Disclaimer:Nu detin nici un personaj(inafara de cele create de mine) ce apartin lui Masashi Kishimoto din anime-ul/manga-ul Naruto si nu fac profit de pe urma acestor personaje/intamplari.
Varsta minima: Discutabila, as spune +16 (daca va fi si mai mult, voi pune atentionare)
Gen: Viata de liceu, drama, romance, comedy. (cate putin din fiecare)
Limba: Romana
Observatii cu privire la continut: Replici picante, poate si cateva intamplari ecchi... ma mai gandesc
.
Tipul de comentariu solicitat: Simpla.
Hellow, guys! Odata cu intrarea in anul nou va urez si doresc tuturor doar intamplari fericite si ca dorintele voastre sa devina realitate. Meh, uni de aici ma cunosc, alti nu -no problem! Cei care ma stiu probabil sunt obisnuiti cu mine si ideile mele traznite. Ih. Sper sa va faca placere sa cititi povestea aceasta si sa va exprimati parerile -bune, rele chiar nu conteaza!- Eh aici se sfarseste palavrageala si fara alte cuvinte va prezint:
Farame de cuvinte plutesc in mintea-mi confuza, precum petalele ciresilor cazute, ce imbratiseaza apa transparenta, curgatoare. Sentimente straine ma acapareaza in propriile gheare invizibile, insa acestea nu ma chinuie, ci imi alina sufletul tulburat din cauza celor vazute. Sunt intr-adevar un muritor demn sa vad atatea? Intrebarea inevitabila sosise, dar raspunsul nu. Acesta preferase sa se ascunda dupa miile de copaci frumosi ce mi se aratau. Natura era uimitoare din toate punctele de vedere. Mi-as dori sa pot ramane prizonierul ei, auzul sa-mi fie incantat de sursurul raurilor, iar vazul sa-mi fie minunat de toate cele in timp ce trupul deja maturizat sa se odihneasca pe iarba verzuie. Pot? Chiar pot sa raman aici? Intr-o lume diferita, linistita, fermecatoare si linistitoare. Chiar pot?...
- Sasuke Uchiha! urletul profesoarei ma obliga sa parasesc taramul viselor si sa revin cu picioarele pe pamant. Ora mea e intr-atat de plictisitoare ca sa-ti provoace somnul? Hm? continua sa ma enerveze in timp ce privirea rosiatica nu prevestea nimic bun. Daca ar fi fost sa-i raspund sincer, raspunsul evident ar fi "da", insa obligat de circumstante m-am vazut nevoit sa reformulez.
- Defapt doamna profesoara-
- Scuzele tale mai pot astepta, Uchiha. Mi se adresa pe un ton dur, trecand de la o victima la alta. Haruno Sakura! Asta e valabil si pentru tine. Trezirea! Striga aceasta enervata, zgaltaind-o usor pe rozalia care mai avea putin si incepea sa sforaie. Inabusindu-mi un chicot si anticipand reactia "fiarei" m-am decis sa urmaresc in continuare scena, deoarece devenea distractiv. Haruno Sakura, eleva proaspat transferata poreclita drept "fiara". Aceasta faptura aparent plapanda si lipsita de aparare e mai periculoasa decat orice fata. Indiferenta si rece precum un ghetar, ea continua sa se zbata pentru ca din spusele ei "intotdeauna este loc de mai bine". Personal o stiu de cand era mica sau nu. Am fost de asemenea impreuna in clasele primare, eu, ea si inca alti cativa din clasa, de restul alegandu-se praful. Sunetul slab al unui marait imi alunga gandurile departe, reusind sa revin in prezent. Oho! Scena se incingea.
- Doamna Beniko, ma scuzati pentru lipsa de maniere de care dau dovada acum, insa sincer vorbind, ora dumneavoastra este de-a dreptul plictisitoare! sunt si destul de obosita, asa ca va rog frumos, lasati-ma sa imi continui somnul. Bine? Intreba aceasta dupa explicatia data, lasandu-si capul sprijinit de banca in incercarea de a-si continua "activitatea", fara ca macar sa astepte raspunsul profesoarei.
In dorinta de a-mi opri rasul mi-am asezat mainile in jurul abdomenului. Fara rezultat insa. Doar urmarind fetele tolomacilor din clasa si lasandu-mi rasetele sa-mi paraseasca lacasul umed ma simteam bine. In schimb, doamna Beniko nu era pe atat de fericita ca mine, deoarece ne anuntase de detentie. O detentie la care bineinteles, nimeni nu va fi prezent.
- Asculta aici Uchiha si asculta-ma bine! Daca nici de data asta nu vi la detentie o sa anunt directorul si nu cred ca o sa fie incantat. Pana acum am tacut dar-
Brusc usa de la intrare facu un contact destul de neplacut cu peretele, practic provocandu-ne sa ne mutam atentia asupra ei. Dupa cum ma si asteptam, salvat de blond. Ar trebui sa-i prezint multumirile mele idiotului, candva. Poate. Ma mai gandesc.
- Uzumaki Naruto?! Ai idee cat este ceasul? Din nou victima se schimba, astfel ca scapam de cuvintele ei enervante si teoria cum ca "daca nu vi la detentie patesti aia... si aia". Mda. Doamna Beniko nu se schimba niciodata, asa cum nici ridurile ei nu or s-o faca.
- Sincer? Nu. Mi-am pierdut ceasul saptamana trecuta... probabil ca in parc. Constata blondul, privind-o intrebator pe aceasta.
Idiotul liceului si cel mai bun prieten al meu. Uzumaki Naruto. Probabil si cel mai lipsit de griji din toata lumea. Tipul vesel ce te bine dispune si salveaza din situatiile de genu'. Daca ar fi sa-l compar cu ceva, acela sigur ar fi un clovn imbracat normal. Am lasat un chicot sa evadeze din cauza acelor ganduri.
- Gata! M-am saturat pana peste cap de voi. Sa va prind ca nu veniti la detentie, ca e vai si-amar! Striga profesoara strangandu-si lucrurile in graba, parasindu-ne pe urma. Cum era de asteptat zarva se crease deja, colegi indreptandu-se spre curte. Asta era o chestie normala ce avea loc de doua ori pe saptamana, minim. Deoarece doamna Beniko nu ne suporta, gasea orice scuza ca sa plece. Eu nu eram contra! Ba chiar speram la asta in fiecare ora de matematica pe care-o tinea. Uneori aveam si vise ciudate in care era asaltata de extraterestri sau lovita de o masina ori calcata in "picioare" de un meteorit imatur. Meteorit imatur? Hm? Inca un nonsens.
Lasandu-mi barbia sprijinita de mana dreapta, atentia mi-a fost captata de cer. Astazi era lipsit de nori, din ce motiv nu stiu, insa parea al naibii de senin, de frumos. Indeajuns de incredibil incat sa-mi doresc sa-l ating. Dar la ce ma gandesc iar? Nu am aripi pentru a zbura si nici nu voi avea parte de unele vreodata. Da. Chiar nu voi avea parte de ele niciodata... si asta-mi aminteste de spusele cuiva. "Niciodata sa nu spui niciodata". Stai asa! Astea nu cumva Sakura-chan mi le-a spus? Ma intreb, mutandu-mi privirea neagra asupra fapturei cu par roz-bombon. Acum parea linistita precum un bebelas.
- Sasuke-kun? Numele mi-a pasit pe buzele micute, parasindu-le la fel de rapid, incantandu-mi urechile cu sunetul melodic.
- D-da? Trezit din transa, probabil m-am si balbait. Eh, oricui i se intampla.
- De ce te holbezi la mine? Ma intreba ridicandu-se si asezandu-se pe banca, privindu-ma intrebator. Ah, ochii aceia verzui nu au incetat sa ma fascineze in nici o secunda. Verdele intens ma atragea oarecum mai aproape de faptura, in dorinta de a-i cerceta. Ma fascinau, ma luminau de-a dreptul. Erau incredibili, profunzi. Ii doream cu toata fiinta mea.
- Sasuke-kun? Repete aceasta lasandu-ma sa observ miscarea buzelor sale micute. Buze fara nici un defect. Perfecte. Dar ce naiba aveam?
- Ahh-aaa-aa, pai ma intrebam daca mergi la detentie. Cuvinte negandite mi-au parasit lacasul, amuzand-o pe fiinta dinaintea ochiilor mei negri. Idiot. Idiot. Idiot. De ce comportamentul meu de „bad boy” dispare tocmai in momentul asta? Defapt nu doar acum, ci mai mereu. Pare ca se ascunde de fata asta frumoasa si misterioasa. Totusi, tot nu pot sa ma inteleg in momentul de fata. Ma amuz cand vine vorba de ea? Ii vreau ochii cu toata fiinta mea? Buze perfecte? Intrebari fara rost. Asezandu-mi mainile in parul negru, am tras usor de cateva fire sperand sa revin la loc.
- Hmmm. Mai degraba m-as duce intr-un local sa-mi fac plinul. Oh! Sasuke-kun. Nu-mi spune ca tu chiar mergi la detentie! Vocea ei de fecioara reusea sa-mi incante auzul mereu. Nu intelegeam cum era asta posibil, insa realizandu-i spusele am ripostat.
- Eu? Detentie? Beniko viseaza frumos daca se gandeste c-o sa merg.
- Ma gandeam eu. Playboy-ul liceului nu se supune regulilor deloc. Am incuviintat usor din cap, terminand astfel discutia.
In rest orele au trecut in zbor pe langa noi, lasandu-ne sa visam cu ochii deschisi pe durata lor, continuand sa enervam profesorii pana la refuz. Asta era o zi obisnuita din viata de liceu pe care-o adoram. Mai putin materiile. Am continuat sa ma gandesc la discutia mea si a Sakurei, a buzelor sale si a privirii verzui, refuzand sa fiu deranjat de cineva. Pauzele de asemenea mi le-am petrecut in sala de curs, mai putin cea de masa. De obicei prefer sa merg pe acoperis si sa-mi hranesc stomacelul acolo, admirand norii pufosi, insa astazi am mers la cantina ca toti ceilalti. Motivul nu-l cunosc, dar cert e ca nu m-am dus pe acoperis azi. Cum spuneam orele au trecut repede, astfel ca aflandu-ma in pragul portii liceului cu privirea-mi pierduta in ploaie, asteptam ceva anume. Poate. Nici macar eu nu stiam ce, sigur. Minteam. Imi doream s-o mai vad odata inainte sa plec acasa. Inca odata si puteam sa ma duc linistit. Eh, m-am cam inselat si in privinta vremii.
- Sasuke-kun? Gandurile mi-au fost intrerupte si fiinta dorita mi-a aparut in cale.
Telepatie? Exista? M-as inchina chiar acum daca ar fi adevarat.
- Hm?
- Orele s-au terminat. Ce cauti aici? Intreba nestiutoare, arcuindu-si o spranceana. In momentul asta sigur ma intrebam multe, dar o observam doar pe ea. Eram constient de privirile atintite asupra noastra, fie de fapturi mici fie ele din partea oamenilor, nu-mi pasa. Vorbele ei ma atingeau, ea ca persoana ma inebunea, iar din cauza asta...
- Sasuke-kun? Imi rostea numele asa usor. Asa dulce. Ma provoca fara sa-si dea seama de asta. Lasandu-ma la inaltimea ei in dreptul urechii drepte i-am soptit tandru.
- Ca sa-ti demonstrez ca nu-s un playboy si pentru... asta. Am adaugat de indata ce umerii micuti i-au fost acoperiti cu propria-mi geaca de piele in speranta de a-i proteja in fata picurilor ce biciuiau pamantul zgomotos. As fi ramas s-o mai privesc mult, mult timp, insa m-am rezumat sa-i sarut dulce obrazul si sa-mi iau la revedere pentru astazi. In momentul in care am constatat ca distanta dintre noi a devenit destul de mare m-am oprit in mijlocul strazi, atingandu-mi buzele cu un deget. Cu buzele astea i-am atins obrazul fin...
Sigur aratam ca un idiot, dar cand am realizat ce se intampla cu mine, m-am ingrozit serios.
Eu... m-am indragostit.
Varsta minima: Discutabila, as spune +16 (daca va fi si mai mult, voi pune atentionare)
Gen: Viata de liceu, drama, romance, comedy. (cate putin din fiecare)
Limba: Romana
Observatii cu privire la continut: Replici picante, poate si cateva intamplari ecchi... ma mai gandesc
.Tipul de comentariu solicitat: Simpla.
Hellow, guys! Odata cu intrarea in anul nou va urez si doresc tuturor doar intamplari fericite si ca dorintele voastre sa devina realitate. Meh, uni de aici ma cunosc, alti nu -no problem! Cei care ma stiu probabil sunt obisnuiti cu mine si ideile mele traznite. Ih. Sper sa va faca placere sa cititi povestea aceasta si sa va exprimati parerile -bune, rele chiar nu conteaza!- Eh aici se sfarseste palavrageala si fara alte cuvinte va prezint:
SIMBOLUL IUBIRII
Chapter 1
Sasuke pov's
Chapter 1
Sasuke pov's
Farame de cuvinte plutesc in mintea-mi confuza, precum petalele ciresilor cazute, ce imbratiseaza apa transparenta, curgatoare. Sentimente straine ma acapareaza in propriile gheare invizibile, insa acestea nu ma chinuie, ci imi alina sufletul tulburat din cauza celor vazute. Sunt intr-adevar un muritor demn sa vad atatea? Intrebarea inevitabila sosise, dar raspunsul nu. Acesta preferase sa se ascunda dupa miile de copaci frumosi ce mi se aratau. Natura era uimitoare din toate punctele de vedere. Mi-as dori sa pot ramane prizonierul ei, auzul sa-mi fie incantat de sursurul raurilor, iar vazul sa-mi fie minunat de toate cele in timp ce trupul deja maturizat sa se odihneasca pe iarba verzuie. Pot? Chiar pot sa raman aici? Intr-o lume diferita, linistita, fermecatoare si linistitoare. Chiar pot?...
- Sasuke Uchiha! urletul profesoarei ma obliga sa parasesc taramul viselor si sa revin cu picioarele pe pamant. Ora mea e intr-atat de plictisitoare ca sa-ti provoace somnul? Hm? continua sa ma enerveze in timp ce privirea rosiatica nu prevestea nimic bun. Daca ar fi fost sa-i raspund sincer, raspunsul evident ar fi "da", insa obligat de circumstante m-am vazut nevoit sa reformulez.
- Defapt doamna profesoara-
- Scuzele tale mai pot astepta, Uchiha. Mi se adresa pe un ton dur, trecand de la o victima la alta. Haruno Sakura! Asta e valabil si pentru tine. Trezirea! Striga aceasta enervata, zgaltaind-o usor pe rozalia care mai avea putin si incepea sa sforaie. Inabusindu-mi un chicot si anticipand reactia "fiarei" m-am decis sa urmaresc in continuare scena, deoarece devenea distractiv. Haruno Sakura, eleva proaspat transferata poreclita drept "fiara". Aceasta faptura aparent plapanda si lipsita de aparare e mai periculoasa decat orice fata. Indiferenta si rece precum un ghetar, ea continua sa se zbata pentru ca din spusele ei "intotdeauna este loc de mai bine". Personal o stiu de cand era mica sau nu. Am fost de asemenea impreuna in clasele primare, eu, ea si inca alti cativa din clasa, de restul alegandu-se praful. Sunetul slab al unui marait imi alunga gandurile departe, reusind sa revin in prezent. Oho! Scena se incingea.
- Doamna Beniko, ma scuzati pentru lipsa de maniere de care dau dovada acum, insa sincer vorbind, ora dumneavoastra este de-a dreptul plictisitoare! sunt si destul de obosita, asa ca va rog frumos, lasati-ma sa imi continui somnul. Bine? Intreba aceasta dupa explicatia data, lasandu-si capul sprijinit de banca in incercarea de a-si continua "activitatea", fara ca macar sa astepte raspunsul profesoarei.
In dorinta de a-mi opri rasul mi-am asezat mainile in jurul abdomenului. Fara rezultat insa. Doar urmarind fetele tolomacilor din clasa si lasandu-mi rasetele sa-mi paraseasca lacasul umed ma simteam bine. In schimb, doamna Beniko nu era pe atat de fericita ca mine, deoarece ne anuntase de detentie. O detentie la care bineinteles, nimeni nu va fi prezent.
- Asculta aici Uchiha si asculta-ma bine! Daca nici de data asta nu vi la detentie o sa anunt directorul si nu cred ca o sa fie incantat. Pana acum am tacut dar-
Brusc usa de la intrare facu un contact destul de neplacut cu peretele, practic provocandu-ne sa ne mutam atentia asupra ei. Dupa cum ma si asteptam, salvat de blond. Ar trebui sa-i prezint multumirile mele idiotului, candva. Poate. Ma mai gandesc.
- Uzumaki Naruto?! Ai idee cat este ceasul? Din nou victima se schimba, astfel ca scapam de cuvintele ei enervante si teoria cum ca "daca nu vi la detentie patesti aia... si aia". Mda. Doamna Beniko nu se schimba niciodata, asa cum nici ridurile ei nu or s-o faca.
- Sincer? Nu. Mi-am pierdut ceasul saptamana trecuta... probabil ca in parc. Constata blondul, privind-o intrebator pe aceasta.
Idiotul liceului si cel mai bun prieten al meu. Uzumaki Naruto. Probabil si cel mai lipsit de griji din toata lumea. Tipul vesel ce te bine dispune si salveaza din situatiile de genu'. Daca ar fi sa-l compar cu ceva, acela sigur ar fi un clovn imbracat normal. Am lasat un chicot sa evadeze din cauza acelor ganduri.
- Gata! M-am saturat pana peste cap de voi. Sa va prind ca nu veniti la detentie, ca e vai si-amar! Striga profesoara strangandu-si lucrurile in graba, parasindu-ne pe urma. Cum era de asteptat zarva se crease deja, colegi indreptandu-se spre curte. Asta era o chestie normala ce avea loc de doua ori pe saptamana, minim. Deoarece doamna Beniko nu ne suporta, gasea orice scuza ca sa plece. Eu nu eram contra! Ba chiar speram la asta in fiecare ora de matematica pe care-o tinea. Uneori aveam si vise ciudate in care era asaltata de extraterestri sau lovita de o masina ori calcata in "picioare" de un meteorit imatur. Meteorit imatur? Hm? Inca un nonsens.
Lasandu-mi barbia sprijinita de mana dreapta, atentia mi-a fost captata de cer. Astazi era lipsit de nori, din ce motiv nu stiu, insa parea al naibii de senin, de frumos. Indeajuns de incredibil incat sa-mi doresc sa-l ating. Dar la ce ma gandesc iar? Nu am aripi pentru a zbura si nici nu voi avea parte de unele vreodata. Da. Chiar nu voi avea parte de ele niciodata... si asta-mi aminteste de spusele cuiva. "Niciodata sa nu spui niciodata". Stai asa! Astea nu cumva Sakura-chan mi le-a spus? Ma intreb, mutandu-mi privirea neagra asupra fapturei cu par roz-bombon. Acum parea linistita precum un bebelas.
- Sasuke-kun? Numele mi-a pasit pe buzele micute, parasindu-le la fel de rapid, incantandu-mi urechile cu sunetul melodic.
- D-da? Trezit din transa, probabil m-am si balbait. Eh, oricui i se intampla.
- De ce te holbezi la mine? Ma intreba ridicandu-se si asezandu-se pe banca, privindu-ma intrebator. Ah, ochii aceia verzui nu au incetat sa ma fascineze in nici o secunda. Verdele intens ma atragea oarecum mai aproape de faptura, in dorinta de a-i cerceta. Ma fascinau, ma luminau de-a dreptul. Erau incredibili, profunzi. Ii doream cu toata fiinta mea.
- Sasuke-kun? Repete aceasta lasandu-ma sa observ miscarea buzelor sale micute. Buze fara nici un defect. Perfecte. Dar ce naiba aveam?
- Ahh-aaa-aa, pai ma intrebam daca mergi la detentie. Cuvinte negandite mi-au parasit lacasul, amuzand-o pe fiinta dinaintea ochiilor mei negri. Idiot. Idiot. Idiot. De ce comportamentul meu de „bad boy” dispare tocmai in momentul asta? Defapt nu doar acum, ci mai mereu. Pare ca se ascunde de fata asta frumoasa si misterioasa. Totusi, tot nu pot sa ma inteleg in momentul de fata. Ma amuz cand vine vorba de ea? Ii vreau ochii cu toata fiinta mea? Buze perfecte? Intrebari fara rost. Asezandu-mi mainile in parul negru, am tras usor de cateva fire sperand sa revin la loc.
- Hmmm. Mai degraba m-as duce intr-un local sa-mi fac plinul. Oh! Sasuke-kun. Nu-mi spune ca tu chiar mergi la detentie! Vocea ei de fecioara reusea sa-mi incante auzul mereu. Nu intelegeam cum era asta posibil, insa realizandu-i spusele am ripostat.
- Eu? Detentie? Beniko viseaza frumos daca se gandeste c-o sa merg.
- Ma gandeam eu. Playboy-ul liceului nu se supune regulilor deloc. Am incuviintat usor din cap, terminand astfel discutia.
In rest orele au trecut in zbor pe langa noi, lasandu-ne sa visam cu ochii deschisi pe durata lor, continuand sa enervam profesorii pana la refuz. Asta era o zi obisnuita din viata de liceu pe care-o adoram. Mai putin materiile. Am continuat sa ma gandesc la discutia mea si a Sakurei, a buzelor sale si a privirii verzui, refuzand sa fiu deranjat de cineva. Pauzele de asemenea mi le-am petrecut in sala de curs, mai putin cea de masa. De obicei prefer sa merg pe acoperis si sa-mi hranesc stomacelul acolo, admirand norii pufosi, insa astazi am mers la cantina ca toti ceilalti. Motivul nu-l cunosc, dar cert e ca nu m-am dus pe acoperis azi. Cum spuneam orele au trecut repede, astfel ca aflandu-ma in pragul portii liceului cu privirea-mi pierduta in ploaie, asteptam ceva anume. Poate. Nici macar eu nu stiam ce, sigur. Minteam. Imi doream s-o mai vad odata inainte sa plec acasa. Inca odata si puteam sa ma duc linistit. Eh, m-am cam inselat si in privinta vremii.
- Sasuke-kun? Gandurile mi-au fost intrerupte si fiinta dorita mi-a aparut in cale.
Telepatie? Exista? M-as inchina chiar acum daca ar fi adevarat.
- Hm?
- Orele s-au terminat. Ce cauti aici? Intreba nestiutoare, arcuindu-si o spranceana. In momentul asta sigur ma intrebam multe, dar o observam doar pe ea. Eram constient de privirile atintite asupra noastra, fie de fapturi mici fie ele din partea oamenilor, nu-mi pasa. Vorbele ei ma atingeau, ea ca persoana ma inebunea, iar din cauza asta...
- Sasuke-kun? Imi rostea numele asa usor. Asa dulce. Ma provoca fara sa-si dea seama de asta. Lasandu-ma la inaltimea ei in dreptul urechii drepte i-am soptit tandru.
- Ca sa-ti demonstrez ca nu-s un playboy si pentru... asta. Am adaugat de indata ce umerii micuti i-au fost acoperiti cu propria-mi geaca de piele in speranta de a-i proteja in fata picurilor ce biciuiau pamantul zgomotos. As fi ramas s-o mai privesc mult, mult timp, insa m-am rezumat sa-i sarut dulce obrazul si sa-mi iau la revedere pentru astazi. In momentul in care am constatat ca distanta dintre noi a devenit destul de mare m-am oprit in mijlocul strazi, atingandu-mi buzele cu un deget. Cu buzele astea i-am atins obrazul fin...
Sigur aratam ca un idiot, dar cand am realizat ce se intampla cu mine, m-am ingrozit serios.
Eu... m-am indragostit.


. Se vede ca ai mai scris, ai deja experienta si incepi sa-ti conturezi un anume stil.
...Spor la scris....
ce prostie a facut si Naruto .... si ce ganduri nebune are Sasuke... in fine te descurci foarte bn....ar fi dragutz dak ai putea posta mai repede nextul....dar sincer merita asteptarea 
So' next: