Acesta e primul meu şi yaoi. Îl mai am postat pe încă un forum.
Limita de vârstă:+16( vor fi şi copitole + 18)
Observaţii cu privire la conţinut: -
Tip de comentariu solicitat: Simplu
Capitolele sun scurte aşa că le-am posta pe amândouă. Sper să vă placă
Capitolul I
Prima luptă
Axel stă rezemat de unul dintre pereții sălii de de sport. Era într-o stare de somnolență totală. Nu dormise bine ultimele două nopți pentru că avea de patrulat în locul surori lui mai mari ce era plecată din oraș.
- Hei, Xel. Ce faci omule, dormi în sala de sport?
Băiatul recunoscu vocea prietenului său, dar era prea leneș să-l salute, sau să-i răspundă la întrebare. Joshua îl prinde de încheietura mâinii, dar îi de drumul repede și-și priveşte colegul cu ochii cât roata de tractor.
- Frate, arzi! Pe bune acum, las-o mai ușor cu plimbările prin pădure, ai sigur o gripă nasoală.
Axel își așează mână în dreptul inimii ce părea că dorește să-i străpungă pieptul. Simțea cum sângele începe să-i curgă mai repede prin vene și instinctele de vânător îl anunțau că un pericol este prin apropiere. Deschide ochii privind-ul pe Joshua, ochii lui verzi îl priveau de îngrijorare, iar părul blond-șaten îi era ud.
- Ok, cred că mă duc acasă să mă întind puțin. Îi spui tu dirigului?
- Bine, ai grijă de tine man.
Băiatul scoate un sunet dezaprobator la auzul cuvântul "man", nu putea suporta când cineva i se adresa cu acea cuvânt. Dacă nu ar fi fost un pericol prin preajmă s-ar fi luat cu siguranță de săracul Joshua pentru că folosise acel cuvânt.
Axel părăsește în grabă mica clădire care se presupune că ar fi liceu, scoală generală și grădinița în același timp. Erau mai multe case aranjate precum cabanele dintr-o tabără. Chiar se simțea ca în tabără, în spatele "cabanelor" se afla o pădure imensă prin care Axel trecea zilnic pentru a ajunge acasă. Își trece mâna prin părul roșcat închis și simte cum începe să transpire. Trebuie să se grăbească, sau riscă să se transforme în curtea școlii. Urăște când se transformă, este cel mai aiurea moment, poate fi o pradă foarte ușor de prins.
Imediat ce se pierde printre copaci se pitește într-un tufiș unde își dă hainele jos și le bagă în rucsac. Băiatul se așează în patru labe și imediat copul i se alungește, blana roșcată îi crește, botul i se alungește și îi cresc colți și gheare ascuțite.
" Da, în cele din urmă asta e prima mea vânătoare. Voi demonstra de ce sunt în stare." Axel aude o voce ce-i cere să stea departe de atacator până vor veni restul să-l ajute. Roșcatul scoate un urlet de luptă și grăbește pasul spre locul din care vine mirosul vampirului. Mirosul se intensifica cu cât se apropia mai mult, apoi apărură și alte mirosuri, erau mai mulți vampiri. "Ce m-o mâncat pe mine-n cot să vin aici să mă dau mare că pot ucide singur un vampir? " Gândurile îi sunt oprite de un vampir ce apare în spatele lui și îl lovește cu putere aruncând-ul în mijlocului adunării.
- E spune tu Armand, nu-i chiar un lupişor ce ne întrerupe ședința?
- Aşa se pare, dar nu aveam timp de joacă. Noi plecăm, voi restul ucideți-l.
Lupul roșcat scoase un mârâit fioros apoi se aruncă asupra vampirului numit Armand. Colții tânărului lup se înfig în brațul vampirului smulgându-il înainte ca cineva să-l poată oprii. După ce aruncă brațul cât de departe poate se pregătește să atace din nou, dar cinci vampiri îl încolțesc prea repede. Înainte ca Axel să poată face o mișcare pentru a se apăra unul dintre vampiri în atacă din spate reușind să-l doboare. În momentul următor se simțea lovit de autobuz. Vampirul care l-a atacat prima dată a început să-i rupă membrele și astfel ajunse fără apărare.
" Idiot! Cred că nu mai am vreo șansă să scap, ceilalți nu vor ajunge aici la timp."
Capitolul II
Vampir sau vârcolac
Vladimir priveşte mâhnit cum tinerii vampiri îl atacă pe puiul de lup. Ar fi vrut să se ducă după cei doi vampri bătrâni, dar ceva îl oprea. Nu se putea stăpânii, instinctele de vârcolac îl îndeamnă să-l ajute.
- La naiba.
Brunetul, Vladimir, se aruncă asupra vampirilor. Îşi scoate sabia din argint şi se îndreaptă cu viteză spre vampiri.
Axel privea neajutorat lupta ce se dădea în faţa ochiilor săi. Brunetul mânuiat sabia cu o uşurinţă şi tenacitate ieşită din comun. Părea mai degrabă un cavaler din antichitate, sau un prinţi desprins din poveştile nemuritoare.
- Spune, ce căută Marcus aici?
- De ce ţi-aş spune oricum mă vei ucide şi pe mine.
- Aşa-i, dar poţi muri repede, ca amici tăi, sau încet şi chinuit.
- Îl caută pe " Ales", vrea să-l transforme şi să-l aducă de partea nostră.
- Vezi, nu a fost greu. Acum te las aici, e mai amuzant să te distrugă Marcus decât mine.
- Nu ar trebuii să fi de partea câinilor, ei te-au abandonat, din vina lor...
Tânărul vampir nu mai continuă, sabia brunetului i se înfipse în mijlocul capului. Vladimir se întorse, pentru a -şi recupera arma. Cu spatele la Axel examina inelul de pe degetul vampirului. Era un simbol al nemuririi, un inel care îi făcea pe vampiri să se considere atotputernici.
- Te poţi mişca?
Varcolacul nu scoase nici un sunet, simţii imediat că salvatorul lui era un vampir. Nu era indicat să-i vorbească, chiar dacă l-a salvat era sigur că urmăreşte ceva. Prima regulă a vârcolacilor era să nu se încreadă în vampiri, ei avea puteri de a convinge pe oricine prin hipnoză.
Vladimir se întorse spre el şi se aplecă asupra lui exact când în cadru apar încă cinci vârcolaci.
" Sunt salvat." Gândii Axel, dar mârâitul căpetenie era pentru el nu pentru vampir.
- Urmează-mă. Cred că avem multe de discutat.
Vampirul se apropie de narele lup negru şi îl mângâie după ureche.
- Neschimbat şi după 100 de ani. Totuşi, am auzit că ţi-ai găsit aleasa, norocosule, încep să fiu gelos pe tine. Apropo, mai lucrează la modul în care îţi controlezi haita, puii par tot mai idioţi.
Axel scoase un mârâit jos şi ameninţător pentru că a simţit insulta vampirului. Julian, căpetenia, a luat-o înainte cu vampirul, iar Axel după ei ajutat de ceilalţi din haită.
Cei doi prieteni s-au despărţit de restul haitei îndreptându-se spre casa lupului în timp ce doi l-au dus pe Axel acasă, iar restul s-au dus să patruleze. Nici un vârcolac nu mai avea dreptul să patruleze singur în timpul zilelei, iar noaptea erau obligaţi să meargă în grupuri de câte patru. Axel era singurul care nu a respenctat regulile, şi a simţit consecinţele pe proipia-i piele.
În timp ce Axel dormea aşteptând ca oasele să i se refacă, Julian asculta atent istorisirea prietenului său.
- Chiar nu vrei sa înţelegi Julian, ei în vânează deoarece cred că poate fi transformat.
- Dar e absurd, un vârcolac nu poate fi transformat în vampir. Tu eşti o excepţie. Dacă un vârcolac este muşcat are două opţiuni, să nu păţească nimic sau să moară.
- Sau să devină un monstru care luptă între cele două specii şi se teme mereu că una va învinge şi-l va distruge. Oricum ar fi, îl voi proteja pe puşti.
- Ţi-ai dat seama din prima că-i el, dar ei nu. Avem un avantaj, totuşi, cred că ar trebuii să stai deoparte de data asta.
- Nu voi repeta greşelile din trecut. La naiba! Vrei să nu-mi aminţeşti de fiecare dată ce s-a întâmplat când am fost vânat. Am greşit, sunt un idot, dar nu-i vina mea că a murit, crezi că eu am vrut să se sacrifice pentru mine, că m-am simţit bine privindul cum se stinge în timp ce eu...
Vampirul s-a ridicat repede şi a ieşit un o viteză neomenească din încăpere. Nu putea suporta să i se amintească greşelile din trecut, se ura din cauza lor. Vladimir se plimba prin pădurea întunecatată. Soarele apuse de câteva ore şi totul părea liniştit. Ochii lui negrii priveau înainte fără a observa ceva. Era prea îngândurat pentru a simţii prezenta altei penrsoane în prejma lui.
- Cred că ar trebuii să-ţi mulţumesc pentru ajutor. Ştiu că a fost un gest de idiot ce am facut, dar...
Axel se oprii când văzu privirea vampirului. În ochii lui apăru o lumină stranie, ce părea undeva între speranţă şi dragoste. Vladimir privea ochii verzii ei băiatului, chipul lui palid şi părul roşu ca focul.
Într-o clipă era lângă vârcolac iar buzele lor s-au întâlnit pentru prima dată. Axel l-a lovit cu putere aruncândul în cel mai apropiat copac. Roşcatul îşi ştergea repede buzele cu dosul palmei scârbit de gestul vampirului, dar vocea lui îl opreşte.
- Damian...
- Eşti nebun! Cum dracu să mă suruţi! Sunt băiat! Şi numele meu este Axel.
Vârcolacul se pierde printre copaci în timp ce Vladimir privea pierdut cum se îndepărta.
" Ce-i cu mine? Îmi pierd minţile. Puştiul ăsta nici măcar nu ştie în ce pericol este, iar eu bag spaima în el. Dar seamănă atât demult cu Damian. Scumpul meu Damia."
Vampirul scoate o poză din buzunar şi-şi trece degetele lungi peste imaginea alb-negru. Chiar dacă poza nu era color, işi amintea perfect tenul palid, ochii verzi şi strălucitori, părul roşcat ca focul. Îi era dor de el, se ura pentru că era motivul morţii lui.
EDIT Daria: tu draguta treci pe la reguli si citeste tot. Daca faceai asta de dinainte, stiai ca din data de 24.03.2012 nu mai este permisa folosirea diacriticelor.
Limita de vârstă:+16( vor fi şi copitole + 18)
Observaţii cu privire la conţinut: -
Tip de comentariu solicitat: Simplu
Capitolele sun scurte aşa că le-am posta pe amândouă. Sper să vă placă
Capitolul I
Prima luptă
Axel stă rezemat de unul dintre pereții sălii de de sport. Era într-o stare de somnolență totală. Nu dormise bine ultimele două nopți pentru că avea de patrulat în locul surori lui mai mari ce era plecată din oraș.
- Hei, Xel. Ce faci omule, dormi în sala de sport?
Băiatul recunoscu vocea prietenului său, dar era prea leneș să-l salute, sau să-i răspundă la întrebare. Joshua îl prinde de încheietura mâinii, dar îi de drumul repede și-și priveşte colegul cu ochii cât roata de tractor.
- Frate, arzi! Pe bune acum, las-o mai ușor cu plimbările prin pădure, ai sigur o gripă nasoală.
Axel își așează mână în dreptul inimii ce părea că dorește să-i străpungă pieptul. Simțea cum sângele începe să-i curgă mai repede prin vene și instinctele de vânător îl anunțau că un pericol este prin apropiere. Deschide ochii privind-ul pe Joshua, ochii lui verzi îl priveau de îngrijorare, iar părul blond-șaten îi era ud.
- Ok, cred că mă duc acasă să mă întind puțin. Îi spui tu dirigului?
- Bine, ai grijă de tine man.
Băiatul scoate un sunet dezaprobator la auzul cuvântul "man", nu putea suporta când cineva i se adresa cu acea cuvânt. Dacă nu ar fi fost un pericol prin preajmă s-ar fi luat cu siguranță de săracul Joshua pentru că folosise acel cuvânt.
Axel părăsește în grabă mica clădire care se presupune că ar fi liceu, scoală generală și grădinița în același timp. Erau mai multe case aranjate precum cabanele dintr-o tabără. Chiar se simțea ca în tabără, în spatele "cabanelor" se afla o pădure imensă prin care Axel trecea zilnic pentru a ajunge acasă. Își trece mâna prin părul roșcat închis și simte cum începe să transpire. Trebuie să se grăbească, sau riscă să se transforme în curtea școlii. Urăște când se transformă, este cel mai aiurea moment, poate fi o pradă foarte ușor de prins.
Imediat ce se pierde printre copaci se pitește într-un tufiș unde își dă hainele jos și le bagă în rucsac. Băiatul se așează în patru labe și imediat copul i se alungește, blana roșcată îi crește, botul i se alungește și îi cresc colți și gheare ascuțite.
" Da, în cele din urmă asta e prima mea vânătoare. Voi demonstra de ce sunt în stare." Axel aude o voce ce-i cere să stea departe de atacator până vor veni restul să-l ajute. Roșcatul scoate un urlet de luptă și grăbește pasul spre locul din care vine mirosul vampirului. Mirosul se intensifica cu cât se apropia mai mult, apoi apărură și alte mirosuri, erau mai mulți vampiri. "Ce m-o mâncat pe mine-n cot să vin aici să mă dau mare că pot ucide singur un vampir? " Gândurile îi sunt oprite de un vampir ce apare în spatele lui și îl lovește cu putere aruncând-ul în mijlocului adunării.
- E spune tu Armand, nu-i chiar un lupişor ce ne întrerupe ședința?
- Aşa se pare, dar nu aveam timp de joacă. Noi plecăm, voi restul ucideți-l.
Lupul roșcat scoase un mârâit fioros apoi se aruncă asupra vampirului numit Armand. Colții tânărului lup se înfig în brațul vampirului smulgându-il înainte ca cineva să-l poată oprii. După ce aruncă brațul cât de departe poate se pregătește să atace din nou, dar cinci vampiri îl încolțesc prea repede. Înainte ca Axel să poată face o mișcare pentru a se apăra unul dintre vampiri în atacă din spate reușind să-l doboare. În momentul următor se simțea lovit de autobuz. Vampirul care l-a atacat prima dată a început să-i rupă membrele și astfel ajunse fără apărare.
" Idiot! Cred că nu mai am vreo șansă să scap, ceilalți nu vor ajunge aici la timp."
Capitolul II
Vampir sau vârcolac
Vladimir priveşte mâhnit cum tinerii vampiri îl atacă pe puiul de lup. Ar fi vrut să se ducă după cei doi vampri bătrâni, dar ceva îl oprea. Nu se putea stăpânii, instinctele de vârcolac îl îndeamnă să-l ajute.
- La naiba.
Brunetul, Vladimir, se aruncă asupra vampirilor. Îşi scoate sabia din argint şi se îndreaptă cu viteză spre vampiri.
Axel privea neajutorat lupta ce se dădea în faţa ochiilor săi. Brunetul mânuiat sabia cu o uşurinţă şi tenacitate ieşită din comun. Părea mai degrabă un cavaler din antichitate, sau un prinţi desprins din poveştile nemuritoare.
- Spune, ce căută Marcus aici?
- De ce ţi-aş spune oricum mă vei ucide şi pe mine.
- Aşa-i, dar poţi muri repede, ca amici tăi, sau încet şi chinuit.
- Îl caută pe " Ales", vrea să-l transforme şi să-l aducă de partea nostră.
- Vezi, nu a fost greu. Acum te las aici, e mai amuzant să te distrugă Marcus decât mine.
- Nu ar trebuii să fi de partea câinilor, ei te-au abandonat, din vina lor...
Tânărul vampir nu mai continuă, sabia brunetului i se înfipse în mijlocul capului. Vladimir se întorse, pentru a -şi recupera arma. Cu spatele la Axel examina inelul de pe degetul vampirului. Era un simbol al nemuririi, un inel care îi făcea pe vampiri să se considere atotputernici.
- Te poţi mişca?
Varcolacul nu scoase nici un sunet, simţii imediat că salvatorul lui era un vampir. Nu era indicat să-i vorbească, chiar dacă l-a salvat era sigur că urmăreşte ceva. Prima regulă a vârcolacilor era să nu se încreadă în vampiri, ei avea puteri de a convinge pe oricine prin hipnoză.
Vladimir se întorse spre el şi se aplecă asupra lui exact când în cadru apar încă cinci vârcolaci.
" Sunt salvat." Gândii Axel, dar mârâitul căpetenie era pentru el nu pentru vampir.
- Urmează-mă. Cred că avem multe de discutat.
Vampirul se apropie de narele lup negru şi îl mângâie după ureche.
- Neschimbat şi după 100 de ani. Totuşi, am auzit că ţi-ai găsit aleasa, norocosule, încep să fiu gelos pe tine. Apropo, mai lucrează la modul în care îţi controlezi haita, puii par tot mai idioţi.
Axel scoase un mârâit jos şi ameninţător pentru că a simţit insulta vampirului. Julian, căpetenia, a luat-o înainte cu vampirul, iar Axel după ei ajutat de ceilalţi din haită.
Cei doi prieteni s-au despărţit de restul haitei îndreptându-se spre casa lupului în timp ce doi l-au dus pe Axel acasă, iar restul s-au dus să patruleze. Nici un vârcolac nu mai avea dreptul să patruleze singur în timpul zilelei, iar noaptea erau obligaţi să meargă în grupuri de câte patru. Axel era singurul care nu a respenctat regulile, şi a simţit consecinţele pe proipia-i piele.
În timp ce Axel dormea aşteptând ca oasele să i se refacă, Julian asculta atent istorisirea prietenului său.
- Chiar nu vrei sa înţelegi Julian, ei în vânează deoarece cred că poate fi transformat.
- Dar e absurd, un vârcolac nu poate fi transformat în vampir. Tu eşti o excepţie. Dacă un vârcolac este muşcat are două opţiuni, să nu păţească nimic sau să moară.
- Sau să devină un monstru care luptă între cele două specii şi se teme mereu că una va învinge şi-l va distruge. Oricum ar fi, îl voi proteja pe puşti.
- Ţi-ai dat seama din prima că-i el, dar ei nu. Avem un avantaj, totuşi, cred că ar trebuii să stai deoparte de data asta.
- Nu voi repeta greşelile din trecut. La naiba! Vrei să nu-mi aminţeşti de fiecare dată ce s-a întâmplat când am fost vânat. Am greşit, sunt un idot, dar nu-i vina mea că a murit, crezi că eu am vrut să se sacrifice pentru mine, că m-am simţit bine privindul cum se stinge în timp ce eu...
Vampirul s-a ridicat repede şi a ieşit un o viteză neomenească din încăpere. Nu putea suporta să i se amintească greşelile din trecut, se ura din cauza lor. Vladimir se plimba prin pădurea întunecatată. Soarele apuse de câteva ore şi totul părea liniştit. Ochii lui negrii priveau înainte fără a observa ceva. Era prea îngândurat pentru a simţii prezenta altei penrsoane în prejma lui.
- Cred că ar trebuii să-ţi mulţumesc pentru ajutor. Ştiu că a fost un gest de idiot ce am facut, dar...
Axel se oprii când văzu privirea vampirului. În ochii lui apăru o lumină stranie, ce părea undeva între speranţă şi dragoste. Vladimir privea ochii verzii ei băiatului, chipul lui palid şi părul roşu ca focul.
Într-o clipă era lângă vârcolac iar buzele lor s-au întâlnit pentru prima dată. Axel l-a lovit cu putere aruncândul în cel mai apropiat copac. Roşcatul îşi ştergea repede buzele cu dosul palmei scârbit de gestul vampirului, dar vocea lui îl opreşte.
- Damian...
- Eşti nebun! Cum dracu să mă suruţi! Sunt băiat! Şi numele meu este Axel.
Vârcolacul se pierde printre copaci în timp ce Vladimir privea pierdut cum se îndepărta.
" Ce-i cu mine? Îmi pierd minţile. Puştiul ăsta nici măcar nu ştie în ce pericol este, iar eu bag spaima în el. Dar seamănă atât demult cu Damian. Scumpul meu Damia."
Vampirul scoate o poză din buzunar şi-şi trece degetele lungi peste imaginea alb-negru. Chiar dacă poza nu era color, işi amintea perfect tenul palid, ochii verzi şi strălucitori, părul roşcat ca focul. Îi era dor de el, se ura pentru că era motivul morţii lui.
EDIT Daria: tu draguta treci pe la reguli si citeste tot. Daca faceai asta de dinainte, stiai ca din data de 24.03.2012 nu mai este permisa folosirea diacriticelor.
) , pot spune ca originala, desi am vazut in acest ultim capitol pe care l-ai postat cuvantul "alfa" ... Imi da de banuit
You know what I mean... te uiti la Teen Wolf, no? Stiu asta pentru ca ma mai uit din cand in cand la ei... si chiar daca nu e vorba de vampiri in serial imi place ideea ta si felul cum ai combinat-o...