Adesea ma intrebam acest lucru,cautand dincolo de falsele scenarii care ni se atribuie de mici copii.
Oare nu percepem doar umbrele adevarului si nu lumina in esenta ei?
Pentru ca suntem la Cafenea, va zic dinainte: daca faceti topic de certuri aici, ma supar. Limitati-va la expus opinii, mai ales ca e vorba despre un lucru propriu fiecaruia.
Scopul existentei mele momentan e sa trollez lumea.
Scopul existentei mele este sa fiu mai mult decat o bucata de puzzle, mai mult decat o cifra statistica, mai mult decat omul care isi pune aceste intrebari.
Scopul meu este sa-mi dau seama de unde provin aceste intrebari si sa-mi raspund la 3 intrebari fundamentale...cine sunt, de unde vin si incotro ma indrept.
^ Asta este un scop cat se poate de universal in ceea ce priveste omenirea. Putin cam prea extins in instinct pentru a fii doar atat.
Scopul existentei mele? Sa fiu umana, dar sa fiu un om moral, poate nu mereu bun, dar idealist, pasionat, implinit, care iubeste si este iubit, care nu inceteaza sa descopere, sa exploreze si sa cerceteze, sa isi hraneasca foamea de cunoastere si sa o imparta cu ceilalti.
And maybe from time to time turn people who piss me off into human torches.
hey... buna...pai....cand citesc intrebarea ta "Care este scopul existentei tale?" serios ,suna ca si cum ai intreba "Dc existi?"...Eu una cred ca cu toti avem un scop pt care existam pe lume....cum ar fi sa ne incercam sentimentele,sa iubim,sa invatam,sa inventam,sa ajutam,sa exploram,sa descoperim si ba chiar sa schimbe lumea si muuuuulte altele....toti au un scop pentru care exista pe lume doar ca trebuie sa si-l descopere ....
Ingeratul nu implica prea multa filosofie,totusi scopul existentei fiecarui individ ar trebui sa dea de gandit.
@yue-chan "cred ca cu toti avem un scop pt care existam pe lume....cum ar fi sa ne incercam sentimentele,sa iubim,sa invatam,sa inventam,sa ajutam,sa exploram,sa descoperim si ba chiar sa schimbe lumea si muuuuulte altele....toti au un scop pentru care exista pe lume doar ca trebuie sa si-l descopere" dar pentru ce toate acestea,care este scopul?practic din ce ai spus viata pe Pamant este o scoala,dar pentru ce anume ne pregateste?
Nimic personal in tot ce ati scris, mai putin @Syryus. Not that it's a bad thing.
Nu cred ca am aparut cu un scop. Cu siguranta nu ceva mai divin decat dorinta parintilor mei de a avea un copil. Asa ca scopul mi-l fac singur. Si in momentul de fata este sa evit complicatiile pe cat de mult se poate. Viata trebuie traita si sa te opresti in detalii inseamna sa pierzi timp. Astept insa momentul cand nemurirea va deveni un scop viabil
Poi....sincera?....habar n-am ce vroiam sa spun atunci....gandurile si sentimentele mele sunt atat de incalcite in momentul de fata incat nici eu nu mai stiu....nu stiu cum sa iti raspund la aceea ce ai spus tu: "Dar pentru ce toate acestea,care este scopul?practic din ce ai spus viata pe pamant este o scoala,dar pentru ce anume ne pregateste ?"....incerc....
Nu este ca o scoala....adica nu stiu...este?....hmmmm cred ca pentru...moarte?...
Mda...eu ma intreb uneori dc exist....care este scopul existentei mele defapt...si...presupun cred ca ar trebui sa aflam asta noi singuri...nu?
Cam asta era scopul topicului meu,sa vad daca omul incepe sa cugete asupra naturii sale,daca descopra o alta menire inafara de a manca,job,familie,iar in final moare.
Dua~ Scopul vietii mele este sa fii o pustnica si o retrasa * even if now I'm "talking" with all people that you'll read this post -.- *. Sincer, scopul vietii mele este sa meditez. Sa vorbesc singura, sa ma ploua tot timpul, sa scriu, sa citesc, sa bolborosesc melodii, sa invat chineza si sa zbor. Dar nu se intampla, asa ca sunt... scopless? Yeah, romana combinata cu engleza suna al naibii de ciudat.
Eu nu cred in destin, asta e clar, dar scopul... poate toti avem unul, dar nu ma gandesc la el. Traiesc ziua de azi asa cum doresc sau asa cum pot (chiar daca tot ce fac de obicei este sa stau in fata calculatorului si sa imi irosesc ore importante din viata).
Dorinta mea e sa ajut toti oamenii. Poate scopul meu e sa ajut un anumit numar de oameni sau sa schimb viata cuiva, cine stie. Eu doar traiesc asa cum simt ca e nevoie (sau poate nici chiar asa, fiindca ar fi rau atunci).
Nu imi place sa imi pun multe intrebari care nu isi vor gasi raspunsul.
Omul e asa cum e, iar omul se naste cu un scop, presupun, dar isi poate alege si altele. Totul depinde de noi.
Scopul vietii mele?
Multi m-au intrebat asta acum cativa ani si am putut sa dau decat raspunsuri naive, insignifiante.
Nu spun ca acum sunt o cunoscatoare, insa m-am schimbat.
Eu consider ca scopul este fixat chiar de noi, inconstient, ajutat de destin/soarta.
Scopul vietii mele este de a ma vindeca pe toate planurile (fizic, psihologic, spiritual, etc), de a scapa de frici incontrolabile, de a ma debarasa de toate lucrurile preconcepute de familie si societate si cel mai important de a deveni eu.
Prin "Eu" ma refer la impacarea cu mine, puterea de a ma iubii respecta si intelege, de a fi fericita cu mine, rezultand astfel o existenta echilibrata cu cei din jur.
Cam atat pentru moment
Scopul existentei mele nu il pot sti cu adevarat, poate doar Creatorul, "Marele Arhitect", cum i se spune in unele culturi, il stie. Insa pot crede ca scopul existentei mele este sa invat: de la oameni, de la natura, de la tot. Sa calatoresc, sa ii dau numelui meu un renume si sa servesc drept un bun exemplu. Cand voi fi batrana, vreau sa ma uit inapoi si sa zambesc spunandu-mi "Da, am facut ceva cu viata mea" .
Pai...scopul existentei mele ar fi sa incerc sa fiu o pata de culoare in acest tablou alb-negru denumit viata.Scopul meu ar fi acela de a sa ma ridica de cate ori cad si sa privesc inainte zambind,acela de a fi doar eu insami fara sa imi pese ce spun altii si de cea ce se asteapta de la mine ,acela de a imi alege propriul trecut,prezent si viitor dupa cum dicteaza inima.Scopul existentei mele este acela de a incerca sa conduc timpul si nu el pe mine,acela de a picta aerul,de a lupta cu marile,de a uda focul fara sa se stinga,de a lupta cu vantul si de a crede in posbilitatea imposibilului.Cam asta cred ca este scopul existentei mele:sa visez si sa incerc . As dori ca atunci cand voi trage o linie sa pot spune ca nu regret nimic si ca mi-am trait cu adevarat viata, ca m-am bucurat de fiecare zi ca si cum ar fi ultima .
Umm, nu cred ca am un scop anume, poate doar sa fac umbra pamantului. E adevarat, fiecare sa afla aici pentru ceva, dar momentan nu-mi bat dovleacul ca si asa e numai terci in el. O sa-mi dau seama pentru ce ma aflu aici la momentul potrivit, iar cand vine, vine, si daca nu va veni, asta e.
Eu zic atat: majoritatea n-ar fi in stare sa zica ce ar vrea sa manance maine, daramite ce scop au in viata.
Ai dreptate,dar daca as avea un scop in viata,as putea totusi sa-l modelez{nu sa-l prezic,fiindca nu am cum}(dar sa-mi fac o idee cum ar putea fii),fiindca nu se stie cand te calca o masina si zici "Bye Bye World".Asta e parerea mea,cum am mai scris undeva{pe alt site}:Avem gandiri diferite,suntem oameni...nu suntem conectati la acelasi "cablu" {daca pot sa zic asa} care sa ne transmita tuturor ideile,sentimentele,gandurile noastre.
As vrea sa cred ca am un scop grandios in viata, un drum numai al meu, asezat in fata mea inca de la nastere pe care sa-l parcurg si care sa ma duca spre diferite culmi si experiente unice, schimband si alte destine de-a lungul acestuia, dar cateodata stau sa ma intreb daca nu cumva ma pacalesc singur crezand in ceva atat de pueril, vrednic de o poveste de adormit copiii.
Eu am avut parte de cel putin 2-3 momente critice in viata mea in care sansele erau mai mari sa dau ortul popii decat sa mai fiu aici citindu-mi randurile pe care le scriu in acest moment, atat de dificile incat pentru mine depasirea acestora a reprezentat un miracol, o dovada in plus ca intr-adevar Dumnezeu exista si ca poate are ceva planuri cu mine de nu m-a lasat sa parasesc scena lumii de timpuriu. Dar anii au trecut si nu pot spune ca am facut ceva memorabil sau demn de notat cu viata mea, ba din contra ma simt destul de mediocru cateodata si dezamagit de realizarile personale si profesionale de pana acum.
Prin urmare in acest moment ma cam indoiesc ca am un scop fix in viata decat acela, asa cum spunea cineva mai sus, de a face umbra pamantului pentru inca ceva vreme sau a plati taxele la stat...ehh, macar contribui la atenuarea incalzirii Globale si la pensiile batranilor . Desigur, inca sunt tanar, nu se stie ce se poate intampla maine, dar peste 5-10 ani cand poate lucrurile vor lua o turnura neasteptata pentru mine si voi fi un alt om. Eu pot numai sa sper, insa pana la urma trebuie sa fim constienti cu totii ca degeaba ai un drum maret predestinat, daca tu nu iti dai silinta sa-l si parcurgi, indiferent de obstacolele si dificultatile ce se vor ivi de-a lungul lui.....pana la urma tot de vointa noastra depinde .
Hmmm, deep. Cred ca aici o sa fiu egoista pentru ca asa ma simt in acest moment si o sa zic asa: sa ajung pe la 70 de ani, sa ma uit in urma si sa imi aprob alegerile. Nu stiu daca o sa traiesc sapte decenii, nu stiu daca voi fi in stare sa o fac dar pe parcursul vietii pe care o am, vreau sa trec de la un nivel la altul. Vreau sa fiu multumita de mine pentru ca asta e cel mai important. Vreau sa imi permit sa gresesc si sa incerc din nou, sa reusesc sa ma ridic, sa invat mereu ceva nou. Aici nici nu vorbesc de o limba noua or anything like that. Cariera e una dar scopul meu e sa ma imbunatatesc atat de mult cat pot si sa incerc sa o fac mai mult decat mi-am propus la inceput. Nu stiu cum sa o spun altfel ca sa fiu inteleasa. Inauntrul meu, in mintea mea stiu exact ce vreau, cat de ciudata e viata, cat de mult incercam, cat suferim si cat de mare e diferenta ce apare sau deja exista intre noi. Am idealuri, am anumite limite peste care voi trece, cred in anumite lucruri si urmez anumite reguli pe care eu mi le-am impus. Existenta nu e egala, nu e corecta. Tocmai de aceea, daca reusesti sa ramai in picioare mai mult decat te tarasti, ai reusit.
Consider ca scopul meu in viata e de a ajuta pe cei din jurul meu si pe cei ce au nevoie, de obicei ma pun in mod inconstient pe locul 2, insa atunci cand ajut pe cineva simt o multumire in sinea mea, nu are cum sa fie ceva rau, nu ?
Scopul existentei este un lucru nedefinit care difera din fiecare punct de vedere. Pentru unii este sa aibe copii cu sutele, pentru altii este sa se vada manageri in nu stiu ce companii sau chestii de genul. Eu unul pot spune ca scopul vietii mele este acela de a fi remarcat de cat mai multe persoane si sa ajung ceva in genul lui Alexandru Ioan Cuza sau alti domnitori. Pe scurt sa fiu tinut minte multi ani de acum inainte si toata lumea sa stie ca eu am facut acel lucru remarcabil si nimeni altcineva.
Anyway cred ca v-am stresat si plictisit cu chestia asta asa ca va las sa va vedeti in continuare de treaba
Scopul meu e sa gasesc o cale sa-mi castig existenta facand ceea ce-mi place. Dar inainte de scopul asta, scopul e sa-mi dau seama ce-mi place cel mai mult din toate cate-mi place sa fac. Si dupa asta, daca raspunsul e unul care implica multa interactiune cu oamenii, scopul urmator ar fi sa gasesc o cale sa impac introvertita din mine cu probabilitatea de a intalni si lucra cu oameni mai f*cked up decat sunt eu, fara sa ajung sa-i dispretuiesc sau sa detest ceea ce am decis sa fac. Si acum ca am asternut virtual toate astea, imi dau seama ca mai am un scop, poate cel mai esential dintre toate, acela de a ma echilibra.
Cred ca scopul existentei mele este sa ajung un om bun. In asta se incadreaza tot ce se poate de la dezvoltarea talentelor persoale, lepadarea de rau, frustrari, prejudecati, etc, invatarea moralei, virturii, etc, si cautarea pacii, cercetarea, obervarea, cautarea intelepciunii, iubirii curate, a ceea ce inseamna sa fi un om adevarat.
Scopul existentei mele este... existenta mea nu are niciun scop (cine zice ca a gasit scopul existentei e un ins fericit, majoritatea insa nu cred ca au ajuns la performanta asta... desi sper spre binele vostru personal sa aveti norocul acesta)... asadar si prin urmare si deci scopul existentei mele se rezuma la a cauta acele chestii care-mi fac placere si sa le pun in practica rand pe rand pana o sa fiu suficient de batran sa nu mai am asteptari... si... sa ma retrag.
Nu se poate raspunde la intrebarea asta pentru ca adevaratul scop al omului e sa traiasca si sa caute raspunsuri la intrebarile pe care nu le cunoaste. Nu se stie cand murim, poti muri peste zece ani sau peste cateva minute.
Important e sa-ti intelegi existenta si asta poti sa o faci doar punandu-ti intrebari. Multe intrebari. Ca orice om, mi-am pus si eu intrebarea asta dar imi este imposibil sa gasesc un raspuns. Poate o sa-mi dau seama de raspuns, dar nu acum, la cincisprezece ani.