Cu doar cativa ani in urma am aflat un adevar ce mi-a spulberat toate visele. In aceasta lume dezordonata si in acelasi timp monotona si mereu repetitiva fiecare dintre noi nu e mai mult decat o papusa. In mainile unui jucator mai mare decat noi, ne aflam manevrati, legati de niste sfori invisibile care in momentele cele mai dureroase las taiaturi adanci in inima noastra si de ce nu si pe trupul nostru.
In lumea asta in care totul pare atat de bine pus la cale incat lucrurile sa iasa perfect exista si o fata nevazuta. Persoanele din umbra , cele ce manevreaza lucrurile pe placul lor, nu sunt decat persoane fie instarite financiar fie cu o putere fizica incredibila. Sunt acei derbedei obisnuiti care fac regulile in cartierele lor, sunt acei sefi de mafia ce controleaza orasul sau acei presedinti care au in grija lor un adevarat stat.
Ce se intampla atunci cand realizezi ca desi e usor sa ii enumeri...ei sunt mai multi la numar decat par? Si in spatele lor , din nefericire, se ascund umbre ce nu vor decat sa profite de ceilalti pentru a trai bine sau pentru a se distra. In felul acesta noi oamenii de zi cu zi ajungem jucarii in mainile superiorilor , acestor conducatori de gasti si celorlalte grupari delicvente.
Mi-am spus in mod stupid in primele zile ca nu toti sunt asa si ca nu fiecare om are o a doua fata insa in cele din urma am descoperit ca pana si eu am asa ceva si cat de usor pot schimba un sentiment cu altul cand pur si simplu nu imi mai convin circumstantele.
El era idolul meu. Un om pe care l-am respectat cu toata inima si a carui pasi am dorit sa ii urmez. Un om de afaceri perfect care reuseste mereu sa duca la capat orice incepe doar folosind diplomatie si inteligenta. Sa fi fost doar naivitatea mea de copil sau oare dorinta mea de a crea omul perfect? Da.. parea perfect. Prezentabil la orice ora a zilei, mereu cu un raspuns potrivit, mereu acolo la nevoie, parul mereu ordonat si cu obiectele personale mereu aranjate.
Pe acel om il vedeam zilnic, in propria mea casa , sub acoperisul meu. Mereu aproape de mine gata sa ma ajute oricand era nevoie. Era tatal meu. Era tatal meu dar l-am renegat cand mi-am dat seama ca realitatea nu este ceea ce parea a fi.
Imi amintesc si acum cum picaturile de ploaie loveau usor in geam lasand mici urme si apoi prelingandu-se in jos formand mici balticele de apa. Aburul ce se forma pe geam il stergeam uneori cu mana , uneori faceam desene jucause. Cerul devenea din ce in ce mai gri iar norii se acumulau toti la un loc. Nu dupa mult timp adevarate balti au umplut strazile, picaturile de ploaie cadeau ca pietre pe suprafata geamului si o racoare sinistra incet incet se facea simtita in toate colturile camerei.
De mult timp deja eram doar noi doi, el si eu, suferind dupa pierderea mamei si in acelasi timp incercand sa trecem cu bine peste greutatile de zi cu zi. Pasii mei rapizi ce spargeau baltile si se indreptau spre biroul unde lucra el imi suna ca un ecou in minte. Era o cladire inalta, cu multe geamuri stralucitoare, cu podele de marmura si stalpi inalti de lemn, reflexii de metal in orice parte venind dinspre birouri, lifturi, afise sau unele usi. Prima oara cand am intrat in acea cladire am numit-o Casa de Metal ...si cata dreptate am avut.
La etajul 10 cum se deschideau usile liftului se afla departamentul unde lucra tatal meu. Cateva birouri in fiecare parte a incaperii iar direct in fata alte doua usi din lemn de cires ce duceau spre biroul tatalui meu. De obicei la ora acea tarzie luminile trebuiau sa fie aprinse in holul principal dar de data accea doar cateva neoane palpaiau usor iluminand doar portiuni mici. Peste fundalul de sunete cauzate de ploaie se puteau auzi cateva voci aspre printre care si cea a tatalui meu. Nu era neobisnuit sa lucreze pana atat de tarziu dar de data asta era diferit. Am distins cel putin 3 voce diferite de ale tatalui meu , fiecare timbru mai acut si mai patrunzator , mai plin de furie si in acelasi timp de un sarcasm si un sadicism extrem.
- Sunt chiar curios cum o sa iesi din asta , batrane. Am auzit in cele din urma un tipat venind dinauntru ce m-a facut sa ma apropii mai mult. Eram in acelasi timp curios dar si speriat nestiind ce se intampla.
- Totul merge cum trebuie. Afacerea e pe roate si nimic din ce vor face nu ii va salva. Sunt terminati asa cum ati vrut. se auzi in cele din urma vocea calma a tatalui meu care m-a linistit putin. Am indraznit sa intredeschid usa dar imi doresc sa nu o fi facut niciodata. Cei trei oameni pareau sa fie mafioti, imbracati la costum, cu tigara in gura , o postura deloc eleganta si chipul fioros specific fiecarui Yakuza. Tatal meu in schimb era calm, asezat in scaunul lui, cu un zambet plin de batjocura pe chipul sau si de multumire diaboleasca.
- Sper ca nu ai lasat urme.
- Bineinteles ca nu am lasat. Drept cine ma luati? Nu e prima oara cand falsific documente sau fraudez. Cum credeti ca am reusit sa traiesc in lumea asta?
- Adevarat. Esti un escroc adevarat, il lauda unul dintre barbati pe tata dar cu dublu inteles. Nu eram atat de mic incat sa nu stiu ce anume inseamna frauda sau falsificare de documente. Cuvantul �escroc� rasuna in mintea mea a o gluma de prost gust ce te indispune atat de tare incat nu o mai uiti in viata ta.
Tatal meu, pe care mereu il admirasem, nu era decat un fals construit pentru mine si pentru ochii lumii. Adevaratul el facea orice era nevoie pentru a obtine ceea ce isi doreste. Folosea mijloace ilicite de a isi face afacerile si nu parea deloc deranjat de asta. Eram stupefiat si dezamagit insa dornic sa aud ca totul este o gluma, sa simt mana calda a tatalui meu mangaindu-mi capul si spunandu-mi ca totul e bine. Ranjetul plin de rautate de pe chipul lui ma facu in schimb sa scap umbrela ce o adusesem pentru el.
Imediat s-a auzit zgomote de scaune si usa s-a deschis larg.
- Cine dracu e pustiul asta? si ce naiba cauta aici?
- Ah... e fiul meu. Kirie, fii politicos si saluta-i pe acesti domni. Imi zambi ipocritic facandu-mi semn sa intru.
- Eh... nu pare sa aiba mai mult de 15 ani. El e ajutorul tau in afaceri?
Nu indrazneam sa zic nimic, imi era mult prea frica. Avea dreptate. Eram un tanar de 15 ani usor timid si mult prea naiv. Parul meu inca avea culoarea aceea neagra specifica fiecarui japonez si ochii mari foarte clari. Aveam inaltimea potrivita si greutatea adecvata varstei mele , un chip dragut si bune maniere. Insa naiv.
- Tata...putem pleca? Nu imi plac oamenii astia.. am susotit usor sperand ca nu aveam sa fiu auzit dar m-am inselat.
- Cu cine crezi ca vorbesti, pustiule? Tipa imediat unul dintre ei dandu-mi o palma peste ochi. Imediat l-am privit pe tata care nici macar nu s-a miscat, nu a zis nimic sa ma apere , nici macar nu parea sa ii pese.
- In genunchi si cereti scuze! Ordona barbatul de langa el aratand spre podeaua rece.
- Nu am de ce sa fac asta. Nu am spus nimic rau, ma apar eu in mod inutil sperand ca daca vorbesc politicos si calm aveam sa evit problemele insa tot ceea ce am facut a fost sa cauzez mai multe tensiuni. Incercarile mele de pace au fost luate drept jigniri.
Am fost puternic tras de par si trantit la pamant dupa care lovit cu piciorul direct in burta. Durea ingrozitor mai ales pentru ca pana atunci nu mai fusesem batut de nimeni.
� Tata..� am mormait implorand ajutorul lui dar nu am primit nimic decat o privire rece si plina de resentiment.
- Hei...batrane, ar cam trebui sa ne platesti pentru favorul ce ti l-am facut . Doar l-am lichidat pe tipul ala pentru tine.
- Ce???
Era prea mult chiar si pentru situatia curenta. Tatal meu putea fi orice mai putin un ucigas. Am crezut din toata inima ca este o gluma dar totul devenea deja un cosmar de nesuportat.
- Cu ce pot sa va ajut atunci? Mereu sunt recunoscator pentru ajutor.
- Ce zici de fiul tau? Arata bine. Pentru o noapte si suntem chit. Ce ziceti baieti? Rase puternic acelasi tip ce m-a lovit privindu-i pe ceilalti. Figurile lor nu le puteam deslusi prea bine din cauza intunericului dar numai prezenta lor ma inspaimanta. Ma asteptam la un refuz, doar eram fiul lui cel cu care lua cina in fiecare seara, cel caruia obisnuia sa ii spuna povesti si sa se joace in parc, sa il ajute la teme si cu care zambea mereu...fiul lui..
- Sigur. Dar nu lasati urme. Nu vreau sa fie vazute si apoi sa ma barfeasca lumea.
Un raspuns rapid ce nici macar nu a fost gandit. Un ton rece si infricosator mai mult din cauza persoanei de la care venea ci nu din cauza timbrului. Unul dintre ei m-a prins de maini in timp ce un altul de picioare. Niste maini mari si batatorite ma dezbracau si apoi se plimbau pe corpul meu. Am tipat cat am putut de tare , am strigat dupa tatal meu, dupa ajutor, sa se opreasca , sa ma lase in pace dar nimic. Dupa ce am fost patruns prima oara totul a devenit negru in fata ochilor. Imi puteam auzi inima cum batea tare, imi auzeam stomacul intorcandu-se pe dos, imi venea sa vomit si capul imi vuia cu putere. M-am blocat si am ramas paralizat. Nu am mai spus nimic, nu am mai facut nimic, doar am stat neclintit ca o papusa. Papusa lor.
Ceea ce m-a scos din transa a fost mana calda a tatalui meu pe obraz. Lacrimile deja se uscasera de mult si fata imi era palida, trupul imi tremura si ma durea tot iar inima batea neregulat. Eram doar noi doi in incapere, tipii plecasera lasandu-ma acolo aruncat ca pe o carpa.
� De ce? � am intrebat stins inca sperand ca avea sa imi spuna ca ii pare rau si ca nu se va mai intampla.
� Kirie...e momentul sa inveti ca in viata asta sunt doua tipuri de oameni. Cei ratati si cei ce au putere. Jucariile si papusarii ce le manevreaza. Cei ca ei ...ca mine...sunt acei papusari iar tu din pacate nu esti mai mult decat o jucarie. Orice om slab va deveni o jucarie mai devreme sau mai tarziu. Asta e realitatea, realitatea in care doar puterea conteaza si nimic altceva. Nu sentimentele, familia, dreptatea ci puterea. Acum imbracate si hai. Aici nu s-a intamplat nimic. Nu e asa, fiule?�
Nu stiam ce anume ma deranja mai tare. Ca tocmai simtisem pe pielea mea ca nu are importanta legaturile de familie sau usurinta cu care putea continua desi eu tocmai fusesem ranit pana in adancul sufletului. Atunci pentru prima oara am pierdut respectul ce il simteam pentru el. Stiam doar ca nu e omul cinstit pe care il cunosteam ci un fals. In acelasi timp el isi lasa masca usor usor in fata mea si devenea din ce in ce mai rau decat imi putusem eu imagina vreodata.
Ultima noastra zi impreuna a fost cea mai terifianta zi din viata mea. Dimineata era frustrat din cauza unei afaceri pe care o avea cu acei oameni si cu un zambet inocent pe buze m-a intrebat daca nu pot sa il ajut. Daca aveam sa imi imprumut trupul din nou poate totul devenea mai usor de obtinut pentru el. Devenisem insasi papusa lui.
M-am revoltat cum era si de asteptam. Am fugit de el strigandu-i ca il urasc si sperand in inima mea ca nu aveam sa il mai vad vreodata. Intreaga zi nu m-am putut concentra deloc la ore si nici macar nu eram atent pe unde mergeam. Ajuns acasa am gasit o cladire mistuita in flacari si o multime de oameni privind ingroziti. Ca o statuie stateam si priveam ce frumos luminau acele flacari in timp ce toti din jurul meu se straduiau sa stinga incendiul si sa scoata lumea din jurul ei. Politia sosi si ea insa dintr-un alt motiv.
In biroul tatalui meu se gasisera cinci cadavre dintre care unul era al tatalui meu. In acelasi timp o incaierare intre clanuri avuse loc si o mare varsare de sange avu loc. Ulterior, dupa cateva zile cazat la un hotel, un detectiv mi-a spus.
� Tatal tau e un infractor si avea sa plateasca in fata legii pentru actele sale. Prins in flagrant probabil au vrut sa scape de el si din cauza asta l-au ucis pentru a nu ii incomoda. Intr-un fel e bine ca cele doua clanuri s-au ucis reciproc sau altfel ar fi venit dupa tine. Imi pare rau� Era o vocea asemanatoare a celui pe care il admiram dar oricat de mult as fi incercat tot ce gaseam in acea privire calda si voce calma era o alta persoana falsa. Eram pustiit si dornic de nimic.
� Si eu?� atat am intrebat, doream sa stiu ce anume avea sa se intample cu mine daca aveam sa ajung pe mainile unui necunoscut sau parasit undeva.
� Se pare ca tatal tau s-a folosit de averea mamei tale ca sa exceleze. Cercetarile arata ca o suma mare de bani apartinand mamei tale ti-a fost lasata drept mostenire. Pari un baiat descurcaret. Sunt sigur ca iti vei gasi un apartament si vei locui la fel de comfortabil ca inainte. Desi tatal tau a facut lucruri ilicite , sunt si bunuri legale pe care le vei mosteni. Cele mai multe de la mama ta. Stiu ca e greu sa fii singur si ca e dureros sa iti pierzi tatal..�
�Multumesc.�
I-am taiat imediat vorba satul de compasiune si de mila. Lumea din jurul meu brusc se transformase intr-un loc groaznic plin de rautate si falsitate. Tot ce imi mai ramasese eram eu si banii mosteniti. Doar atat aveam nevoie pentru a continua , asta am decis in acel moment
� Daca totul in viata e papusa si papusar atunci voi face in asa fel incat eu sa fiu papusarul ci nu papusa. Acum urasc jucariile dar mai mult urasc oamenii calzi pentru ca stiu ca in realitate sunt la fel de falsi ca el.
Chiar simteam ce i-am zis...chiar l-am urat....si inca il urasc. �
Nu e cam dur? Adica... papusa, papusar? Stiu ca si in viata reala toti suntem jucati pe degete, indiferent cata putere avem dar....chiar asa? Adik saracu baiat nu are nicio vina, este doar un copil. Iar nenorocitii aia de mafioti i-au facut ce i-au facut...oh...ii urasc! Imi pare bine ca s-au ucis intre ei.
Bine ca baiatul avea mostenire de la maksa ca altfel se alegea prafu de el, saracu. Tatal lui era un nenorocit, un barbar, un...un...un monstru!!!!!
Astept cu nerabdare continuarea si...iti urez inspiratie!
din pacate si povestea asta a ajuns pana la un punct in care sa fie sfarsita..am toata povestea in calculator. presupun insa ca o sa mai fac modificari si pe parcurs.
dak vrei sa citesti in continuare...te rog :
Intr-o dimineata ,cateva luni mai tarziu, m-am uitat in oglinda din fata patului si am ramas surprins sa ma vad atat de schimbat fizic. Mi se parea ca m-am inaltat si chiar mai si slabisem desi nu foarte mult. Ochii mei mari se alungisera si aveau acum un aer misterios. Ma intrebam daca trupul meu s-a schimbat din cauza acelei intamplari insa nu prea conta motivul. Daca altcineva se putea folosi de trupul meu eu eram mai mult decat indreptatit sa fac la fel. Ma puteam folosi de trupul si felul in care aratam pentru a obtine ceea ce imi doream. Parul mi l-am vopsit roscat si chiar mi-am facut suvite move , mi-am pus un cercel in urechea dreapta, mi-am schimbat hainele mereu calcate si apretate pentru tricouri si jeansi care in cele din urma mi s-au parut mult mai comode.
Cei din jurul meu si-au schimbat radical comportamentul in ceea ce ma priveste. Noul meu look atragea acum mai multe persoane, fetele erau fascinate iar baietii mai fericiti sa fie vazuti in preajma mea. Un singur zambet era suficient pentru ca toate acele fete sa se emotioneze si sa roseasca. Niciodata nu a trebuit sa invat prea mult pentru ca sa reusesc in activitatile scolare si nici nu am prea dat mare atentie acestui lucru. In scurt timp devenisem baiatul popular, frumos si si inteligent si devenisem mult mai cunoscut decat eram inainte. Imi dadea o oarecare satisfactie.
Am avut norocul sa observ o maltratare cu propriei mei ochi. Doi tipi din ultimul an ce se legau de un baiat in acelasi an cu mine. Parea terorizat, aproape plangea , ba mai mult era tacut ca un mormant. Dupa ce iau luat banii i-au facut cu mana zambind in acelasi fel cum zambise si tatal meu. Uram papusarii pentru ceea ce le faceau jucariilor sale dar uram mai mult jucariile. Stiam ca fusese vina mea pentru ca nu eram destul de puternic pentru a riposta si la fel era si vina tuturor celorlalte jucarii. Era vina acelui baiat ca se lasa amenintat de niste pusti ca el. Era un nimic si nu imi lasa decat doua alternative. Sa il distrug total sau sa il fac sa reactioneze.
In cele din urma puteam sa imi folosesc frumusetea la ceva. Nimic nu era mai dureros decat sa fii tradat de cineva pe care il iubesti asa ca ma apropiam de scopul meu daca reuseam sa il fac sa se indragosteasca de mine. Dupa terminarea cursurilor am asteptat la iesirea din liceu stiind ca avea sa intarzie. Era membru al consiliului de elevi deci in fiecare zi pleca mult dupa ce restul deja ajungeau acasa. Era un tanar cam la fel de inalt ca mine, cu parul castaniu si ochii negri. Nu purta accesorii inutile ci doar uniforma scolara. Pantalonii negri, bluza alba, vesta portocalie cu insigna scolii si cravata neagra pe care si eu o purtam uneori la noua tinuta.
- Hei...tu .... strig dupa el vazand ca pur si simplu merge mai departe fara sa ma observe.
- Ah.. Haruki-san. Am crezut ca ai plecat deja, imi spune pe un ton destul de dulce care trebuie sa recunosc ca m-a surprins. Arata foarte simpatic si trebuia sa recunosc ca oricine ar vrea sa se lege de el pentru ca arata adorabil, exact ca o papusa.
- Eh...nu credeam ca ma cunosti. Stii..am vazut intamplarea cu cei doi azi... stiu ca ai ramas fara bani. Ce zici..iti fac cinste cu o masa, vii cu mine?
Daca reuseam sa ma apropii suficient de mult de el imi mai ramanea un pas pentru a il face sa se indragosteasca de mine.
- Multumesc dar ... nu pot face asta, zambi jenat scarpinandu-se usor in cap.
- Eh..lasa. haide! Ii zic cu un zambet total fals prinzand-ul de mana si tragand-ul dupa mine. Stiam un restaurant foarte privat unde puteam vorbi in liniste si chiar mai mult de atat. Saloanele private erau numai potrivite pentru planul meu desi costa pe masura. Asta nu prea conta pentru ca de felul meu nu eram un om risipitor. Mi-am cumparat apartamentul si hainele necesare, banii erau investiti in afaceri cum sugerase executorul testamentului mamei iar eu puteam trai fara griji.
Era clar foarte nelalocul lui si se simtea ceva mai rau decat necomfortabil iar in conditiile acelea nu puteam sa ma apropii de el.
- Si de cat timp nu te lasa aia in pace?
- Cateva luni deja...dar atata timp cat vor doar bani e in regula.
- Si de ce nu ii opresti?
- Nu le pot cauza parintilor probleme si nici macar scolii.
- Hei..vino aici. Bat cu palma pe locul liber de pe canapeaua pe care ma aflu. Era incomod pe scaunul acela si era mult prea departe de mine. De indata ce s-a asezat langa mine mi-am dat seama ca trebuie sa il ating cat pot de mult pentru ca incetul cu incetul sa imi cedeze. Mai intai i-am batut usor pe umar asigurand-ul ca totul avea sa fie bine mai devreme sau mai tarziu si ca nu e cazul sa tina totul in el.Mi-a zambit usor timid rosind usor la fata dupa care si-a coborat privirea in jos.
- Multumesc.
Atat a spus inainte de a incepe sa manance. De fiecare data cand ii ramanea putina mancare pe buze o luam usor cu degetele si apoi le lingeam fara a ma simti incomod defel. Realizasem de mult , dupa acea intamplare, ca fetele imi devenisera total indiferente dar baietii nu. In cele din urma mi-a spus ca este recunoscator pentru felul in care l-am tratat si mi-a multumit cu un zambet enorm pe fata. L-am imbratisat avand grija sa simta fiecare particica a trupului meu pe trupul lui si am reusit. S-a imbujorat imediat la fata si privirea ia devenit putin neclara. Cand a scapat o bucata de carne pe pantaloni i-am imprumutat batista mea bineinteles dupa ce eu am sters pata.
A doua zi totul a mers exact ca si inainte. Profesorii facandu-si treaba, elevii poznele din totdeauna. In recreatia mare toti eram adunati la cantina si vorbeam. Fetele primele in linie iar noi baietii acordandu-le atentia din totdeauna.
� Ma scuzati� s-a auzit in cele din urma o voce cunoscuta si in fata mea aparuse el cu un zambet pe buze, foarte fericit si amabil
- Am venit sa returnez batista. Spuse cam rapid dand semne de agitatie. Sa reusesc sa fac un baiat de 16 ani sa se fastaceasca in preajma mea era o victorie mica dar semnificativa.
- Imi pare rau dar cred ca ma confunzi... nu ti-am dat nicio batista. Raspund eu oarecum nepasator sperand sa il ranesc si in acelasi timp sa il fac sa se gandeasca de ce aceasta schimbare de atitudine. Cu cat se gandea mai mult la mine cu atata avea sa fie mai atasat de mine. Exact cum m-am asteptat si-a schimbat expresia fetei , si-a cerut scuze si a plecat . Se simtise jenat si batjocorit dar mai mult il durea sa ma vada comportandu-ma rece cu el.
Ca si in ziua precedenta am asteptat la iesire si l-am salutat cu mare voiosie. Parea incurcat si confuz asa ca am nascocit pe loc o minciuna ce a crezut-o de indata.
- Imi pare rau pentru atunci. Dar nu puteam sa iti raspund. Erau si tipii aia acolo.
- Nu inteleg... imi spuse din toata inima cu ochii tristi si foarte necajit.
- Daca brusc te tratez ca un prieten ei vor crede ca ai venit fuguta la mine pentru ajutor si iti pot face mai multe probleme. Anul aproape se termina , pana atunci putem sa mergem sa mancam impreuna si restul dupa ore. Nu vreau sa iti fac probleme.
- Ah... murmura rusinat si in acelasi timp incredibil de fericit. Se vedea pe chipul lui ca deja cadea incet incet dupa numai o zi.
L-am invitat din nou la masa si apoi m-am oferit sa il conduc pana acasa dar s-a oprit si mi-a dat inapoi batista. Mi-a spus ca nu era nevoie sa il conduc si ca de acolo poate merge singur. L-am imbratisat din nou lasand-ul total rosu la fata dupa care am plecat la mine acasa. A doua zi nu a aparut la scoala lucru care m-a surprins enorm. Cei doi tipi radeau de numai puteau dar taceau brusc cand eram in preajma lor. In cele din urma m-am hotarat sa ii fac o vizita acasa unde am aflat ca inca nu ajunse de la scoala. Dar la scoala nu fusese. Pe drumul inapoi spre casa l-am vazut privind vitrina unui magazin. Avea o expresie pierduta, ochii obositi si chiar si trupul i se parea istovit. M-am apropiat un zambet de el dar ajuns aproape am realizat ca fusese batut bine.
Am gasit in asta atat o sansa de a ma apropia mai mult de el dar si de a il face indragostit de mine. M-am prefacut a fi foarte ingrijorat desi in sinea mea credeam ca merita pentru lasitatea sa si l-am dus la mine acasa pentru a avea grija de ranile lui. Am sunat la el acasa si am improvizat o a doua minciuna stiind ca urma week-end-ul si nu se intampla nimic daca ramanea peste noapte. Ei bine..aproape nimic.
- Poti sa te dezbraci? Il intreb asezandu-ma in genunchi in fata patului pe marginea caruia se afla asezat. Camera mea nu era prea spectaculoasa. De la intrare se putea vedea perfect atat patul cat si sifonierele. La dreapta patul si cateva noptiere, un birou si un curier , la stanga oglinda din fata patului iar direct in fata sifonierele unde imi tineam hainele. Preferam maroul asa ca podeaua si mobilierul erau din lemn. Cearceafurile erau albe iar jaluzele crem. Arata destul de stilat, simplu si pe gustul meu.
- Ce?? Ce? Se balbai privindu-ma foarte agitat nestiind ce sa zica si sa faca. O urma de sensibilitate la ceea ce spun se facea usor evidenta.
- E in regula. Ca sa pot sa iti tratez ranile. Te-au batut destul de bine.
- Multumesc , Haruki-san. Ma bucur sa vad ca esti tu din totdeauna.
- Nu inteleg.
- O vreme am fost ingrijorat pentru ca pareai distant si rece dar apoi ai redevenit tu. Bine..pe aproape. Acum esti mult mai popular.
Atunci mi-am dat seama ca nu era prima oara cand el intra in contact cu mine. Ma stia de la inceputul liceului si parea ca fusese mereu atent la ceea ce fac. Deci motivul pentru care se purta atat de rusinos devenea din ce in ce mai evident. Fara sa imi dau seama , el deja simtea ceva special pentru mine inainte sa ma fac simtit in viata lui. Dar asta era bine.
- Acum. Lasa-ma sa vad. Vanataile nu sunt prea mari. Am facut in asa fel incat fiecare atingere sa para normala dar sa ascunda in acelasi timp intentiile mele. Cu cat il atingeam mai mult cu atat devenea mai jenat. Degetele mele pe pieptul lui trebuiau sa il faca sa se simta ametit pentru ca in cele din urma mi-a prins mana , in timp ce privea spre podea, spunandu-mi ca e suficient.
- S-a intamplat ceva? Il intreb prefacandu-ma naiv si deloc rau intentionat. M-am asezat langa el , prea aproape de el pentru ca nu cumva sa se poata indeparta prea mult de mine.
- Nu , nu chiar...doar ca...felul in care ma atingi e ciudat... se balbai , tot rosu la fata. Vreau sa zic... nu sunt obisnuit..da ..atata... ha ha.... incepu sa rada idiotic dandu-se de gol complet. Era al meu si nimic nu il mai putea salva.
- Imi pare rau. Doar ca vreau sa am grija cum trebuie de ranile tale. E pacat sa vezi pe un corp atat de frumos asemenea vanatai. Nu era toata minciuna. El era frumos si inca este si acum. Era aproape un om matur si asta se observa pe zi ce trecea.
- Frumos..eu? intreba usor speriat intorcandu-si brusc privirea spre mine.
- Da... esti chiar adorabil. Nu stiu.... poate sunt eu ciudat... dar nu ma pot abtine. Simt ca vreau sa te ating mai mult... ii spun pe un ton dulceag si plin de minciuni incercand sa par afectat de propria mea confesiune.
Nu stiusem pana atunci ca pot fi un actor atat de bun. In momentul in care i-am atins obrazul l-am privit oarecum tulburat dar in acelasi timp zambeam in sinea mea vazand ca planul meu mergea struna. De ce faceam asta? pentru ca simteam ca toate jucariile trebuiau fie distruse fie eliberate. Daca se lasa distrus de mine atunci putea la fel de bine sa moara, nu merita sa traiasca.
Isi deschise gura pentru a spune ceva dar cuvintele pur si simplu nu ii ieseau. Buzele i se miscau usor nehotarate dupa care inchidea gura si se mai uita putin in gol , apoi incerca din nou parca negasindu-si cuvintele potrivite.
Incepuse sa ma roada o curiozitate. Pe parcursul acelui viol nu fusesem mai deloc prezent cu spiritul si nu stiu nimic din ce se intamplase. Ce insemna sa saruti un baiat? Sa te culci cu un baiat? Atunci , in acel moment, mi-am dat seama ca el e numai potrivit pentru a imi satisface aceeasta curiozitate asa ca m-am apropiat usor de el sarutandu-i buzele dupa care m-am dat inapoi. Eu insumi ezitam nestiind ce anume trebuie facut sau cum sa reactionez dar asta era bine. Asa paream mai sincer in incercarea mea de a parea nevinovat de vreo intentie rea.
Timp de cateva secunde m-a privit fara sa clipeasca sau sa spuna vreo ceva dupa care s-a inrosit tot la fata...chiar si urechile. Poate din impuls sau nerabdare el a fost urmatorul sa ma sarute insa nu un sarut ca al meu. Un sarut mai apasat si mai pasional in care pentru prima oara am simtit limba lui cercetandu-mi gura. Mi-am imaginat ca mai avuse iubite sau cel putin se mai sarutase inainte pentru ca nu era deloc retinut in privinta asta. M-am alaturat in cele din urma micului joc si am raspuns la sarut in acelasi fel, poate ceva mai violent. Era ceva care ma atragea la acel sarut desi nu stiam ce. Corpul meu era atras de al lui si imediat l-am imbratisat. Il simteam in intregime pentru ca un material atat de subtire nu putea ascunde formele trupului sau sau dotarile sale.
L-am impins pe pat si m-am urcat cu totul deasupra lui privindu-i corpul cu mare atentie. Numai facusem asta pana atunci, deci trebuia sa profit din plin. �Ai mai facut asta?� l-am intrebat aplecandu-ma usor pentru a ii susoti in ureche iar el imi raspunse cu ajutorul capului cum ca nu. In timp ce imi plimbam mana pe trupul lui i-am simtit bataile rapizi ale inimii. Inima mea nu batea tare dar simteam o pofta de nedescris. Puteam pur si simplu sa iau ceea ce imi doream dar am intrebat daca pot sa continuui fiind sigur ca avea sa zica da.
I-am scos de tot camasa si mi-am apropiat buzele de trupul lui. De la baza gatului pana la abdomen am lins fiecare centimentru mai mult din curiozitate pentru senzatia ce o avea ci nu pentru ca ma interesa. Chipul lui era imbujorat, respiratia i se intretaia iar andrenalina lua controlul asupra trupului sau. In momentul in care i-am desfacut pantaloni si mi-am strecurat mana apasand a gemut usor si si-a ascuns chipul printre maini. �Daca ti-e rusine, te poti intoarce � ii zic usor ironic facand-ul si mai constient de propria situatie. S-a intors cu tot trupul iar atunci i-am dat de tot , jos pantalonii. Ma intrebam daca asa aratam si eu in viziunea acelor gangsteri sau nici macar nu fusesera atenti.
Curiozitatea ma impingea mai departe si mai departe pana la cea mai extrema actiune. Inainte sa imi dau seama , eu imi desfaceam cureaua, imi deschideam nasturii de la pantaloni si ii dadeam jos. Prima oara a fost incredibil de dureros atat pentru mine cat si pentru el. Era ca si cum incercam sa introduc o scara printr-o intrare incredibil de mica...bine..poate nu e cea mai buna comparatie. Era stramt si neaccesibil pana cand am impins cat am putut eu de tare. Imediat s-a auzit tipatul lui, cateva lacrimi i-au cazut pe obraz, cu mainile a strans cat a putut de tare lenjeria de pat si chiar si-a muscat buza dandu-si sangele.
Incepeam sa inteleg ce anume era placut in a fi cu un baiat si imi placea ingrozitor de tare incat pur si simplu nu m-am oprit. Eram epuizat pana peste poate si el nu era deloc mai bine. Dupa acea seara mi-am schimbat dorinta de a il distruge cu cea de a il folosi cand aveam nevoie. Cand aveam nevoie sa ma simt bine mereu apelam la el. Nu era iubirea lui ce ma atragea ci placerea ce mi-o oferea corpul lui. Bineinteles nu a fost singurul care mi-a oferit asta.
In timp am gasit mai multi tipi care intr-un fel sau altul mi-au oferit ceva asemanator insa trebuia sa recunosc ca era mai excitant sa ii vad chipul tot imbujorat si trupul intreg tremurand. A doua zi i-am aflat numele ....Haruo era un nume destul de dragut. In timp am inceput sa il vad ca un prieten sau ceva de genul dar niciodata nu i-am raspuns iubirii primite. A devenit cel la care ma duceam cand doream sa ma culc cu cineva, cel care ma lasa sa ii fac orice doresc si niciodata nu se plangea. In urma cu doi ani i-am cumparat un apartament pentru ca devenise frustrant sa trebuiasca sa il sun si sa il aduc la mine. E un loc la fel de dragut ca al meu pe care incearca el sa il plateasca dar de fapt il platesc eu. De fiecare data cand deschide usa si ma vede imi zambeste , imi ofera ceva de baut si mancat dupa care ma lasa sa ii folosesc trupul pentru propria mea placere.
Mi-am zis ca trebuie sa fie o jucarie foarte fericita pentru ca niciodata nu l-am lovit sau maltratat mai mult decat putea indura. In timp ce cresteam si inaintam in ani descopeream tot mai multe victime in jurul meu.
� Totul de acum devenise o joaca. Nu aveam nici un scop asa ca nu aveam sa ranesc pe nimeni inafara de mine daca se intampla ceva. Persoanele din jurul meu imi ofereau placere si cand deveneau inutile ma descotoroseam de ele.
Ajunsesem cineva pe care nu il recunosteam ca find eu �
imi place atat de mult ficu`. Nush dc dar cred ca ai fi un psiholog foarte bun:)) imi place ca esti foarte realista. El a fost candva o jucarie...o persoana slaba care era folosita drept papusa de acei mafioti. Dar am descoperit ca defapt nu e o persoana atat de slaba pe cat credeam. Daca era o persoana foarte slaba ar fi ramas o jucarie toata viata lui dar din cauza experientei avute a trecut de stadiul de marioneta si a ajuns undeva intre papusar si jucarie. A ales sa distruga papusile.Unele supravietuiau dandu-le o lectie care i-a fost data si lui iar altele pierzandu-si viata. Curand a ajuns sa fie papusar, sa se foloseasca de oameni pentru satisfacerea propriilor nevoi. Imi place ideea de la papusa la papusar:)Adyna poate ca e destul de dur, nu neg asta ;-)Dar mi se pare un fic incredibil.
Lithium-angel cred ca am idu` tau daca si tu vrei poate vorbim pe mess:-)Sunt curioasa sa aflu cati ani ai etc. Ja ne (PS:cred ca am multe greseli in comentariul asta dar nu mai stau sa il corectez:D )
Buuun, deci eu am citit dar (oh lenea asta) mi-a fost atat de lene sa las un coment incat am mai asteptat ceva timp.
Deci baiatu ala s-a lovit la cap...a trecut asa, de la papusa la papusar? E inimaginabil!
Imi place de baietasu ala pe care il joaca pers principal pe degete. Adic...e cam complicat. Mintea mea proceseaza ma greu...
Sper sa se indragosteasca Haruki de pici sa vada si el cum e sa joci dupa cum canta altii...chiar daca e vb doar de un sentiment, care, fie vb intre noi, e si foarte rar intalnit.
Abea stept continuarea. O sa explodez de curiozitate.
Gambate and kissu.
Ja'!
Desi aveam la cine sa apelez cand aveam nevoie de placere si divertisment imi dadeam seama ca petrecand prea mult timp in preajma lui ar fi facut lucrurile prea grave asa ca vizitele mele s-au imputinat pe zi ce trecea. Uneori cand nu aveam pe cine sa gasesc si nici timpul necesar el era solutia dar asta se intampla destul de rar.
Mergand pe strada observam multe priviri urmarindu-ma cum merg dintre care multi erau baieti mai mult sau mai putin in varsta decat mine. Primele mele tinte erau cei inocenti care se rusinau imediat. Semanau cu Haruo dar deveneau cicalitori asa ca dupa nici o saptamana dispareau din viata mea asa cum au intrat. Apoi erau cei care aveau curaj si pe care trebuia sa ii imblanzesc. O provocare era o provocare din indiferent ce unghi priveam. Cand ma plictiseam scapam de ei dar nu ratam nici o ocazie ca sa ii fac sa se simta ca niste paraziti ce sunt. Si chiar erau paraziti pentru ca doar se interesau in bani , sex si placere.
Eu nu cautam chiar asta, veneau singuri dar in acelasi timp tot ce faceam era pentru razbunare. Pentru a le arata cat de stupizi sunt pentru ca se lasa manevrati atat de usor. Liceul l-am terminat cum stiam eu mai bine, reusind sa intru la o universitate in care una dintre sectiile principale era literatura. Aveam sa schimb ambianta cat de cat chiar daca era vorba doar despre o cladire ci nu un oras.
In jurul meu erau destule persoane destul de atragatoare dar se parea ca fiecare avea pe cineva stabil la care tinea si cu care isi impartasea viata. Haruo decise sa faca facultatea de medicina in timp ce au am dorit sa ma specializez in literatura.
Eram singur ca intotdeauna trebuind sa infrunt restul de persoane si asta era destul de dificil. Viata mi s-a schimbat complet, insa, cand din greseala am intrat in cineva in curtea universitatii.
- Hei.. misca-te! Strig la el incercand sa intorc lucrurile astfel incat eu sa fiu cel suparat si nu el ,insa o pereche de ochi de un albastru inchis m-au privit cu imensa nepasare si dispret. Nu era ascuns deloc sentimentul de neplacere fata de ceea ce se intamplase. Dupa cateva secunde in care ochii ni s-au intalnit s-a intors la conversatia cu prietenii sai fara sa ma bage in seama. Poate ca ma enervase faptul ca nu imi ceru socoteala pentru ca nu sunt atent sau poate ca ma enerva ca ma ignora. Am continuat drumul meu si de indata ce am iesit din raza vizuala am aruncat cu o cutie de suc desfacuta pe care o aveam in mana.
Cutia a aterizat direct in capul lui si sucul i se revarsa pe frunte pana in apropierea gatului. Parul lui negru era acum complet murdar iar gulerul de la camasa visinie ce o purta la fel. Surprinzator a fost cand si-a deschis nasturii de la camasa si a inceput sa se stearga pe gat si pe cap cu ea. Pe dedesubt avea un maieu alb ce ii scotea in evidenta pectoralii si corpul bine facut. Ma rodea un fel de gelozie pentru ca arata cu mult mai bine decat oricare dintre cei cu care am fost, arata mult mai bine si decat mine.
In mod ciudat miscarile lui erau excitante. Felul cum isi misca mana in timp ce isi stergea gatul pur si simplu magnetiza pe oricine din jur. Un alt baiat de langa el radea cat putea de tare dar nu era un ras batjocoritor ci doar un ras. Imediat dupa l-am surprins pentru cateva secunde si pe el razand continuand sa vorbeasca cu cei din jurul lui. Impreuna cu acel baiat , cateva fete si gentile lor s-au indreptate spre intrare insa inainte de a deschide usa si-a aruncat camasa intr-un dintre tomberoanele din fata intrarii. Am incercat dar nu am reusit sa imi mut gandul de la comportamentul ciudat al acelui baiat.
Spre surprinderea mea se afla in majoritatea claselor participand la majoritatea cursurilor la care participam si eu. Pe fiecare loc se afla un laptop al universitatii pe care lucram si de pe care nu aveam voie sa trimitem mesaje dar el nu a respectat regula din prima. Celalalt tip de mai devreme se afla cateva banci mai in spate la o distanta considerabila de el. Avea parul blond si ochii caprui , clar nu era japonez, ceva mai inalt decat brunetul si parea si mult mai matur. Pe chipurile lor se vedeau un zambet mare si de fiecare data cand ecranul licarea din nou amandoi incercau sa se abtina din a izbucni in ras.
Nu stiu exact ce anume mi se intampla insa simteam o nevoie puternica de a ii distruge distractia si a ii baga bete in roate. Simteam nevoia sa ii stric apele si sa il enervez. Am facut ceva ce in viata mea nu mai facusem si anume am parat. Profesorul s-a indreptat spre el si i-a verificat calculatorul dar nu a gasit nimic si in cele din urma eu am ajuns cel certat.
Dupa ce a vorbit cu mine m-am intors in sala unde ma astepta el , cu fundul asezat pe una dintre bancile din primul rand citind o carte. L-am ignorat si m-am indreptat spre locul meu insa cand m-am intors sa plec m-am trezit cu o palma peste ochi.
- Pentru ca esti neatent, ai aruncat cu cutia de suc in mine si pentru ca m-ai dat de gol spunandu-i profesorului ca faceam conversatie pe internet.
A fost prima oara cand i-am auzit vocea si era destul de calma si placuta la auz. Imediat dupa s-a intors cu spatele la mine si a mers spre iesire.
- Asta e tot? tip la el usor confuz. Tocmai imi daduse o palma peste ochi si in clipa urmatoare ma ignora din nou.
- Adica? Ma intreaba cu un chip mult mai confuz decat al meu. Ma privea direct in ochi si asta ma intimida putin. Era ca si cum nu as fi putut ascunde nimic si nici fugi de el pentru ca avea sa ma gaseasca cu acei ochi albastri ai lui si sa ma faca prizoner.
- Adica...ai dreptate...am facut toate alea..nu esti..enervat? furios?
- Te-am pedepsit deja pentru asta. Numai am treaba cu tine. Nu vreau sa imi pierd timpul.
- Iarta-ma ca te fac sa iti irosesti pretiosul tau timp. Ma irita, ma enerva , reusea sa ma scoata din sarite mult prea usor ca si cum era suficient doar sa apese un buton si eu reactionam imediat.
- Uite ce e . Nu te cunosc si sincer nici nu vreau. Nu imi pierd timpul cu mucosi rasfatati care stiu doar sa joace farse stupide cand sunt enervati. Orice fapta are si rasplata asa ca daca ma provoci ma gasesti. Lasa-ma in pace si te las in pace. Subiectul asta e incheiat. O zi buna.
Poate faptul ca vorbise atat de calm era ceea ce ma enerva si mai tare dar pe masura ce ma gandeam la asta mi-am dat seama ca ma enerva ca nu reuseam sa imi impun prezenta in viata lui. De regula era suficient sa zic ceva si sa ma apropii putin si gata, insa el ma dispretuia si rejecta cu o usurinta de necrezut. Ma enerva ca nu eram cineva in viata lui si ca ma putea exclude atat de usor.
Spre surprinderea mea un lucru care m-a enervat si mai tare s-a petrecut la doar cateva ore mai tarziu.
Ma plictiseam ingrozitor de tare si am decis sa ma plimb putin pe coridoarele uneia dintre sectiile inchise pentru renovari. Mergand in liniste am auzit cateva voci venind dintr-una dintre salile terminate si am intredeschis usa.
Acolo era el, pe jumatate dezbracat, mancand din priviri una dintre fetele cu care se aflase mai devreme in afara universitatii. Trupul lui atat de bine conturat se misca cu senzualitate deasupra corpului acelei fete si asta ma enerva si in acelasi timp ma fascina la culme. Incepusem sa ma intreb oare cum se simt atingerile lui, cum se simte pielea lui, cum ii miroase corpul si cat de bine m-as fi putut simti daca as fi fost in locul ei.
Faptul ca incepusem sa doresc asta ma enerva poate mai mult decat atitudinea lui. Simteam din nou nevoia sa ii stric momentul asa ca am deschis brusc usa si m-am prefacut surprins. Tipa imediat s-a rusinat , si-a acoperit sanii si a fugit in timp ce el a ramas cateva secunde privindu-ma dupa care si-a imbracat din nou bluza.
- Tu chiar nu te lasi batut, nu? Ma intreba urcandu-se pe pervazul geamului sprijinindu-se cu capul de perete , intinzandu-si picioarele pe toata intinderea de ciment , aranjandu-si parul cu mana dreapta in timp ce mana stanga o tinea in buzunar.
- Sunt aici din coincidenta. Nu am vrut sa deranjez. Ma fastacesc si ma prefac nervos pentru a il convinge ca nu mint dar esuez pentru prima oara in mod rusinos.
- Poate alti pusti ca tine te-ar crede, dar eu nu sunt nascut ieri. Acum serios, ce anume vrei de la mine? Ti-am zis ca nu imi place sa imi pierd timpul.
- De ce nu iei in considerare si faptul ca nu e necesar sa iti pierzi timpul cu mine , ba mai mult, ca ai putea sa iti placa sa iti petreci ceva timp cu mine.
Spusesem ceea ce simteam in acel moment pentru ca adevarul era ca imi doream sa imi petrec ceva timp cu el. Privirea lui surprinsa era incredibil de reala si de impresionanta. Avea un fel de confuzie amestecata cu surprindere si mai ales..nu ii venea sa creada.
- Huh? A intrebat aproape nereusind sa isi inchida la loc gura dar imediat apoi si-a scuturat capul si s-a ridicat de la locul lui venind spre mine.
- Aha...deci vrei sa fim prieteni, imi zambi exact cum o facuse si inainte. Nu era exact ceea aveam eu in minte dar era mai bine decat sa ma ignore. In momentul in care l-am cunoscut pe el am incetat sa ma mai duc la Haruo dar nu am observat asta decat mult mai tarziu.
- Nu imi mai spune pustii ,ii zic iritat. Ma cheama Kirie.
- Eu sunt Remi.
- Remi? Ce nume e ala? Doream sa aflu mai multe dar imediat a aparut tipul din clasa chemand-ul si tragand-ul de mana dupa el.
- Hei.. Yuuki... mai usor. Unde arde?
Din instinct i-am urmarit curios sa vad ce anume faceau si de ce se grabeau asa de tare. Amandoi s-au oprit in fata unei masini destul de luxoase iar el incepu sa ii explice ceva. Imediat apoi amandoi s-au urcat in masina si au plecat in viteza desi mai aveau inca doua cursuri.
A doua zi am observat ca avea doua vanatai mici pe gat si alte cateva mici pe umar dar desi eram obisnuit sa vorbesc cu oricine despre orice cand venea vorba de el lucrurile se schimbau si deveneam timid. Profesorul de literatura ne-a rugat pe amandoi sa ramanem impreuna dupa cursuri. Ne rugase pe amandoi sa lucram la un proiect. Eu din cauza ca doream sa urmaresc o cariera iar el fiindca ii placea sa citeasca destul de mult. Am ramas singuri in sala de clasa citind cateva carti si facand insemnari. Nu isi scotea ochii din carte in timp ce eu il priveam din cand in cand, din ce in ce mai des, urmarindu-l pentru a vedea ce face. Cateodata murmura ceva si buzele i se miscau usor. Eram mult mai atras de el si il doream mai mult decat pe oricare alt baiat dar ceva cu el era diferit.
- Cine ti-a facut vanataile? Iubitul gelos? Il intreb oarecum ironic lasand in cele din urma cartea jos. Isi ridica privirea si ma priveste din nou direct in ochi...de fapt...el mereu privea persoanele din jurul lui in ochi.
- Hm ? Despre cine vorbesti?
- Despre Yuuki.
- Ahahaa... incepu sa rada jucaus lasand la randul lui cartea din mana. Eu si Yuuki am trecut de mult de asta. Am fost impreuna doar o data mai demult..cam acum doi ani cred. A fost mai mult un capriciu al nostru.
Ma enerva sa aflu ca fusese ceva intre ei. Spusesem in gluma cum ca el ar fi iubitul lui dar nu ma asteptam sa si fie adevarat chiar daca deja trecuse mult timp. La 19 ani sa ai destule relatii nu e ceva ciudat dar era ciudat felul in care vorbea fara jena despre asta.
- Hm..atunci cine? Il intreb incercand sa ascund iritarea mea.
- Ah...niste Yakuza idioti de care a trebuit sa am grija ieri.
Yakuza... se luptase cu Yakuza... cu persoane ca cele cu care am avut eu de a face la doar 15 ani. Simteam cum imi scade tensiunea si cum devin mai palid , incapabil sa ma misc.
- De ce a trebuit sa ai grija de ei?
- S-au legat de mine , prietenii mei si alti colegi de clan. Erau nesuferiti.
Alti colegi de clan...clanul lor sau al lui?
- Deci si tu esti Yakuza...
- Mostenit locul de la tatal meu. Se intampla des. Ca sa nu se imprastie secretele lor, fiii sunt pastrati in clan si duc mai departe treaba antecedentului. E destul de necinstit fiindca ti se decide calea inca de la nastere dar e doar o chestie de stiut cum sa te descurci in viata.
- Cu alte cuvinte esti papusa lor si executi ordinele lor, facand orice rau doresc ei.
- Nici chiar asa. Eu ma ocup de partea inteligenta a lucrurilor.
- Ne... daca eu te calc pe nervi si sunt nesuferit....ma omori?
- Esti ingrijorat pentru fazele de acum cateva zile? Am trecut deja peste asta.
- Ok..
Eram dezamagit, speriat si trist. Nu ma asteptam ca cineva precum el sa faca parte din cei ca acei nemernici. Ma intrista enorm stiind ca fusese jucat pe degete si lasat fara alte alternative.
- Ti-am zis ca fac partea inteligenta , nu? Nu am ucis pe nimeni si nici nu intentionez sa fac asta.
- Nu pricep.
- Hm... faza cu calculatorul. Am scapat usor fiindca sunt bun la asta. Sunt ceea ce lumea numeste Hacker. Ma ocup de treburile financiare ale clanului, pastrez evidente, am grija de afaceri si planific calatorii si lucruri de genul. Cateodata mai cauzez cate o cadere de lumina sau o brusca neregularitate la lifturi dar asta mai mult din amuzament. Insa m-am batut la viata mea cu mai multi. Sunt destul de bun la asta.
Marturisirea lui ma linistea pe cat conditia in care se afla ma intrista. Eram bucuros sa stiu ca nu facuse lucruri murdare sau ca nu ranise pe vreocineva. Cat despre batut..de batut m-am batut si eu cu multi. Am luat cursuri de karate si chiar box pentru ca mi-am dat seama ca am nevoie de putere atat financiara cat si fizica. Nu era nimic in a te face respectat prin bataie cand nu era alta alternativa. Fara sa vreau mi-a scapat un zambet sincer. Vanataile le facuse in timp ce se batuse cu acei gangsteri dar nu avea multe deci puteam asigura victoria lui.
- Si Yuuki e Yakuza ca tine?
- Nu.. el e prietenul meu cel mai bun. Ma ajuta mai mereu desi isi risca pielea inutil..hm..asta poate fiindca eu sunt singurul pe care il are. Si-a pierdut o buna parte din familie inca de mic. De fapt el e in ultimul an la universitatea asta...insa inca ma insoteste la unele cursuri desi eu sunt de abia in primul an.
- Wow.. asta inseamna ca are aproape 23 de ani...nu?
- Da. Cred ca un al motiv pentru care se baga si el in batai e pentru ca vrea sa aiba un corp antrenat. Viseaza sa deschida o sala de antrenamente iar eu am sa il ajut. Insa desi pare matur si periculos e la fel de adorabil ca orice copil de 14 ani sau mai putin.
- Deci de asta il placi, huh? Ca e adorabil? Simteam o urma de gelozie. Eu eram de abia un strain cand de obicei pana acum deja treceam de pat si petreceam in oras gata de o noua runda.
- Nu. Pentru ca e sincer. La naiba..e cel mai sincer om pe care il cunosc. Uneori cred ca nici nu gandeste si spune ci doar gandeste dar cu voce tare. Hehe..ai avut dreptate.
- Hm?
- Nu prea mi se pare ca imi pierd timpul cu tine. E chiar distractiv. Esti foarte dragut si sociabil desi la prima vedere nu pari a fi asa.
Pentru prima oara in viata mea m-am simtit incredibil de fericit auzind asta. In cele din urma m-a convins sa vorbesc cu Yuuki si mi-am dat seama ca e un tip mult prea de treaba ca sa pot sa il urasc. Chiar era adorabil ca un copil desi avea trupul unui adult. Pe masura ce zilele treceau mai mult deveneam mai apropiat atat de Remi cat si de Yuuki dar tot brunetul reusea sa ma faca sa tremur de nervozitate.
Chiar daca el nu stia era o adevarata tortura placuta sa il am in preajma mea. Erau momente cand pur si simplu aparea in spatele meu si ajungea sa imi sopteasca la ureche , momente in care mainile noastre se intalneau sau cand mai intram unul in celalalt. Simteam un fior placut in intreg corpul de fiecare data cand avea loc o atingere fizica indiferent cat de mica iar felul in care ma privea ma facea sa ma simt ciudat.
Orikm e mai tare indragostit de Remi!!! Baiatu nou(Remi) e super de gasca si super de treaba...as vrea ca si colegii mei sa fie asa!..adik noii colegi.
Remi e un Yazuka? Huh? Ce ciudat! Nu se comporta ca unu!
Yuuki pare si el de gashca...Auzi? Esti sigura ca Remi nu e indragostit si el de Kirie?Mie mi-ar placea mai mult daca ar fi!.....
Critici nu prea am cu exceptia faptului ca ai scris de doua ori acelasi lucru si m-am mirat cum poate fi un cap atat de lung dat tzapa! nu era un cap lung ci doar postat de doua ori in acelas post...
Ador si acest fic al tau....kissu si gambate la scris!
Ja'!
imi place mult capitolu` .Ma bucur ca in sfarsit Kirie simte in sfarsit dragostea
E ciudat ca Yuuki e Yazuka dar imi place ca nu se poarta ca unul ba chiar e calm si foarte simpatic.
Greseli nu am vazut ca eu nu stau cu lupa sa verific;;)
Imi place ficu` ti-am mai spus. Abia astept sa citesc nextu` Kissu si ja ne:bye:
adyna_45.. sincer gomenasai... nu mi-am dat seama decat dupa ce am citit!!!
dark_ang3l.... Yuuki nu e yakuza ci Remi...insa si Yuuki va avea parte si el de o portie de iubire.
imi cer scuze ca am intarziat cu continuarea...park m-a batut careva in cap pentru ca de abia acum am vazut ca trebuie sa postez!!
Ceea ce ma ingrijora mai tare nu era asta..ci faptul ca proiectul avea sa fie predat curand si motivele pentru a petrece mai toata ziua cu el incepeau sa isi piarda valabilitatea.
Ziua decisiva pentru noi a fost cea cu o saptamana inainte de termenul limita. Ne aflam amandoi in biblioteca citind cateva carti. Toti plecasera deja acasa insa noi am ramas pentru a mai studia putin. Pentru a ne simti comfortabil stateam direct pe covor sprijiniti de rafturi in pozitii destul de nepotrivite pentru studiat. Imi venise o idee pentru a il putea avea...si trebuia doar sa o mai pun in practica.
- Ah..m-am plictisit. Ii zic pe un ton sincer lasand cartea la o parte oftand din tot sufletul culcandu-ma cu fata in jos pe covor.
- Hm...si eu... ce faci de obicei cand esti plictisit?
- Hm..ies in oras, agat baieti si ma culc cu ei. Insa mereu protejandu-ma. Incercam sa fiu cat se poate de socant puteam pentru a il face sa se simta nervos dar nu parea sa il deranjeze nici ca ii spusesem ca imi plac baietii si nici ca ma culc cu multi.
- Nu cred ca asta e o metoda prea buna de a iti gasi un partener stabil. Vreau sa zic..ce faci daca se indragostesc si devin nesuferiti? Copii din ziua de azi..
- Hei..nu vorbi asa. Ceea ce ii incanta e ca ii fac sa se simta bine. Partea buna e ca si eu ma simt bine. Doar rase dupa care isi lasa trupul sa cada la pamant. Purta o camasa alba deschisa la primii doi nasturi iar pantalonii erau stramti scotand in evidenta tot.
- Imi spui daca te pot ajuta cu ceva. Imi zambi inchizandu-si ochii., inspirand adanc , incepand sa fredoneze o melodie.
- Pai..suntem prieteni...ma poti ajuta... daca accepti sa te culci tu cu mine.
Nu si-a deschis ochii imediat ci dupa ceva timp si ma privi fara a isi trada vreun sentiment sau opinie. Se ridica in fund lasandu-si mainile pe langa corp si ma intreba doar atat: vrei sa o fac eu sau tu? Mi se parea incredibil ca ma intreba cine doream sa preia controlul doar mereu fusesem obisnuit sa fiu eu acela care o faceam.
- De obicei o fac eu.
- Cum vrei. Incepu sa se caute in buzunarele la pantaloni si scoase un prezervativ oferindu-mi-l. Nu isi batea joc de mine, chiar era de acord cu asta. Dar nu simteam ca trebuia sa fiu eu...doream sa fie el cel care ma saruta si ma ia...dar cum puteam sa ii spun asta.
- Mersi..
- Ce e?
- Nimic... ma gandeam ca ar trebui sa schimb putin metoda. M-am saturat sa fac eu mereu totul.
Asteptam sa imi zica ca o sa fie de acord cu tot ceea ce vreau dar in clipa urmatoare ma saruta intinzandu-ma pe covor. Imi fura pachetelul din mana si il puse langa el in timp ce continua sa ma sarute. Buzele lui aveau gust a cirese iar sarutul lui era sufocant. Acum eu eram cel care de abia mai puteam dupa numai un sarut...exact cum se simtise si Haruo cand o facuse pentru prima oara. Insa nu era prima oara pentru mine dar ma simteam ca un adevarat incepator. Fiecare atingere a lui ma facea sa tresar iar inima imi batea intr-un ritm nebunesc.
Cu mainile sale delicate mi-a scos camasa si a inceput sa imi sarute gatul si pieptul, facand cerculete cu limba in unele zone apoi ma saruta din nou in timp ce isi strecura mana in pantalonii mei. Am ramas aproape nemiscat, asteptand urmatoarea atingere. Gemeam, icneam si chiar pufaiam din cand in cand ca si cum as fi complet epuizat.
- Hei..chiar ai mai facut asta? ma intreba aproape soptindu-mi in ureche.
- Da! Doar ca de obicei eu fac asta..nu mi se face asta... explic accentuand unele cuvinte...
- Ah...deci prima oara ...
Asta a fost tot ceea ce mi-a mai spus inainte de a inlatura pantalonii. Ma simteam jenat asa ca mi-am inchis ochii, am auzit cureaua lui desfacandu-se dupa care ,cateva clipe mai tarziu, m-a luat in brate si m-a ridicat usor deasupra picioarelor lui. M-a strans tare la pieptul lui tinandu-ma doar cu o mana dupa care practic m-a trantit in bratele sale.
Haruo si Yuuki?...banuiesc..app...vezi ca imi tremura mainile si niciodata in viata mea nu am mai tastat atat de repede dupa un capitol de fic!
Sunt nerabdatoare sa-ti dau coment...dar parca nu stiu ce sa zic....sunt derutata.
Mrg...capitolul e suuuuuuuuuper tare!!! Kanae e asa dragutz, tandru si...INDRAGOSTIT!
Iubesc ficul tau....
Kissu si gambate la scris....
adyna_45..ma bucur ca iti place
Kvasir.... cine te pune sa citesti asa de mult de o data??
aici si continuarea...with yaoi like you like it.
enjoy guys
In seara aceea am ramas peste noapte la Remi si a doua zi nu am mai mers la universitate. Seara am petrecut-o imbratisati in pat conversand, ciugulind cate ceva din ce mai ramasese si uitandu-ne la televizor. Remi nu rata nici o ocazie de a ma atinge si de a ma saruta, uneori chiar ma provoca stiind ca nu aveam sa resist, tachinandu-ma si oprindu-se inainte de a ajunge la ceva mai mult.
Uitasem complet ca planuisem impreuna cu Remi si Yuuki o iesire la aer liber la care Remi il invitase si pe Haruo. Dupa ce s-au terminat orele el a venit la facultate pentru a ne cauta dar nu a reusit sa ne gaseasca. Afland ca am lipsit toata ziua realiza de unul singur ca eram impreuna si numai intreba nimic. Unul dintre studenti i-a spus insa sa vorbeasca cu Yuuki pentru ca el era prieten cu noi.
Timp de cateva minute bune Haruo a cautat pe cineva inalt, blond, bine facut si mai matur dar nu reusea sa dea de nimeni cu descrierea aceea. In cele din urma asezandu-se pe o banca din parc vazu de la etajul doi un baiat ce se asemana cu cel descrie care sarea vesel de la geam aterizand aproape perfect pe iarba.
- Ah..asta a fost tare!! Tipa Yuuki aranjandu-si hainele. Jeansii de pe el erau usor murdari de praf dar camasa neagra se rupsese putin in dreapta.
- Esti bine??? Se alarma ca intotdeauna Haruo crezand ca cine stie ce a patit baiatul.
- Huh? Privirea lui Yuuki cand il vazuse pe saten brusc se luminasera si pur si simplu sari in picioare ,prinzand-ul de maini , foarte vesel. Tu esti Haruo, nu?? Intreba foarte bucuros pur si simplu imbratisand-ul fara sa se mai abtina.
- Uhm..de unde...stii cum ma cheama?
- Am auzit despre tine de la Remi. Mi-a vorbit mult despre tine. Esti exact cum mi te-a descris. Ambianta era oarecum ciudata mai ales pentru tanarul ce venise pentru a doua oara la universitate.
- Uhm...Remi..si ...Kirie....sunt impreuna , nu?
Privirea lui Yuuki se schimba si de aceasta data il stranse in brate mai tandru ca si cum ar fi dorit sa il ocroteasca de pericolele ce ii puteau aparea in cale.
- Imi pare rau...dar cred ca si tu iti dadeai seama ca mai devreme sau mai tarziu Kirie se va indragosti. Problema e ca nu s-a indragostit de tine.
Ii vorbea incet, rar si foarte atent stiind ca a avea sa se simta ranit.
- E in regula. Stiam ca intr-o zi nu va mai veni sa ma caute. Insa tot ma simt rau.
Yuuki il trase de mana si il aseza pe banca dupa care se aseza si el cu picioarele de o parte si de alta sprijinindu-se cu mainile pe banca. Haruo era trist dar nu isi putea da seama de ce simtea ca avea sa ii lipseasca doar trupul celui ce il cauta mereu , atat si numai mult. Senzatia din inima lui era ciudata.
- Remi mi-a spus ca tu erai partenerul de pat a lui Kirie inainte sa il cunoasca pe el. Pari atat de plapand...probabil el era mereu cel ce facea totul.
- Nu chiar...adevarul e ca numai eu l-am putut simti pe el in interiorul meu...dar ma lasa mereu sa ..
- Ah..pricep... ii faceai serviciul ala... si totusi ...de tine si nevoile tale cine avea grija? Intreba blondinul atingand cu aratatorul zona sensibila dintre picioarele lui Haruo. Chiar daca era imbracat resimtea atingerea si a tresarit brusc inrosindu-se putin la fata.
- Si tu.... tie nu iti place sa fii la conducere exact ca si Kirie?
- Cred ca asta depinde. Sunt unii carora le place sa o primeasca si altora sa o dea. Probabil iti place enorm de mult senzatia pe care ti-o da... dar corpul tau mai include si alte parti ce nu ar trebui neglijate. E pacat, avand in vedere felul tau de a fi.
- Da...
- Daca simti vreodata nevoia ca intreg corpul tau sa se simta bine da-mi un telefon. As fi mai mult decat incantat sa te ajut. Zambi Yuuki oferindu-i cartea sa de vizita. Ii mai spusese ca excursia pentru picnic era amanata asa ca Haruo s-a intors la el acasa.
Pe scarile ce dadeau la apartamentul lui il asteptam eu.L-am vazut venind cu o hartie in mana pe care a bagat-o repede in buzunar cand m-a vazut. Nu mi-a mai zambit ci doar mi-a deschis usa invitandu-ma inauntru.
- Haruo...trebuie sa vorbesc cu tine si sa..
- E in regula..am stiut mereu ca nu ma iubesti. Ar fi stupid din partea mea sa cred ca ai venit aici ca sa fii cu mine, nu?
- Imi pare rau...pentru felul in care te-am folosit. Stiu ca nu e de ajuns doar o scuza...dar chiar imi pare rau...imi dau seama acum...cand...m-am indragostit. Haruo...vreau sa gasesti si tu pe cineva care sa te iubeasca si sa te pretuiasca cu adevarat. Sper doar...sa putem incepe sa fim prieteni de acum...pentru ca niciodata nu te-am tratat mai mult decat ca pe un obiect vreau sa incep sa te cunosc.
- Kirie... Remi e intradevar special si mereu dragut cu cei din jurul lui. Chiar daca te iubea a tacut din gura si m-a lasat sa ii vorbesc despre noi iar la sfarsit chiar m-a si consolat zicandu-mi ca e intradevar greu sa fii tratat ca o jucarie de cel pe care il iubesti ca si cum ar fi trecut si el prin asta. Pentru mine te iert...dar nu il face pe el sa sufere. Bine?
- Promit!! Multumesc , Haruo!!
Eu eram incredibil de fericit si ma simteam mai relaxat acum ca spusesem ceea ce aveam pe inima. Singur in apartamentul sau ,Haruo se uita ciudat la mana lui si scoase din nou cartea de vizita privind-o incurcat. Se simtea abandonat..da... dar cumva in mintea lui se invartea idea ca nu imi va mai simti mie corpul... ca nu se va mai putea culca cu mine. Simtea ca ar fi trebuit sa fie mai sentimental , sa planga, sa nu vrea sa ma lase sa plec, ca trebuia sa tipa la mine pentru ca ma iubea...in schimb privea hartia din mana lui de parca putea sa ii ofere acelasi lucru sau poate chiar mai mult. Inainte sa isi dea seama deja forma numarul de telefon de pe cartea de vizita.
Isi zicea in minte ca daca nu raspunde atunci e bine dar nici nu spera sa nu raspunda. Inima ii batea in mod ciudat, mult prea puternic asteptand sa vada daca raspunde sau nu. In cele din urma o voce somnoroasa ii raspunse.
- Uhm....Yuuki-san..
- Eh!!!! Haruo!!! Striga Yuuki puternic dupa care se auzi cateva zgomote puternice, un vaitat si din nou vocea lui Yuuki. Fara sa vrea Haruo se trezi razand usor amuzat si fericit in ciudat faptului ca tocmai fusese abandonat.
- Uhm..stiu ca nu e ora potrivita dar....
- E in regula! Cu ce pot sa te ajut?
- Kirie..a venit ...mi-a cerut scuze si mi-a spus ca e indragostit de Remi.
- Haruo... unde locuiesti? Daca vrei vin imediat.
- Yuuki-san...te-ar deranja sa ...vreau sa stau departe de locul asta ...
Blondul imediat a venit cu aceeasi masina pe care o vazusem la universitate atunci si l-a luat pe Haruo cu el. Locuinta lui arata ceva mai in genul unui burlac. O casa din lemn , cu doua etaje si decorata in stil traditional japonez. In camera in care s-au oprit era un televizor mare cu ecran plat, o masa joasa si cateva dulapioare joase.
- Cu ce pot sa te ajut? Mancare, bautura, tutun...ce faci cand esti deprimat ?
- Yuuki-san...
- Yuuki! Spune-mi Yuuki!
- Mi-ai spus ca daca vreau sa ma simt in totalitate bine sa te sun.
In acel moment Yuuki s-a inecat cu ceea ce bea si s-a udat un pic pe camasa si il privea cu o o privire tampa de parca tocmai fusese lovit cu un ciocan si lasat fara minte. Era imbujorat tot la fata si lui Haruo nu ii venea sa creada.
- Hm..in regula. Spune-mi ce anume vrei sa iti fac mai exact... si ... o fac cat pot eu mai bine .
- Vreau sa ma saruti, sa ma atingi...in principiu sa te culci cu mine. Asta daca nu stii alta metoda la fel de eficienta de a ma face sa ma simt bine.
- Haruo...eu am 23 de ani. Sunt un adult. Sa fac asta fara sa fii pregatit...ar insemna sa te supun unui oarecare soc. Corpul meu nu e nicidecum ca a lui Kirie...si nici sexul nu va fi la fel.
- Uhm..credeam ca ai varsta lor..adica..
Yuuki isi desfacu camasa si isi revela corpul care intradevar arata mult mai adult decat a unui baiat de 19 ani. Chiar si numai 4 ani de diferenta isi spunea cuvantul, iar trupul lui era si mai dezvoltat din cauza antrenamentelor zilnice.
- Bineinteles nu as face nimic sa te ranesc. Iti pot indeplini dorinta...insa nu va fi la fel de rapid ca o partida cu Kirie. Te pot face sa te simti bine...dar va fi dureros in acelasi timp.
- Imi asum riscul.
Trebuia sa recunoasca ca era ceva mai mult decat atat. Simtise mereu placere cand se culcase cu cel ce putea avea pe oricine dar de data asta simtea o atractie diferita. Dorea sa cunoasca acel trup si sa descopere ce se ascundea in spatele lui, sa simta atingerile acelei persoane ce era asa de adorabile pentru ca era sigur ca erau placute.
Yuuki s-a ridicat de pe podea si s-a asezat exact in fata lui Haruo. A inceput incetisor sa ii desfaca nasturii si sa ii scoata hainele de pe el dupa care practic l-a ridicat in brate si l-a dus intr-o camera care nu aducea de loc a traditionalism japonez. Arata ca un bungalow pentru persoane singure si era oarecum dezordonat dar nu asta era important atunci.
Intins pe patul lui Yuuki , Haruo se simtea oarecum adormit din cauza mirosului placut de iasomie. De fiecare data cand blondul ii saruta corpul simtea varful limbii lui cum ii uda pielea in acel loc si apoi cobora putin si putin mai jos. Senzatia era incredibila pentru el si numai patise asa ceva dar cumva simtea ca nu se mai putea abtine, dorea mai mult. Cand buzele moi ale blondului incepusera sa se joace pe materialul pantalonului si in cele din urma ii acaparau acel loc, sarutand-ul, lingand-ul.... Nu era strain de ce anume i se facea si i se parea o senzatie minunata care trebuia sa continue. Fiecare miscare ,fiecare atingere il facea sa isi piarda calmul, lucrurile mergeau mult prea incet.
- Yuuki..
- Hm...? murmura printre saruturi privindu-i in cele din urma din nou chipul.
- Lasa..pregatitul...te rog... vreau...te vreau.... stii tu... se balbaia pentru prima oara in timp ce gafaia si gemea.
- Spune exact ce vrei.. zambi sadic blondul muscand-ul de ureche.
- Te vreau pe tine inauntrul meu... spuse rapid devenind total rosu la fata baiatul cu parul castaniu strangand-ul puternic in brate pentru a ii oblige corpul sa se lipeasca de al lui.
- Vrei sa ma vezi in timp ce o fac...sau sa fac totul pe la spate?
In mod normal ar fi fost a doua varianta insa de data aceea chiar dorea sa ii vada chipul.
Simtea ca era mai mult decat un simplu contact de carne, mai mult decat atingere de piele. Dorea sa ii vada chipul pentru a vedea expresiile de pe parcursul fiecarei miscari. Dorea sa vada ce sentimente putea sa se regaseasca pe chipul unei persoane de abia cunoscut dar care se comporta minunat cu el.
Credea ca stie ce inseamna sa se culce cu un baiat...dar de abia atunci realiza ca nu stia nimic despre ce inseamna sa fii cu un barbat. Simtea o durere ingrozitoare de parca era sfasiat pe dinauntru si rupt in doua parti. Era rapid, adanc, tare si sfasiitor si nu mai experimentase asta. Yuuki se misca mult prea rapid si intra mult prea adanc, pe chipul lui se vedeau obrajii rosii si cateva picaturi de transpiratie curgand, intregul sau trup transpira , ochii ii straluceau. Haruo nu putea sa nu se intrebe cum anume arata el in acel moment. Inainte de a isi da drumul Yuuki injura dupa care deveni ceva mai temperamental. Forta lui corporala era mult mai puternica decat a baiatului cu par castaniu insa nu simtea durere din puternicile strangeri.
In cele din urma Yuuki s-a lasat pe spate si la ridicat pe Haruo deasupra lui de aceasta data miscandu-l pe el pentru a putea sa intre in el. Expresia de uimire de pe chipul celui tanar era nepretuita... era o pozitie total noua.
- Asa....poti sa alegi tu viteza si durata...si.. si..adancimea.... misca-te pe placul tau... eu te voi sustine.
Dorea sa faca asta, sa incerce asta ..dar se simtea brusc foarte timid si incapabil sa vorbeasca. Dorea sa il roage sa ii faca atatea lucruri dar pur si simplu nu putea . Incepu timid sa se miste sprijinindu-se cu mainile de pieptul lui Yuuki dar erau momente cand pur si simplu simtea ca avea sa sara din cauza placerii. Era atins in locuri intime, pielea lui era tachinata de atingeri rapide si degetele blondului faceau numai ce doreau ele.
Intinzandu-si corpul peste al lui Yuuki simti pentru prima oare liniste interioara de parca era suficient doar sa se cuibareasca la pieptul lui si restul lumii disparea. Haruo nu era la fel de inalt ci mai mic de statura, insa intregul corp al blondului avea dimensiuni mai mari decat al lui. Gandea ca era prima oara cand simtea caldura interioara venind de la pielea cuiva si ii placea la nebunie numai sa stea intins peste el. Asta era suficient.
Haruo s-a trezit invelit cu o patura ,singur in pat. Coborand isi lua hainele pe el si incepu sa il caute pe Yuuki. In cele din urma il gasi intr-o incapere destul de mare ce aducea a birou. Desi vorbea la telefon, si-a indreptat imediat privirea spre tanarul ce abia se trezi si ii zambi. Dupa ce termina conversatia telefonica ii propuse sa mearga in bucatarie pentru a manca ceva. Afara era inca intuneric dar luminile din interior erau destul de puternice.
- Ai dormit bine?
- Da...m-am mirat sa nu te gasesc in camera dupa... recunoscu Haruo usor timid.
- Nu cred ca e asa de ciudat. Cel putin eu nu am plecat din casa cum facea Kirie.
- Da..de obicei el pleca..
- Sper ca am reusit sa te fac sa te simti bine..desi nu cred ca am reusit sa il intrec la capitolul asta. esti mai obisnuit cu el.
- Nu...a fost mult mai bine.. serios...
- Chiar? Hehe... ma bucur sa aud asta. Macar o data sa te razbuni si tu pe el.
- De ce...il tot pomenesti? Nestind de ce ,Haruo se simtea iritat tot amintindu-i-se de cel ce il parasise. Simtea ca nu avea nici o legatura cu situatia prezenta si ca nu era necesar sa fie pomenit. Ceea ce se intamplase avuse loc intre el si Yuuki si ii privea doar pe ei doi. Amintindu-i-se de asta se simtea usor tradat.
- Nu din cauza lui m-ai sunat?
- Pai...da..te-am sunat dupa ce am vorbit cu el..
- Il iubesti, nu? E normal sa vorbesti despre persoana iubita
Persoana iubita. Ii suna mult prea necunoscut. Inca de cand sunase nu se mai gandise nici macar o data la persoana pe care se presupunea ca o iubea. Cat timp au fost impreuna nu s-a gandit la asta..ci la corp. A comparat persoana lipita de trupul lui si senzatiile oferite de aceasta cu un al trup si nu o persoana. Brusc in mintea lui ceva s-a clarificat. Cand venea vorba de
Ador si acest capitol!!!Mai vreau! Nu am idee de ce dar toata capitolele pe care le scrii tu...mi se par prea scurte, indiferent cat de lungi ar fi!
O_o! Yuuki si Haruo...suna bine! Imi place ideea asta...
Am vazut ceva ce nu mi-a placut:
ai scris "atingand-ul, sarutand-ul", etc....nu e corect si am mai zis-o de mai multe ori!
e "atingandu-l, sarutandu-l",etc...ai inteles ideea!
cam atat am avut de comentata...
astept capitolul urmator, gambate la scris si kissu!
Ja'!
In sfarsit am apucat si eu sa citesc fic-ul acesta, si sa stii ca este minunat la fel ca si celalalt. Partile intime le ador, felul cum sunt descrise, iar cuplurile Yuuki - Haruo, si Remi - Kirie le ador, sunt magnifici impreuna, si mi-a placut ca i-ai facut sa fie impreuna. Sper ca Yuuki sa nu pateasca nimic din cauza gloantelor incasate (daca am inteles bine), sper sa scape si sa fie impreua cu Haruo, iar de Kirie, nu zic nimic, caci el are noroc si scapa de fiecare data. Am vazut multe greseli minore pe parcusul fic-ului, iar in ultimul capitol iti arat doar una care ma deranejeaza un pic: "M-am trezit trezit la spital cu Remi". Sper ca nu te superi ca ti-am zis, doar ca nu imi place sa se repete cuvintele, urasc asta. In rest totul e bine, nu ma pricep asa de bine la gramatica, asa ca nu ma bag. Doar iti mai zic gambate la scris si astept urmatorul capitol. *chuu* :bye:
Hei am citit ficul asta si imi place foarte mult la fel ca si celalalt :love:. Il ador pur si simplu si imi pare rau ca nu am inceput sa-l citesc mai devreme pentru a putea comenta la fiecare capitol...sau poate e mai bine asa ca poate te plictiseam de cate ori spuneam ca ai un fic grozav:)). Personajele din ficul asta sunt la fel de dragute ca si cele din ficul anterior; imi place in special cuplul Remi & Kirie, dar si Haruo si Yuuki sunt la fel de frumosi impreuna si chiar sper sa devina iubiti. Inceputul a fost foarte dur si ma refer la trecutul lui Kirie care l-a facut sa se comporte asa de urat, dar ma bucur ca odata ce l-a cunoscut pe Remi s-a schimbat si a invatat sa iubeasca. Astept sa pui urmatorul capitol gambate ja:*
Hi hi...si yo cu un mic comm .Imi place muult...ai talent nu gluma.Abia astept sa vad ce vor mai pati Remi , Kirie, Yuuki si Haruo.
Deci astept cu sufletul la gura urmatorul capitol .
Spor la scris :bye: