AnimeZupCăutare

Abisul umbrelor

daaa... dupa o lunga perioada de timp cine isi face aparitita? EUUU...DAAA EUUU!!! :ha: !!


asa... m-am linistit. Imi cer scuze ca am facut atata taraboi aici la tine in fic dar ce vrei? Asa imi fac eu aparitia :)))... ehh in fine.
Dupa cum ziceam... a da... iti ador ficul !! Dupa parerea mea e cel mai bun fic de la naruto . Insaaaa ma supara ceva... eu asa vrea...sa iti spun eu asa sincer... nu imi mai place de neji de cand s-a dat la Sakura >.< .. Il uraaasc. asa :D
Daca vrei asa.. sa asculti de sfatul meu si daca vrei sa iti raman cititor fidel te roaga eu mult ca acest fic sa fie sasusaku ;;)
Cat despre sfarsit nici nu vreau sa aud... nu e un fic de sfarsit.. are 9 capitole...niciun hentai macar... niciunul O____O
:...: NU VREAU NICUN SFARSIIIT!! :...:
Greseli am mai vazut eu pe acolo dar ehhh.. dabia am venit si vreau numai sa te laud :> .
Apreciez acest fic in primul rand pentru ca actiunea este facut in Konoha... adica cum e in anime.. fara New York... fara Los Angeles.. Bucuresti si alte alea... Este o versiune creata dupa anime si continuata dupa tine. Am citit de curand un fic .. era tot cu actiunea in Konoha .. dar pe urama autorul [ok...nu dau nume...fiecare cu imaginatia sa si nu ma bag] a bagat asaaa... cghm.. ca totul a fost un vis si personajul s-a trezit brusc intr-o tara...nu dau nume...intr-un oras..nici aici nu dau nume... dar in fine...cert este ca a stricat tot frumosul pe care l-a facut... .........ok... dupa parerea mea ... poate altora le place...insa mie una nu7 si am voie sa-mi dau cu parerea :). Iubesc acest fic.. -am mai spus asta - Stii... imi aduc aminte ca acest fic a fost deschis acum mai mult timp..si sper sa continue mult timp dupa... dar sper sa aibe un sfarsit frumos...nu vreau sa-i fac eu sfarsitul... dar ar fi urat ca neji sau alcineva inafara de Sasuke sa ramana cu Sakura. Ti-am spus punctul meu de vedere si sper sa te uiti si pe comentul meu si sa ti asa...umpic cont de el .

Abia astept nextul si iti doresc spor la next. AAAAAA da... si sper sa nu astept o luna pentru asta :-w
In sfarsit ma intorc si eu cu ultima parte a capitolului 9. Ce pot sa mai zic azi am lucrat toata ziua la ea si sper sa va placa. Nu sunt sigura ca am reusit sa corectez toate greselile de tastare pentru ca sunt cam obosita si dupa atata scris chiar nu mai pot. Este mult mai lunga si sper sa fie pe placul tuturor.
Acum multumesc mult celor care mi-au dat comentarii pentru ca le-am citit si pe cele acre au fost sterse si ma bucur ca va place.
•·.·.· Áłąňy ·.·.·• - Multumesc mult pentru aprecieri. Nu stiu cat de bun este ficul dar cert este ca eu ma straduiesc sa il fac cat mai bun. Neji a fost un personaj pe care l-am creat special pentru sakura sa ii fie ca un sprijin, dar o sa vezi ca pe parcurs vor aparea surprize si rasurnari de situatie. Cat despre fic sasusaku o sa ai o mare surpria in capitolul viitor. Atunci cand m-am referit cum vreti sa fie sfarsitul nu am spus ca o sa il termin ci as fi vrut sa vad ce ideei aveti si voi. Mai am multe lucruri de scris, Iar sakura mai are multe aventuri de trait. Actiunea se petrece in japonia, respectiv Konoha, pentru ca am vrut sa fie cat mai realist, si ca sa nu mai spun ca japonia este tara mea preferata. Multumesc pentru comentariu si te mai astept. Bineinteles ca o sa incerc sa tin cont de sfaturi, pe cat posibil, doar pentru asta primesc cometarii , pentru a ma perfectiona. Si Safarsit am terminat, s-ar zice ca si eu ti-am lasat un comentariu, la comentariul tau :))
Si acum fara alte introduceri, ultima parte a capitolului 9.

Am privit in urma abia dupa mult timp, atunci cand aveam sentimental ca intradevar nu il mai pot vedea pe baiat. Avusesem impresia ca ma urmarise asemenea unui pradator care ar face orice pentru a-si incolti prada fara aparare, si alergasem cativa metri pana am oboist de tot. Acum rasuflam greu si in acelasi timp usurata pentru ca in sfarsit aveam consideram ca nu ma mai poate prinde si ma simteam in siguranta. Credeam totusi ca el uitase ceva, in invalmasala care se produsese o data cu plecarea mea brusca si atat de brutala de la tanarul hokage, acesta nu apucase sa imi spuna un anumit lucru. Si acest lucru il macina, simteam asta din modul lui de a ma privi, cu ochii rugatori si atat de vinovati, atunci cand am plecat val- vartej din birou. Initial nu incercase sa ma opreasca nici macar sa ma faca sa mai pot sta o clipa. Si intr-un moment de gandire isi amintise ca mai avea ceva sa imi destainuie. Nici atunci nu s-a clintit dandu-si seama ca nu are cum sa ma faca sa ma razgandesc. Ma mistuia atat de tare sa ma gandesc la el, si daca ma analizez bine nici nuo faceam, de fapt tot ce ma interesa era ce avea el de spus. Neji a disparut in strafundul creierului meu si am reusit sa-l incui intr-un sertar ascuns in locul cel mai intunecat al mintii mele si nu aveam de gand sa-l mai scot de acolo pentru ceva timp…
Nu a mai durat mult si am ajuns la scoala, astfel am rupt firul amintirilor si am intrat in curte. Am zabovit doua clipe si am observant cu stupoare ca nu era nimeni. Doar eu si copacii golasi. Nu mai batea vantul, cerul a ramas insa mohorat, atmosfera era incarcata de calm si liniste. O liniste cutremurattoare, sinistra. Unde sa fie toata lumea. Am mai facut cativa pasi pana ce am ajuns la intrarea in cladire. Am intrat find “lovita” de incaperea pictata cu cu aceeasi singuratate zbuciumatoare, asemeni unui cosciug din lemn, proaspat sculptat, care isi asteapta cu mahinre tovarasul cu care va hoinari pe drumuri nesfarsite fara nici o iesire. Urc scarile, ametitor de multe, iar inima imi bate alertata si rasuflarea se intrataie. In sfarsit ajung la etaj, pasesc pe parchetul vechi, care scartai sub atingerea picioarelor mele obosite. Tulburam linistea nesfarsita si ma simteam ciudat de straniu. Am urcat si cele patru scari din fata clase mele, piesa de rezistenta, incrementind in fata usii. Mi-am facut curaj si am apasat clanta pasind timid inauntru. Am fost placut surprinsa sa descopar ca nu eram singura in clasa. In prima banca de la fereastra statea brunetul meu. Un zambet provocator mi-a aparut pe chip si l-am salutat dulce. Dupa o serie de intrebari cliseice pe care i le-am adresat am amutit. El raspundea sec la fiecare neobosindu-se prea mult. Mi-am luat locul in prima banca de la mijloc dorind sa imi gasesc o ocupatie sa nu ma mai gandesc la el desi era extraorinar de dificil. Incordarea care domnea in jurul nostrum putea fi resimtita in tot ce ne inconjura.
Stateam in banca mea din lemn foarte tacuta si nu puteam sa ii mai spun nimic. Din cand in cand ma mai lasam pe spate pe scaun si acesta provoca un zgomot mic la contactul cu podeaua. Desi aveam atatea sa ii marturisesc in momentul in care doream sa deschid gura cuvintele se loveau de un perete imaginar si asemeni unui ecou se intorceau. Este ciudat daca stau bine si ma gandesc. Atata timp am sperat sa-l am in fata mea sa fim singuri si sa-i pot vorbi in voi. Nopti la randul am incercat sa imi gasesc cuvintele potrivite si sa-mi fac in minte un discurs. Dar acum cand era unica mea sansa eu o ratam ca o fraiera pentru ca ma opera timiditatea. Brunetul statea in banca cu mainile incrucisate cititnd de zor dintr-o carte cu coperta maronie cu paginile de un albe imaculate.Capul ii era foarte putin aplecat in fata pentru a putea citi mai bine in schim pozitia corpului era perfect dreapta, impecabila. La inceput il priveam numai pe furis intorcand imediat capul spre ferastra cum simteam ca imi vede intr-un fel sau altul privirea. Ultimele raze ratacite ale soarelui se mai furisau prin invelisul de nori plumburii, jucandu-se in parul sau de abanos si creaindu-i o aura aparte. In lumina palida a toamnei parea un inger ratacit pe pamant. Ma fascinau perfectiuea lui, gesturile, comportamentul…tot ce era legat de el. Era asemeni unui zeu pentru mine la care ma inchinam cu sfiala si credinta si pe care ajunsesem sa-l iubesc ca o nebuna. Realizez ca il privesc fermecata examinandu-l in detaliu, imbatata de imaginea lui fara sa ma pot satura sa-l studiez. Incercam sa-mi conturez in privirile mele toata iubirea acumulata dealungul timpului. Cand ridica ochii din carte si se intampla sa ii fixeze pe ai mei lasam capul in jos rusinata. Nu ii puteam raspunde la acest joc, desi incercam. “Haide Sakura ce esti tu un ninja sau doar o pisocuta speriata” Imi spuse vocea mea interioara putin indignata de situatia in care eram. Si asa am si facut l-am privit iarasi. Se opries din citit. Cerceta clasa cu disperare cautand ceva inexistent. Puteai sa observe o tristete apasatoare pe chipul lui. Daca nu il cunosteam atat de bine as fi putut jura ca in cateva momente va incepe sa planga. Nu mi-l pot imagina plangand oricatas incerca… el este prea mandru si orgolios pentru a da frau liber sentimentelor si a le lasa sa-l domine. O durere cumplita il invaluia, puteam simti asta. Cand in sfarsit m-a observant ma privi adanc. Desi momentul era incarcat cu tacere ma simteam ca si cum l-as cunoaste de o viata. El contura intregul meu trecut asemeni unei oglinzi care picteaza cu litere de sange capitolele incheiate ale unei vieti. Acum totul capata sens: comportamentul sau, dorinta arzatoare de a fi cel mai bun, un ninja de top. De fapt raceala si indiferenta cu care ii trata pe toti era modul lui de a-si ascunde sentimentele si de a nu lasa trecutul sa-i intunece prezentul. Reusind astfel sa treaca peste el, cu unicul scopde a-si atinga telul.
- In noaptea aceea, totul s-a sfarsit… el a… ucis totul… I…Itachi… ma voi razbuna.
Vorbea rar, cu pauze lungi in care ofta prelung de parca i-ar fi frica de ceea ce va urma. Articula cuvintele atat de greu ferindu-se sa mai continue, nevrand sa dezvaluie un secret care probabil ii curma suferinta. Cel mai mult m-a mirat numele lui Itachi pe care il rostise cu un efort nemaipomenit, apoi il alaturase cunvantului “razbunare”. “Razbunarea” era cheia urii care deschidea o usa veche, ruginita care ascundea de cealalta parte o lume cu totul noua. Visurile lui se impleteau cu ale mele, si fara sa fi stiut pana acum, scopul nostrum era unul singur. Acela de a ucide cu sange rece pe cel care a distrus fericirea noastra. Imi dau seama ca exista o legatura intre el si Itachi, una foarte mare, dar care?
- Sasuke kun! M-am trezit strigandu-I numele tare, clar, care rasuna asemeni unui ecou in toata incaperea. Era atat de curios sa afle ce vroiam sa ii spun de parca de cuvintele mele se leaga viata lui. Eram mai hotarata ca oricand sa-mi deschid inima in fata lui, acum cat inca mai era intr-un moment de slabiciune, asa cum nu il poate vedea nimeni. Inainte sa apuc sa imi deschid din nou inima se aude scartaiutul usii. Asemeni unui raspuns la intrebarile noastre vine un zgomot prelung si in clasa intra Gaara. Desi el era mereu tacut si rece, neinteresandu-l problemele altora, avea intiparit pe buze un zambet micut pe chipul inghetat, pe care nu si l-a putut stapani vazandu-ne singuri. Cand a trecut pe langa mine m-a privit cu subanteles, l-a salutat pe Sasuke aranjandu-si lucrurile in banca. Brunetul trezit de venirea roscatului, si-a schimbat complet starea invaluindu-se in indiferenta. Si-am pus cartea in ghiozdan pregatindu-se de ora. Vazandu-ma in plus am vrut sa plec. Gaara m-a prins de mana soptindu-mi la ureche “Ce ai facut?” Nu am inteles ce a vrut sa spuna, dar cel mai mult ma intriga comportamentul sau. Se purta cu totul altfel si era interest parca putin prea mult de Sasuke, la urma urmei erau cei mai mari dusmani si concurau in orice. Si cu tot comportamentul sau nepasator si rece, fata de iubirea mea, in adancul lui chiar ii pasa de sentimentele lui si il intriga secretul pe care il avea brunetul. In adancul sufletului il considera ca pe un frate, care imparteau o legatura puternica, iar el si-ar fi dortit sa fie pieteni. Am incercat sa ma despart de stransoarea care ma apropia de el si sa parasesc clasa. Dandu-si seama de uimirea si oarecum teama care ma inconjura mi-a dat drumul la brat. Am iesit din clasa, dar am asteptat in fata usii cu urechea lipita de aceasta. Eram atat de curioasa sa aflu ce ii va spune Gaara incat eram aproape sa tip cand i-am auzit pasii pe podea indreptandu-se spre iesire. Mi-am stapanit un tipat de uimire si am pornit bezmetica pe holurile scolii. Plimbandu-ma pe coridor observam cum incetul cu incetul elevii incepeau sa soseasca si mii de glasuri pline de voie buna imbracau atmosfera in veselie. Nici nu puteai crede ca in urma cu cateva minute a fost pustie. Doar cateva minute de singuratate m-au mai despartit de prietenele mele. Vazandu-ma intreaga dupa o absenta indelungata fetele m-au imbratisat calduros.
- Pe cine avem noi aici? Straine, nu ne-am mai vazut de mult . In sfarsit indraznesti sa-ti scoti capsorul in lume, dupa ce ai stat ascunsa atata timp, zambea cu un zambet larg si ironic Temari. Isi legase parul intr-o coada si se imbracase comod intr-o pereche de blugi si o bluza argintie cu imprimeu.
-Saku,fraiera mai esti. Sa-l ai pe Sasuke numai pentru tine si sa nu indraznesti macar sa aduci vorba de bal, Tenten imi facu cu ochiul strengareste si rase sarcastic. Isi lasase parul liber, care ii mangaia spatele, avea o fusta in carouri si un tricou negru destul de decoltat .
Ce bal… In sfarsit imi dau seama ca in seara asta avea loc balul. Ma gandeam la balul bobocilor cu mult inainte sa inceapa liceul. Ma viasam, de multe ori, pe podium la brat cu brunetul meu, ciudat era ca-mi inchipuiam aidoma realitatii, chiar inainte sa-l cunosc. Imbracata intra-o rochie rozalie splendida, fiind aclama de toata lumea si parasind scena in ropote de aplauze furtunoase si emotionante. Totusi acest vis nu avea sa devina realiteate deoarece la bratul lui Sasuke va fi Ayame, iar coroana de miss nu aveam sa o casig eu, nici macar nu participam. Acum insa uitasem cu desavarsire de tot si habar nu aveam daca are rost sa merg. Fetele in schim, mult mai increzatoare, discuta deja despre tinutele lor si aveau emotii daca vor putea atrage atentia baietilor iubiti. Hina, draga de ea, era foarte emotionata si astepta cu nerabdare seara, isi rasucea suvita din parul ei nefgru ca abanosul si foarte lung, in timp ce isi mai dadea si ea cu parerea. Iar Temari si Tenten discutau aprins. Conversatia a fost intreupta in momentul in care de noi s-a apropiat Ayame. Regina frumusetii, blonda, cu cosite aurii cu parul lung pana la fund, ondulat delicat, ochii albastrii precum marea involburata, si corpul ei perfect de top model ii sporeau frumusetea. Era dulce si atragatoare dand pe spate baietii cu un singur zambet. Nu era tocmai un geniu, matematica facandu-I problem uriase. Nu trecuse mult din primul semestru si ea deja luase niste note “frumusele” asa incat sa isi puna problema ca nu cumva sa ramana pe toamna vitoare sa descopere tainele matematicii. Dar se descurca cu sarmul si carisma ei, reusea intotdeauna ce isi propunea, si cu tupeul pe care il avea din plin chiar nu avea problem aproape cu nimic. Nu ii lipsesc insa fitele si este foarte increzuta, dar daca ajungi sa o cunosti devine o persoana in regula, foarte de treaba. Asta daca reusesti sa te imprietenesi cu ea, caci daca o ai ca dusman nu prea ai multe sanse de reusita, deoarece cu cat o enervezi mai rau cu atat devine mai rea, ca sa nu mia spun de baietii care stau la tot pasul si care i-ar sari in caz de orice in aparare.
- Ohayo fetele, sper ca veniti sa ma sustineti la concurs si sa vedeti cum le fac de ras amatoarele alea nepricepute, pe fata ei se citea ironia pura si atunci cand a rostir “amatoare” si “ nepricepute” a zambit batjocoritor si ne-a facut cu ochiul. Dupa schimbul de replici de complezenta, fetele i-au urat mult success. Eu am rama tacut si rece. Ma enerva la culme sa o aud laudandu-se cu reusitele ei si mai ales ca prietenele mele o ascultau interesate. Prezenta de spirit nu o parasise nici o secunda. Cat despre emotii nu mai avea de mult asa ceva. Inca de cand pasise pentru prima data pe podium, hranindu-se din aplauze patimase, priviri nerabtatoare si fete pe care se citea admiratie. Toate acestea o incurajau si mai mult si se simtea in largul ei dand ce e mai bun din ea intotdeauna. Norocul meu ca nu era in clasa cu mine altfel s-ar fi luat de mana cu Kaname si Ino, intrecandu-se in laude si fumuri. O apreciam pentru calitatile ei dar ma enervau fitele ei din cap si pentru asta imi venea sa o parui mai ales ca ma plictisem de moarte sa o aud cum se ridca in slavi. Am fost insa salvata de Sasuke, care pasea apasat pe parchetul din lemn, cu mainle in buzunar, ganditore s-a oprit brusc din vorbarie. Primul meu inpuls era sa merg la el sa-l imbratisez cu dragoste , ignorandu-I pe toti chiar si protestele lui evidente. Probabil asa as fi facut, deoarece privirea lui din clasa imi daduse curaj si totodata dorinta de a afla mai multe despre el. Insa inainte sa apuc sa imi pun planul in aplicare Ayame se duse la el punandu-I mana strengareste pe umar, zambindu-i provocator. A inceput sa-I tina o predica despre cat de bine vor arata ei impreuna, aplauze, dans si toate planurile de campiana. Baiatul nici nu o asculta si plictisit fiind ii indeparta mana, facand-o pe fata sa tresara si sa se dea doi pasi inapoi. Insa continua:
- Sasuke, dragutule, … nu uita sa vii deseara sa ma iei de acasa ca sa putem merge impreuna la bal. Vreau sa spun ca asa ar fi mai bine… Va fi minunat... Ne vom distra de minune.
Era atat de emotiona incat facea pauze lungi , uitand ceea ce vroia sa mai adauge si sarea cu usurinta de la o idee la alta. Brunetul nu o intelege foarte bine, dar nici nu se straduia. In ochii lui fata nu-i trezea interesul nici macar putin, considerand-o frivola si neinsemnata. A dat afirmmativ din cap, nu pentru ca il incanta ideea, dimpotriva. Vroia sa scape de ea. Apoi intra in clasa fara sa spuna un cuvant, nici macar sa se intoarca spre mine. Ay a plecat multumita la clasa ei salutandu-ne si fetele ii oferira si ultimele felicitari. Eu mi-am luat locul de ascultatoare, iar Temari continua.
- Deci, cum spuneam inainte sa fiu intrerupta de “ regina frumusetii din liceu” sau mai bine zis cum se lauda ea “ cea mai frumoasa fata din Japonia”, cand am auzit-o toate am izbucnit intr-un ras cristalin, chiar si eu care eram putin suparat. Cum sa iti zic eu Sakura, incearca sa iti cam iei gandul de la Sasuke, acum ca Ayame a pus mana pe el. Tot fraiera ramai rozalio.
- Temari, nu vorbi asa. Nu e vina ei ca Sasuke pur si simplu nu etse interest sa o invite la dans. In sfarsit a vorbit si Hinata care pana acum statuse tacuta intr-un colt. Si totusi ai fi avut mai multe sanse ca mine, Naruto nici macar nu se uita la mine in felul asta. El ma considera o simpla si banala prietena, pe care nu ar indrazni sa o invite niciodata pentru ca nu ii pasa de mine. Lui doar ii place de t… S-a oprit brusc si nu a mai continuat. Cuvintele ei m-au lovit ca o sageata ascutita a carei traiectorie , bine stabilita , era inima mea.Era geloasa, foarte geloasa o simteam din vocea si tonul ei pe care nu le folosiseniciodata cu mine. Am o lacrima sa imi alunece din ochi, udandu-mi putin obrazul.
- M-am saturat de toate astea. Nu vreau sa mai aud un cuvant de la niciuna. Hinata ce naiba este cu tine. Ar trebui sa stii mai bine ca oricine ca s-a intamplat si cat de mult am suferit din cauza pierderii lui Tsunade. Si tu ce faci? Ma acuzi pe mine cat ti l-am luat pe Naruto. Stii bine ca nu il plac. Prostutul, nu am nevoie de el. Nu m-am mai putut abtine lacrimile imi cadeau neincetat, nu le-am oprit ci le-am lasat sa alunec fierbinti pe obrajii mei reci. Fetele dandu-si seama ca au mers prea departe si dintr-o simpla gluma ma facusera sa ma simt ingrozitor, s-au indreptat spre mine, cu gandu-l de a ma linisti.
- Iarta-ne Sakura…a fost o gresala…noi… Au spus cele trei in cor.
Nu le-am lasat sa termine si am fugit spre baie nu imi pasa daca lovesc pe cineva, tot ce imi doream era sa ma privesc in oglinda si sa ma pot linisti undeva complet singuta. In marea mea graba si in ceata care incepuse sa imi acopera ochii nu am observant baiatul care alerga grabit sa ajunga in clasa. Am cazut pe podea lovindu-ma usor la mana si picior. Cand a vazut ceea ce facuse blondul s-a apropiat de mine si mi-a dat mana sa ma pot ridica.
- Sakura chan, iarta-ma nu te-am vazut. Te simti bine? Eram asa de grabit sa ajung in calsa ca sa nu mai intarzii altfel voi fi pedepsit de Ibiki sensei. Stii ma bucur de fapt ca am dat peste tine, a zambit putin, adica intelegi tu ce vroiam sa spun. Vreau sa te intreba daca nu cumva ai vrea sa fii partenera mea la bal?
- Esti atat de idiot, Naruto, incat nici nu ma mir ca ai dat peste mine. Tu oricum esti cu capull in nori, acum ca mai esti si grabit chiar vei rani pe cineva, asta daca nu ai norocul sa te ranesti chiar pe tine. Stii foarte bine ca daca as fi vrut sa merg la bal cu tine ti-as fi spus inca de prima data cand m-ai invitat. Esti atat de prost incat nici nu observi ca Hinata vrea sa mearga cu tine
Tipam la el si lacrimile cadeau in continuare ,mai fierbinti. Am plecat lasandu-l pe baiat stupefiat. Cand am ajuns la baie m-am lipit de usa infundandumi- mi capul in maini. Am vrut sa intru, dar doua brate puternice m-au oprit tragandu-ma tot mai aproape de pieptul sau. Am vrut sa plec, dar ma sranse mai tare nedandu-mi posibilitatea sa mai fac vreo miscare. Mi-am lasat capul in pieptul lui si am plans pana m-am linistit. Baiatul imi ridica usur capul cu doua degete si imi sterse lacrimile. Acum ii vedeam calr, fata atat de alba, ca zapada acoperita cu cateva suvute din parul ravasit asemeni apusului de soare, si ochii rataciti, ametitor de verzi asemeni mugurilor proapat aparuti.
- Ce dulce plangi pisicuto. Numai de ai stii tu ce este cu adevart durerea. Si i-a zi cu ce te-a mai ranit acum Sasuke.
- De parca tu ai stii ceva depre mine. Si nu este vorba de Sasuke.
- Ce-ar putea altceva sa fie doar esti topita dupa el, si se pare ca el nu este tocmai de acceasi pare. Asculta parerea mea sincer,a rozalio, lasa-l in pace nu este de nasul tau. Sa nu intelegi ca imi pas vrun pic de ce se intampla, dar nu imi place micutul vostru joc. Asa ca ai grija ce faci. Si mai usor cu lacrimile, doar esti un ninja, nu o fetita care trebuie mereu salvata.
Eram foarte surprinsa roscatul nu se mai obosise sa vorbeasca niciodata cu cineva atat de mult. Si mai ales despre asa ceva si cu acea voce aproape blanda. Nu am mai avut timp sa ma gandesc la ceea ce a spus deoarece baiatul disparu intr-un nor de fum. Am alergat spre clasa si am rasuflat usurata, cand pasind cu sfiala in clasa am observant ca profesorul nu venise.
Restul zilei l-am petrecut la ore luaindu-mi o multime de notite. Timpul se scurgea periculos de incet si plictiseala se instalase in randul tuturor. Si cand in sfarsit clopotelul a anuntat ora 18:30 cu totii ne-am imbulzit bucurosi la iesire. Cand am parasite scoala am fost izbita de vantul rece si de cateva picaturi de ploaie. Am strabatut strazile in mare graba. Incepuse deja sa se instaleze intunericul. Pamantul isi imbraca haina eleganta, iar copacii isi schimbau forma jucand un ritual straveci. Era destul de aglomerat pe strazi si nu am dus lipsa de zgomote provocate de masini sau oameni grabiti sa vina acasa dupa o zi obositoare la service. Ajunsa acasa am pasit rapid prin curtea si am descuiat usa indreptandu-ma spre dormitor.M-am trantit pe pat obosita de la drum. M-am foit putin si m-am ridicat ducandu-ma spre dulap mergeam mechanic ca un robot care in orice clipa poate ramane fara baterii. Am cotrobait printer hainele destul de aranjate, si am dat pe un umeras de o rochie. Acum imi dau seama ca am mers cu fetele la magazine special pentru a-mi cumpara rochia pentru bal chiar in prima zi de scoala. Am asezat-o pe pat si am inceput sa o privesc ganditoare. Mi-a venit in minte rasul batjocoritor al barfitoarelor clasei, Ino si Kaname, care ar muri nu alta daca ar afla ca nu am fost la bal. Mi le-am imaginat cum imi zic in batjocura ca sunt urata si nu ar trebui sa stric imaginea salii de spectacol. In schimb am inceput sa ma gandesc la Sasuke, merita sa merg doar sa-l incurajez chiar daca lui nu ii pasa de asta. Apoi m-am gandit mai bine si am constatat ca nu avea rost sa merg. M-am trantit pe pat si am luat telecomanda dand pe muzica. Spre marea mea bucurie la tv era chiar o melodie trista exact de ceea ce aveam nevoie. Cand am auzit soneria m-am indreptat suparata spre usa iar cand am deschis-o am observant cu emotie ca erau fetele. Le-am poftit inauntru si ele au inceput sa ma bombardeze cu scuze si imbratisari incatam cazut. Am izbucnit toate in ras in momentul in care am luat contact cu podeaua. M-au ajutat sa ma ridic. Si ne-am indreptat spre camera.
-Inca nu te-ai imbracat? Balul sta sa inceapa, iar tu nu esti inca pregatita. Ce s-a intaplat. Of, uite cum ti-ai sufonat rochia. Haide te ajutam noi sa te pregatesti repede si bine, zise Temari.
- Scuze fetelor, dar m-am hotart sa nu mai merg. Sunt cam obosita si ia te uita, maine avem scoala si nu m-am apucat de teme.
- Lasa prostiile Saku. Nici nu vrem sa uzim asa ceva si stii fooarte bine ca maine avem liber, dat de dirig. Asa ca hainde sa te schimbi, imi mai spuse si Tenten aranjand de zor rochia.
- Si in plus Sasuke, chiar daca nu o arat are nevoie de sprijinul tau. Nu vrei sa-ll dezamagesti nu, Imi zambi Hinata. Si intradevar nu vroiam sa-l dezamagesc. Am inceput pregatiriel. Am luat rochia pe mine si m-am privit in oglinda. Vocea mea interioara, care nu mai aparuse de mult, isi facea iarasi aparitia intr-un moment nepotricvit ca de obicei: “ Dar mai scuteste-ma cu holbatul ala in oglinda. Nu vezi ca se va sparge daca te mai uiti mult?. Si cu rochia aceea, doar nu te astepti sa fii atmirata de vreun baiat. Esti departe cu mult de ceea ce inseamna frumos.”
Am zambit amuzata, dar cu un singur lucru eram d acord cu vocea mea interioara, rochia nu era grozava. Simpla, dintr-un material cam aspru, de un negru putin sters, era lunga pana aproape de genunchi cazand usor in valuri, avand un decolteu delicat.. Era stransa pe talia, accentuand-o. Mi-au ondulat parul strangandu-l intr-un fel de coc lejer lasandu-mi doua suvite sa atarne gratios peste obraji. Mi-au dat cu rimel si cu far de un roz pal spre portocaliu si acoperindu-mi buzele cu un luciu aproape transparent. Am luat in picioar o pereche de pantori bej si o geantuta rosie si am pornit spre bal. Am plecat cu verisorul lui Temari cu masina si cam inr-un sfert de ora am ajuns. Stateam in fata unei cladiri de culoarea piersicii, cu frrestre mari, de cristal. Era o cladire destul de recent construita si foarte bine intretinuata. Dup aceea l-am salutat pe verisoru pritenei mele, cu care era prima si ultima data cand aveam sa ma mai intalnesc si am urcat putinele trepte care ne desparteau de usa mare din sticla. In drepta am observant o pancarta mare pe care scria cu litere rosii pe fond negru, “ Balul bobocilor din Academia Ninja”. Am descis usa ce ne despartea de bal. Pasind inauntru am fost lovite de un valde oamni. Incaperea foarte spatioasa, ai carei pereti aveau o nuata de oraj intens, sau cel putin asa percepeam eu prin luminile multicolore care imprastiuau o aura de veselie. Fetele, care mai de care mai cochete vorbeau si radeau foarte tare, etalandu-si iubitii care isi gaseisera si ei o ocupatie, vorbind despre problemele lor. Muzica bubuia in boxe intretinand atmosfera si invitandu-le pe fetele mai indraznete la un dans antrenant si foarte vioi. In mijlocul salii era instalata scena, acoperita cu un covor sangeriu. Acum aveau loc ultimele pregatiri pentru concursul de miss si mister. In spatele cortinei negre concurentii isi repetau miscarile, discursul, si isi revedeau tinutele. Noi stateam ca pe ace asteptand sa inceapa. Langa perete erau aranjate in cerc mese rotunde din sticla, la care zaceau acum baietii neavand chef de dans. Ei se antrenau cu un joc de carti, avand langa ei sticle de bautura pe jumatate goale si pachete de tigari. Se ciondaneau, radeau si priveau atmirativ la fetele care nu mai conteneau cu dansul., comentandu-le pe fiecare. Noi ne-am ocupat locul , foarte aproape de scena. Nupa o ora de asteptat, in care am asculat muzica si am vorbit, neintelegand prea multe din cauza galagiei. In sfarsit a inceput concursul. In prima runda concurentii isi etalau tinutele de zii si toata lumea a privitt atmirativ spre Ayame. Baietii au parasite mesele si cei mai norocosi au asaltat locurile din fata, iar cei care nu au apucat sa prinda un loc in frunte s-au multumit sa-l auda pe prezentator si comentariile facute de prietenii lor. O fluierau si incurajau pe blonda strigand ca ea va fi casigatoare. Cat despre noi fetele, ce sa spun ne topeam cand il vedeam pe Sasuke. Ay era dedeparte cea mai priceputa in materie de prezentari de moda si stil vestimentar, iar Sasuke a fost superb. Acum poate unii dintre voi se intreaba cum de tocmai Sasuke, ei bine el a fost ales de catre echiap de organizare deoarece era frumos si talentat. Baiatul a vrut sa refuze, dar la insistentele dirigintelui a acceptat. Dupa o mica pauza a inceput din nou. La urmatoare proba fiecare concurrent era liber sa spuna cateva cuvinte despre o tema impusa de juriul, format din directorii scolii.Ce-I drept nu toti s-au descurcat la fel de bine ca brunetul, dar a fost binisor. Cat despre blonda, a cam dat-o in bara la vorbirea libera si nu din cauza emotiilor din contra din cauza lipsei de concentrare. Dupa asta concurentii au fost chemati in culise pentru a lua o pauza. In continuare noi am urmarit o echipa de elevi talentati care cu ajutorul jutsurilor creau un spectacol incredibil. Cateva minute ne desparteau de inceperea cele de treia proba si deja cu totii eram nerabdatoti. Cand in sfarsit a inceptut noi toti ne-am indreptat atentia catre ei. Aveau de raspuns la niste intrebari destul de usoare daca te prindeai la ele. Pentru ca unele aveau anumite capcane.Si in fine dupa ce ne-am amuzt copios de unii care fie incercau sa starneasca hohote, fie chiar erau praf. A mai fost o pauza, de asta dat putin mai lunga, pentru a se putea peregati. Am privit cum danseaza 2 perechi care reprezentasera tara noastra la un concurs international si obtinuse-ra chiar primul loc. Miscarile lor erau superbe , pursisimpul perfecte, semanau cu doi fulgi de nea invitati la jocul crivatului si alunecau usor si calculate pe podiu. Au incheiat si noi ii aclamam zgomotos, dar totusi asteptandu-ne colegii. Cand in sfrarit au pasit pe scena am amutit ,. Perechile erau facute perfect si se cordonau reciproc, aratand impecabil. Rochiile variau si erau in toate culorile si modelele, una mai superba ca cealalta. Ultima pereche era surpriza serii. Ayame purta o rochie din matase , de un bleu, asemeni cerului de prmavara, foarte decoltata. II venea in fata pana la 15 centimetri de genunchi iar in spate avea o trena lunga pana aproape de pamant. Era impodobita cu dantela arintie si volane. La decolteu avea cusute cateva diamante ce straluceau in lumina galbuie.Parul era prins intr-un coc cuafat perfect si in mijlocul lui avea prins un trandafir alb. Sasuke purta un costum negru si o camasa albastra, asortata cu rochia fetei. Ea adoptase un stil cuceritor cu priviri seducatoare si calde, iar el se forta sa schiteze un zambet micut. Erau atat de bine pregatiti si le statea atat de bine impreuna, incat ai fi zis ca sun facuti unul pentru celalalt. Nu am bagat asta in seama si m-am luat dupa ceilalti incurajandu-I si aclamandu-i. La sfarsit au inceput sa defileze unul cate unul dand juriului timp de ganidre. Si desi acestia incercau sa para ca iau o decizie, erau de fapt hotarati inca din prima runda. Ultimele momente de asteptare erau un calvar pentru majoritatea participantilor si unii dintre ei lacrimau deja din cauza emotiile, in timp altii se ingrijorau ca nu au fost destul de buni. Cat despre prietenii nostrii erau linistiti, mai ales ea era sigura ca va castiga. Cand prezentatorul a anuntat ca decizia juriului a fost luata toti am incremenit de emotii si fiecare minut pierdut ii fierbea pe cei de pe scena. A inceput el sa ne spuna nu stiu ce bancurisi sa ii incurajeze pe cei care nu vor castiga, pana cand, un baiat, din al patrulea rand, satul sa mai astepte “l-a rugat cu frumosul” sa prezinte o data castigatorii. Sa facut liniste in momentul in care barbatul la vreo 25 de ani a vrut sa enunte numele castigatorilor: SASUKE UCHIHA si AYAME ASHITA. Am izbucnit toti in urale si furtuna de aplauze pe care o meritau din plin premiantii. Ea a primit o coronita argintie si un buchet de crini imperoali, iar el o emblem din argint. S-a auzit un zgomot infundat si in momentul acest din tavan au inceput sa cada confetii, ca o ploaie marunta si colorata. Castigatorii au fost poftiti la un dans lent. Obligat de imprejurimi sa accepte brunetul a prins-o pe fata de talie si a inceput dansul. Se parea ca baiatul este un dansator extraoribar si impreuna cu ea formau o pereche de vis. Fiecare pas era facut perfect si se miscau asemeni unei pene ce plutea in aer. Se apropiau si se deparatu facand piruete si pasi complecsi. Ayame zambea si incerca sa ii atraga atenti si sa-i smulga un zambet. Sasuke dansa mechanic. Nu stia ce face, dar o facea bine. Era cu mintea departe si se parea , la ce privire avea, ca nu se gasea aici. Ci intr-un moment din trecutul lui, era intunecat de manie si nu stiu din ce motiv simtea mai tare aprinsa in el flacra razbunarii. Isi pastra insa controlul si se ascunde sub masca de indiferenta. Totul disparu si se vazu singur dansand in intuneric.

Ps: Astept cel putin 3 comentarii.

Si acum poza capitolului Ayame.
Atașamente
  • db.Ayame.jpg
De ce faci asta?As fi vrut ca Sakura sa castige,cu cata tristete e in viata ei...Si in puls de ce faci capitole asa de triste?As fi vreut sa se bucure si ea de macar un lucru....si Sasuke a fost arogant in capitolul cu Orochimaru...
Si a dansat cu Ayame ?Poftim?Viata ta e trista?Ai scris ca e fic sasusaku da?Arata asta...NU cu Ayame...Sunt prea triste capitolele ...chiar nu as vrea sa te supar ,numa ca mi-a venit sa plang..pentru Sakura el inseamna totul..Te rog pune nextu repede si pune macar un strop de fericire..:zuppy09:
Ei bine cum am spus ,imi place ficul tau..desi cred ca te-am sacait destul la cap cu asta:)).
Desi am citit ficul tau,sper rusinea mea nu am comentat niciodata desi nu de mult timp m-am apucat de el:D.
Asa....imi place ca e lung si e bine ca ai multe idei ,erm...imi place ca descrii frumos,mai ales la inceput mi-a placut la primele capitole din fic.Erm....nu stiu daca e o greseala sau ceva de genul,dar dupa parerea mea pentru un capitol atat de lung ,nu stiu,e cam putin dialog?Desi asta se poate rezolva.Si ca tot veni vorba de dialog...imi place ca nu e sec..adica multe ficuri au dialoguri seci ..si asta este bine..un punct in plus.Hm...actiunea nu e grabita si naratiunea e buna.
Greseli de tastare nu prea am vazut desi nu prea am stat sa le caut ,m-a interesat mai mult continutul capitolului .Hm...frumos capitolul,sa nu te lasi de el si sa pui nextul cat de repede,il astept=)).Spor la scris in continuare si multa imaginatie.
Ja ne!!!
Multumes mult pentru comentarii si laude. Iata siinceputul capitolului 10. Spor la citit!


Cap 10 Aripi de zapada

Cand am parasite clubul se innoptase deja. Cateva lumini slabe mai palpaiau in negura greu de patruns. Am coborat scarile insotita de fete privind stradutele din fata localului. Cateva masini erau parcate pe marginea soselei creind o bariera de umbre. Atmosfera era incaracata de o liniste apasatoare, perturbata, doar din cand in cand, de latratul vreunui caine vagabond, ce suna straniu si infundat. Aleea era acoperita, din loc in loc, cu balti murdare, ce ne faceau atente la drum. Am pasit cu grija si ne-am indrapat spre coltul strazii. Marea noastra surpriza a fost ca la capatul acesteia ne astepta o toyota neagra. Farurile ii erau stinse. In semi intuneric am reusit sa disting cu greu intai o silueta, iar apoi mijind ochii, cu un efort considerabil am descoperit cipul lui… Neji. Am lasat la o parte indemul baiatului de a uraca. Sincera sa fiu as prefer sa merg pe jos ignorand intunericul si zgomotele noptii doar pentru a ma afla la distanta de baiatul care, cu o zi inainte, s-a apropiat prea mult de mine. Insa planurile mi-au fost naruite de prietenele mele care au urcat in masina, pe bancheta din spate, facandu-mi cu ochiul. Putin iritata de gestul lor am deschis portiera si m-am asezat pe locul din fata. M-am facut comoda pe scaun si am incercat cu greu sa-mi fixez centurade siguranta. Din nefericire din cauza lipsei de lumina,afurisita aia de centura nu vroia deloc sa stea. Neji s-a oferit sa ma ajute, iar in momentul cand degetele lui fine au luat contact cu mana mea mi-am retras-o imediat. Probabil era surprins de gestul meu si usor suparat, desi am reusit doar sa ghicesc deoarece nu am dorit sa-l privesc.
-Nu am intelege gresit, a rostit, in cele din urma. Nopatea, fetele nu ar trebui sa umble singure pe strazile pustii! a spus aceast a afirmatie intr-o maniera ciudata aproape perversa. Si in plus mi-am facut griji pentru verisoara mea.
S-a simtit obligat sa-mi de o explicatie pe care oricum nu aveam sa-o cred. Stiam foarte bine de ce era aici, iar tonul sau lingusitor imi intarea si mai mult convingerea. Ca sa nu mai spun ca Neji incoltise pentru Hinata de alungul anilor o ura care se datora, probabil, pozitiei ei in societate. Cu ceva timp in urma, pe vremea cand Konoha inca mai avea tratat de pace cu tara fulgerului, s-au nascut doi baieti care aveau sa fie gemeni. Cu toate acestea Hiashi, a avut privilegiul de a veni pe lume, doar cu un minut inaintea fratelui sau. Desi asta nu vi s-ar parea cine stie ce, pe vremea aceea era mare lucru. Asa cum era obiceiul pastrat cu sfintenie de clanul Hyuuga, cel dintai nascut avea dreptul la toata mostenirea clanului in detrimental fratelui, chiar daca acesta aveu sa fie gemeni. Asa se face ca inca din copilarie baieti au fost separate, iar micutul Hiashi, avusese o soarta mult mai blanda, fiind crescu in cele mei bune conditii. Fratele sau in schimba traia mai greu exact ca un om obisbuit, si pe vremea aceea Konoha nu o ducea foarte bine, din cauza marii crize care incepuse sa se instaleze in intreaga Japonei. Anii au trecut si baietii au inplinit 20 de ani. Tatal lor se imbolnavise foarte grav si nimeni nu stia cat avea sa mai traiasca. In ciuda starii lui de sanatate precara sa lupte alaturi de raikage impotriva unui clan rival. Lupta a fost castigata, dar seful clanului Hyuuga, a fost ranit grav. Asa se face ca la cateva zile dupa marea victorie si-a dat ultima suflare. Asa cum era ultima dorinta a tatalui sau Hiashi a preluat conducerea clanului. Ura a inceput sa incolteasca in sufletul lui Hizashi, si din cate auzisem, el ar fi aranjat uciderea fratelui sau. Desi nu puteam sa plec urechea la aceste zvonuri, pentru ca aflasem, din surse sigure, ca Hizashi, desi gelos pe fratele sau, in adancul sufletului tinea foarte mult la el.
La inceput conducerea clanului I s-a parut relative usoara lui Hiashi, chiar uneori plictisitoare. Credea ca lucrurile vin de la sine. Optimismul lui si plictiseala aveau sa dispara, deoarece curand au inceput sa fie resimtite efectele crizei. A hotarat in cele din urma ca venise timpul sa ceara ajutor satului fulger, deoarece oamenii lui aproape ca sufereau de foame. Discutia cu raikage nu avea sa aiba rezultatul scontat asa ca tanarul conducator avea sa se trezeasca furnad din rezervele secrete ale clanului cu care aveau alinata. O alta surpriza il mai astepta si in sat deoarece au fost atacati de un ninja pe care nu a fost greu sa-l identifice ca facand parte din satul fulger. Incercand sa-si apere oamenii si de altfel rezervele furate, nu a gasit alta cale decat uciderea lui. Dar abia atunci aveau sa inceapa adevaratele problemele lui Hiashi. Afland despre fapta necugetata a tanarului, raikage, i-a cerut permisiunea celui de-altreilea hokage, sa-l omoare pe tanar. Hiashi avea sa plateasca cu propriul sange bunurile furate, dar mai ales uciderea capeteniei calnului si deasemenea prieten bun cu raikage. Lucrurile nu aratau deloc bine. Baiatul inca se gandea ce va face si incepuse sa-I fie teama de ce va urma. Cu toate ca incercase sa fie cat de calm putuse in fata supusilor sai, adevarul era ca nu dorea sa-si pierda viata. Nu ar fi ghicit niciodata ca cel care il va salva avea sa fie chiar gemanul sau, pe care nu se deranjase sa-l vada in tot acest timp. Cand Hizashi a sosit la el avea sa-l gaseasca intr-o stare jalinca. Asa ca a incercat sa se gaseasca o idee salvatoare. Si in fine a reusit. I-a spus fratelui sau sa se faca nevazut printer sateni pentru cateva zile. El avea sa ii i-a locul si sa fie omorat. Adversarii nu stiau ca ei are un frate geaman si chiar si asa nu aveau sa faca diferenta. Cand vor afla ei, Hiashi va fi in siguranta, iar fratele sau mort. Si asa a si fost deoarece nici pana in ziua de azi ei nu si-au dat seama de siretlicul celor doi. Apoi dupa moartea lui Hizashi lucrurile pareau aranjate, desi lui Hiashi parea sa nu-I prea pese de sacrificial fratelui sau. Si in definitive nici celorlalti. Singurul care avusese de suferit era Neji, care implinise 10 ani. Din momentul in care isi pierduse tatal suferinta baiatului devenise insuportabila. Restul copilariei furate si-l petrecuse alaturi de unchiul sau. Fuses crscut cu o viata anosta si lipsita de privilegiile pe care le aveau Hinata si Hanabi, fiicele unciului sau. Asa ca nu este de mirare ca o data cu trecerea timpului flacara urii, pe care o simtea el pentru Hiashi, se aprinsese in Neji de pe vremea aceea, si crestea pe zi ce trece. In schimb ajunsese sa-si verse toata furia pe Hinata. Biata fata nu avea nicio vina. Dar gelozia care ii intuneca gandirea il impiedica sa vada lucrurile asa cum erau. De indata ce am aflat aceasta mica poveste despre trecutul lui, am incercat sa-l ajut prin orice mijloc posibil. Dar adevarul era ca nu intelegeam prin ce trece. In comparative cu el eu nu avusesem nici un ajutor si imi petrecusem noua ani din viata inchisa intr-un orfelinat, departe de lumina lumii. Aceasta istorioara pe care v-am povestit-o cu stangacie, asa cum m-am priceput, avea sa fie ultimul lucru pe care aveam sa-l mai aflu despre trecutul lui Neji. Deoarece acesta avea sa fie ingropat in uitare o data cu trecerea timpului. Astazi m-am convins cu adevarat ca exista o singura persoana pe care o iubeam si aceea nu era el. Si mai mult de atat incepuse sa nu imi mai pese de tanarul hokage si sa ma plictiseasca, si in acelasi timp, enerveze comportamentul lui obsedant. Devenea ridicol cu jocul lui nebunesc cu care incerca sa-mi atraga atentia. Cu luni in urma, cand m-ma intors in sat, dupa o absenta indelungata, incepusem sa ma atasez de baiatul saten. Ochii sai, care candva erau invaluiti in bunatate si blandete, exprimau acum ura si disperare. Inima lui calda si iubitoare se racise, asemeni vremii indemnate de soaptele iernii. Candva tanjam dupa imbratisarile lui patimase si saruturile dulci, incarcate de afectiune… dar azi toate astea mi se par lipsite de orice stralucire, anoste …fara niciun rost. Floarea care inbobocise in adancul lui si incepea sa infloreasca pe zi ce trece, fusese atat de pura si simboliza iubirea cu care ma inconjurase atata timp. Acum petalele ei se risipesc si se usuca, lasase ura sa-I inegreasca sufletul, renuntand la acel sentiment pur, in favoarea, razbunarii pe care o detesta atat. Nu mai recunosteam nimic din baiatul de odinioara. Si desi trecusera doar doua zile de cand se schimbase mie imi pareu infinite. Incerca acum cu disperare sa ma faca sa-l iert, ca pana si trasaturile lui fine si frumoase imi pareau acum schimbate. Fata lui gingasa era brazdta de riduri asemeni unor adancituri proeminente, pe care le avea doar atunci cand se enerva. Si cu toate astea parea ca se ofileste si decade si mai mult in ochii mei. Era acum ca o carte veche pe care aveam sa o parasesc pe un raft in spatele bibliotecii, ascuns de prvirile celorlati, peste care avea sa se astearna praful pentru mult timp de acum inainte. Disparuse cu desavarsire din gandurile mele. Nu =intentionam sa-i continui jocul, mai ales dupa regulile stabilite de el. A rasucit cheia in contact cu o miscare ferma, tinand, in acelasi timp ,apasata la maxim ambeajul si punand schimbatorul de viteze pe pozitia 1. Ridica frana de mana si mai rasuceste inca o data cheia in contact, apasand usor pedala de acceleratie. Masina s-a pus in miscare, viteza crescandu-I constant. Lumina farururilor taia intunericul asemeni unui cutit, cu lama bine ascutita, ce despica pielea ajungand pana la licidul roriatic ce intretine viata. In masina domnea o liniste apasatoare, distrusa, doar din cand in cand, de Tenten care, inca mai incerca cu disperare, sa-I atraga atentia baiatului. Ajunsese sa-l iubeasca foarte mult, si numi eu stiu de cate ori plansese pe umarul meu, suferind ca baiatul nu o baga in seama. Neji lua parte foarte rar la conversatia pe care incerca biata fata sa o intretina, si atunci cand o facea raspundea intrebatilor ei monosilabic. Parea acaparat de vraja condusului. Mai trage cu ochiul ocazional la mine sperand sa ma imblanzesc si sa-I adresez macar un cuvant, dar nu o faceam. Asa ca avem sa parcurgem cele aproximativ 15 minute scaldate in liniste si indiferenta din partea mea. Neji devenise atat de indignat si de tulburat ,in acelasi timp, de comportamentul meu incat incepeam sa sa ma tem tot mai mult sa nu cumva sa faca accident. In momentul in care, in fata noastra a aprut un camion de nicaieri, periculos de aproape , pe care nu-l observase la timp, inima mi-a inghetat. Se vedea ca si satenului incepuse sa-I fie team si a apasat puternic frana. Masia a alunecat puternic in fata, scotand un scartait ingrozitor, asemeni unor ungii ce zgaraie o tabla, doar ca la o intensitate mult mai mare. Am oprit la cativa milimetri de camion. Din cauza inertiei noi am avut tendinta de a ne duce puternic in fata, dar cu ajutorul centurilor de siguranta am reusit sa stamp e loc. Geamul,din fata, ce stralucea de curatenie, s-a spart in mi de bucati ce zburau prin aer, asemeni frunzelor ce danseaza in ritmul vantului de toamna. Bucatile de sticla au reusit sa ne provoace cateva zgarieturisuperficiale. Eu in schimb m-am lovit de usa, destul de tare incat in momentul impactului am simtit ca fruntea mea se rupe in doua. Cateva firisoare e sange s-au prelisn de pe frunte ajungand sa-mi ude obrajii. M-am speriat atat de atre incat inima mi-a luat-o la goana si am ramas inleminta pe scaun. Dandusi sema ce facuse Neji a ineput sa tremure involuntar. Intr-un impuls de moment mi-a pus mana la frunte marindu-mi durerea. Simteam cum imi explodeaza capul si i-am indepartat-o rapid. L-am asigurat ca ma simt bine si ca ar trebui sa ne reluam drumul, nu s-a conformat decat cand mi-a sters sangele cu un servetel si la pus la locul ranit. Se parea ca urmam sa am o vanataie urata si asta numai din cauza neatentie lui. Dar din fericire asta era cel mai bun lucru care ni se putea intampla. Din cauza impactului puteam sa ne pierdem vietiile pe loc. Neji si-a dus mainile la fata acoperindu-si ochii incercand sa-si indeparteze imaginile tulburatoare. Cand s-a simtit mai bine a pornit din nou masina, in aceeasi maniera ca mai inainte. Am putut sa aud injuraturile soferului. Am mai mers aproape cinci minute si am ajuns in fata casei mele. Despartirea a fost lipsita de emotie si s-a produs rapid intr-o maniera distanta. Le-am urat noapte buna si am inchis portierea. In timp ce deschideam poarta casei urmaream masina care se pierdea in negura noptii.

Ps: Trei comentarii pentru continuare.
Buna aterizez si eu pentru prima oara la acest fic. Hmm ma atras foarte mult titlul si am zis sa citesc, poate merita.Si asa a fost. Din cate vad eu nu prea e SasuSaku, nu? ;;) Ceea ce e bine, aflu idei noi si povesti noi originale. Asa acum partile bune. Ai descriere muuulta aici, ceea ce imi place si actiunea e total tinuta sub control ^_^, nu e fugarita de gaste :)). Naratiunea se impleteste cu descrierea, dar din pacate eu nu vad dialog. Tiam citit si cateva din capitolele trecute si am vazut ca ai avut dialog bun, dar in asta se pare ca a plecat in vacanta saracu'. XD Ai face bine sal aduci inapoi in urmatorul :-w. Si inca un lucrusor ma batut la ochi...Mda ai obicei de scrii capitole lungi, bun. Dar lasa si tu mai multe alineate la propozitii, te rog, capitolul mai ales la ultimul, daca nu are dialog, este un ditamai carnociorul, este ca un ziar. Ma intelegi tu! O fi programul tau de vina sau postatul, nu stium, dar eu miam pus punctul de vedere. Cert e ca mai ai nevoie de doua commuri si next.
Okz iti urez multa inspiratie la urmatorul capitol si sper sa fie la fel de palpitant ca asta. Bye :* :-h


Denissu was here
ohyo!este pentru prima oara cand dau un com la acest fic si nu am de spus decat lucruri bune despre acesta. Am fost in mare parte atrasa la inceput de titlul ficului,m-a facut curioasa si chiar se potriveste foarte bine povestii tale,ideea mi s-a parut originala,nu am mai observat-o in alte fanficuri cu naruto,descrierea a fost destula si foarte buna,atunci cand citeam simteam cum sunt atrasa in ficul tau,ca si cum as fi fost acolo,actiunea nu este deloc grabita,totul se desfasoara cum trebuie,dialogul nu este deloc sec sau plictisitor,naratiunea este ok si ea si se imbina frumos cu descrierea si dialogul.
Asta a fost tot ce aveam de zis si spor la scris in continuare,abia astept urmatorul capitol
bye!!!
PS:sper sa nu fie spam din nou pentru ca eu am incercat sa nu fac spam:zuppy11:
mia placut la nebunie ficu tau lam citit non stop de cum lam gasit , actiunea a fost foarte buna , nu mam plictisit deloc cand lam citit ma holbam la monitor cand il citeam nu mai puteam de nerabdare sa vad ce face in continuare Sakura .Povestea a fost foarte originala mai ales ca Neji sa indragostit de Sakura , asa ceva nu vezi intr-un fic prea des.Abia astept nextul!!!
Tnx pentru comentarii. Am eusit si eu sa pun continuarea cu o intarziere de 3 luni :)) . Sper ca nu am dat-o in bara si ca o sa va placa. Lectura placuta.


Intru in hol si sunt lovita de un miros intepator si dezgustator. Imi acopar nasul cu mana si incep sa tusesc infundat. Nu pot afla sursa mirosului, asa ca ma indrept spre intrerupator. Pasii imi sunt apsati si dintr-o data ma simt infricosata. Lovesc cu putere peretele miscandu-mi mana incercand sa gasesc prostia aia de intrerupator. In sfarsit, in cele din urma, am reusit. Camera se inunda de lumina. Mirosul pare sa fi disparut si doar trosnetul mobile inca imi mai dadea fiori. Ma indrept spre dormitort si imi las corpul pe suprafata moale a patului. Se instaleaza tacerea si asata imi da fiori. Am aprins luminile in toata casa si am dat drumul televizorului. Muzica canta in surdina in timp ce eu imi odihnesc trupul. Pleoapele aluneca incet peste ochii obositi si ma pierd in ritmul lent al muzicii. Incepeam sa resimt singuratatea si asta ma durea. M-am ghemuit la marginea patului cu ochii inca inchisi incercand sa ma relaxez. Cand insa s-a stabilit armonia inauntrul meu si am reusit sa pasesc in lumea linistii… am auzit ceva. Erau pasi… si se auzeau de pe hol. Era ca si cum cineva lovea hotarat podeaua venid tot mai aproape si mai apropape, pana cand in cele din urma, se va afla langa mine. Cand am simtit ca a ajuns exact in dresptul usii s-a oprit brusc si a trantit-o de perete. Am deschi ochii speraita. Frica a pus din nou stapnire pe mine. Am inceput sa umblu prin casa in speranta ca voi gasi ceva. Nimic. Era pustie exact asa cum o stiam. “Sakuraaa…!” M-am auzit deodata strigata de o vocea goasa prelunga si se pare ca venea din baie. Am intrat si totul parea atat de normal. M-am privit in oglinda. Picaturi de sudoare mi se scurgeau pe fata in timp ce eram alarmata. Am dat drumul apei lasnd-o sa curga, dorind sa-mi clatesc fata. Apa a inceput sa capete o culoare rosiatica si s-a preschimbat in sange ce curgea neincetat umpland chiuveta dand pe dinafara. Mi-am pus mana la gura uimita incercand sa-mi inghit tipatul disperat. Am inchis ochii pentru o clipa. Am simtit ca podeaua este uda si am constatat cu stupoare ca incet, dar sigur baia era inundata de acel lichid rosiatic. Am fugit alarmata inchizand usa. Mare mi-a fost uimirea sa constat ca intreaga camera s-a preschimbat. Ma aflam intr-o pestera. Peretii erau de piarea, erodati de ape, iar pamantul era noroios. Din tavan cadeau stopi de apa la interval regulate. Era seminintuneic. Am inaintat cu luare aminte, deoarece locul se ingusta. Atat lipsa luminii, cat si umiditatea imi faceau deplasarea greoaie. Am auzit voci si m-am ghidat dupa sunet. Am ajuns la intrand si m-am oprit . Locul parea luminat , iar din lumina am zarit doua siluete.
- Se apropie ziua!...
-In curand, lordul meu…in curand!...
Vorbeau soptit, astfel incat mi-a fost greu sa inteleg ce spun. Nu am recunoscut vocile. Am oftat adanc si mi-am frecat umerii goi. Imi era frig. Atat le-a trebui sa dispara. Am iesit din ascunzatoare si m-am dus in locul unde discutau barbatii. Nimic… Parca nu ar fi fost acolo. Nicio urma … Disparusera ca vantul. Dar cand am vrut sa ma indepartez o sclipire rosiatica m-a atras. M-am aplecat sa ridic obiectul. Era un colier din rubin in forma de lacrima agatat de un lantisor aurit. L-am pus la gat si cand am incercat sa fac un pas totul revenise la normal. Ma aflam acum in sufragerie. Primiul cuvant care mi-a venit in minte genjutsu, a fost o iluzie. D-ar mi-am pipait gatul si am dat peste colier.L-am privit cu bagare de seama si atunci mi-am amintit unde il mai vazusem.

Flashback
Alergam tot mai tare cu zambetul pe buze. In urma mea venea un baiat brunet de doisprezece ani care se prefacea ca nu ma poate prinde. Am obosit asa de tare incat m-am ascuns in spatele unui arbore batran cu frunzele plecate. Baiatul a venit langa copac si s-a oprit.
-Oare unde se ascunde micuta floare de cires? A zambit in timp ce ma privea am incercat sa fug, dar m-a prins de mana.
-Unde vrei sa te duci, mi-ai promis ca daca voi castiga vei petrece ceva timp cu mine, vocea ii era atat de calda incat ar fi totpit orice inima de ghiata. Ne-am asezat pe iarba moale la umbra.
-Dar nu este corect, Itachi kun. Tu esti mult mai mare ca mine si in afara de asta mai esti si ninja, cum as putea eu sa te invoing. Mi-am incrucisat mainile si m-am bosumflat.
-Tocmai pe asta ma si bazam. Stiu ca altfel nu ai fi venit cu mine si asa nu as fi putu sa-ti arat asta. Degetul lui aratator imi indica copacul. L-am privit indeaproape. Ramurile noduroase si incurcate pictate cu verde crud erau presarate din loc in loc cu flori de cires. Petalele lor rozalii imprastiau o mireasa imbietoare si formau o coroana catifelata. La cea mai mica adiere a vantului, batranul copai mai lasa cate o petala sa alunece usor in aerul caldut. M-am cuibarit in bratele lui si am privit cu atentie medalionul pe care il purta la gat. Semana perfect cu o lacrima,rubinie… o lacrima de sange.
- Este frumos asai! Imi spuse baiatul visitor cu privirea atintita in inaltul cerului… Si deasemenea foarte special pentru mine. Dra intr-o zi va fi al tau.
Flashback


E clar ca ceva nu este inregula. Am privit cu luare aminte peretii galbui ai incaperii, oprindu-ma in dreptul bibliotecii si examinand-o cu atentie. Zgomotul unei vaze care ia contac cu podeaua rasuna tare si clar in linistea noptii. Venea din camera mea. Am luat un cutit kunai si am pasit precauta pe coridor strangand obiectul tot mai puternic. Usa era inchisa. M-am oprit. Am apasat incet clanta si am intrat. O silueta robusta inconjurata de o aura neagra statea fix in mijlocul camerei. Am amutit. Sangele mi- s-a urcat la cap si inima imi batea nebuneste. Am facut cativa pasi. Incetul cu incetul ma apropiam tot mai mult de barbatul infasurat in mantie neagra. Cand ne aflam fata in fata si-a scos palaria. Un par de taciune, scapat din stransoare atarna monoton pe spatele sau.Pe fata alba, de mort viu, ii infloreste un zambet batjocoritor. Ochii galbui atat de asemanatori cu ai unui sarpe sclipes de rautate. Se afla in fata mea dupa atata timp si eu nu faceam nimic… Nu am putut sa ma misc.Tremuram… poate de nerabdare. Am strns tot mai tare in palme manerul kunayului, incercand sa-mi fac curaj. Picioarele imi erua moi si ma lasau incetul cu incetul ma gandeam la canapeau ce era la cativa pasi de mine si pe care as fi vrut sa ma asez in acest moment. As fi vrut sa alerg inspre el sa-l lovesc… dar se pare ca picioarele mele obosite nu au reusit sa ma poarte decat pana la canapea. In momentul in care am vrut sa o ating, barbatul a aruncat un cutit, care a zburat milimetric pe langa obrazut meu infigandu-se in perete. In sfarsit am prins curaj. Sangele imi curgea turbat prin vene asemeni unui alergator care ar face orice pentru a ajunge la finish. Am inceput sa fug spre el ca o disperata, pentru ca in sfarsit imi recapatasem controlul asupra corpului. Am tinut cutitul in asa fel incat sa il pot infige in piept in momentul in care il voi intalni. Insa cand acesta a ajuns in dreptul tintei, barbatul s-a prefacut in cenusa. Ce naiba se intampla? Totul se preface in cenusa. A fost o iluzie m-am mangaiat eu cu gandul. Sau chiar este adevarat inca mai am medalionul, dar cum se poate? Am parasite sufrageria si m-am dus in dormitor. Am deschis fereastra si m-am asezat pe pervaz. Aerul intepator imi lovea fata inviorand-o. Deodata am simtit o atingere calduta. Cineva mi-a pus mana la gura incercand sa ma faca sa nu tip cand i-am deslusit chipul, prin geana de lumina, am amutit. Cu ochii rugatori il priveam cu multa blandete. Baiatul s-a apropiat tot mai mult de mine incrusisandu-mi privirea cu a lui,cuprinzandu-ma in mreja amintirilor. S-a asezat langa mine mangaindu-mi fata. La fiecare atingere a lui ma cufundam tot mai mult in ltrecut si incetul cu incetul m-am relaxat. Era tacut. Ma privea in schimb cu ochii rosiatici, inspaimantator de lucitori, ireali. Puteam citit in ei iubirea cu care ma inconjurase o data, miile de intrebari care i se topeau pe buzele subtiri arcuite intr-un zambet sters. Desi zambea ochii ii plangeau. Ma apropii de el si ma las currinsa de bratele lui ce ma cheama tot mai aproape. Il imbratisez. Tanja dupa asta. Se vedea cu fiecare gest , ca ma dorea aproape. Il uram sau poate nu… il iubeam … imi era ca un frate. Da un frate care iti stinge toata durerea imbratisandu-te, te face sa uitti tot ce te inconjoara. Categoric ce simteam nu era dragoste frateasca, dar nici iubire. Nu simteam fiorii dragostei imi pieptul meu, nu ma topeam de dorul sau si nu tanjam sa-I simt buzele capturate intr-un sarut… asa cum visam la Sasuke. Nu. Dra atunc ce insema el pentru mine. Nimic probabil. Mi-am indreptat buzele spre urechia lui probabil sa-I soptesc ceva, dar cuvintele mi s-au inecat in gat. M-a tras mai aproape de el pastrand contactul visual si tacerea. Nu-I puteam vorbi, dar recunosc ca ma linistea. Am ramas fermecat cateva clipe, iar apoi l-am respins doream sa-l alung. M-a prins de mana, tragandu-ma mai aproape de el. M-am eliberat recapatandu-mi cunostinta” Pleaca” am banguit incet stins. S-a indepartat disparand in intuneric. “Iarta-ma” am auzit din umbra soptit, cu tristete.
Lunile ce au urmat au fost imbricate in monotonie, neschimbate. Lucrurile si-au reluat cursul firesc. Timpul trecea necrutator periculos de incet. Tot ce-mi amintesc din acea perioada au fost antrenamentele intense, ce au urmat, si serile interminabile de studiuuu in liniste, incercand sa iua note cat mai mari. Dar nu ma ridicam niciodata la nivelul lui Sasuke, care ramanea cel mai bun. Totusi din ziua balului nu-mi mai vorbise. A intrat in rutina zilnica din care eu nu faceam parte bineintele. Era rece, distant, chiar mai mult ca inainte. Nu ii mai pasa de nimeni. Singur. Dar invingator… Totusi doar in ochii nostril pentru ca lui nu-I pasa, se considera inca slab si neputincios. Nu-si putea indeplini scopul dorit cu ardoare. Suferea in tacera. Si nu il puteam ajuta. Ce putea sa fie mai normal decat asta. Ma obisnuisem deja cu totul si tacerea lui imi mangaia sufletul golit. Si tocmai cand credeamca nimic nu ma mai poate surprinde am primit o veste nesteptata…

3 comentarii pentru continuare, dar va rog sa incercati sa nu faceti spam