AnimeZupCăutare

[Naruto] Simbolul iubirii (SasuSaku)

Disclaimer:Nu detin nici un personaj(inafara de cele create de mine) ce apartin lui Masashi Kishimoto din anime-ul/manga-ul Naruto si nu fac profit de pe urma acestor personaje/intamplari.

Varsta minima: Discutabila, as spune +16 (daca va fi si mai mult, voi pune atentionare)
Gen: Viata de liceu, drama, romance, comedy. (cate putin din fiecare)
Limba: Romana
Observatii cu privire la continut: Replici picante, poate si cateva intamplari ecchi... ma mai gandesc >:).
Tipul de comentariu solicitat: Simpla.


Hellow, guys! Odata cu intrarea in anul nou va urez si doresc tuturor doar intamplari fericite si ca dorintele voastre sa devina realitate. Meh, uni de aici ma cunosc, alti nu -no problem! Cei care ma stiu probabil sunt obisnuiti cu mine si ideile mele traznite. Ih. Sper sa va faca placere sa cititi povestea aceasta si sa va exprimati parerile -bune, rele chiar nu conteaza!- Eh aici se sfarseste palavrageala si fara alte cuvinte va prezint:

SIMBOLUL IUBIRII

Chapter 1
Sasuke pov's




Farame de cuvinte plutesc in mintea-mi confuza, precum petalele ciresilor cazute, ce imbratiseaza apa transparenta, curgatoare. Sentimente straine ma acapareaza in propriile gheare invizibile, insa acestea nu ma chinuie, ci imi alina sufletul tulburat din cauza celor vazute. Sunt intr-adevar un muritor demn sa vad atatea? Intrebarea inevitabila sosise, dar raspunsul nu. Acesta preferase sa se ascunda dupa miile de copaci frumosi ce mi se aratau. Natura era uimitoare din toate punctele de vedere. Mi-as dori sa pot ramane prizonierul ei, auzul sa-mi fie incantat de sursurul raurilor, iar vazul sa-mi fie minunat de toate cele in timp ce trupul deja maturizat sa se odihneasca pe iarba verzuie. Pot? Chiar pot sa raman aici? Intr-o lume diferita, linistita, fermecatoare si linistitoare. Chiar pot?...

- Sasuke Uchiha! urletul profesoarei ma obliga sa parasesc taramul viselor si sa revin cu picioarele pe pamant. Ora mea e intr-atat de plictisitoare ca sa-ti provoace somnul? Hm? continua sa ma enerveze in timp ce privirea rosiatica nu prevestea nimic bun. Daca ar fi fost sa-i raspund sincer, raspunsul evident ar fi "da", insa obligat de circumstante m-am vazut nevoit sa reformulez.
- Defapt doamna profesoara-
- Scuzele tale mai pot astepta, Uchiha. Mi se adresa pe un ton dur, trecand de la o victima la alta. Haruno Sakura! Asta e valabil si pentru tine. Trezirea! Striga aceasta enervata, zgaltaind-o usor pe rozalia care mai avea putin si incepea sa sforaie. Inabusindu-mi un chicot si anticipand reactia "fiarei" m-am decis sa urmaresc in continuare scena, deoarece devenea distractiv. Haruno Sakura, eleva proaspat transferata poreclita drept "fiara". Aceasta faptura aparent plapanda si lipsita de aparare e mai periculoasa decat orice fata. Indiferenta si rece precum un ghetar, ea continua sa se zbata pentru ca din spusele ei "intotdeauna este loc de mai bine". Personal o stiu de cand era mica sau nu. Am fost de asemenea impreuna in clasele primare, eu, ea si inca alti cativa din clasa, de restul alegandu-se praful. Sunetul slab al unui marait imi alunga gandurile departe, reusind sa revin in prezent. Oho! Scena se incingea.
- Doamna Beniko, ma scuzati pentru lipsa de maniere de care dau dovada acum, insa sincer vorbind, ora dumneavoastra este de-a dreptul plictisitoare! sunt si destul de obosita, asa ca va rog frumos, lasati-ma sa imi continui somnul. Bine? Intreba aceasta dupa explicatia data, lasandu-si capul sprijinit de banca in incercarea de a-si continua "activitatea", fara ca macar sa astepte raspunsul profesoarei.
In dorinta de a-mi opri rasul mi-am asezat mainile in jurul abdomenului. Fara rezultat insa. Doar urmarind fetele tolomacilor din clasa si lasandu-mi rasetele sa-mi paraseasca lacasul umed ma simteam bine. In schimb, doamna Beniko nu era pe atat de fericita ca mine, deoarece ne anuntase de detentie. O detentie la care bineinteles, nimeni nu va fi prezent.
- Asculta aici Uchiha si asculta-ma bine! Daca nici de data asta nu vi la detentie o sa anunt directorul si nu cred ca o sa fie incantat. Pana acum am tacut dar-
Brusc usa de la intrare facu un contact destul de neplacut cu peretele, practic provocandu-ne sa ne mutam atentia asupra ei. Dupa cum ma si asteptam, salvat de blond. Ar trebui sa-i prezint multumirile mele idiotului, candva. Poate. Ma mai gandesc.
- Uzumaki Naruto?! Ai idee cat este ceasul? Din nou victima se schimba, astfel ca scapam de cuvintele ei enervante si teoria cum ca "daca nu vi la detentie patesti aia... si aia". Mda. Doamna Beniko nu se schimba niciodata, asa cum nici ridurile ei nu or s-o faca.
- Sincer? Nu. Mi-am pierdut ceasul saptamana trecuta... probabil ca in parc. Constata blondul, privind-o intrebator pe aceasta.
Idiotul liceului si cel mai bun prieten al meu. Uzumaki Naruto. Probabil si cel mai lipsit de griji din toata lumea. Tipul vesel ce te bine dispune si salveaza din situatiile de genu'. Daca ar fi sa-l compar cu ceva, acela sigur ar fi un clovn imbracat normal. Am lasat un chicot sa evadeze din cauza acelor ganduri.
- Gata! M-am saturat pana peste cap de voi. Sa va prind ca nu veniti la detentie, ca e vai si-amar! Striga profesoara strangandu-si lucrurile in graba, parasindu-ne pe urma. Cum era de asteptat zarva se crease deja, colegi indreptandu-se spre curte. Asta era o chestie normala ce avea loc de doua ori pe saptamana, minim. Deoarece doamna Beniko nu ne suporta, gasea orice scuza ca sa plece. Eu nu eram contra! Ba chiar speram la asta in fiecare ora de matematica pe care-o tinea. Uneori aveam si vise ciudate in care era asaltata de extraterestri sau lovita de o masina ori calcata in "picioare" de un meteorit imatur. Meteorit imatur? Hm? Inca un nonsens.
Lasandu-mi barbia sprijinita de mana dreapta, atentia mi-a fost captata de cer. Astazi era lipsit de nori, din ce motiv nu stiu, insa parea al naibii de senin, de frumos. Indeajuns de incredibil incat sa-mi doresc sa-l ating. Dar la ce ma gandesc iar? Nu am aripi pentru a zbura si nici nu voi avea parte de unele vreodata. Da. Chiar nu voi avea parte de ele niciodata... si asta-mi aminteste de spusele cuiva. "Niciodata sa nu spui niciodata". Stai asa! Astea nu cumva Sakura-chan mi le-a spus? Ma intreb, mutandu-mi privirea neagra asupra fapturei cu par roz-bombon. Acum parea linistita precum un bebelas.
- Sasuke-kun? Numele mi-a pasit pe buzele micute, parasindu-le la fel de rapid, incantandu-mi urechile cu sunetul melodic.
- D-da? Trezit din transa, probabil m-am si balbait. Eh, oricui i se intampla.
- De ce te holbezi la mine? Ma intreba ridicandu-se si asezandu-se pe banca, privindu-ma intrebator. Ah, ochii aceia verzui nu au incetat sa ma fascineze in nici o secunda. Verdele intens ma atragea oarecum mai aproape de faptura, in dorinta de a-i cerceta. Ma fascinau, ma luminau de-a dreptul. Erau incredibili, profunzi. Ii doream cu toata fiinta mea.
- Sasuke-kun? Repete aceasta lasandu-ma sa observ miscarea buzelor sale micute. Buze fara nici un defect. Perfecte. Dar ce naiba aveam?
- Ahh-aaa-aa, pai ma intrebam daca mergi la detentie. Cuvinte negandite mi-au parasit lacasul, amuzand-o pe fiinta dinaintea ochiilor mei negri. Idiot. Idiot. Idiot. De ce comportamentul meu de „bad boy” dispare tocmai in momentul asta? Defapt nu doar acum, ci mai mereu. Pare ca se ascunde de fata asta frumoasa si misterioasa. Totusi, tot nu pot sa ma inteleg in momentul de fata. Ma amuz cand vine vorba de ea? Ii vreau ochii cu toata fiinta mea? Buze perfecte? Intrebari fara rost. Asezandu-mi mainile in parul negru, am tras usor de cateva fire sperand sa revin la loc.
- Hmmm. Mai degraba m-as duce intr-un local sa-mi fac plinul. Oh! Sasuke-kun. Nu-mi spune ca tu chiar mergi la detentie! Vocea ei de fecioara reusea sa-mi incante auzul mereu. Nu intelegeam cum era asta posibil, insa realizandu-i spusele am ripostat.
- Eu? Detentie? Beniko viseaza frumos daca se gandeste c-o sa merg.
- Ma gandeam eu. Playboy-ul liceului nu se supune regulilor deloc. Am incuviintat usor din cap, terminand astfel discutia.
In rest orele au trecut in zbor pe langa noi, lasandu-ne sa visam cu ochii deschisi pe durata lor, continuand sa enervam profesorii pana la refuz. Asta era o zi obisnuita din viata de liceu pe care-o adoram. Mai putin materiile. Am continuat sa ma gandesc la discutia mea si a Sakurei, a buzelor sale si a privirii verzui, refuzand sa fiu deranjat de cineva. Pauzele de asemenea mi le-am petrecut in sala de curs, mai putin cea de masa. De obicei prefer sa merg pe acoperis si sa-mi hranesc stomacelul acolo, admirand norii pufosi, insa astazi am mers la cantina ca toti ceilalti. Motivul nu-l cunosc, dar cert e ca nu m-am dus pe acoperis azi. Cum spuneam orele au trecut repede, astfel ca aflandu-ma in pragul portii liceului cu privirea-mi pierduta in ploaie, asteptam ceva anume. Poate. Nici macar eu nu stiam ce, sigur. Minteam. Imi doream s-o mai vad odata inainte sa plec acasa. Inca odata si puteam sa ma duc linistit. Eh, m-am cam inselat si in privinta vremii.
- Sasuke-kun? Gandurile mi-au fost intrerupte si fiinta dorita mi-a aparut in cale.
Telepatie? Exista? M-as inchina chiar acum daca ar fi adevarat.
- Hm?
- Orele s-au terminat. Ce cauti aici? Intreba nestiutoare, arcuindu-si o spranceana. In momentul asta sigur ma intrebam multe, dar o observam doar pe ea. Eram constient de privirile atintite asupra noastra, fie de fapturi mici fie ele din partea oamenilor, nu-mi pasa. Vorbele ei ma atingeau, ea ca persoana ma inebunea, iar din cauza asta...
- Sasuke-kun? Imi rostea numele asa usor. Asa dulce. Ma provoca fara sa-si dea seama de asta. Lasandu-ma la inaltimea ei in dreptul urechii drepte i-am soptit tandru.
- Ca sa-ti demonstrez ca nu-s un playboy si pentru... asta. Am adaugat de indata ce umerii micuti i-au fost acoperiti cu propria-mi geaca de piele in speranta de a-i proteja in fata picurilor ce biciuiau pamantul zgomotos. As fi ramas s-o mai privesc mult, mult timp, insa m-am rezumat sa-i sarut dulce obrazul si sa-mi iau la revedere pentru astazi. In momentul in care am constatat ca distanta dintre noi a devenit destul de mare m-am oprit in mijlocul strazi, atingandu-mi buzele cu un deget. Cu buzele astea i-am atins obrazul fin...
Sigur aratam ca un idiot, dar cand am realizat ce se intampla cu mine, m-am ingrozit serios.
Eu... m-am indragostit.
Chapter 2
Sasuke's pov




Secundele, minutele, orele treceau in zbor pe langa mine enervandu-ma. De cand mi-am descoperit sentimentele pentru Sakura mintea mi-o ia usor pe aratura. Nu ma mai pot concentra, nu-mi mai vine a rade la fiecare gluma sau faza amuzanta pe care-o pateste blondinul. Si din nou. Ce dracu mi se intampla? Imi doream cu ardoare sa treaca ziua asta ca s-o vad din nou. Ochii aia verzi oarecum periculosi promiteau multe si, din cauze necunoscute puteam sa jur ca nu eu sunt ala pe care-l vor. Un oftat mi-a parasit buzele moi. De cand i-am oferit geaca "relatia noastra" a devenit una de prietenie. De ce spun asta? pentru ca ea nu vede in mine un potential iubit ci, un simplu prieten care mereu v-a fi acolo sprijinind-o cu orice... "un simplu prieten" mi-am repetat in minte, simtind cum iritarea crestea.
Am decis sa-mi parasesc dormitorul si sa cobor in bucatarie, gandindu-ma ca o bere rece m-ar putea scoate din starea asta ce cu incetul deveni insuportabila. Oftam sonor in timp ce coboram scarile, si cand spun scari ma refer la faptul ca locuiesc la casa. Pereti albi ca neaua ma intampinau de fiecare data, zambiindu-mi si urandu-mi mut un calduros "bine ai venit!". Ce patetic, deja ma gandesc la obiecte si le vad ca fiind vii. Sigur trebuie sa-mi fac un control la cap. Parchetul scartaia usor sub atingerile papucilor de casa, pufosi, care apropo nu-s genu' meu deloc, dar cum dulcele fratior a insistat am decis sa-i fac bucuria asta.
Fiind in apropierea bucatariei am auzit conversatia purtata de Itachi si... cineva. Curios din fire m-am apropiat usor pe varfuri, ciulind urechile la vorbele lor.
-...dar iubitule, mai bine veneai la mine. Stii bine ca nu vreau sa-mi deranjez colegul! se auzi o voce subtire, cunoscuta.
- Nu o sa-l deranjam ca si asa e cu capu-n nori de ceva zile!
Rasetul fratelui meu e de neconfundat. Itachi asta! si care-i faza cu "colegul"? ma intrebam in intimitatea gandurilor mele. Intr-un final dandu-mi seama de idiotenia de care dau dovada spionandu-mi fratele, m-am decis sa imi continui drumul si sa-mi iau pretiosul lucru din frigider.
Inaintam usor fiindu-mi frica de persoana care acum cateva secunde se referi la Itachi folosind cuvantul "iubitule". O senzatie nasoala se instala facandu-mi stomacul sa se stranga dureros. Daca fata aia era...? Nici nu aveam tupeul sa-i pronunt numele. Mi-era frica. Pentru prima data dupa atata amar de vreme imi era frica de ceva.
- Itachi! Ii pronuntam numele cu furie, lasand usa sa faca contact cu peretele.
- Da? Care-i baiu'? Intreba lipsit de griji, privindu-ma cu ochii lui negri. In mod normal asa reactionam cand ceva nu-mi convenea, insa situatia asta era mult mai grava. Ma simteam incoltit de el, de ea si de sentimentele mele. Inca nu aveam tupeul s-o privesc pe fata de langa el, cu toate ca am observat deja parul roz si lung aproape stralucitor.
- Ti-am zis de atatea ori sa nu mai aduci femei in casa! Tipam ca un nebun, tremurand din toate incheieturile, fiecare por de-al meu emanand furie. Atunci am... am ridicat privirea indreptand-o spre ea. Ochii verzi, adanci, ma analizau uitandu-se la mine intrebatori. Evident. Cum sa-mi dea mie importanta o fata ca ea? Nu sunt suficient de bun precum fratele meu.
- Asta e o noua regula? Ma intreba, luandu-ma in ras.
L-am ignorat fortandu-ma sa ma calmez. Nu avea rost sa fac o scena in fata ei, nu acum. Ajuns in dreptul frigiderului mi-am luat obiectul dorit si-am disparut ca o sageata din fata lor.
Inca imi simteam inima zbatandu-se dureros in interioru-mi distrus. Practic, cu voie sau nevoie mi-a calcat sentimentele in picioare, inainte sa le afle.
Trantind usa cu putere, ma abandonasem pe parchetul de dinaintea ei, incercand sa-mi stapanesc sentimentele. Din nou. Acum mai mult ca niciodata imi doream sa-l ucid pe fraierul de la parter. Cuceritorul Uchiha! Vezi sa nu... Intotdeauna a avut orice. Dar de ce ea? De ce a trebuit sa mi-o ia tocmai pe ea? De ce? Nu-i ajung celelalte...?
Priveam in gol, sorbind din cand in cand alcoolul ce ma racorea. Trebuia sa-i dau un pumn si inca unul! ma mustram singur pentru ca n-am facut nimic, dar la ce bun? si daca faceam asta Sakura tot pe el l-ar fi ales.
- La naiba! Strigam din toate puterile.
O bataie in usa ma facu sa tresar usor.
- Ce vrei? Am intrebat in scarba, doriindu-mi sa devin invizibil.
Cine dracu' a inventat sentimentele? Duca-se naibii! Mare cretin a fost...
- Sasuke? Sasuke esti bine?... Vreau sa vorbim!
Vocea dulceaga imi invada urechile pana la refuz, insa trupul nu se misca. Refuza sa se ridice naibii si sa deschida nenorocita aia de usa. Poate e mai bine asa, dar nu! Imi doream s-o vad chiar daca e iubita fratelui meu idiot. Imi doream s-o strang in brate si la final sa ma aleaga pe mine.
- Imi pare rau... eu-
- Taci, Haruno. I-am taiat-o din prima, dandu-mi seama ce avea sa spuna.
- Sasuke?
-... sau ce ai crezut? Ca am avut o criza de gelozie? Asta-i buna! Zdrobeste! Nu m-as uita la mutra ta nici daca ai fi ultima femeie. M-am jucat si atat... eu defapt, te urasc! Distruge.
Oricat ar fi Haruno de fiara a durut. Fac pariu ca a durut-o! Ma considera un prieten apropiat si-i eram cumnat. La naiba cu viata asta! Destinul joaca lumea pe degetele lui invizibile, rade de noi si de suferintele noastre distrandu-se copios. Dracu sa-l ia si pe el! dar e mult mai bine asa. Tu il ai pe el, eu o am o alta "ea".
M-am ridicat cu greu de pe jos, inchizandu-mi usa cu cheia apoi m-am trantit in pat inchizandu-mi strans ochii.
Hello! :-)
Interesant fic! Ideea este foarte buna, iar in ceea ce priveste greselile, ei bine... nu ai asa ceva din niciun punct de vedere. Singurul lucru pe care cred ca ai putea plusa insa putin mai mult sunt descrierile. Te avanti curajos in descrieri foarte bune, dar pe la jumatatea lor mi se pare ca te retragi prea brusc. In schimb, imi place ca alegi corespondente intre sentimentul propriu zis si felul in care el se relecta la exterior, fara a-l exemplica insa. (Negarea - distruge teoretic nu si practic, ura - zdrobeste -> la fel.)
Interesant e si felul in care spre deosebire de alte fic-uri sau de anime, ai inversat rolurile: Sakura e fiara care rage iar Sasuke cel care se sfieste si nu doreste sa o deranjeze cu sentimentele lui dar asta inca de la inceput.
Foarte frumos! Astept continuarea! ;;)
Hei :3.

Mi-era dor sa citesc un fic Naruto si cum in ultima vreme am redevenit un fan SasuSaku, l-am ales pe-al tau. Am citit acum cateva zile primul capitol si ma bucur ca l-ai postat si pe-al doilea ca sa-ti las un comentariu mai lung.
Buun. De ce-am ales fic-ul tau? Well, mi-a placut acel mic prolog cu descriere de la inceput, in loc de "Buna! Numele meu e Sasuke Uchiha, am x ani, sunt cel mai tare din parcare, toate fetele ma vor, dar eu sunt rau si rebel, oh daa!" :)). Se vede ca ai mai scris, ai deja experienta si incepi sa-ti conturezi un anume stil.
Descrierea e buna, dar mereu e loc de mai bine! Cum zicea si uchiha_blood_angel, du-o pana la capat! Nu exagera cu descrierea, dar cateva pasaje bine puse la punct sunt binevenite oricarui fic.
Ideea inca nu mi se pare originala, dar sper ca peste cateva capitole sa ma surprinda in mod placut. Personajele la liceu, Sakura eleva noua... e deja ceva foarte intalnit, asa ca nu strica sa ne suprinzi cu niste idei proprii. Si mi se pare ca Sasuke s-a indragostit prea devreme de Sakura, dar e doar parerea mea.
De apreciat si cum inchei capitolele, pe mine cel putin m-ai lasat in suspans.
Cateva greseli de ortografie/punctuatie:
* "-[space]...[space]dar[,]iubitule, mai bine veneai la mine."
* "in interioru-mi distrus" Nu-mi place cum suna acel "-mi", parca te "zgaltaie" la creier. Suna mai bine "interiorul meu" sau chiar simplu "interiorul".
* cateva propozitii incepute fara Caps Lock.
Nu stiu daca mai sunt si altele, pe astea le-am remarcat. Nu uita ca e foarte important cum asezi textul in pagina si incearca sa eviti greselile de punctuatie, asa lasi o prima impresie mai buna pentru un potential cititor. La tine nu sunt probleme grave, dar e bine sa ai mai multa grija pe viitor.
Din nou. Acum mai mult ca niciodata imi doream sa-l ucid pe fraierul de la parter. Cuceritorul Uchiha!
Ja, ja, ja, ja <3!! Itachi-kun e cel mai tare! In your face, Sasuke!
Dar de-ajuns cu supe-mega-obsesia mea pentru Itachi-kun, eu iti urez bafta si astept urmatorul capitol :3.
Ada.
Imi place mult cum descrii tot....si ca ai facut perechea ItaSaku desi se pare ca micutul Sasuke este destul de gelos dat totusi cum sa ii vorbeasca asa totusi ii o fata....ce comportament frumos....zice el ca a duruto pe ea dar mai tarziu tot pe el il va durea mai rau .... :ha:....Dak te rog ai putea sa ma anunti cand postezi nextul....Mersii :* ...Spor la scris....
~Sayonara~
Ihaaa. Am aterizat si eu pe aici cu capitolul nou. *(putina drama combinata cu amuzament)* >:) sper sa va placa:>. Itachi is minee <3!
Ah si, multumesc mult pentru comentarii. Apreciez prezenta voastra si ma bucur ca va place. Sper sa nu va dezamagesc:3. Sper sa aduc mai repede capitolul urmator.

Atentie: dialog cam mult, dar necesar.
Chapter 3
Sasuke's pov




Nu dura mult pana ce linistea se asternu peste tot in casa, singurele zgomote fiind facute de micile creaturi de noapte. Stateam sprijinit de pervazul geamului, lasandu-mi privirea negricioasa sa cuprinda peisajul din gradina. O gradina plina de trandafiri sangeri si albi, asa cum ii placeau idiotului de fratemiu, intre ei putandu-se observa un leagan.
Imi facea placere sa merg cateodata si sa ma las in voia vantului, sa ma relaxez, dar acum nu puteam. Nu-mi puteam parasi "sanctuarul" dupa ce am spus vrute si nevrute. Cerul parea trist si negru precum sufletul meu. Parea ca vroia sa se descarce prin vesnici picuri de ploaie, transparenti si reci. Avea nevoie sa planga...
Mi-am intors privirea spre perna albastra ce-mi gazduise chipul. Era umeda, invelitoarea de culoare marii find si ea sifonata. Am plans. Am plans ca un idiot ce sunt. Am plans pentru o femeie... Incotro se indreapta lumea asta?
Daca stateam sa ma gandesc putin si sa analizez situatia, intreaga mea camera era un dezastru. Patul candva aranjat frumos era ravasit, de parca in urma cu cinci minute tocmai mi-am terminat "treaba" cu vreo puicuta. Fumul de tigare intampina peretii imaculati, imbratisandu-l, daruindu-i din mirosul sau inecacios. Nici biroul nu arata prea minunat, deoarece un teanc de harti si caiete aruncate neglijent sedeau pe el, dandu-i o aura dezordonata.
M-am intors la geam, ducandu-mi doua degete la tample intampinandu-le cu un masaj relaxant. Oftam din ce in ce mai des si devenea enervant. In momente ca astea detest dragostea, iubirea si tot ce tine de ele. De ce? De ce naiba a trebuit sa pun ochii pe vreo fata? Pe ea? ma intrebam, insa nimeni nu raspundea si nici nu avea s-o faca. Eram singur. Ma simteam singur.
Acum simteam intr-adevar cum singuratatea dorea sa ma inconjoare ca o patura protectoare, in timp ce sentimentele de vina isi faceau loc in inima mea. Si de ce sa ma mint? Eram vinovat si sunt.
Trageam cu putere din tigara ce-o tineam intre doua degete, tinand un timp fumul in piept, apoi dandu-i drumul in aer.
- Hei, Naruto, cand ai de gand sa iti areti moaca? mi-am lasat vocea auzita, aruncandu-i jumatatea de tigare, aplecandu-ma usor peste pervaz.
Blondul ma privea amuzat, stand catarat in ciresul batran de la geamu' meu. Uneori avea prostul obicei de a-mi face vizite neanuntate si, din cate se putea observa deloc normale. Ce om intreg la cap se strecoara precum un intrus ca sa-si vada prietenul cel mai bun?
- Yo! ma saluta, facandu-mi cu ochiul. De cat timp stiai ca-s aici? ma intreba curios, aruncand chistocul de la tigara. Pareai prea prins in ganduri...
Am oftat.
- De cand ai zis "ma pis pe mine". Sper ca nu te-ai usurat pe aici ca altfel-
- Prea tarziu, ma anunta, zambiindu-mi vinovat.
- Esti un...
- Idiot? Cretin? Prost? intreba imitandu-mi atat vocea cat si gesturile.
L-am aprobat cu o miscare afirmativa a capului, poftindu-l inauntru. De obicei l-as fi expediat imediat acasa, insa simteam ca vizita lui nu era pentru nimic. Simteam tensiunea ce-l inconjura precum un scut invizibil. Era prea deranjanta ca sa nu o observ sau s-o trec cu vederea. Super. De parca problema mea nu mi-ar fi de ajuns, acum mai apare si asta. Sper doar ca nu e ceva foarte grav, ca altfel il casapesc in bataie.
- Ce dracu' s-a intamplat aici, amice? Camera asta arata de parca cineva -spuse accentuand cuvantul, privindu-ma scurt- ar fi facut sex nebun peste tot. Concluziona el, trezindu-ma brusc din ganduri. A trecut Karin pe la tine? ma intreba, zambindu-mi cu subanteles, dandu-mi un cot in joaca.
- Karin? Aia e o tarfa si jumatate. Nu am avut contacte cu ea si prefer sa ma lipsesc, i-am marturisit, asezandu-ma sau mai bine spus trantindu-ma pe pat. Care-i treaba? De ce ai venit aici? l-am intrebat curios de raspunsul lui, privind tavanul lipsit de imperfectiuni.
Sincer sa fiu, ma bucur de vizita lui neanuntata. Ma incanta, caci de cand a sosit, aerul inecat in singuratatea amara se risipi, devenind brusc mult mai curat. Sakura. De ce trebuie ca numele ei sa fie inscriptionat in mintea mea? De ce gandurile mele au legatura cu persoana ei, cu actiunile? De ce o vreau atat de mult incat simt ca inebunesc? De ce simt ca o sa ma pierd daca refuz sa-mi cer scuze? De ce dracului o iubesc asa de mult?! Am inchis ochii tinandu-i strans. Vroiam sa mi-o scot din minte, sa redevin eu, sa nu stiu... nu sufar?
De cum am rupt orice imagine cu realitatea m-am trezit hipnotizat de privirea de un verde smarald al adolescentei, de buzele mici si pline, de chipul alb si parul roz bombon. Era inconfundabila si placuta la vedere. Era... a fratelui meu. Am strans din dinti. Itachi! de cum i-am pomenit numele, nenorocitul si-a facut aparitia in spatele ei, imbratisand-o in timp ce ma privea victorios. O atingea! Fir-ai tu sa fii, Itachi!! De ce nu-mi faci o favoare? Daca te-ai sinucide... Nu. Ce vorbesc? Oricat de mult l-as detesta pe dobitoc, oricate mi-ar fura din fata ochilor, tot nu i-as dori moartea. Imi place sau nu, e fratele meu, iar Sakura... ea este femeia lui.
- Nu am voie sa-mi vizitez prietenul din cand in cand? ma intreba blondul, aducandu-ma cu picioarele pe pamant, a doua oara pe ziua de azi.
Am scuturat din cap discret.
- Hai lasa mistourile. Stim amandoi ca nu asta e motivul pentru care ai venit la mine. Deci, care-i baiu'? l-am intrebat, prefacandu-ma ca sunt bine. Prefacandu-ma ca sunt eu si nimeni altcineva, caci, intr-un mod straniu ma simteam strain mie. Il priveam, studiindu-i trasaturile fine, placute ochiului, atat cat si reactiile ce-l dadeau de gol. Lovea cu piciorul drept o portiune a parchetului, facand un sunet usor enervant.
Ofta.
- Am lasat in Hinata, ma informa, plecandu-si chipul.
- Asa si?
- E gravida.
Cand i-am auzit raspunsul aproape ca ma bufni rasul. Am considerat ca glumeste, asa ca l-am batut prieteneste pe umar, spunandu-i ca e bun la asa ceva, insa din pacate nu glumea. Era mai sincer ca niciodata si, printr-o singura privire reusi sa ma tulbure mai ceva ca Sakura. Seriozitatea si parerea de rau domneau in lagunele sale, triste si fricoase, nestiutoare si confuze.
- Poftim?! fu' tot ce am reusit sa scot pe gura, caci uimirea nu lasa loc de altceva.
- Ajuta-ma, Sasuke! rosti, privindu-ma rugator.
Mi-am inclinat capul in sens afirmativ, aprobandu-l. Il voi ajuta si inca cum... Doamne ajuta! Eram pe cale sa comitem cea mai mare grozavie dintre toate. Eram pe cale sa comitem o crima...
Ms mult ca mai anuntat de next :* ............deci a fost asa de amuzant capitolul asta =)) ce prostie a facut si Naruto .... si ce ganduri nebune are Sasuke... in fine te descurci foarte bn....ar fi dragutz dak ai putea posta mai repede nextul....dar sincer merita asteptarea :P
spor la scris
~Sayonara~
Am aparut cam tarziu si regret nespus, dar se pare ca surpriza a fost pe masura.
Capitolul a fost mai haios si in acelasi timp mai dramatic decat ma asteptam si decat ne-ai avertizat, insa a fost foarte interesant. Ai avut si doua greselute - areti (arati) si subanteles (subinteles) - in rest a fost perfect. Chiar daca a predominat dialogul, descrierea pot spune ca e mai "sigura pe ea."
Ce sa-ti mai spun? :)) Felicitari si astept urmatorul capitol, ce-i drept, ma cam "ingrijoreaza" problema lui Naruto si felul in care se gandeste Sasuke sa il ajute sa o rezolve.
Spor la scris! :*
Ti-am citit ficul si este grozav, este o idee originala. M-am indragostit de ficul tau de cand l-am citit prima oara deci te rooooog pene nextul!!!!!!!
Si uite ca intr-un final apare si Sakura (facand referire la faptul ca din perspectiva ei este spus acest capitol). Ma bucur ca va place si sper sa treceti pe aici in continuare. >:D< So' next:


Chapter 4
Sakura's pov



Autovehicolul se misca linistit pe soseaua lucioasa dandu-mi o senzatie usoara de plutire. Urmaream cu atentie peisajul prin geamul transparent, ganditoare.
In ultimele zile m-am inteles super cu fratele iubitului meu, insa o ruptura aparu intre noi din seara aia. Ma gandeam ca imi este prieten, un cumnat extraordinar, dar m-am cam inselat. Mi-a aruncat in fata ca ma uraste sau ma rog, prin usa, producandu-mi rani interioare, micute si intepatoare. Am oftat prelung lasandu-ma sprijinita de scaun. Poate era si vina mea deoarece nu i-am zis despre mine si Itachi.
- Ce este, iubito? Te-am auzit oftand.
Vocea dulce cu o vaga tenta de ingrijorare imi atrasese atentia. M-am intors putand sa-l privesc. Parul ca taciunea ii cadea pe umeri, privirea neagra asemeni unui abis dar calda ma urmarea intrebatoare. Chipul alb ca laptele cerea sa-l ating in timp ce buzele moi pe care le-am gustat de nenumarate ori ma implorau sa le dau ce merita, sa le mangai bland cu ale mele.
Era frumos ca intotdeaua, era al meu. Am scuturat din cap astfel reusind sa scap din transa, zambindu-i cald.
- Nu, n-am nimic iubitule. De ce te ingrijorezi din cele mai marunte lucruri? l-am chestionat curioasa.
Rase usor, lipindu-si buzele de fruntea mea apoi sopti.
- Pentru ca esti iubita mea. Numai a mea.
Vocea patrunzatoare ma cutremurase. Credeam ca m-am obisnuit cu cuvintele dulci, sarutarile si intamplarile romantice de care aveam parte alaturi de brunet. Il adoram si stia asta. Tot ce speram din tot sufletul era ca... sa nu ma dezamageasca si el precum alti.
- Doar a ta, i-am zis strangandu-l de brat.

Restul drumului l-am parcurs in liniste daca se poate numi asa. Glumesc. I-am povestit despre prietena mea cea mai buna si sarcina ei, lasandu-l masca. Da stiu. Varsta si studiile nu i-ar permite sa faca unul acum, insa cum incapatanarea poate fi si un defect uneori, nu ma asculta nicicum. Nu imi ramane decat s-o sprijin, sa fiu langa ea ca o prietena adevarata ce sunt. E idioata si nebuna, insa tot prietena mea cea mai buna ramane. O iubesc.
- Sakura? Itachi? rasuna o voce in intregul parc atragandu-ne atentia.
O claie de par blond se arata de dupa verdeata impreuna cu o silueta feminina. Erau cei doi porumbei, viitori parinti. Le-am zambit amandurora aventurandu-ma in bratele delicate a fetei.
- Hinata, cum te simti? Te face fericita magarul asta? am intrebat cu o urma de ironie in glas, lovindu-l cu pumnul pe blond.
- Evident, o sa fiu un tata minunat! striga aceasta cu un zambet imens pe fata.
Am imbratisat-o felecitand-o din nou.
M-am eliberat din stransoarea dulceaga, anuntandu-l pe iubitul meu brunet ca mergem la o plimbare ca intre fete si, ca o sa ne intoarcem cat putem de repede. Acesta ma saruta dulce facandu-ma sa-i promit ca o sa avem grija. Desigur. Ce se putea intampla intr-un parc la miezul noptii? mai nimic.
- Hin', nu vreau sa par... nesimtita, dar de ce l-ai ales fix pe idiotul liceului?
Rase.
- Saku, Naruto nu e cum il crede lumea, ma anunta punandu-si o palma pe capul meu.
Am dat din cap urmandu-ne drumul.
Peisajul dinaintea noastra era mirific, frumos, de nedescris! Ce se putea compara cu o plimbare prin parc alaturi de prietena ta cea mai buna in toiul noptii? Nimic. Urmaream in tacere frunzele dansatoare, copacii batrani, simteam vantul cum imi mangaie chipul obosit si, ascultam visele, sperantele si planurile de viitor a brunetei. Era fericita. Nu mai conta nimic... Eram amandoua cu barbatii viselor noastre, ne iubeau. Totusi, fericirea mea era incompleta. Cumnatul meu ma uraste din tot sufletul, baiatul pe care-l credeam prieten... si de ce ma rog? De ce a reactionat asa urat cand m-a vazut alaturi de fratele lui? Nu intelegeam. Eu doar... am uitat sa-i spun despre relatia mea, atata tot. E o greseala asa mare? Voiam sa oftez, insa astfel as fi ingrijorat-o pe Hinata. Nu-i scapa nimic din vedere din pacate.
Dupa o plimbare lunga, ne-am gasit locul de "barfe" pe o bancuta din inima parcului. La prima vedere parea ca lemnul mai are putin si se prabuseste sub o anumita greutate, insa noi fara sa luam in seama acest detaliu ne-am facut comode acolo continuandu-ne povestile. Eram multumita de fericirea brunetei si invidioasa intr-un fel. Voiam si eu o astfel de fericire, dar nu un copil. Vroiam sa ma inteleg cu brunetul ala incapatanat din nou. Am oftat.
- S-a intamplat ceva? doar eu vorbesc...
- Nu, mai nimic, te ascultam. Continua.
Inainte sa mai poata rosti vreun cuvant, o impuscatura se auzi din apropiere, pantecul fiindu-i strapuns de un glonte minuscul, sangele tasnindu-i, patandu-i hainele.
- Sakura?! imi rosti numele prabusindu-se in bratele mele.
O priveam ingrozita, socata, neputand sa misc un deget. Daca acum un minut fusesem fericita si bucuroasa, acum sunt distrusa si neputincioasa. Privirea de un lila superb era goala, era inconstienta... speriata si acum. Buzele-mi micute mi s-au miscat din proprie vointa, pe ele pasind un nume familiar.
- Sa-su-ke... ajutor!!
Tremuram din toate incheieturile precum o pisica speriata, incapabila sa ma misc. Unde e Sakura dura? Unde era cand aveam nevoie de ea?! Unde!
Fara nici un gand in plus am lesinat din cauza socului.