AnimeZupCăutare

Prădător sau pradă

Acesta e primul meu şi yaoi. Îl mai am postat pe încă un forum.
Limita de vârstă:+16( vor fi şi copitole + 18)
Observaţii cu privire la conţinut: -
Tip de comentariu solicitat: Simplu

Capitolele sun scurte aşa că le-am posta pe amândouă. Sper să vă placă


Capitolul I
Prima luptă

Axel stă rezemat de unul dintre pereții sălii de de sport. Era într-o stare de somnolență totală. Nu dormise bine ultimele două nopți pentru că avea de patrulat în locul surori lui mai mari ce era plecată din oraș.
- Hei, Xel. Ce faci omule, dormi în sala de sport?
Băiatul recunoscu vocea prietenului său, dar era prea leneș să-l salute, sau să-i răspundă la întrebare. Joshua îl prinde de încheietura mâinii, dar îi de drumul repede și-și priveşte colegul cu ochii cât roata de tractor.
- Frate, arzi! Pe bune acum, las-o mai ușor cu plimbările prin pădure, ai sigur o gripă nasoală.
Axel își așează mână în dreptul inimii ce părea că dorește să-i străpungă pieptul. Simțea cum sângele începe să-i curgă mai repede prin vene și instinctele de vânător îl anunțau că un pericol este prin apropiere. Deschide ochii privind-ul pe Joshua, ochii lui verzi îl priveau de îngrijorare, iar părul blond-șaten îi era ud.
- Ok, cred că mă duc acasă să mă întind puțin. Îi spui tu dirigului?
- Bine, ai grijă de tine man.
Băiatul scoate un sunet dezaprobator la auzul cuvântul "man", nu putea suporta când cineva i se adresa cu acea cuvânt. Dacă nu ar fi fost un pericol prin preajmă s-ar fi luat cu siguranță de săracul Joshua pentru că folosise acel cuvânt.
Axel părăsește în grabă mica clădire care se presupune că ar fi liceu, scoală generală și grădinița în același timp. Erau mai multe case aranjate precum cabanele dintr-o tabără. Chiar se simțea ca în tabără, în spatele "cabanelor" se afla o pădure imensă prin care Axel trecea zilnic pentru a ajunge acasă. Își trece mâna prin părul roșcat închis și simte cum începe să transpire. Trebuie să se grăbească, sau riscă să se transforme în curtea școlii. Urăște când se transformă, este cel mai aiurea moment, poate fi o pradă foarte ușor de prins.
Imediat ce se pierde printre copaci se pitește într-un tufiș unde își dă hainele jos și le bagă în rucsac. Băiatul se așează în patru labe și imediat copul i se alungește, blana roșcată îi crește, botul i se alungește și îi cresc colți și gheare ascuțite.
" Da, în cele din urmă asta e prima mea vânătoare. Voi demonstra de ce sunt în stare." Axel aude o voce ce-i cere să stea departe de atacator până vor veni restul să-l ajute. Roșcatul scoate un urlet de luptă și grăbește pasul spre locul din care vine mirosul vampirului. Mirosul se intensifica cu cât se apropia mai mult, apoi apărură și alte mirosuri, erau mai mulți vampiri. "Ce m-o mâncat pe mine-n cot să vin aici să mă dau mare că pot ucide singur un vampir? " Gândurile îi sunt oprite de un vampir ce apare în spatele lui și îl lovește cu putere aruncând-ul în mijlocului adunării.
- E spune tu Armand, nu-i chiar un lupişor ce ne întrerupe ședința?
- Aşa se pare, dar nu aveam timp de joacă. Noi plecăm, voi restul ucideți-l.
Lupul roșcat scoase un mârâit fioros apoi se aruncă asupra vampirului numit Armand. Colții tânărului lup se înfig în brațul vampirului smulgându-il înainte ca cineva să-l poată oprii. După ce aruncă brațul cât de departe poate se pregătește să atace din nou, dar cinci vampiri îl încolțesc prea repede. Înainte ca Axel să poată face o mișcare pentru a se apăra unul dintre vampiri în atacă din spate reușind să-l doboare. În momentul următor se simțea lovit de autobuz. Vampirul care l-a atacat prima dată a început să-i rupă membrele și astfel ajunse fără apărare.
" Idiot! Cred că nu mai am vreo șansă să scap, ceilalți nu vor ajunge aici la timp."


Capitolul II
Vampir sau vârcolac


Vladimir priveşte mâhnit cum tinerii vampiri îl atacă pe puiul de lup. Ar fi vrut să se ducă după cei doi vampri bătrâni, dar ceva îl oprea. Nu se putea stăpânii, instinctele de vârcolac îl îndeamnă să-l ajute.
- La naiba.
Brunetul, Vladimir, se aruncă asupra vampirilor. Îşi scoate sabia din argint şi se îndreaptă cu viteză spre vampiri.
Axel privea neajutorat lupta ce se dădea în faţa ochiilor săi. Brunetul mânuiat sabia cu o uşurinţă şi tenacitate ieşită din comun. Părea mai degrabă un cavaler din antichitate, sau un prinţi desprins din poveştile nemuritoare.
- Spune, ce căută Marcus aici?
- De ce ţi-aş spune oricum mă vei ucide şi pe mine.
- Aşa-i, dar poţi muri repede, ca amici tăi, sau încet şi chinuit.
- Îl caută pe " Ales", vrea să-l transforme şi să-l aducă de partea nostră.
- Vezi, nu a fost greu. Acum te las aici, e mai amuzant să te distrugă Marcus decât mine.
- Nu ar trebuii să fi de partea câinilor, ei te-au abandonat, din vina lor...
Tânărul vampir nu mai continuă, sabia brunetului i se înfipse în mijlocul capului. Vladimir se întorse, pentru a -şi recupera arma. Cu spatele la Axel examina inelul de pe degetul vampirului. Era un simbol al nemuririi, un inel care îi făcea pe vampiri să se considere atotputernici.
- Te poţi mişca?
Varcolacul nu scoase nici un sunet, simţii imediat că salvatorul lui era un vampir. Nu era indicat să-i vorbească, chiar dacă l-a salvat era sigur că urmăreşte ceva. Prima regulă a vârcolacilor era să nu se încreadă în vampiri, ei avea puteri de a convinge pe oricine prin hipnoză.
Vladimir se întorse spre el şi se aplecă asupra lui exact când în cadru apar încă cinci vârcolaci.
" Sunt salvat." Gândii Axel, dar mârâitul căpetenie era pentru el nu pentru vampir.
- Urmează-mă. Cred că avem multe de discutat.
Vampirul se apropie de narele lup negru şi îl mângâie după ureche.
- Neschimbat şi după 100 de ani. Totuşi, am auzit că ţi-ai găsit aleasa, norocosule, încep să fiu gelos pe tine. Apropo, mai lucrează la modul în care îţi controlezi haita, puii par tot mai idioţi.
Axel scoase un mârâit jos şi ameninţător pentru că a simţit insulta vampirului. Julian, căpetenia, a luat-o înainte cu vampirul, iar Axel după ei ajutat de ceilalţi din haită.
Cei doi prieteni s-au despărţit de restul haitei îndreptându-se spre casa lupului în timp ce doi l-au dus pe Axel acasă, iar restul s-au dus să patruleze. Nici un vârcolac nu mai avea dreptul să patruleze singur în timpul zilelei, iar noaptea erau obligaţi să meargă în grupuri de câte patru. Axel era singurul care nu a respenctat regulile, şi a simţit consecinţele pe proipia-i piele.
În timp ce Axel dormea aşteptând ca oasele să i se refacă, Julian asculta atent istorisirea prietenului său.
- Chiar nu vrei sa înţelegi Julian, ei în vânează deoarece cred că poate fi transformat.
- Dar e absurd, un vârcolac nu poate fi transformat în vampir. Tu eşti o excepţie. Dacă un vârcolac este muşcat are două opţiuni, să nu păţească nimic sau să moară.
- Sau să devină un monstru care luptă între cele două specii şi se teme mereu că una va învinge şi-l va distruge. Oricum ar fi, îl voi proteja pe puşti.
- Ţi-ai dat seama din prima că-i el, dar ei nu. Avem un avantaj, totuşi, cred că ar trebuii să stai deoparte de data asta.
- Nu voi repeta greşelile din trecut. La naiba! Vrei să nu-mi aminţeşti de fiecare dată ce s-a întâmplat când am fost vânat. Am greşit, sunt un idot, dar nu-i vina mea că a murit, crezi că eu am vrut să se sacrifice pentru mine, că m-am simţit bine privindul cum se stinge în timp ce eu...
Vampirul s-a ridicat repede şi a ieşit un o viteză neomenească din încăpere. Nu putea suporta să i se amintească greşelile din trecut, se ura din cauza lor. Vladimir se plimba prin pădurea întunecatată. Soarele apuse de câteva ore şi totul părea liniştit. Ochii lui negrii priveau înainte fără a observa ceva. Era prea îngândurat pentru a simţii prezenta altei penrsoane în prejma lui.
- Cred că ar trebuii să-ţi mulţumesc pentru ajutor. Ştiu că a fost un gest de idiot ce am facut, dar...
Axel se oprii când văzu privirea vampirului. În ochii lui apăru o lumină stranie, ce părea undeva între speranţă şi dragoste. Vladimir privea ochii verzii ei băiatului, chipul lui palid şi părul roşu ca focul.
Într-o clipă era lângă vârcolac iar buzele lor s-au întâlnit pentru prima dată. Axel l-a lovit cu putere aruncândul în cel mai apropiat copac. Roşcatul îşi ştergea repede buzele cu dosul palmei scârbit de gestul vampirului, dar vocea lui îl opreşte.
- Damian...
- Eşti nebun! Cum dracu să mă suruţi! Sunt băiat! Şi numele meu este Axel.
Vârcolacul se pierde printre copaci în timp ce Vladimir privea pierdut cum se îndepărta.
" Ce-i cu mine? Îmi pierd minţile. Puştiul ăsta nici măcar nu ştie în ce pericol este, iar eu bag spaima în el. Dar seamănă atât demult cu Damian. Scumpul meu Damia."
Vampirul scoate o poză din buzunar şi-şi trece degetele lungi peste imaginea alb-negru. Chiar dacă poza nu era color, işi amintea perfect tenul palid, ochii verzi şi strălucitori, părul roşcat ca focul. Îi era dor de el, se ura pentru că era motivul morţii lui.

EDIT Daria: tu draguta treci pe la reguli si citeste tot. Daca faceai asta de dinainte, stiai ca din data de 24.03.2012 nu mai este permisa folosirea diacriticelor.

Ii multumesc lui DreamGirl ca mi-a redeschis ficul ! 

Capitolul 3
Soare

Nimic nu iesea cum si-ar fi dorit. Era o zi extrem de racoroasa. In urma cu cateva ore temperatura a scazut sub zero grade si a inceput o furtuna de zapada, una urata, iar Axel se nimerea chiar sa urmeze sa patruleze. Drept pedeapsa pentru ca a incalcat regulile urma sa patruleze doar pe timpul noptii si doar in forma umana. Era cea mai crada pedeapsa dupa parerea lui. Un lup se simtea cel mai bine in forma lui de animal, da, putea alerga rapid si ca om, dar nu ar fi fost in largul lui. 
- Ax`?
O voce suava s-a auzit din tocul usii, iar aceasta a observat-o pe sora lui intrand alaturi de acel vampir. S-a ridicat repede din pat uitand complet ca era doar in lenjerit intima. Vladimir a ramas in spatele fetei trecandu-si subtil limba peste buze la vederea tanarului. Stia deja ca era puternic, dar corpul lui parea atat de slabut si firav. Era inalt, cu muschi usor conturati si un abdomen perfect . Sora lui nu parea deloc deranjata de barbatul care era pe desupra si dusman.
- Vlad va sta la noi un timp asa ca te rog sa nu-l faci sa se simta prost, da ?
Baiatul mormai niste aprobari si cateva injuraturi, dar sora lui parea mai mult decat multumita de reactia lui. Soarele tocmai ce a rasarit asa ca aceasta urma sa merge la patrulat. Fara prea mare chef il ruga pe fratele ei sa-i arate oaspetelui casa si sa-l ajute sa se acomodeze. 
Imediat ce Elaina, sora lui, a plecat, Axel s-a asezat inapoi pe pat ignorandu-l pe barbatul din camera. Vladimir a incercat sa-si face simtita prezenta incepand sa cotrobaie prin lucrurile roscatului ce incepea sa fiarba de nervi. Nu intelegea de ce vampirul ala nu-l lasa de fel in pace. In momentul in care acesta incerca sa atinga poza de pe birou baiatul sarii din pat si-l prinse strans de incheietura. Ochii lui aruncau scantei si, daca ar fi putut sa ucida cu privirea, barbatul ar fi fost mort inca din momentul in care a indraznit sa-l atinga in acel mod.
- Atinge-o si te ucid ! 
Era doar o sopta amenintatoare si hotarata. Brunetul ridica mainile in semn de pace si predare si a privit locul in care mainile lor se intalneau. Simtea cum corpul varcolacului ardea.
- Trebuie sa inveti sa-ti controlezi temperatura corpului cand sunt vampirii prin preajma, altfel vei da de banuit oamenilor. 
- Ce stie o sugativa ca tine despre controlul lupilor ?
- Mai multe decat un pui care vrea sa se afirme nerespectand ordinele unui alfa.
Axel a lasat privirea in jos injurand usor apoi si-a scos din dulap niste haine si s-a imbracat. Nu i-a spus nimic vampirului doar i-a aratat locul  lasand la final camera in careaceasta urma sa doarma. 
- Cum lucreaza sora ta ?
Nu-si putea ascunde curiozitatea, fara sa-si dea seama se gandea tot mai mult la timpul pe care-l va petrece cu alaturi de roscat, isi imagina ca-l va tine in brate, ca-l va saruta...
- Damian eu...
Tanarul i-a aruncat o privire ucigatoare repetandu-i ca numele lui este Axel si ca doreste sa stea cat mai departe de el. Nici in ruptul capului nu avea de gand sa recunoasca ca acel sarut la cam dat peste cap si ca ii era teama de ce s-ar putea intampla. Nu ca ar fi fost primul sau sarut cu un barbat, dar nu se simtea atras de acesta, mai degraba scarbit. 
L-a lasat pe barbat sa se acomodeze cu camera si a mers la bucatarie pentru a pregatii ceva de mancare. Nu-i pasa ca nemuritorul nu manca aceleasi lucruri cu el, nu detinea in frigider nici o rezerva secreta de sange pentru vampiras. 
Soarele stralucea cu putere facandu-l pe Axel sa se incrunte in timp ce se plimba prin padure. In momentul in care razele acestuia se oglindeau in zapada il faceau sa orbeasca, iar asta nu-i placea absout deloc. In mai putin de jumatate de ora Joshua urma sa-i faca o vizita pentru a face un referat idiot la biologie. Detesta acea materie, dar nu prea avea de ales, profa nu-l suporta si orice ocazie prindea sa-l faca cu o si otet nu o rata.
Cand s-a intors acasa aflase ca blondul ajunse deja. El impreuna cu Vladimir stateau in bucatarie si vorbeau fara ocolisuri, ca doi prieteni vechi ce s-au regasit dupa mult timp. Nu stie ce e sentimentul ce-l cuprinse in acel moment, dar isi dorea sa-si duca prietenul cand mai departe de vampir. Instinctele de pradator in facura sa scoata un marait imperceptibil pentru urechile muritorul, dar nu si pentru cele ale monstrului. Mana lui s-a inclastat pe umarul lui Joshua facandu-l pe acesta sa tresara surprins.
- Vrei sa ma omori, man ? 
Isi duse mana la inima razand usor si asteptand din partea bunului sau prieten niste cuvinte de dulce, dar cand vazu ca acesta nu a spus nimic s-a incruntat ridicandu-se. Si-a lipit mana de fruntea lui si s-a incruntat realizand ca temperatura nu i-a scazut deloc. Chiar parea sa arda mai tare decat inainte.
- Stai departe de el ! 
Roscatul l-a tras pe Joshua dupa el pana in camera apoi a inchis usa analizandu-l pe baiat. Fara sa gandeasca prea mault aceasta s-a dus ca el si l-a lipit de usa incepand sa-l sarute . Ceva era diferit la sarutul primit din partea blondului, era oarecum placut si nu avea degand sa-l refuze. Buzele sale se mulau dupa ale prietenului sau. 
- Joshua ... 
- Ssst. 
Blondul il saruta iar de data asta mai pasional, mai plin de dorinta. In momentul in care mana roscatului se aseza pe pieptul acestuia nu simtii nimic. Ochii i s-au marit de soc si groaza in acelasi timp. Inima colegului sau nu mai batea, asta insemna ca...
- Iarta-ma...
Sopteste Joshua rupand sarutul si il musca de gat.
 

 

 
Buna ^^ Se pare ca sunt singura care s-a incumetat sa lase aici o parere. Este o idee destul de interesanta (cum de nu mi-a venit mie?! :)) ) , pot spune ca originala, desi am vazut in acest ultim capitol pe care l-ai postat cuvantul "alfa" ... Imi da de banuit :>  You know what I mean... te uiti la Teen Wolf, no? Stiu asta pentru ca ma mai uit din cand in cand la ei... si chiar daca nu e vorba de vampiri in serial imi place ideea ta si felul cum ai combinat-o...
Titlul este inspirat bine ... mi-a atras atentia.
In legatura cu primul capitol descrierea luptei lui Axel, putea fi mult mai ampla si asa ajungea sa fie mai lung capitolul. As vrea totusi sa-ti atrag atentia un pic cum se pretrece actiunea...este la persoana a III-a si este destul de bine dezvoltata, dar grabesti un pic actiunea. Nu este grav, dar totusi lasa lucrurile sa decurga mai usor.
In capitolul 2 totul pare sa decurga destul de bine la inceput, dar apoi cand ai trecut la dialogul dintre Vladimir (cred ca asta este numele vampirului) si conducadorul grupului de varcolaci m-a cam indus in eroare, nu a fost destul de clar cine cu vine vorbeste si pe unde sunt... este nevoie de atentie, noroc ca am inteles spre  sfarsitul capitolului unde a fost un pic de yaoi ;))
In capitolul 3 mi-a placut momentul cand Axel a fost sarutat de catre prietenului sau, dar pacat ca a fost muscat..
Oricum povestea imi place si as vrea sa mai citesc si next-ul cand va venii... eu te astept
*hugs*
Hey!
Imi pare bine ca am citit ce ai scris. M-ai impresionat! As mai citi, dar nu am ce, n-ai mai postat nimic. :))
La sfarsitul capitolului trei am ramas ceva de genul: "POFTIM?!"
Zau asa, dintre toti...
Nu, sunt varza atunci cand trebuie sa comentez ceva ce-mi place. Tot ce conteaza acum, cred eu, este ca ficul tau este citit si, ceea ce e dulce, este FOARTE frumos! <3

Te roooog, nu mai intarzia cu next-ul! De fapt, daca se poate, daca tii la mine [nu ca ne-am cunoaste, dar doar asa :)) ] sa fie ceva mai lung! 
Multumesc frumos pentru fiiiiiic!
Te pup!