AnimeZupCăutare

Umbre

Varsta minima: +16
Gen: fantezie, drama
Limba: romana
Observatii cu privire la continut: -
Tipul de comentariu solicitat: avansat

|


- Hai odata ! Trebuie sa ajungem la cel mai apropiat drum pana la apus. Hai, hai, hai ca poti ! Nu ma aduce in situatia sa trag de tine ca de un catar incapatanat !
Cuvintele acestea rasunau in toata padurea, un ecou se formase de la strigatele disperate ale Corinei, incercand sa il grabeasca pe prietenul ei. Trecusera mai multe minute de cand Corina pur si simplu se intrecuse cu ogarul, nepasandu-i de prietenul ei care nu era la fel de atletic precum mica faptura. Dupa un sfert de ora amandoi s-au oprit la umbra unui stejar care dupa marimea lui se putea presupune ca era varsta celor doi adunata. Ca sa putem intelege mai bine fizionomia celor doi, trebuie sa spunem ca atleta era un vanator exceptional, sportul acesta ii dezvoltase trupul intr-un mod armonios, care incanta orice privire. Ea pasea parca fara stare in jurul batranului stejar, uitandu-se la ogarul rusesc, in varsta de cinci ani care fusese crescut de tanara vanator cu cea mai mare grija, initiindu-l inca de pui in taina vanatului, mutandu-si privirea la soarele care urma sa apuna in cel putin o ora. In fata lor se vedea un palc de pamant foarte accidentat, spre marea dezamagire a voinicei care se bucurase de o campie intinsa, permitandu-i sa inainteze multe mile. Brazdele se vedeau la cel putin zece metri in fata lor ca mici triunghiuri abia asteptand sa te loveasca sau sa te impiedice.
Privind soarele aventuriera calculase, dupa pozitia astrului, ca ar putea fi ora sase, ceea ce insemna doua variante si anume, sa ramana sa innopteze la trunchiul stejarului sau sa inainteze peste brazdele de pamant, sperand ca vor gasi ceva. Cunoscandu-l pe tovarasul delasator care o insotea, cu parere de rau renuntase la a doua varianta. Barbatul care ii era alaturi se numea Alex, intotdeauna ii fusese alaturi inca de la gradinita, de aceea parintii lor doreau o legatura mai apropiata intre cei doi, cauza fiind averea celor doua familii care unindu-se printr-o casatorie avea sa prospere, dar asemenea idee era exclusa din partea celor doi tovarasi, deoarece ei se iubeau ca fratii. Nimeni nu putea sa vorbeasca ceva gresit la adresa lor, unul dintre ei fiind de fata fara sa primeasca o bataie. Desi avea un trup zvel iar camasa de culoarea lagunei, fiind deschisa la toti nasturii, vazandu-se un abdomen care te facea sa iti opresti respiratia timp de cateva secunde, Alex era un baiat cam lenes in privinta efortului fizic. El prefera sa calareasca sau sa conduca unul dintre automobilele tatalui sau, dar orice altceva decat sa alerge ca un nebun pana ramanea fara rasuflare.
- Nici nu stiu incotro sa o luam, daca mergem in fata cum am mers pana acum poate dam de alta padure si asa putem sa fugim pana murim, zise Corina punandu-si mana la frunte ca sa vada ceva ce i-ar putea atrage atentia; un fum, o luminita oricat de mica deoarece nu suporta sa stea in postura de ratacita.
- Daca nu te-as iubi atat de mult, ma jur ca acum te-as strange de gat fata nicio urma de regret ! , zise Alex facandu-si vant cu coltul de la camasa.
- Bine, bine ! Am inteles ca nu mai vrei sa faci niciun pas, de aceea am decis sa ramanem peste noapte aici la umbra acestui stejar, zise tanara voinica.
- Atat iti trebuia, deci iti zic atat ! Dupa ce ca sunt lesinat din cauza ta nu ma lasi nici sa ma odihnesc? Da ce fel de persoana esti tu ? Ce fel de monstru fara mila am iubit pana acum ? , raspunse barbatul intins pe iarba care isi ridica pectorali intr-un mod alert.
- Sa nu sari cumva pe mine si sa incasez ceva de la tine, mai bine plec sa adun cateva crengute pentru foc ! , zise ea razand cu mana la gura sa il supere si mai rau pe bietul obosit.
Alex nu mai zise nimic, doar se uita la apusul de soare gandindu-se la singura femeie pe care a iubit-o si totodata tinand mana pe piept pentru as incetini ritmul respiratiei. Uitandu-se mereu la ultimele raze ale soarelui isi plimba privirea asuprea Corinei care aproape disparuse impreuna cu ogarul care o insotea, dupa ochii lui tristi se vedea o oarecare dezamagire si durerea asupra persoanei pe care o ocrotea cu privirea.
Trecusera cateva minute de cand tovarasa lui plecase, iar el ramasese singur cu mainile impreunate sub ceafa, numarand cateva frunze care cadeaua lin " - De ce e atata suferinta ? De ce nu pot sa termin odata cu chinul acesta care ma va urmari toata viata ? , zise el in timp ce o frunza ii cazuse pe piept. Din cauza ei, relua el, da din cauza ei, ea e singura care imi da putere, prin zambetul ei, prin inocenta ei, dar totusi sunt prea tanar pentru asemenea suferinta ! " .
Inchinzand ochii in minte ii venisera unele noptii putin ciudate, in care se bucurase de tot ceea ce inseamna corpul femeiesc " - Ahh tu Angela, tu ... tu, zise el in timp ce isi intindea spatele. Abia astept sa scap de aici si primu lucru pe care il voi face e sa vin la tine, relua el in timp ce in minte ii venise o alta femeie frumoasa. ". Oricum in afara de faptul ca isi dorise inca de mic sa o faca fericita pe mama lui urmand facultatea de medicina, mai era un an si examenul se apropia cu pasi repezi, iar Alex incerca sa isi faca timp de invatat printre atatea femei frumoase, asa cum spunea si el " toate ma vor ! ". Visul frumos pe care il traia incalzit de pamantul cald, a fost brusc intrerupt de glasul Corinei care fugea intrecand uneori ogarul ei indragit.
- Alex, Alex, vino repede ! Vino , vino ! , zise ea abia putand sa isi traga sufletul.
In acel moment voinicul s-a ridicat si a inceput sa alerge catre ea sa afle motivul pentru care ii priciniuise atata agitatie.
- Alex am gasit o casa, o casa aproape doar traversam brazdele de pamant, hai inca mai e lumina nu o sa ne prinda intunericul ! , relua ea tragandu-l de mana pe tanarul care abia dupa cateva secunde intelesese ca amandoi sunt salvati.
Dupa un sfert de ora cei doi au ajung la casa pe care o vazuse Corina in timp ce aduna vreascuri pentru foc, bineinteles nu i se putea spune casa deoarece era un castel in toata splendoarea, dar era atat de neingrijit incat portile stateau sa cada, peste tot erau numai ierburi, numai mizerii, o adevarata jungla. Corina increzatoare a apucat clanta usii care scosese un sunet infiorator cand fusese data la o parte, amandoi au pasit in acel spatiu necunoscut, nevazut niciodata. Castelul avea un stil gotic, asemeni bisericilor din Germania, de culoare neagra cu foarte multe turnuri, imprejmuit de un gard solid asemeni unei fortarete. Facand primul pas pe scara crapata de vreme a castelului, tanara simte ca cineva o prinde de mana si o trange in spate.
- Chiar vrei sa intri aici ? Am putea sa ramanem la stejar ... zise Alex cu o privire ingrijorata, simtind parca fiori pe sira spinarii cand stia ca se afla in asemenea loc.


Apologize pentru unele greseli, dar am scris povestirea acum :) so astept pareri daca voi continua sau nu !
Ceau, ceau! Am sosit cu critica, defapt nu am sa critic prea mult decat am sa punctez cateva lucruri pe care trebuie sa le iei aminte.
In primul rand scrii frumos, destul de detaliat si interesant, ai scos foarte bine in evidenta natura in mare si desigur personajele, atat fizic cat si psihic... intrun fel sau altul. Totusi misterul se simte si sunt curioasa ce se va intampla.
Acum ai cateva cuvinte scrise anapoda, litere puse aiurea si am vazut ca ai pus de multe ori virgula dupa semnul exclamarii (dupa ce ai incheiat un dialog interior ca sa spun asa, adica dupa el a urmat o explicatie, la asta ma refer eu). Nu mai pune ca nu e corect, pui doar un semn si gata. In acelasi timp sa te si corectezi sau daca este dai un edit la capitol la final.
Sincer nu prea am multe sa spun, mi-a placut si ma pune pe jar misterul asta, adica peisajul, castelul, apusul, ma duc cu gandul la ceva supranatural. Oricum voi vedea daca este asa pe parcurs.

Eu iti urez succes si multa inspiratie in continuare, sa stii ca nu ai greseli gramaticale si de exprimare, ai pus doar anapoda unele semne si ai mancat cateva litere, se pot rezolva toate acestea cu un edit. <3
Ps. ar trebui sa treci pe la regulamentul de la fan ficition fiindca sunt reguli noi care trebuie aplicate la ficuri.
||



Vantul sufla usor aducand odata cu el o racoare care iti transmitea o stare de teama, de frica, de groaza. Aceasta stare o avea Alex, inima ii batea cu putere nu mai voia sa stea in acel loc nici macar o secunda, dar nu putea sa se intoarca deoarece prietena lui prefera sa petreaca o noapte in cel mai terifiant loc, decat sa stea sub cerul liber. Corina isi trasese mana din prinsoarea baiatului si se indrepta spre usa, fiecare pas pe care il facea in acel loc o indeparta parca de lume, un fum negru se asternuse intre Alex si ea, baiatul voia sa o gaseasca, dar nu o zarea niciunde. Panica se instalase in sufletul lui, isi imagina ca o pierduse si era numai vina lui, pipaind cu mainile prin acel fum a simtit o silueta , o talie de viespe si neputandu-se abtine o ia in brate.
- Alex ce faci, zise Corina incercand sa scape de stransoarea lui, Alex ma enervezi, da-mi drumul !
- Nu iti dau drumul, raspunse baiatul curgandu-i o lacrima pe obrazul fin, nu te las sa intri in acel loc !
Tanara vanator suparata pe prietenul ei deoarece nu ii intelegea deloc reactia, ea venise bucuroasa la el spunandu-i ca erau salvati, iar el nici nu vrea sa paseasca in aceea casa, de parca era nebun " Ce are baiatul asta, zise ea in timp ce isi aranja parul blond, nu vrea sa fie salvat ? " Uitandu-se la tovarasul ei mila ii invadase sufletul, o implora parca din priviri sa plece de acolo, dar nu avea cum, nu putea sa renunte la o asemenea ocazie, avea un acoperis, un pat cald, o mancare, daca pleca cu el ce avea ? Umbra unui stejar si frigul noptii.
Aventuriera se intoarse spre baiat luandu-l de mana si tragand de el spre usa castelului, inima ii batea cu putere, isi pusese toata credinta in acel castel, dar daca nu erau oameni buni ? Daca nu voiau sa ii ajute ? Daca ii izgoneau de pe mosia lor ? Indoiala isi facuse loc in inima ei.
Oragul ii astepta aproape de usa, dar dupa felul cum se purta puteai observa ca ceva era in neregula, mirosea des, se invartea in loc, de parca nu avea stare, isi ridica nasul sus de tot, de parca voia sa simta ceva mai mult. Deodata cainele a inceput sa latre, a inceput sa alerge prin curtea plina de ierburi, latratul lui era din ce in ce mai indepartat.
- Unde se duce, zise Corina vrand sa mearga dupa el ?
- Vrei sa il urmam, zise barbatul oarecum bucuros ca mai amana confruntarea cu acel loc ?
Inaintand foarte greu prin ierburile care nu erau decat o piedica, un obstacol in fata ta, mai apusese si soarele, devenind totul parca invaluit de o ceata deansa. Cei doi se tineau de mana de frica sa nu se rataceasca, dar nici nu parasira bine locul din fata castelului caci ogarul se intorsese cu ceva in gura. Corina vazandu-l nu a mai dat importanta la ce gasise animalul si a plecat repede spre usa, Alex luand cainele de lesa ii trage ceea ce avea in gura, era un material fin, asemanator cu matasea, presemne ca cineva ii urmarise in tot acest timp.
Baiatul se intoarce la fata, dar ea deja a apucat sa bata in masiva usa, sculptata parca de Da Vinci, formele celor doar siluete care erau pe post de piloni erau magnifice, erau doua femei care tineau deasupra capului un vas din care curgea un lichid, cu greu iti dateai seama de acel "tablou" sculptat, dar cu ultimile raze ale soarelui Alex isi da seama ca din acele vase curgea un lichid, iar la baza usii erau cranii. Acel peisaj pur si simplu l-a ingrozit, iar acum intelegea de ce nu a vrut sa intre de prima data aici, aici era ceva demonic, dar era prea tarziu sa mai opreasca intalnirea cu acele fiinte care stateau acolo deoarece Corina deja batuse la usa. Deodata se aude o voce ragusita care parea a unui om batran, ceva de genul " Vin acum ! " Corina era foarte bucuroasa deoarece ea simtea ca erau salvati, iar lui Alex ii inghetase sangele in vene. Usa se aude trosnind, iar printr-o deschizatura mica se vede un om cocosat, asemeni personajului din Notre Dame de Paris de Victor Hugo. Abia putea sa tina ochii deschisi, iar mana ii tremura groaznic pe suportul de la lumanare, dar uitandu-se bine la cei doi, el isi deschise ochii cat a putu de mult, parca voia sa ii scoata din orbite si isi aduce mana la gura.
- Suntem rataciti si nu stim cel mai apropiat drum spre un oras, un sat, zise Corina zambind, asa ca ne-am gandit ca ne-ati putea ajuta !
- Doamne Dumnezeule, sunteti chiar dumneavoastra, zise batranul izbucnind in plans !
In acel moment un vant violent aproape ca inchisese usa prinzandu-i haina batranului, iar lumanarea se stinsese, acum toti ramasesera intr-o bezna absoluta.

Hei Nix multumesc :* am tinut cont de sfatul tau, intr-o oarecare masura adica asa banuiesc.
So this is the next! Enjoy !
|||


Abia isi ispravise acel batran vorba caci acel vant venise cu o violenta de nedescris si spulberase lumina aceea mica, asemeni a unui licurici, suficienta pentru a vedea doar fata batranul brazdata de trecerea anilor.
Lacrimile inca nu fusesera sterse de pe fata celui care le deschisese usa, in plus ele continuau sa curga, ti se facea mila de el, dar cei doi nu isi gaseau nicio explicatie. Cine era acest om ? De unde o cunostea pe tanara ? Nimic din ce se intampla pana acum nu avea vreo explicatie. Stergandu-se la ochii, omul ii indeamna pe cei doi sa paseasca inauntru, printr-un gest simplu, diplomat si anume deschizand usa mai mult si aratand cu mana spre interiorul castelului. Cei doi au pasit inauntru, dar nu avea nicio lumina, nici macar o lampa aprinsa, era bezna totala, Alex o tinea de mana pe fata, iar dupa cum il strangea Corina iti puteai da seama ca pentru prima data de cand au plecat de acasa, ii era frica. Dupa spiritul ei nu se putea spune ca ii era teama de infatisarea castelului, ci de faptul ca batranului i se parea cunoscuta.
In bezna aceea se auzea un sunet cunoscut pentru cei doi, sunetul unei scaparatorii care de niciun fel nu voia sa scoata macar o scanteie. Dupa murmurul care ii scapase batranului printre buze puteai spune ca nu vorbea de bine instrumentul, iar Corina voind sa se duca la batran cu scopul de a-l ajuta se indeparteaza cu cativa pasi de tanar, dar el nu o lasa sa plece ci o ia in brate si soptindu-i incet la ureche " Stai aici, zise tanarul apropiindu-si capul de fata tinerei, nu stii cum te impiedici si cazi, intelege va aprinde pana la urma o lumanare ! " Tanarului ii batea inima atat de tare , fiind atat de aproape de ea, tinand-o in brate cine nu ar fi reactionat la fel ? Mana lui era peste sanul ei, chiar daca purta o bluza de bumbac foarte tare si aspra, asemanatoare celor pe care le poarta soldatii in razboi, forma rotunda parca era conceputa pe mana lui. Oricine ar putea sa il considere nebun, dar il acel moment ii mirosea parul si pur si simplu nu se putea abtine, dar revenind la realitate si dandu-si seama de ce facea ii da drumul Corinei si se multumeste cu un strans de mana. Se considera putin vinovat adica se gandise la sora lui asa cum se gandea la o femeie, ceea ce era interzis. Deodata batranul a aprins o lumanare si pe rand cate una in fiecare coltisor al castelului, facandu-se lumina in jurul lor, acum cei doi puteau admira aceea splendoare a timpului.
Vazand aceea arhitectura Alex isi da cu mana prin parul sau saten, moale asa cum spunea si Angelica lui " Nu te poti abtine sa nu te joci cu el ! " Tavanul era pictat parca de Michelangelo, in viata lor nu vazusera asa ceva, puteai jura ca era Capela Sixtina, dar personajele prezente in pictura erau total diferite, adica la vest erau oameni normali, simpli, stand toti drepti in fata dezastrului, iar la est erau demoni, era diavolul sau chiar iadul, iar in centru era o faptura asemeni unui inger, acoperita cu un val alb. La prima vedere puteai banui ca era vorba de Dumnezeu care mentinea echilibrul intre Iad si omenire, dar de ce era o femeie ? De ce in mijlocul demonilor statea un barbat ? Nimic nu avea o explicatie.
Crapaturi uriase brazdau peretii cenusii care aveau cate un tablou cu un personaj sobru, asemeni lorzilor si ca orice om banuiai ca erau toti cei care au trait in asemenea loc. Batranul i-a condus intr-o camera care spervea drept sufragerie pentru oaspeti, nu foarte mare cu o masa plina de cristale, adica incepand de la vaza pana la furculita care erau prezente.
- Banuiesc ca va este foarte foame, zise batranul, am sa vin imediat cu masa !
Lasandu-i pe cei doi in sufragerie la masa, satenul nu s-a putut abtine sa nu atinga furculita de cristal care era plina de praf, ceea ce insemna ca nimeni de mult timp nu mai mancase acolo, poate era si normal deoarece era sufrageria pentru oaspetii, deci adevarati stapani mancau in alta parte, poate intr-o camera care iti lua respiratie prin bunul gust si bijuteriile presente.
- Ei bine ce zici de usa aceea ciudata de la intrare, zise Alex invartind o lingura intre degete, dar de fumul dintre noi? Dar de tabloul tavanului ?
- Nu zic nimic, raspunse Corina incrucisandu-si mainile la piept, esti doar banuitor si sceptic, asa ca eu sunt fericita pentru ce am gasit !
Alex nu mai apucase sa zica nimic deoarece batranul a venit cu doua servitoare, iar in cateva minute masa era gata, iar cei doi puteau sa isi sature pofta de bunatatile care li se ofereau. Putin neincrezator satenul nu vrusese sa manace prima data, dar zgomotul stomacului care rasuna in toata incaperea si pofta cu care manca tovarasa lui ii coplesisera neincredera.
- Ma bucur atat de mult ca avem oaspeti, zise batranul care se uita la ei zambind, nu am mai avut un vizitator de nu stiu cati ani, iar maine o sa va intalniti cu stapanii mei, care la ora asta sunt plecati si vin dimineata, o sa va conduc in camera de receptie pentru intalnire !
- Puteti sa imi explicati, zise Alex lasand furculita si cutitul pe farfurie, ce era cu fumul negru aparut din senin intre mine si Corina atunci cand am pasit pentru prima data pe mosia aceasta ? Dar despre usa de la intrare, ce semnifica acel tablou sculptat ? Acelasi lucru am sa spun si despre tavanul din prima camera in care am intrat ? Dar sa nu uit de acest material, zise Alex dand la iveala materialul pe care ogarul il gasise, care acum saracul animal manca fara rasuflate langa piciorul mesei dintr-un bol gigantic, pe care cainele nostru l-a gasit, de unde este, cine este fiinta care-l purta ?

Nu sunt asa incantata despre acest capitol, dar in fine promit ca imi dau silinta pentru next :D
So astept pareri !
Im here ! Imi plac ficurile de genul si al tau ma incanta intr-un mod placut.
Nu vreau sa spun ce ar putea sa se intample mai incolo, am banuielile mele, dar sunt tare curioasa cum vei desfasura actiunea in next.
Am citit ambele capitole si nu regret ca am venit acum, am avut parte de dubla placere de a ma delecta cu randurile insirate de tine.
Cu toate laudele primite, ma voi resemna sa iti spun si faptul ca ai cateva greseli de tastare - litere mancate si un terci de timpuri. Insa totul se poate repara cu atentie.
De asemenea stiu ca poate e treaba unui moderator sa anunte, insa sunt reguli noi, le gasesti la fan ficiton jos, care trebuie aplicate la ficuri. Sa treci si sa te documentezi. -^^-
Revenind la continut, imi place felul in care ai descris, cu toate ca nu e pompos, bogat in fel si fel de expresie, ai reusit sa ma faci sa-mi imaginez totul. Un cadru sumbru, vechi, care deja imi starneste curiozitatea. Mereu m-am dat in vand dupa astfel de lucruri.
Inca un lucru si gata: faza cu lacrima lui Alex mi s-a parut cam nepotrivita, din simplu fapt ca mereu vad asta la multa lume, o lacrima si doar atata, sincer nu cred ca era necesar mantia in care a fost invelit continutul parea de umor si de ras, mai mult. Totusi inteleg ingrijorarea tanarului, dar sa inceapa sa planga asa, nu prea mi se pare potrivit. Nu sunt ca e ceva rau, din contra ai aplicat putin dramatism, dar sa nu se ajuga la exagerari. Insa in cazul tau nu, sigur nu. Oricum puteai sa nu te folosesti de aia, era mult mai bine daca acel sentiment de a plange lipsea. Ai reusit sa incadrezi bine reactiile baiatului, deci nu trebuie sa bagi mai mult decat este.
Sigur ai inteles tu ceva din ce am spus... :]]

Pai succes in continuare si multa inspiratie, abia astept nextul!
IV


Era o liniste in sufrageria de oaspeti, o liniste in care cei trei isi puteau auzi respiratia scadata din partea celor doi barbati. Alex isi incrucisase mainile sub barbie si privindu-l fix pe batran pentru a nu scapa din vedere nicio emotie din partea acestuia. Curand fizionomia batranului era schimbata, sparncenele se impreunasera, dadu-i o alura nervoasa, se vedea cu ochiul liber ca nu ii convenise atitudinea satenului. Ridicandu-se de la masa, batranul se indreapta spre fotoliu asezandu-se incet, fara zgomot si scotand un oftat.
- Nu stiu in ce masura voi fi inteles sau dincontra, zise batranul punandu-si mana la frunte, nimeni nu a mai trecut pe aici de mult timp, nu stiu de ce de treizeci de ani sunt un umil angajat al acestui castel, un majordom, care a avut grija de acesti doi copii care au ramas fara parinti, ei sunt stapanii castelului, dar sunt singuri, ei nu au mai indraznit sa iese in lume de cand au fost dezamagiti, dar aceasta poveste tine de viata stapanilor mei si nu am niciun drept sa vorbesc despre ea . . . !
- Dar ce legatura are, zise Alex nerabdator, aceasta cu ce v-am intrebat eu ?
- Ai rabdare dragule, ai rabdare, zise majordomul facand un gest cu mana dreapta cu intentia de a domoli spiritul tanarului, nu mai are rost sa va spun mai multe, dar o servitoare care ardea un smoc de iarba, pe care va invit sa il vedeti daca nu ma credeti, m-a anuntat ca avem vizitatori dupa ce ea a incercat sa se apropie de dumneavoastra, dar fiind impiedicata de acest brav animal, a venit la mine. In privinta usii, ea a fost cumparata de la o mosie, nu este vina stapanilor mei pentru ce reprezinta, ei au cumparat-o pentru lemnul masiv, cat despre tavan a fost pictat acum multe decenii, asa ca nu am nici eu vreo explicatie. Acum va rog sa ma scuzati, dar vreau sa ma retrag, o servitoare va va arata dormitoarele, zise batranul indreptandu-se spre usa, noapte buna !
Cei doi ramasesera singuri in sufragerie, uitandu-se unul la celalalt, dar satenul era nervos, adica uitase lucrul cel mai important, faptul ca o cunostea pe Corina, isi deschidea incet cate un nasture de la bluza, simtea ca fierbea de nervi, totul i se parea atat de ciudat, atat de misterios, incat nici macar dovada care inchidea un dosar nu i se parea in acel moment suficienta. Se ridicase brusc de la masa facandu-i un semn de " Pa ! " Corinei si pornind spre usa urmat de servitoarea cea tanara, care arata destul de bine, dar in acel moment Alex nu se putea gandii la asa ceva.
Deschizandu-i usa frumoasei slujnici si uitandu-se pentru ultima data la prietena lui, a plecat. Holul fusese zugravit acum multi ani, dupa cum se observau micile crapaturi, culoarea visiniu inchis se incadra perfect cu tabolurile prezente la fiecare cinci pasi. Nu puteai spune ca te incanta acel mers continuu, adica chipurile acelor oameni parca te urmareau, ochii lor parca te priveau.
Alex nu era genul sa se abtina, deci era si normal sa se uite la fusta scurta a persoanei care il conducea in dormitor, avea niste picioare superbe, iar fusta neagra conica ii punea soldurile in evidenta " O da Alex, zise satenul frecandu-si barba cu degetul aratator, hai ca pui mana si pe asta ! "
Curand au ajuns in fata dormitorului, iar slujnica deschizand usa nu isi datuse seama ca satenul ii cuprinsese mijlocul urandu-i un " Noapte buna ! " incet la ureche, fata fetei se innrosise brusc ceea ce insemna ca fusese intimidata de el. Un zambet ii aparuse barbatului in coltul gurii si stand in usa urmand fiecare pas al fetei pana aceasta disparuse din aria lui vizuala.
Inchizand usa, baiatul isi arunca intr-un colt camasa care parea in acel moment o povara pentru el si se arunca in pat incercand sa adoarma, dar nu putea, nu putea sa nu se gandeasca la acest loc ciudat, dar macar era incantat de camera in care urma sa doarma. Patul semana cu un baldachin sau mai bine spus chiar era un baldachin de culoare neagra cu lenjeria albastra, camera era vopsita intr-un alb care la lumina celor cinci lumanari avea o culoare galbuie, de tavan era agatat un candelabru de cristal gigantic, dar era doar de forma deoarece nimeni nu se urcase pana acolo sa alimenteze lampile cu gaz. In mare parte satenului ii placea atmosfera acelei camere, ridicandu-se din pat el se indreapta spre fereastra care avea draperii albe confectionate din acelasi material ca al carpei pe care o adusese ogarul, dar nebagand in seama acel detaliu el se uita la cerul care prevestea o furtuna, adica in indepartare se vedeau fulgerele cazand aproape de pamant.
Uitandu-se lung la zenitul care ii aparuse in fata, el observa ceva alb, mic, o faptura aproape de castel, o femeie imbracata in alb, dar nevenindu-i sa creada isi inchide ochii pret de cateva secunde, iar apoi faptura disparuse " Clar, zise Alex indepartandu-se la de fereastra, am innebunit ! "
Satenul isi indreapta pasi spre pat, dezbracandu-se de pantofi si pantaloni, se arunca in imensul baldachin, somnul ii inchisese ochii chiar daca el se incapatanase sa ramana treaz, dar o atingere rece pe care o simtise pe obraz il trezeste imediat. Apucase cu violenta mana care-l mangaia reusind sa se faca auzit un tipat mic.
- Alex, zise aceea persoana, ma doare, dragule da-mi drumul !
- Nu se poate, zise satenul sarutand aceea mana, nu cred ca esti tu, nu poti fi tu, iubito de ce m-ai lasat ?


Hei Nix multumesc :* poate ca acest capitol reuseste sa va incante, adica asa sper :))
Cum, ce? Ce iubita? o.O Te-ai oprit deodata, insa bine. Ai lasat misterul sa se asterne asupra acestui capitol, la fel ca la restul.
Imi place mult faptul ca ma ti in suspans si pot spune ca imi place pana acum ce am citit, sunt sigura ca vor urma mult mai multe intamplari, descrieri si ce o fi cu stapanii? Baieti, fete? Ce or fi?
Lasand deoparte curiozitatea mea deosebita, voi spune ca mi-a placut ca nu ai mai avut greseli, surprinzator nu am mai zarit, insa fiind atat de curpinsa de continut nici ca am mai cautat.
Oricum in comparatie cu celelalte nu pot spune ca s-au schimbat prea multe, misterul predomina totusi ceva mai intes, multe lucruri vor sa fie duse la lumina, castelul devine din ce in ce mai interesant si datorita felului in care in mare parte l-ai descris. Totusi as spune ca ar fi bine sa mai intensifici trairile personajelor, cel putin a lui Alex, asa putin merge. Oricum si asa el zici ca e o mata fricoasa. :]]
Ce a fost cu gestul acela... pervers din partea satenului? O avea de gand sa aibe o aventura cu servitoarea? Hammm... poate e ceva trecator, dar nimic nu este exclus.
E inceputul deci nu ma prea pot pronunta atat de mult, totusi iti spun ca imi place personalitatea celor doi protagonisti, i-ai conturat bine pana acum. Sa vedem ce va urma.
Acea aparitie feminina de afara, am impresia ca e o fantoma sau tipa care i-a urmarit... nu stiu, atatea intrebari imi umbla prin cap incat nici nu pot sa las un com decent.

Succes in continuare. *hug*
V



- Iubitule, zise faptura cu atingerea de gheata, tu sa ma iubesti mereu si eu voi fi langa tine !
- Nu pleca, raspunse satenul sarutandu-i gatul coborand mereu, am stat fara tine un an, dar a fost ca si cum am fost un mort viu, nimic nu ma mai bucura cand stiam ca tu nu esti langa mine. Jur ca nu o sa mai fac nicio greseala, o sa fac tot ce zice Maximilian, dar numai sa ramai langa mine sa nu mai pleci !
Satenul neputand sa se abtina o saruta pe iubita lui, prinzandu-i obrajii cu ambele maini si totodata dandu-i jos rochita alba, centimetru cu centimetru, lasandu-i umerii la vedere, iar parul ei blond parca voia sa ii ascunda, infatisarea ei era asemenatoare ca a unei zane, parul ca o raza de soare, ochii albastri, pielea alba, corpul sculptat, aceste cuvinte nu isi aveau rostul, frumusetea ei era divina nicio alta fiinta nu era ca ea. Pasiunea lui Alex era atat de mare, dar acel sarut il adormise imediat, ca un sarut al mortii, cazand in pat ca un stejar care fusese retezat de la radacina. Misterioasa faptura se ridica din pat incet de parca nu ar fi vrut sa il trezeasca, isi aranjeaza rochita si se indreapta spre fereastra, dar in acel moment un fum negru patrunzand in camera, facand o atmosfera asemenatoare ca a unei grote. Fumul se ridica incetul cu incetul formand o silueta masiva, solida, ca a unui barbat in varful tineretii.
- Nu i-am spus nimic, zise blondina speriata, tremurandu-i picioarele, nu am facut nimic, am intrat in camera din greseala !
- Uiti, raspunse barbatul care incepea sa se vada din fumul negru, ca iti vad toate miscarile ? Nu iti dai seama ca pot sa il omor acum ? Atat de aiurita esti incat ii risti viata doar pentru un sarut ? Treci odata in camera si nu mai poti sa iesi pana nu pleaca cei doi !
Rostind aceste ultime cuvinte demonul aparut din intuneric isi indreapta pasi spre patul lui Alex, i se citeau in privire ura, ciuda, toate sentimentele intunecate, il putea omora in orice moment, dar nu voia sa ii aduca fiintei iubite si mai multa tristete, deja o despartise de el, nu putea sa faca asa ceva. Barbatul isi deschisese unul dintre nasturi de la sacoul negru pentru a putea ajunge la buzunarul interior, imbracamintea lui semana cu cea a unui lord, era sobru imbracat din cap pana in picioare in negru, doar butonii de aur atrageau o anume atentie, iar camasa alba se vedea patata de sange. In ciuda imbracamintii faptul care te infiora la aceasta persoana era fata lui, sprancenele incrucisate, buzele rosi, iar ochii verzi ca un smarald parca erau vii, parul lui negru mai negru decat fumul care-l inconjura, il priveai tremurand. Din buzunarul interior el scosese un fel de hartie, care dupa culoarea galbuie si colturile tocite se vedea ca era veche, ciudatul isi regleaza vocea de parca ar vrea sa spuna ceva important, dar oprindu-se imediat deoarece satenul incepea sa se trezeasca, asa ca el arunca o ceata neagra asupra lui adormindu-l in secunda urmatoare, barbatul renuntand la planul lui pleaca incet zburand pe fereastra deschisa.
Alex dormise pana dimineata nu se trezise deloc, dar in momentul in care deschisese ochii rostise numele " Elisa ! " Isi strangea pumnii si mai avea putin si incepea sa sparga tot ce vedea, iar o pierduse, iar nu fusese in stare sa o tina langa el, acum cine stie poate o va mai vedea peste mult timp, dar odata ce ea aparuse in acest loc, el nu mai avea gand de plecare numai daca pleca cu iubita lui.
Arunca jos cu o miscare asternutul care-i acoperea jumatate din corp si se indreapta repede spre fereastra, trasese de perdeaua care-i mangaia pectoralii pana se rupsese, dar nu ii pasa. Se uita lung de parca mai voia sa vada in indepartare aceea rochie alba, dar dandu-si seama ca sta degeaba, se imbraca si pleaca cu intentia de a o cauta. Deschizand usa o intalneste pe frumoasa servitoare pe hol care aducea o tava cu micul dejun al lui, dar vazand-o Alex inainteaza spre ea pentru a o intampina. Slujnica vazandu-l pometii deja luasera o culoare roz, iar cu fiecare pas ea incerca sa isi ascunda privirea, nu era in stare sa il priveasca in ochii deoarece o singura privire a lui si tava ii era pe jos. La fiecare pas al ei se gandea ca o sa cada si o sa se faca de ras de fata cu el, de cand ii datuse majordomul ordin sa ii serveasca masa la pat, sperase tot timpul sa il gaseasca dormind astfel ii lasa mancarea si pleca, dar acum era groaznic nu stia ce sa faca.
- Buna frumoaso, zise Alex punandu-si mana dupa gatul ei, hai sa te ajut ! Dar ce zici daca imi tii companie, adica nu vreau sa mananc singur ?
- Nu stiu, raspunse slujnica intimidata si cu fata in pamant, nu cred ca pot. . . !
Nici nu mai apucase sa zica ceva deoarece Alex deschisese usa si o invitase inauntru, muscandu-si buza in timp ce frumoasa pe care o ademenise ii pasea in interiorul camerei, asa ca nu va mai putea sa iasa curand " Ahh, zise Alex lasand tava pe masuta, ar trebui sa ma duc sa o caut pe Elisa mea, dar fata asta pur si simplu ma innebuneste, nu o las, nu o las pana nu fac ce vreau cu ea ! "


Sincer nu stiu ce sa zic, adica acest mister ma gandesc ca o sa va plictiseasca pana la urma . . . So astept pareri, nu stiu ce sa fac.
Niiiixxxx >:D< Multumesc si te rog sa imi spui daca si tu mai vrei mister sau nu :))
Ok, ok, dupa cum am promis, iata-ma si pe mine aici. Am vazut ca uneori nu pui punct unde trebuie si ca unele virgulite nu-si au rostul (bieinteles ca si eu am probleme cu virgulele, deci nu o sa comentez prea mult acest aspect). Ideea ta mi se pare destul de reusita, ca sa nu mai spun ca demonul ala ma intereseaza in mod special<3. Si uite niste greseli de exprimare:
" i se citeau in privire ura"- I se citea in privire ura (suna mai bine, no?)
"acum cine stie poate o va mai vedea peste mult timp"- Acum cine stie peste cat timp o va mai vedea sau Acum cine stie peste cat timp o va reintalni din nou. (suna mai ok nu? Mie asa mi se pare).
"Buna frumoaso, zise Alex punandu-si mana dupa gatul ei, hai sa te ajut ! Dar ce zici daca imi tii companie, adica nu vreau sa mananc singur ?" - Buna frumoaso, zise Alex punandu-si mana dupa gatul ei, hai sa te ajut! Dar ce zici daca imi ti companie ? Adica nu vreau sa mananc singur ... (mi se pare mult mai ok asa. Adica, semnul de intrebare de la sfarsit nu prea are ce cauta acolo. E ca si cum s-ar intreba singur:]] ) Intelegi nu? Ok.
Alex! Nu trebuie sa pui ochii pe alta fata! Nu,nu!
Te astept cu nextul draga mea>:D<. Sa ma anunti si pe mine din nou ca sa mai trec pe aici. Cum suneam, ideea e buna si-mi place. Titlul e interesant! Astept continuarea. Bye-bye.
Da vreau mister, adica povestea decurge dupa cugetul tau, nu depinde de mine sau de altii. <3
Deci intr-un fel sau altul capitolul acesta m-a luat putin prin surprindere, nu doar prin faptul ca apare acest demon intunecat, sau iubita, ma surprinde comportamentul lui Alex... da ala ma scoate din sarite. Vad ca nu mai stie ce vrea - iubita lui sau slujnica a si poate si pe amica lui o vrea, cine stie? E amuzant in acelasi timp tot acest plod si tot ceea ce se invarteste in jurul lor.
Nu ma mai lalai cu o critica amanuntita, iti spun doar ca ar fi bine sa descrii ceva mai amanuntit si sa combini mai multe idei ca sa faci capitole mai lungi. :]

Succes si multa inspiratie! *tighthug*
VI


Privirea fetei care ii cazuse in capcana era atintia spre podea, nu putea sa il priveasca in ochii pe cel care probabil ajunsese sa il iubeasca de cand ii admirase corpul, atitudinea, ochii lui albastri, dar totusi nu era sigura de ceea ce simtea, adica tot corpul ii trasmitea o vibratie, un fior atunci cand il vedea, dar ratiunea ii spunea " - Nu te mai gandi la el, va pleca peste cateva zile si nu isi va mai amintii de tine ! " Ceea ce era si normal, dar niciodata, nimeni nu stia ce va rezerva ziua de maine.
- Din prima clipa in care te-am vazut, zise satenul apropiindu-se exagerat de mult de fata, mi-ai placut, dar inca nu stiu numele tau sau ceva, orice despre tine !
- Ade . . . Adelina, zise tanara razmandu-se de zid in timp ce Alex se apropria si mai mult de ea !
- Eu o sa iti zic Ade, zise barbatul in timp ce ii atingea usor obrazul rosu, imi place cum suna si nu cred ca te superi !
Ea il privea cu barbia lasata, nu avea curaj sa il priveasca in ochii si ca zbuciumul ei interior sa atinga cote maxime, baiatul pe care il placea miscora distanta dintre chipurile lor. Parul ei negru lung , matasos se desprinsese valuri, valuri atunci cand Alex ii desfacuse cocul prins cu foarte mare grija, acum suvitele ii cadeau pe fata mascandu-i usor roseata din obraji, dar pentru putin timp deoarece el ii ridica incet barbia si o forteaza sa se uite in ochii lui.
Alex ramasese uimit de chipul Adelinei, a inspirat usor afisand un zambet, ii placea ceea ce vedea. Uitandu-se in abisurile negre care il priveau timizi, pur si simplu se pierduse pentru un moment. Ii datuse incet parul care ii acoperea o buna parte din chip fortand-o din nou sa il priveasca.
- Esti asa frumoasa, zise Alex in timp ce ii cuprinsese talia lipindu-i trupul de abdomenul sau !
Buimaca de atingerile baiatului, frumoasa bruneta nu se mai putea misca, simtea mana lui parcurgandu-i soldul apoi ajungand la talie, fiecare atingere a lui ii oprea respiratia pentru cateva secunde. Adorand felul in care mica faptura ii tremura in brate, baiatul inca avea pofta sa o chinuiasca, dar pasiunea si dorinta de a o saruta erau peste masura.
Curand buzele lui moi le presau pe ale Adei, ea ramanand cu ochii deschisi fara a mai avea vreo reactie, era primul ei sarut si probabil ultimul, nu stia absolut nimic despre baietii sau despre relaltii. Se desprinsese de sarutul satenului plecand din acel loc, dar fiind mult mai rapid decat ea Alex ii prinsese mana tragand-o din nou in bratele sale. In acel moment voia sa o abia alaturi de el o viata, nu stia de ce, dar nu i-ar fi dat drumul pentru nimic in lume, voia sa fie a lui. Sarutandu-i fruntea observase ca bruneta din bratele lui incepuse sa planga, voia sa o consoleze, dar nu stia cum nu stia nici macar de ce plangea, sigur gresise el cu ceva. Ii stergea incet lacrimile, iar mana stanga si-o plimba incet pe spatele ei.
Curand simtea cum fata ii strangea camasa, izbucnind mai rau, acum lacrimile ii candeau necontenit din ochii ei negri care-l fermecasera pe cel care o tinea strans la piept. Satenul aplecandu-se putin cuprinzandu-i coapsele ridicand-o lent si parcurgand camera ii da drumul incet, asemeni unui fulg in imensul baldachin, apoi cazand in genunchi aproape de capul ei, manglindu-i incet obrazul si privind-o cu un zambet increzator. Intuind de la inceput dupa gesturile ei isi datuse seama ca fata nu fusese niciodata cu vreun barbat, ceea ce ii producea o satisfactie, dar nu o datea la iveala mai ales acum cand ea era atat de emotionata.
- Nu iti voi face nimic rau, zise Alex sarutand-o pe frunte, imi placi si pentru mine esti foarte importanta !
- Nu vreau sa aud asemenea cuvinte de la tine, zise Adelina ridicandu-se incet in pozitia de sezut, nu vreau sa sufar dupa cineva pe care l-am vazut cateva zile! Tu pleci azi, iar eu raman aici suspinand dupa tine, nu suna bine nu ?
Felul in care ii vorbise si stapanirea de sine de care datuse dovada nu puteau decat sa mareasca admiratia pe care deja i-o purta satenul, in plus era fecioara si Alex deja isi imaginase diferite scenarii alaturi de ea. Tocmai cand voise se ii propuna sa mearga cu el, sa paraseasca odata acest loc uitat de lume, in care absolut nimeni nu stia de existenta lui, in usa se auzise un ciocanit ritmatic, iar dupa melodia care o producea satenul intelesese ca nu era nimeni altcineva la usa decat prietena lui Corina.
Adelina se ridicase imediat din pat aranjand asternutul in urma ei, aplecandu-se exagerat de mult pana in coltul opus al patului si cum Alex era inca in genunchi nu se putuse abtine sa nu se uite la fusta ei care acum se ridicase dand la iveala chiloti albi, observand acest lucru bruneta isi trasese fusta imediat si luand tava cu mancare a iesit din camera ca o furtuna nebagand in seama figura mirata a blondei care astepta un raspuns din partea prietenului ei.
Banuitoare blonda isi strecoara incet capul prin crapatura usii, iar apoi intrand in incapere observandu-l pe tovarasul ei scuturandu-si pantaloni. Neintelegand ce se petrecuse intre cei doi ea ridica incet spranceana si batand incet cu piciorul drept in parchet il fixa cu privirea pe barbatul din fata ei. Nerabdatoare din fire se indreapta spre el incercand sa afle ce se intamplase din gesturile si privirile aruncate de saten.
- Nu stiu ce s-a intamplat aici, zise Corina impreunandu-si bratele la piept, dar ai de dat o explicatie in drum spre casa si hai sa mergem ca trebuie sa ne intalnim cu stapani apoi sa plecam !
Dupa grimasa care aparuse pe chipul lui iti dateai seama ca nu era prea incantat nici de faptul ca tovarasa lui il intrerupsese din convorbirea cu Ade, dar nici de intalnirea cu stapanii casteluli, pe el il interesa bruneta lui frumoasa, dar aducandu-si aminte de Elisa isi trasese cu mana stanga prin par, indreptandu-se spre fereastra " Ce fac ? Ce trebuie sa fac ? Sa o iau pe Adelina cu mine si sa nu o mai las sa plece niciodata ? Sau sa raman aici sa o caut mereu pe Elisa ? La dracu cu femeile astea, o sa ajung sa le iubesc pe amandoua in acelasi timp sau poate o fac deja ! "
Inchidea ochii incercand sa isi limpezeasca gandurile, dar simtind o atingere usoara pe umarul sau tresare imediat si intalneste ochii albastri ai Corinei care il priveau cu o anume teama si ingrijorare, nu era de mirare ca il acel moment tanara il cuprinsese talia intr-o imbratisare, adica era ingrijorata pentru el nu stia ce il framanta asa.
Curand cei doi se despartisera si se indreptau spre usa, el tinea mainile in buzunare ca si cum totul ar fi trecut pe langa el fara prea mare importanta, iar ea abia se tinea dupa el deoarece chiar daca mergea incet pasul care-l asternea pe podea era efectiv mare in comparatie cu cel al Corinei. Ajunsi din nou in aceea incapere mare cu tabloul tavanului care-l mirase inca de cand pasise in acest loc, acum nici nu ii mai acordase importanta, era prea cufundat in gandurile lui, iar din cand in cand incetand sa mai priveasca fix in fata ochilor, o cauta pe bruneta prin totata incaperea.
Nu observase zgomotul produs de scarile din fata lor, iar in momentul in care blondina ii trantise un cot in abdomen privirea lui se indreptase spre persoana care il privea zambind. Il masura din cap pana in picioare nevenindu-i sa creada pe cine vedea in fata ochiilor. Costumul negru stramt ii aducea noului personaj un aer diplomatic, sobru, dar si diabolic in acelasi timp, pana si camasa pe care o purta era neagra, iar mica pata de culoare verde care se asorta cu ochii lui de aceeasi culoare evidentia bunul sau gust in materie de imbracaminte. Suvitele negre ii cadeau incet pe chip, fiind putin incomodat de ele, dar intalnind ochii tinerei vanator se incrunta putin de parca ii provocase ceva, se simtea ciudat din cauza ei, dar trecand imediat la alta stare el continua sa zambeasca.
- Numele meu este Maximilian Van Necker, zise el finxandu-i cu privirea pe cei doi, dar majoritate imi zic simplu Max ! Sunt bucuros ca am avut asemenea musafiri incantatori, spunand " incantatori " cu ochii asupra Corinei, dar imi pare rau ca sora mea nu a putut sa va salute, dar nu se simte bine ! Cu privire la plecarea dumneavoastra nu sunt sigur ca va fi posibila azi, deoarece vremea s-a schimbat radical, adevar spunea adica in cateva minute o furtuna devastase tot, iar eu nu pot sa imi las automobilul prada stejarilor batrani care cad adesea pe drumul spre orasul vostru ! Nu cred ca ar fi o inconvenienta sa ramaneti inca o zi, doua pana se opreste furtuna !
- Max, zise Alex inghitand in sec, nu se poate sa fie el !


Imi pare rau ca am intarziat asa mult dar am fost plecata so this is the next :*
Lexxu iti multumesc pentru ca ai trecut pe la povestirea mea si sper ca te va atrage si mai mult Max :> Virgulitsele sunt problema la mine :"> recunosc :))
Nix >:D< Multumesc si sper ca iti va placea acest capitol.
Iata-ma aici, asa cum ti-am promis. Spre nerusinarea mea uitasem de comentariu complet, insa mi-a amintit cineva. *smile*. Alex, Alex la ce te gandesti? Perversul ! s-a uitat la chilotei albi a-i Adelinei :)). Si sincer am ras la faza aia. Mi s-a parut oarecum cunoscuta, adica parca am vazut intr-un anime asa ceva, asemanator! Meh, asta nu e anime ci ficul tau asa ca o sa continui. Max, Max tipul asta imi place din ce in ce mai mult. Apare mereu cand vreau eu sa apara si e asa delicios! Mrr. Etto, am vazut de asemenea o greseala, si altele de tastare, dar prefer sa ti-o arat pe asta.
- Esti asa frumoasa, zise Alex in timp ce ii cuprinsese talia lipindu-i trupul de abdomenul sau !
Meh, dupa cum vezi ai pus semnul exclamarii la sfarsit. Acolo nu are ce sa caute. Un punctulet adorabil trebuia sa fie asezat pentru ca e sfarsit de propozitie. Erm, ai inteles tu ce am vrut sa spun. Alte greseli mi-e lene sa amintesc. O sa mai trec pe aici! Bafta la scris! Kissez.
VII


Auzindu-si numele din partea satenului Max se incrunta imediat, privirea lui parca voia sa il arda pe cel care il recunoscuse, dar acest lucru era inevitabil trebuia sa se astepte la asa ceva. Niciodata nu il uitase Alex de cand se certase cu el pentru Elisa, de cand aparuse ca o umbra intre cei doi naruindu-i orice vis cu iubita lui. Nu intelesese nici pana acum de ce il ura atat de mult, de ce nu voise niciodata sa fie impreuna cu sora lui.

Apusul de soare era asa frumos incat niciodata nu ai fi vrut sa pleci de acolo, razele care palpaiau incet zbatandu-se sa ramana cel putin cateva minute mureau incet pentru a elibera zenitul in favoarea reginei, da in favoarea reginei, ea cu atingerile ei reci, albe proteja cuplul privind-o emotionati. Nu exista un moment mai fericit pentru cei doi decat acesta, amandoi singuri fara nimeni care sa ii desparta, nici parintii lui, dar nici fratele ei.
Simteau ca erau cei mai fericiti din toata lumea chiar daca totul durase decat o singura noapte, iar apoi avea sa ii omoare incet, incet. Se alintau spunandu-si ca nimeni nu ii va desparti niciodata mai ales dupa aceasta noapte in care ea devenise pentru prima data a lui, fusese primul barbat din viata ei si poate si ultimul, dar nu ii pasa tot ceea ce conta era ca el o strangea in brate si o saruta pe frunte. Pletele-i lungi atarnau in mii de valuri in jurul umerilor, coborau pana mai jos de mijloc, tinandu-i loc de asternut acoperindu-i trupul gol care tremura cand inspira si expira cel de langa ea.
- Te, zise el prinvind-o in ochii, iubesc !
Un moment frumoasa fata nu fusese in stare sa zica nimic, era pentru prima data cand ii zicea acele cuvinte, isi imaginase mii de scenarii despre cum va fi, dar acum cand in sfarsit le auzisese inima parca i se oprise din batut. Nu crezuse niciodata ca va fi atat de minunat, atat de frumos, voia sa ii spuna si ea la randul ei ca il iubeste mai mult decat orice pe lume, dar gura parca i se inclestase si nici macar clestele nu putea sa ii smulga un cuvant.
Curand lacrimile invadasera ochii cotropind incet, incet obrajii, iar tanarul de langa ea i le stergea usor cu sarutari.
- Te iubesc, raspunse intru-un final tanara, dar Alex trebuie sa mergem acasa !
- Inca nu iubito, zise satenul sarutandu-i mainile, nu vezi cat suntem de fericiti ? Chiar vrei sa ne intoarcem sa ne certam din nou cu ai mei si cu Max ? Nu ai vazut ca nu vrea in ruptul capului sa ne vada impreuna ?
Dupa aceste cuvinte lacrimile din nou aparusera, dar de data aceasta barbatul nu le mai vazuse deoarece ea avea privirea atintita spre pamantul de sub picioare. O durere ii aparuse in suflet pe langa toata fericirea alaturi de el si anume durerea pentru fratele ei, stia cat de rau era si cat rau putea face, dar il iubea prea mult pe saten incat sa il asculte pe fratele cel mare.
Fericirea celor doi nici nu durase mai mult de o noapte caci aproape de ei se auzea un automobil accelerat la maxim, se auzeau cauciucurile care acum probabil lasau dare negre pe intreg asfaltul, simtind un fior din adancul sufeltului blonda deja banuise ca era fratele ei si dupa instinct, dar si dupa zgomotul masinii, era total diferit fata de celelalte. Indemnandu-l pe saten sa se imbrace cat mai repede deoarece nu voia ca fratele ei sa ii vada astfel, ea simtea deja cum paralizase numai la gandul ca ii va intalnii ochii verzi care ii ardeau sufletul caci ea era vie, iar el mort.
Curand se auzeau pasi strivind creungutele cazute la pamant, iar Elisa deja incepuse sa creada ca iubitul ei va fi omorat. Din negura noptii aparuse un barbat inalt, brunet cu ochii asemeni smaraldelor si cu sprancenele impreunate datorita nervozitatii care era prezenta pana si in miscari. Era imbracat decat intr-o pereche de pantaloni negri scurti, poate din cauza ca nu mai avusese timp de imbracaminte cand aflase de sora lui, cu cine era si ce facea, dar si asa avea un trup de invidiat. Curburile prezente pe abdomenul lui erau scaldate de lumina lunii, iar picioarele solide se bucurau de atingerea firisoarelor de iarba care crescusera destul de mult ajungand pana aproape de genunchi. Se uita urat la cei doi neputand sa scoata un cuvant, era dezamagit de ceea ce facuse sora lui dupa tinuta baiatului care nu apucase decat sa isi ia chilotii, iar faptul ca barbatul care ii corupsese fiinta cea mai draga pe lume, ii strangea mana si il privea cu incredere ii facea sangele sa clocoteasca. Isi simtea obrajii fierbinti, iar ochii parca erau injectati, mici firisoare rosii si vineti aparusera pe chipul lui alb. Nu acceptase inca de la inceput relatia dintre cei doi, Elisa putea sa fie si cu un demon si cu un inger, dar nu cu un om indiferent cine era acel om, nu putea sa fie cu un om, era interzis acel lucru, dar inevitabilul se produsese isi blestema in gand viata, isi blestema slabiciunea pentru ea, trebuia sa il fi omorat din prima pe saten, astfel lucrurile nu deveneau atat de grave. Acum era prea tarziu. . .
- Elisa Van Necker, zise barbatul cuprinzandu-i mana si impingandu-l pe barbatul de langa ea, asta e ultima data cand il mai vezi !
- Max, raspunse blondina impingand cu o mana in abdomenul lui tare, te rog ! Il iubesc, nu intelegi ?
Facandu-se ca nu auzise ceea ce ii spusese Elisa o trage de incheietura mainii spre masina, dar in acel moment simtise o mana pe umar intorcandu-l in spate imediat, era Alex plin de furie deoarece ii fusese furata iubita. Nici nu apucase sa stranga pumnul caci brunetul il impinge cu o forta supranaturala intr-un copac apoi zambind in coltul gurii ca si cum ar avea parte de un triumf. Elisa incercand sa ajunga la iubitul ei incepe sa planga rugandu-l din suflet sa o lase alaturi de el, dar Max nu avea un suflet bun, el era plin de ura si toata sentimentele intunecate parca aveau salasul in el.
Se indreapta repede spre masina luand-o in brate pe draga lui sora, deoarece se incapatana sa nu mai mearga un singur pas, dar uitandu-se pentru ultima data in spate muta din privire un trunchi de copac destul de mare pe picioarele lui Alex, deoarece satenul datea semne ca si-ar reveni. Un urlet infiorator se auzise in acel moment, iar dupa aceea nimic probabil barbatul ranit lesinase sub aceea greutate.
- Ce tampenie, nu mai trebuie sa mergem cu masina ! Oricum iubitul tau e lesinat, zise Max lasand-o jos pe Elisa, asa ca vom zbura ! Nu iti fa griji pentru mortul ala deja trei demoni o sa il duca acasa ! Stii ca nu mai pot sa omor pe nimeni o perioada !


Simtind cum niste degete fragile ii ating spatele satenul trasare renuntand sa il mai priveasca pe Max. Langa el era Corina care-l privea intrebatoare neintelegand de ce se uita de cateva minute bune la stapanul casei, nu intelegea nici de unde il cunostea si abia astepta sa afle adevarul. Brunetul il privea pe Alex cu un zambet larg facandu-i parca in ciuda deoarece banuia ca el isi amintise de ceea ce se intamplase, defapt starea de nervozitate a barbatului din fata lui parca il hranea, il alimenta, ar fi stat ore intregi in fata lui doar sa ii vada figura crispata si incretita. Acelasi lucru nu se putea spune cand era vorba de Corina, la ea era diferit si Max era constient de acest lucru, adica fusese cu multe femei, dar niciuna nu ii trezise asemenea senzatie pe care nici el nu stia ce era. In preajma tinerei vanator trupul lui mort, rece de secole parca incepea sa se incalzeasca, iar inima ce incetase sa bata acum mult timp datea semne ca s-ar trezi, dar in mintea lui nu acceptase acest lucru si i se parea imposibil deoarece el fusese stapanul intunericului mult timp, iar niciun sentiment bun nu isi facuse loc in sufletul sau.
- Sper ca m-am facut destul de inteles, zise Maximilian coborand incet trepetele si indreptandu-se spre Corina, cina va fi servita in cateva minute ! Iar domnisoara Corina, relua el prinzandu-i mana tinerei si sarutand-o, daca mi-ar face bucuria de a lua masa cu mine in sala principala, as fi foarte incantat !
Uitandu-se spre tovarasul sau blondina era putin incomodata de cererea care ii fusese inaintata, dar semnul de aprobare facut de Alex o linistise putin. Curand satenul isi ceruse scuze deoarece nu voia sa manance absolut nimic in aceea seara inaintand usor pe holul care ducea spre camera lui cu mainile in buzunar. Nu isi facea griji pentru prietena lui, stia ca Max nu ii va face nimic atata timp cat ea nu intreba despre trecutul lui si cunoscand-o destul de bine pe amica lui stia ca nu este interesata de trecutul cuiva ci doar de prezent.
Ajungand in fata camerei sale isi reazma capul pe tocul usii incercand sa isi gaseasca linistea pe care o cauta, simtea ca nu mai putea sa reziste nici macar o secunda in acel loc, toate acele intamplari din trecut devenisera iar vii. Era peste capacitatea lui, iar sentimentele se imprastiasera, se amestecasera intr-un mod haotic. Nu mai stia pe cine iubea, pe cine ura, pe de o parte era Adelina, pe alta parte era Elisa, iar pe cealalta parte era Max si in final era si dragostea de frate pe care i-o purtase ani la rand Corinei. Nu mai stia ce sa faca, dar in final satul de acel zbucium si punand mana pe clanta pentru a intra in camera lui sa se odihneasca auzise o voce firava, tematoare care ii strigase numele destul de incet pentru a fi auzit doar de el. Dupa vocea aceea de inger isi datuse imediat seama ca era vorba de Adelina lui care aparuse de nicaieri. Era imbracata intr-o rochita alba scurta, extrem de scurta dupa reactia pe care i-o produsese satenului, transparenta si un halat din acelasi material care ii acoperea umeri si o parte din maini. Era ca un inger cu pletele pe spate fluturand in stanga si dreapta cu fiecare pas pe care-l facea. Se indrepta incet spre Alex privindu-l in ochii asa cum nu mai facuse pana acum, se vedea dupa pasul greu pe care-l facea ca era hotarata sa-si duca ideea pana la sfarsit. Ajungand fata in fata cu el, pret de cateva secunde il priveste timid, iar inima parca ii sarea din piept cand vedea cum o privea cel de langa ea, dar intr-un final facandu-si curaj si-a deschis gura cea mica cu buzele rosii articuland cateva cuvinte pe care probabil Alex nu le va uita niciodata, dar nici ceea ce avusese sa urmeze.
- M-am decis in legatura cu tine, zise Ade mangaindu-i usor chipul barbatului pe care-l iubea, si am luat o decizie ! Daca tot o sa mor in acest castel, relua ea mai tarziu tragand o gura mare de aer, macar sa nu tanjesc toata viata dupa un lucru pe care l-as fi putut face !



Lexxu iti multumesc de comentariu si am tinut cont de sfatul tau :* Sper ca vei trece din nou si pe la acest capitol.
Va rog sa imi scuzati greselile de tastare :"> dar nu am stat sa le corectez deoarece sunt obosita.
Sper ca nu v-am dezamagit !
Uaaa! Am ajuns si ma bucur ca pot sa ma bucur de doua capitole. :>
--
VI - deci nu prea mai stiu ce sa spun - Alex e plin de sentimente, ce la apucat acum chiar nu imi pot da seama. Deci el avea inainte o iubita, pe care o regaseste in locurile acestea sumbre si misterioase, plus parea o fantoma, dar e cumva vie sau moarta, totusi?
Acum Ade, sincer Ade imi place foarte mult, mi se pare o fata asa de dulce si ca sa fiu mai sincera de atat, chiar ai descris primele scene dintre ei atat de detaliat si ai surprins atat de bine emotiile lor.
Atat de migalos incat am simtit si am vazut clar intreg demersul. Foarte bine! Deci excelent.
Nu mai stiu daca ai avut greseli, dar de un lucru sunt sigura - stapanul acestui 'palat rustic' - ca sa-i spun asa - e foarte interesant din toate punctele de vedere si de ce oare sa fie asa de indignat, aprins cand o vede pe vanatoare? Hmmm, se petrece ceva si mor sa aflu.
Apropo imi place numele sau - Maximilian e atat de mirific. :x

VII - inainte de "ci" se pune virgula.
In sfarsit s-a decis si Ade ce sa faca cu iubirea care o nutreste pentru Alex, sper sa iasa bine si nimic sa nu intervina.
Deci acum totul are sens, am impresia ca Max e un vampir sau un demon, ceva de genul, oricum daca nu e asa sper ca tu sa ma luminezi.
Si acest capitol a fost misterios, dar totul a fost scos la lumina si sunt incantata de ce am citit, randurile nu m-au epuizat mental, nu m-am plictisit si vad ca incetul cu incetul povestea prinde volum de substanta, iar actiunea parca se pregateste de o furtuna lunga. *giggle*
Corina si Max, Max si Corina - oare ce va iesi din aceasta pereche, oare chiar ia furat inima Corina. Si ca tot am adus vorba de sentimentele de iubire, e aici ai cam grabit, dar cine nu crede in dragoste la prima vedere? Eu una da. Oricum sa incerci sa nu grabesti prea multe reactiile si trairile lor, mai ales cand vine vorba de sentimente, caci totusi nu au cum sa se indragosteasca chiar asa din senin...

Maria, mi-au placut aceste doua capitole, frumos structurate si bine dezvoltate. Abia astept nextul, succes in continuare!
VIII


Satenul o privea uimit pe femeia din fata lui, nu putea sa priceapa ceea ce urmarea, ce voia sa faca, nu ii intelegea atitudinea. In urma cu o ora era in stare sa intre in pamant de rusine, iar acum il privea fix in ochii lui albastri de parca nu ar mai simtii teama de care datuse dovada din prima clipa cand il vazuse.
Mana ei ii mangaia incet obrazul atingand cu varful degetelor buzele lui rozali asemeni un pianist clapele indragitului sau instrument. Atingerile fetei ii provoca o senzatie placuta ca si cum ceva foarte fin ii mangaia pielea ramanand in urma lor o fierbinteala. Alex ii cuprinde talia frumoasei lui cu o mana si cu cealalta ii mangaia usor coapsa dreapta ridicandu-i incet rochita alba. Ii saruta incet gatul urcand incet spre buze devenind totul destul de intens si provocator.
In timp ce inimile celor doi bateau amandoua in acelasi timp din fundul holului niste ochii verzi ii privea, le analiza fiecare miscare ca si cum ar trai acele momente dintre cei doi. Incercand sa se apropie de cei doi, barbatul care ii privea se retrasese incet amintindu-si ca era asteptat de Corina la masa. Nu stia cum va da ochii cu blonda care ii incalzise trupul din momentul in care o privise pentru prima data dormind. De cum o vazuse pe aventuiera simtise o prezenta divina, dar nu intelegea cum un simplu om ii trezise simturile, cum o simpla femeie se facuse atat de importanta.
" - Ce are fata asta ? De ce, zise barbatul stangand cu mana dreapta bara de lemn a scarilor, ma controleaza ? Nu mai inteleg nimic . . . Fata asta are aceeasi prezenta ca a lui Stephanie, simt acelasi lucru sunt sigur ! Dar ea nu era om . . . "
Intrerupandu-si sirul de ganduri care nu ii dateau pace, Max isi indreapta privirea spre blondina care il astepta cuminte la masa. Dimplomat din fire primul lucru pe care-l facuse fusese sa isi ceara scuze ca a intarziat, nu voise sa o faca sa il astepte, dar scena dintre Alex si servitoare il oprise pentru cateva minute.
- Ma bucur, zise Max asezandu-se la masa, ca mi-ai acceptat invitatia !
- Placerea, raspunsese Corina zambindu-i brunetului, este de partea mea !
Brunetul o privea insistent incercand sa ii analizeze fiecare gest, miscare ceea ce o punea intr-o postura incomoda pe persoana de langa el, dar dandu-si seama ca o intimidase cu privirile lui, da ordin sa i se aduca o sticla cu vin. Renuntase sa o mai priveasca asemeni unui lucru nepretuit deoarece nu voia sa lase impresia unui obsedat, dar printre glumele lui si chicotelile ei ii mai " fulgera " culoarea albastra a ochiilor.
Sorbind incet lichidul rosu din pahar Max incerca sa evite persoana din fata lui, dar era imposibil orice ar fi facut nu putea sa nu se uite la ea. Il intriga atat de mult, zambetul ei era identic cu cel al Stephaniei, dupa parerea brunetului fiecare gest, trasatura apartinea acelei femei, de parca era chiar ea. Curand astfel de ganduri nu isi mai aveau rost, adica Stephanie murise nu era posibil sa se gandeasca cum ca Corina ar fi ea, era o prostie. Femeia la care se gandea Max fusese prima lui dragoste, defapt ea fusese prima femeie si ultima pe care o iubise, de atunci fusese cu femei doar fizic, niciuna nu reusise sa trezeasca macar pentru cateva secunde o senzatie, un fior.
Primind farfuria cu cina pe care Corina trebuia sa o manance o lasase pe tanara fara cuvinte, in primul rand era prea multa mancare, iar in al doilea rand erau atat de frumos asezate in farfurie astfel incat credeai ca masa fusese pregatita de un bucatar in adevaratul sens al cuvantului. Privirea uimita a blondei il amuza pe Max zambind discret vazand cum fata cu furculita in mana nu stia cu care ingredient sa inceapa. Observand zambetul lui, Corina se incrunta intr-un mod prietenos asemeni unui copil caruia nu i se da ceea ce cere.
- Nu, zise tanara pufnind pe nas, rade de mine ! Chiar nu stiu cu care sa incep !
- Nu rad, zise Max mascandu-si zambetul in paharul de vin, doar ca imi amintesti de sora mea cand era mica, defapt te comporti ca un copil !
Discutia dintre cei doi avusese sa izbucneasca intr-o depanare de amintiri din copilarie, Corina nu avea rabdare sa astepte sa termine Max cu o istorisire din vremea pe cand era inca copil, deoarece ea isi amintea de ceva mult mai amuzant si viceversa. Niciodata nu crezuse Corina ca va rade atat la aceasta cina, adica prima daca avea in gand ca doar vor manca si abia vor schimba cateva cuvinte, dar se inselase Max era un barbat minunat, adica cel putin asa il vedea ea.
- Stai, stai, zise Max neputandu-si abtine rasul, mi-am amintit cand am ramas singur acasa cu servitorii si am plecat noaptea de nebun pe geam sa ma joc cu un catel pe care-l vazusem inainte cu doua zile cand am trecut cu masina ! Stai sa vezi ce am facut, am plecat si abia am ajuns la poarta castelului si am auzit lupi din padure si am inceput sa plang ca ma mananca lupii pana m-a auzit majordomul si a venit si m-a luat in casa !
Rasetele celor doi se auzeau in toata sufrageria, nimeni de mult timp nici macar nu mai zambise in acel castel, iar acum cei doi radeau pana la lacrimi, nimeni nu ar fi crezut ca infumuratul care condusese aceea mosie timp de douazeci de ani s-ar fi simtit atat de bine cu o simpla fata.
Terminand masa cei doi se indreapta incet spre camera in care urma ca fata sa se odihneasca, dar spre deosebire de atmosfera veselea care ii inconjurase la masa acum brunetul era tacut, privind in jos. Degeaba se mai uita Corina la el incercand sa vada daca el zambeste sau era suparat, nu vedea absolut nimic, nici o reactie pe chipul lui. Inaintand mereu fata incepea sa se simta din ce in ce mai stanjenita, se gandea ca din cauza ei el era atat de ingandurat, daca aceea scapare vesela pe care au avut-o ii cauzase aceasta tacere.
Curand au ajuns in fata camerei ei, blondina spera ca acum Max va zice macar un noapte buna.
- Somn usor, zise tanara apasand pe clanta usii, vorbim maine !
- Hmm, raspunse Max apropiindu-se de Corina, asta ramane de vazut !


Heeeeeiii Nix >:D< multumesc ca ma incurajezi mereu ;;)
Sper ca nu v`am dezamagit si maine o sa vin cu un edit daca am greseli de tastare :D