ne chemase aici, numai pentru a-mi pierde timpul asteptand ca un idiot sa vorbeasca el cu nu stiu cine la telefon. Mi se parea de-a dreptul ridicol! Daca tot avea chef de stat la palavragit, putea macar sa ne cheme dupa la el. Dar nu, nu se putea sa aiba si el putin creier si sa faca rost de-o idee asa de geniala ca asta! Cum de mi-am imaginat asta? Cum?
Am oftat plictisit, rugandu-ma sa termine cat mai repede conversatia cu persoana aceea.
- Poate o fi amanta, imi sopti satenul, Neji.
Am chicotit.
- Cine s-ar uita la un bosorog ca asta? am pus eu o intrebare retorica. Hai ba, ma lasi? Dac-as fi femeie, nu l-as baga in seama nici macar daca m-ai plati cu toti banii din lume. Nu vezi cum arata?
Naruto si Neji chicotira. Eu m-am abtinut.
- Deci, scumpii mei elevi, incepu babalacul cateva minute mai tarziu, v-am chemat aici pentru a va informa cu privire la programul pentru care ati fost admisi.
Ce? am explodat eu in interior. Asta nu suna prea bine. Cred ca acum incep sa ma prind ce inseamna sa ai impresia cu lucrurile n-or sa mearga prea bine intr-o anumita zi. Blestema fie vestea! – chiar daca-i buna.
- Mai bine ne-ai da niste detalii mai amanuntite. Vreau sa stiu ce presupune mai exact toata tampenia asta si, desigur, vreau sa stiu de ce ne-ai ales tocmai pe noi.
- Daca ma lasi, iti voi spune.
Mi-am dat ochii peste cap. Ma amuza felul in care incerca sa nu se ambaleze prea tare, dupa ce-i vorbeam intr-un mod cat se poate de nepoliticos.
- Acesta este un proiect ce urmareste corectarea elevilor problema, carora le place sa se destrabaleze si sa isi petreaca timpul la tot felul de orgii. Acest lucru se va intampla aducand un grup restrans de elevi rai impreuna cu o persoana total opusa, cineva care n-ar face asa ceva niciodata.
- Adica un fr*ier, concluziona Naruto cu nonsalanta.
- Nu, se incrunta mosneagul. Este cineva destept, silitor, cuminte, fara niciun fel de probleme de comporttament.
O, Doamne! Suna ca un fel de intruchipare neobisnuita a fiintei perfecte. Nu prea imi placea un astfel de om.
- Si de ce, ma rog, ar trebui sa stam in preajma unei astfel de persoane? m-am interesat eu.
- Pentru ca ea va va ghida inspre a va schimba comportamentul. Este ceva psihologic, imi spuse artagos directorul. Va fi ca si cum ar face un fel de studiu pe voi, dorind sa vada cum va veti comporta dupa o luna.
- Bine, zise Neji. Si, ezita el, daca acea fiinta se va schimba? Daca in loc sa devenim noi mai cuminti, devine ea mai rea? Ce se va intampla atunci?
Mosul ii arunca o privirea ce se voia a fi fulgeratoare. Totusi, nu i se citea decat nesiguranta in ochi. Pur si simplu patetic.
- De ce am fost noi alesi? am intrebat eu senin.
- Pentru ca, marai batranul cu par mult prea alb, in caz ca nu ti-ai dat seama pana acum, voi sunteti adeptii saturnaliilor din aceasta institutie prestigioasa. Trebuie sa va schimbati comportamentul asta atat de impertinent si lipstit de respect! Tuna el, lipstit total de autocontrol.
Am izbiucnit in ras, acompaniat de tovarasii mei.
Auzi la el, sa ne schimbam! Asta da vis ce nu va avea vreodata o realizare!
- Acum, se facu el auzit prin cascada de hohote silentioase, ce-ar fi sa v-o prezint pe fiica mea, cea cu care veti sta timp de o luna in gazda la o familie ce sponsorizeaza proiectul?
Cred ca glumeste!
- Iubito, poti intra! tipa el.
Mi-am atintit privirea intr-acolo. Nu eram curios sau ceva, dar voiam sa stiu cu cine aveam sa-mi petrec cele cateva saptamani, voiam sa aflu cine este aceasta fetita ce se crede a fi intruchiparea perfectiunii.
Sigur are sa fie vreo sclifosita ce-o sa-mi cada in doi timpi si trei miscari la picioare! La fel ca toate, mi-am zis cinic de-a dreptul.
Pe usa intra o fata ce nu parea a fi mai mare decat mine. Aceasta era destul de scunda, avea parul de-un roz nemaintalnit, destul de lung. Nu mai vazusem in intreaga mea existenta o fata cu un par de-o asa culoare; poate doar cu suvinte, dar intregul par, niciodata. Era imbracata numai in negru, ceea ce mi se parea ciudat in randul populatiei feminine; haine destul de largi ii acopereau corpul. De obicei, tipele erau cat mai colorat si mai stralucitor imbracate, cu tot felul de chestii mulate care sa le scoata formele in ediventa; ea era mult prea simpla, atat de anormal de stearsa. Parea ca voia sa treaca neobservata, sa nu atraga atentia nimanui. Ea era diferita.
Ce era naspa, purta ochelari. In rest, arata destul de acceptabil pentru o ciudata, o exceptie a regulii aspectului, o anomalie.
Mda, chiar parea ciudata.
Am privit-o din cap pana-n picioare, analizand-o cu dezgust. Nu prea ma interesa. De fapt, mi se parea chiar respingatoare, mult prea enervanta si dubios de simpla. Eram, in schimb, curios cum este carcacterul sau, cum este ea, ca fiinta umana si ca psihic. Eram intrigat de acest lucru, iar, in mod normal, n-as fi dat doi bani pe astfel de informatii despre-o puicuta jalnica. Ceva nu era cum trebuie, mi-am spus, devenind brusc circumspect.
- Buna, saluta ea timid.
Noi, baietii rai, n-am zis nimic.
- Cum te cheama? o interoga Naruto plictisit.
Se stramba. Ciudat gest.
Nu putea pur si simplu sa-i raspunda? Trebuia sa se mai dea si in spectacol?
- Vei afla cand va fi cazul, idiotule! Si, ca fapt divers ti-o spun, tu nu ai dreptul sa-mi vorbesti mie asa. Ai inteles?!
Se apropie de noi cu pasi hotarati, pasind apasat pe parchetul prafuit.
- Ar trebui sa nu va puneti prea rau cu mine, ne avertiza ea cu o voce fioroasa.
Am zambit ironic.
- Si ce-ai sa ne faci, daca nu vrem, daca ... refuzam? Am intrebat sigur pe mine, pironind-o cu privirea.
Si acum, cand m-am uitat la ea, atent, studiind-o, am fost pe loc trasnit de un fulger format dintr-o acumulare de sentimente anormale, nemaintalnite vreodata. Nu puteam asemana acest amalgam de trairi cu nimic din ceea ce simtisem eu vreodata in trecut. Acum era ceva mult prea diferit, iar eu nu puteam gasi niciun cuvant definitoriu pentru aceasta senzatie bizara.
Intr-un fel, imi cam testa nervii, aceast simtamant dat dracului.
Nu puteam suporta sa fiu in nestiinta de cauza, trebuia sa inteleg tot, fiecare lucru mic si neinsemnat. Aveam nevoie de motive si detalii. Imi era mult prra necesar sa aflu orice in legatura cu sentimentul asta zbuciumat ce mi-a dat fiori prin tot corpul.
Eram chiar disperat. Totusi, n-aveam sa-i arat acest lucru ei, acestei fete stupide ce este practic obligata sa intre in viata mea.
Din acest moment, o urasc! De-acum si pana la moarte! Jur!
Fata se apleca inspre mine, flamband indispusa un sir de cuvinte machiavelice:
- Vei regrema amarnic c-ai indraznit sa faci asa ceva. Imi vei simti mefistofelia, mi-o tranti ea macabru.
:)) Imi place, iar ultima propozitie e foarte tare, zau :]]
Un fic foarte interesant, intr-adevar. Imi place tare mult gandirea lui Sasuke. E asa intortocheata si foarte interesanta. E foarte interesant de altfel si felul in care narezi. Actiunea e la locul ei, decurge lin si frumos armonizandu-se foarte bine cu descrierea.
Ai avut, intr-adevar cateva-mai multe- greseli de tastare cam pe la mijlocul capitolului, insa sunt sigura ca din cauza neatentiei.
Capitolul e lung, lucru pentru care te felicit, se vede ca iti place ceea ce faci si asta e un lucru nemaipomenit. Bravo tie!
Titlul e interesant, el fiind motivul principal pentru care am decis sa-ti citesc ficul.
Acest prim capitol m-a atras mult de tot asa ca voi fi o cititoare fidela :P
Daca nu te deranjeaza, as vrea sa ma anunti si pe mine cand pui continuarea ;;)
Hmm... cred ca am spus destul momentan asa ca... ne citim la urmatorul capitol. Mult succes in continuare si multa imaginatie.
Te pup!
Superb,imi place cum Sakura este un personaj mai dur de data asta,continua te rog! Si multumesc ca l-ai bagat si pe Neji,o sa avem surpriza ca Sakura sa-si invite prietenele,TenTen si Hinata,pe acolo? Personal ,mereu mi s-a parut ca Ino s-ar potrivi mai bn cu Neji,nu stiu dc... Spor la scris,ne auzim! ;)

Edit: Incearca sa umplii randurile si sa mai adaugi poate cateva.
Va multumesc mult de tot pentru comentarii si ma bucur enorm de tare ca va place. Sper sa va place si capitolul 2, chiar daca nu este cine stie ce. Lectura placuta. Astept pareri!

Capitolul 2



- Sfarsitul neprogramat -



Din perspectiva Sakurei


- Sakura, te rog, nu reactiona asa.
Cat de mult mi-as dori ca in momentul asta sa il pot omori pe bosorul asta nenoricit ce indrazneste sa-si spuna tata. El nu ar putea sa-mi fie parinte nici intr-o mie de ani! Imbecil!
Nu ma intereseaza catusi de putin de faptul ca, din punct de vedere biologic, el imi este tata; n-am de gand sa il consider asa nici de-ar fi sa mor! El doar a donat spermatozoizii, nimic mai mult. Si-a dorit o aventura de-o noapte si s-a ales cu o femeie insarcinata. Nu e decat vina lui; putea sa previna asta. Totusi, nu ma plang – ma bucur ca totusi s-a intamplat asta – pentru ca dac a nu era asa, atunci eu nu m-as fi nascut. Si oricat de inutila ar putea fi viata mea, vreau sa traiesc.
Totusi, nu-mi pot recapata capmul. Pur si simplu simt o ura mult prea mare ce-mi izbucneste prin fiecare por, orice particica din piele emana aceasta furie necontrolata.
Dupa ce m-a dat dracului atunci cand m-am nascut, s-a gandit el sa apara acum in viata mea cu intentia de-a o ruina complet. Auzi la el, vrea sa ma cunoasca! De unde si pana unde aceasta dorinta brusca?
Si, cum mama nu are minte nici cat o jumatate de aluna, a cedat. Nu s-a chinui si ea putin mai mult sa ma tina langa ea. Aceata femeie enervanta ce mi-a dat viata chiar a acceptat ca eu sa particip la porcaria aia de program. Nu-mi vine sa cred! Mi-e pur si simplu imposibil!
Totusi, nu cred c-ar fi trebuit ca sa ma astept ca o mare vedeta a muzicii pop sa gandeasca indeajuns de mult. Singurul lucru care-l are in cap este corefragia pe care nu trebuie s-o uite pentru fiecare show. Atat de stupida, oh! Atat de stupida!
- Cum sa nu fac asa, cum? zbier eu cat ma tin plamanii. Spune-mi tu cum ar trebui sa-ti raspund cand tu ai fost de-a dreptul stupida si ai acceptat prostia asta de propunere a mosului! Ia, da-mi tu niste sugestii! Ii spun tot ceea ce gandesc.
Cateva lacrimi ii cad in graba pe obrajii plin cu fond de ten.
- Sakura, viata mea, stii ca n-am facut-o intentionat, se zmiorcaie ea dragastos. Doar ca n-am avut de ales; mi-a zis ca daca nu te duci, o sa mi te ia. Pentru tot deauna. Vei cunoaste oameni npoi, vei putea avea o familie ... una pe care eu nu ti-o pot oferi. Asta iti doresti?
- Of, mami, nu mai dramatiza atata, ii spun eu indiferenta.
Ea ofteaza, parca incercand sa-mi transmita cat de grava era de fapt situatia. Si eu, chiar daca nu voiam s-o arat, intelegeam perfect.
Am inghitit in sec.
- Nu vreau o familie noua, am soptit neuitandu-ma la mama; nu voiam sa-i arat ca ma afecteaza in vreun fel ceva.
Dar adevarul era ca nu mai puteam sa tin mult in mine toata aceasta duerere. Oricat de mult as fi urat-o eu pe vedeta ce era, tot o iubeam. Era singura persoana pentru care simteam aceasta dragoste, iar, aproape inevitabil, aveam s-o pierd. Simteam cum sufletul mi se rupe in doua, numai avand acest gand.
Nu puteam sa las asa ceva sa se intample, mi-am spus cu voinicie.
- Ei bine, il voi innebuni si sunt mai mult ca sigura ca nu va rezista nici macar trei zile cu mine. Ma va expedia acasa cat ai clipi.
- As vrea eu sa fie totul atat de usor. Dar nu este.
M-am strambat. Stiam prea bine ca asa era, mult mai greu decat as fi vrut. Nu este, clar, nicio cale de scapre. Nimic realizabil nu putea preveni dezastrul la care urma sa fiu supusa. Aveam sa fiu trimisa la acea nenorocita de scoala impreuna cu acei nenoriciti de derbedei peste doua zile. Era mult prea inevitabil acest fapt, iar eu nu mai puteam face nimic de data asta. Nu exista nicio cale de scapare.



Am inspirat adanc, apoi am intrat in biroul celui ce-a ajutat-o pe mama sa ma conceapa.
Eram mult prea iritata, iar nervii mei erau intinsi la maxim. Simteam c-o sa explodez in orice moment. Iar faptul ca in cateva secunda urma sa-i vad moaca de idiot a mosneagului nu-mi era catusi de putin de folos. Dimpotriva, o ciudata senzatie de criminalism ma incerca si imi puteam da seama de impulsul lugubru ce cu greu l-am oprit. Mai aveam putin si saream la gatul lui cu o dorinta funebra de a-i reteza capul de pe umeri. Mi-ar fi facut o asa placere divina sa-i vad mort, stand inert la picioarele mele, inconjurat de-o balta de range rosu. Atat de funerar!
Acidul verde din ochii mei mocnea intr-un hal pe care nu-l puteam descrie folosind cuvinte.
- Buna, am salutat eu timid, pe-un ton stins, numai pentru a nu ragni din toti rarunchii.
Langa usa, in partea stanga, se aflau trei tineri cu nistre mutre plictisite, ce pareau a fi mult prea indiferenti. Nu-mi prea placea de ei.
In special de unul ce parea a fi un adept al negrului, fiind din cap pana-n picioare infasurat in aceasta culoare. Ochii, parul, hainele, pantofii ... tot. Mai putin pielea, ce-o avea albicioasa, parca stralucitoare in lumina soarelui ce invada fara pic de jena incaperea. Tipul asta parea cel mai plin de sine dintre toti cei trei tipi. Probabil doar un papusel de plastic, mi-m zis neinteresata.
Ceilalti doi parea la fel de ingamfati si tampiti ca imitatia proasta de varianta masculina a unei papusi Barbie. Unul blond cu ochii albastri, iar altul saten cu ochii caprui. Astia pareau un pic mai normali, fara acel stil de ciudati pe care-l adoptasem papuselul.
Nimic care sa ma impresioneze, mi-am spus sictirita.
- Cum te cheama? ma interoga blondul.
M-am strambat.
Ma cam enerva curiozitatea lui. Pana la urma, de ce-l interesa? Oricum n-aveam sa devenim prieteni. Eu am aflu aici din obligatie, fac asta cu o sila de nedescris. Nu am venit ca sa ma imprietenesc cu toti drogatii si fraierii pe care-i voi intalni.
Mda, se pare ca echipa asta a noastra, de patru adolescenti, n-are sa fie una prea prietenoasa. Din contra, eu ii voi trata ca pe ultimele gunoaie, fara pic de mila. Aceste trei exemplare de gen masculin nu mertita sa ma comport cu el mai diferit decat as face-o cu niste himere.
Am sa-i transform, totodata, in niste specimene de nerecunoscut. Nu ca mi-ar placea sa fac asta, doar ca, de plictiseala, va trebui sa-mi gasesc pe cineva pe care sa enervez. Iar tampitetii astia trei parca mi-o cer pur si simplu. Am nevoie sa ma amuz pe seama lor intr-un mod unic, cum nu-si vor inchipui niciodata.
- Vei afla cand va fi cazul, idiotule! Si, ca fapt divers ti-o spun, tu nu ai dreptul sa-mi vorbesti mie asa. Ai inteles?! i-am replicat eu intr-un sfarstit baiatului.
M-am apropiat de ei cu pasi hotarati, pasind apasat pe parchetul prafuit.
- Ar trebui sa nu va puneti prea rau cu mine, i-am avertizat eu cu o voce fioroasa.
Papuselul de plastic mi-a zambit ironic. Stupid gest.
- Si ce-ai sa ne faci, daca nu vrem, daca ... refuzam? A intrebat el sigur pe prersoana lui, uitandu-se ciudat la mine. Parea ca ma studia indeaproape.
Am oftat plictisita.
M-am aplecat inspre el, flamband indispusa un sir de cuvinte machiavelice:
- Vei regreta amarnic c-ai indraznit sa faci asa ceva. Imi vei simti mefistofelia, i-am trantit-o eu macabru, cat am putut de sinistru.
Apoi mi-am asternut un zambet strengar pe fata, indreptandu-ma spre bosorogul ce ne privea stupefiat.
Nu a reactionat in niciun fel papuselul. Chiar a parut foarte neinteresat de avertismentul pe care i l-am dat. Pai, daca nu-i pasa, am sa il fac sa regrete oricum. Asa, pentru satisfactia personala, ca vreau eu sa-l enervez.
- Tu, mosulica, m-am adresat asa-zisului meu tatic, ai ceva de baut pe aici?
Ma privi nervos. Asa il vreau, scos din minti.
I-am zambit satiric, apoi m-am repezit spre biroul mare, din lemn de cires, ce sedea frumos langa fereastra. M-m asezat pe scaun si mi-am urcat picioarele cu nonsalanta pe suprafata lucioasa. Voiam sa-l aduc la disperare, daca s-ar putea.
- Fata mea, nu-mi mai spune asa, incerca el sa-mi vorbeasca cu calm. Nu-i prea reusi.
M-am incruntat, fara sa-mi misc nici macar un deget, in schimb.
- Nici tu sa nu-mi mai spui asa, ai inteles? Acum, hai mai repede, zi, ai vreo racoritoare prin biroul asta?
- Este un shake de ciocolata in frigider. Poti sa-l iei tu daca vrei, isi dadu el ochii peste cap.
Am incercat sa-i ignor atitudinea asta falsa, de om bun si m-am dus repede sa iau shake-ul. Avea un capac si un pai; le-am scos.
In timp ce sorbeam incet din racoritoarea dulce, m-am indreptat catre cei trei masculi din camera. Toti ma priveau analitici.
Totusi, eu n-am mai stat pe ganduri si i-am turnat papuselului shake-ul in cap. Fara pic de jena; nicio rusine. Acum arata chiar hilar, cu tot acel lichid ciocolatiu ce-i curgea din par, scurgandu-i-se pe haine, picurand incet pe parchet. Imi placea sa-l vad asa.
Iar expresia agasata pe care-o capatase fata lui era nepretuita! Numai cand il priveam simteam cum inima-mi tresalta de bucurie. Ii distrusesem aspectul si eram tare mandra de asta. Chiar daca, teoretic, nu-i facusem mai nimic. Asta era doar o mica, foarte mica, chestiuta cu care l-as putea rasplati pentru atitudinea lui.
Acum ma simteam un pic mai bine. Doar un pic. Pentru ca ii facusem asta papuselului de plastic. Orgoliul meu era satisfacut; dar doar pe jumatate.
- Ar trebui sa iei in seama ceea ce zic, i-am spus ducandu-ma spre usa. Asta a fost un cadou din partea mea.
Prietenii brunetului incepura sa rada, iar directorul ramasese incremenit. Imi placea sa-l vad asa, neputincios si slab, nedescurcandu-se cu niste simpli adolescenti rebeli. Sau poate eram doar eu cea care nu putea fi controlata; nu stiu.
- Apropo, maine la ora sase si jumatate dimineata ne vedem in curtea liceului. Sa nu intarziati si sa nu care cumva sa ii vina vreunuia dintre voi ideea de-a nu va arata. Va asteapta o dulce si draguta surpriza, le-am zambit eu caustic, cat am putut de pamfletar, apoi am plecat din locul acela infectat cu prostie.



Zece minute mai tarziu ma aflam pe o banca din curtea liceului asta stupid. Ma simteam ca si cum as fi fost inconjurata de toate bacterile existente, prinsa in ceva dezgustator. Adevarat este faptul ca in aceasta scoala nu observasem decat papusele fara persoanalitate, fr*ieri fara viata, tocilari fara tupeu si alte fetiscane fara pic de creier. Nimic interesant.
Ma cam infioara ca trebuia sa astept aici pana venea mama de la concertul ei stupid. Nu aveam chef nici sa ma duc altundeva pentru ca, sincer, habar n-aveam unde. Asa ca am ales sa imi omor timpul pe o banca, la umbra unui copac batran, handicapand de plictiseala cronica. Absolut magnific!
Ce mi-as putea dori mai mult? m-am intrebat sarcastica.
Fara sa-mi dau seama ma afundasem printre ganduri si, cu o ciuda extrema, imi fixasem mintea pe stupida discutie pe care o avusesem cu mamicuta mea scumpa si draga ieri.
Eram tare nervoasa pe mine insami pentru ca aproape ca ii vorbisem frumos. Nu suportam sa fac asta pentru ca adoram mult prea mult s-o scot din sartite purtandu-ma urat cu ea. Da, imi placea sa fiu rea, chiar foarte mult.
- Pe tine te cautam! Tu esti fata vedetei, nu? ma trezi vocea papuselului ipocrit din meditat.
M-am prefacut ca nu-l aud. Nu aveam niciun motiv sa-i raspund.
- Jiraya ne-a spus, asa ca, hai, vorbeste, fetito! zbiera e brunetul apucandu-ma brutal de bratul drept, obligandu-ma practic sa ma ridic de pe banca pe care stateam atat de comod.
- Ei ... ea nu-i chiar asa o vedeta, totusi, eu sunt aceea ... Daca voiai sa afli despre vreun casting sau sa-mi cer bilete la vreun concert, i-ati adio. Nu fac rost de autografele celebritatilor. Dispari! Ii zic, impingandu-l cat mai departe de mine.
Dar baietasul are curajul sa isi lipeasca mana de incheietura mea, tragandu-ma inapoi.
- Nu am venit sa iti cer niciun autograf! Vreau sa te informez ca, de acum inainte, noi doi am intrat in razboi. M-ai auzit?!
M-am strambat nervoasa la el.
Chiar crede c-ar avea o sansa impotriva mea? Doamne, ce-o sa mai regrete aceasta amenintare! Abia astept sa-l vad cum imi va cadea la picioare, implorandu-ma in orice mopd posibil sa nu-i mai fac viata un calvar. O sa fie tare distractiv!
- Cine te crezi? Lacusta-verde care ia toate deciziile? Cred ca ti-ai uitat antenutele, scumpule, ii spun, apoi dau sa plec, dar ma intalnesc cu celilalti cretini ce apartin tagmei papuselului.
- Te-am avertizat! Spune impunator, facand un gest specific cu genetul.
M-am uitatat la el cu dezgust. L-am analizat din cap pana-n picioare.
- Creierul ti-a fost cumva afectat din cauza muschilor? Iti cam lipseste o doaga, nu crezi?
Se incrunta, parand ca nu intelege despre ce vorbesc.
- Bine, iti voi explica pe limba ta, ca la idioti.
Isi dadu ochii peste cap. Am facut si eu eacelasi gest.
- Cred ca iti fileaza o lampa. De ce nu te duci tu frumusel la doctor?
- Hai, fatuca, termina. Nu cred c-ai vrea sa ma vezi vreodata furios, asa ca, ti-as sugera sa incetezi cu replicice destepte.
- Mai bine-ai pleca, papusel idiot ce esti!
- Eu inca am ore, am de gand sa raman.Tu cred c-ar trebui sa dispari. Am de gand sa raman.
Perfect. Deja incep sa-l schimb. In loc sa plece el, doar din cauza amndriei, ramane la ore. Deci, se pare, am gasit o metoda buna de-al opri sa chiuleasca.
- Bine, fa ce vrei!
Si am plecat. Naiba sa-l ia pe pustiul asta! Ma enerveaza peste masura cu comportamentul lui atat de impertinent. Si felul ala sictirit de-a vorbi; parc-ar fi tot timpul absent cand rosteste un cuvant. Doamne! Cred ca asta este cel mai mare dusman al meu, din clipa asta. Incep sa-l cam urasc, ceea ce nu pot sa zic ca ma deranjeza, doar ca ... nu stiu, n-am chef de el. Pur si simplu mi-e mult prea exagerat de antipatic.
- Aici chiar nu este niciun istet? m-am intrebat cu voce tare, exasperata de idiotimea din jurul meu.
Oh, la naiba, cat imi place!:]] Sakura asta e asa diabolica:]] Hmm... habar n-are ea ca un istet a stat chiar in fata ei :]]
Imi place felul ei de a fi si imi plac deasemenea replicile pline de ironie pe care le da. Mi-a fost imposibil sa nu rad la unele pasaje.
Capitolul asta... daca n-as fi stiut, as fi zis ca nu e scris de aceeasi persoana. I mean, amandoi au o minte complexa, insa sunt destul de diferiti prin felul in care gandesc, chiar daca in anumite privinte au aceeasi parere.
Recunosc faptul ca, intr-o oarecare masura, m-ai surprins. Adica, ma asteptam ca Saku sa fie o fire mai introvertita si sa aiba aerul unei fete cuminti. Mi-ai depasit toate asteptarile asa ca te felicit. Esti foarte buna in ceea ce faci.
Presimt, defapt sunt convinsa, ca "razboiul" acesta dintre ei va fi unul foarte interesant si deasemenea ca va avea un efect pozitiv fata de amandoi.
Inca am observat cateva greseli, insa... ce conteaza?! Ceea ce faci tu aici este foarte frumos, asa ca trecem cu vederea.
See ya!!
Titlul mi-a atras atentia, dar nu intr-un fel pozitiv. "Paradoxul indragostirii" suna cam ciudat, nu cred ca indragostirii e cel mai bun termen, mai ales ca suna la fel ca majoritatea titlurilor de ficuri Sasu-Saku deja expirate. Eu zic sa te mai gandesti la el, mai ales ca ai potential. Din cauza lui si a primelor randuri era sa renunt sa mai citesc. Ideea e super-folosita, personalitatile lor la fel, doar ca felul in care ai scris face ca aceste lucruri sa nu fie deranjante. Chiar daca nu e cel mai "artistic" fic pe care l-am citit, modurile de expunere sunt folosite bine, in cantitati potrivite, fara sa faci din personajele tale protagonistii unei mega-drame. E o poveste despre doi adolescenti, dragoste, ura, bla, bla; nu e nevoie sa ii faci niste super filosofi cu o viata interioara complicata.
Mai pe scurt, ai facut bine. Stilul textului se potriveste cu povestea pe care o spui. Am doar doua sfaturi mici. Incearca sa faci cu asezarea textului cum ai facut la primul capitol, titlul centrat, scos in evidenta. Daca prezinti un continut frumos intr-o forma armonioasa o sa ii dai si mai multa valoare. Si inca un lucru important este originalitatea, incearca sa faci personajele sa treaca prin niste intamplari deosebite, si sa faci transformarea lor intr-un mod nou. Chiar daca ai scris bine, momentan pot deduce incotro se indreapta ficul caci au fost destule de genul acesta pe aici. Nu este prea greu si sunt sigura ca te poti ocupa de asta.
Bafta!
hey,
Am sa fiu sincera - nu prea citesc eu ficu-ri sasusaku pentru ca nu sunt cea mai mare fana a lui Sasuke, dar ... ficul asta e extraordinar
Imi place ideea e originala, dar cel mai mult imi place modul in care expui intamplarile. Este accesibil, veridic ( adica din perspectiva a unui golanas- vocabular de golanas - perfect) si poate cel mai tare e faptul ca stii sa dai cateva note ce sa ridice ficul la alt nivel. Rar am gasit persoane care sa stie ce inseamna saturnaliile , ce mai sa folosesca termenul cum trebuie! Felicitari!
Astept sa ma uimesti in continuare!