Death Princess

Hey... M-am gandit sa postez si la proza, adica na... Sunt destul de mandra de povestea asta si sper sa va placa si voua. Scrisa intr-un moment de totala morbiditate... Astept critica pentru ca sunt sigura ca nu am scris perfect si chiar imi doresc sa ma perfectionez.


I. Acel vis

Am avut din nou acel vis. Acum nici nu ma mai mira. Il am de cand eram copila, in fiecare noapte. Pe masura ce cresc in varsta devine din ce in ce mai brutal si mai sangeros. Sunt unele nopti in care nu adormi de teama. La ora de psiholgie trebuie sa-mi descriu visele. Eu am numai unul singur.
- Emma Wide! Vino te rog in fata si descrie unul din visele pe care le-ai avut pana acum.
Ce greseala sa ma alegeti pe mine, doamna profesoara. Imi e teama ca ma veti considera nebuna daca voi descrie cu de-amanuntul, dar totusi trebuie s-o fac. Pasesc nesigura in fata clasei. Imi inghit nodul din gat si imi dau din ochi parul de culoarea vaniliei. Nici nu mai tin minte cum m-am capatat eu cu parul acesta alb, dar il am asa de cand imi aduc aminte. La varsta de 7 ani mi-am pierdut memoria si am fost gasita de parintii mei adoptivi de acum ratacind pe strada. De atunci a inceput visul meu de cosmar si de atunci mi-am inceput si viata. Imi fac putin curaj si deschid gura.
- Eu am avut mereu doar un vis care ma bantuie. Are loc intr-o sala intunecata. Un covor rosu cu margini aurii duce la un tron de culoare sangerie. Deasupra lui este un craniu cu un lant de aur intre dinti. Pe margini sunt cortine trandafirii si rosii impodobite cu trandafiri albi ofiliti.Sunt prinse cu siraguri de perle mici si varfuri de sageti. Cateva tarantule isi tes panzele in colturile incaperii si serpi isi fac loc printre dantela imprastiata pe jos. Pe acel tron sunt eu intr-o rochie visinie in stil gothic. La gat am un colier cu un trandafir albastru. In jurul tronului sunt doua fete, una bruneta cu parul pana la umeri si una blonda cu parul scurt. In spatele tronului sunt doi baieti, unul roscat si unul saten. Nici unul nu poate vorbi, au fasii de matase neagra la gura. Sunt numiti Slujitorii Mortii. Toti au la gat o zgarda cu un lant de perle, lanturi pe care le tin eu. In fata tronului vine cate un om, cerand indurare. Fiecare slujitor arata un fel de a-l omori, iar eu aleg unul. Atunci, slujitorul are onoarea de a-l omori in fata mea prin felul pe care l-am ales. O lacrima de sange curge la fiecare om din ochiul meu stang. Dupa ce termina, slujitorul se apropie de mine sa-si ceara recompensa. Recompensa este mereu Sarutul Mortii. Fasia de matase este data jos si primeste un sarut de la mine. Cu fiecare sarut al mortii dat, o petala din trandafirul albastru de la gat cade. Nu se stie exact numarul oamenilor care vin intr-o seara la mine. Uneori vin cu sutele, alteori doar vreo doi-trei. Cand sunt mai putini e cel mai bine. Visul se termina, dupa care pot dormi linistita. La sfarsitul fiecarei seri petrecute in aceea sala, un sarpe si o tarantula se apropie. Sarpele ma musca de gat, iar tarantula ma otraveste. Asa se termina mereu, cu moartea mea si mereu incepe cu reinvierea mea.
Am spus totul cu ochii pierduti. Parca vedeam acel vis din nou aievea. E doar un vis, dar fiecare om care trece intr-o noapte la mine, ziua urmatoare moare, prin acelasi fel pe care l-am ales.Conicidentele sunt ingrozitoare si pana acum ma simt vinovata de moartea atator persoane. Pai nu e exact vina mea, eu doar visez si nu mi-am ales eu soarta asta. Ce se intampla nu mai are nimic de a face cu mine. Cand am terminat, un fior m-a strabatut. Parca vedeam Slujitorii Mortii langa mine.
- Emma, ti se pare normal sa povestesti tocmai visul acesta sadic?
- Dar eu numai acest vis l-am avut pana acum, in fiecare noapte. Imi pare rau ca l-am spus, dar dumneavoastra m-ati pus.
- Bine Emma. Multumim.
Mi-am ridicat privirea si m-am uitat spre clasa. Toti se uitau la mine cu gura cascata. Probabil ma cred nebuna. Inainte sa ma asez inapoi in banca, clopotelul suna si toti colegii se apropie de mine sa ma intrebe despre acel vis. De ce sunt asa curiosi? Lor nu le-am spus totul. Ei nu stiu ca moartea din vis devine reala ziua urmatoare. Daca ar stii ei ca si colega noastra, Mary, a murit din cauza acelui vis. Cand am vazut-o pe Mary venind in fata mea cerand o moarte rapida, am impietrit. M-am ridicat de pe tron si am imbratisat-o. I-am ales o moarte rapida, sa nu sufere. Oricum daca a ajuns in fata mea nu mai avea nici o sansa. Eu nu pot cruta pe nimeni. Acel vis nu-mi permite.
Dupa ce ora s-a terminat am plecat spre casa cu buna mea prietena, Bridget. Ea stie tot despre acel vis. Stie ca cine apare in el, moare si ca Mary a murit caci a aparut in visul meu. Nu m-a judecat. M-a acceptat asa. Pentru asta-i sunt recunoscatoare. Ea ma numeste “ Death Princess”, Printesa Mortii, de cand stie de vis. Poate ca asta sunt, o printesa a mortii. Eu nu voi putea aduce fericire celor din jur, ci doar durere si moarte. Bunicul si bunica mea au trecut tot prin acel vis. Pe atunci eram foarte mica. Nu stiam inca de partea ingrozitoare a acestui vis. Bunicul si bunica au murit din cauza mea. Atunci mi-am dat seama de gravitatea acestui joc al mortii pe care-l jucam in fiecare noapte, in acel vis. Mi-am dorit sa ma opresc, dar nu puteam. Unii oameni mureau brutal, ucisi de propria familie si asta era numai alegerea mea. Cand se intampla o catastrofa naturala, veneau la mine cu sutele si mureau prin aceeasi metoda toti. Slujitorul care a venit cu acest fel de a muri era cel mai fericit. Uneori dadea din urechi de placere, iar eu cea din vis zambeam multumita. Eu cea din lumea reala consider acest lucru dezgustator si salbatic, dar ma trece mereu in fior de placere cand vad sange. Poate ca asa e natura mea, mereu doritoare de moarte.
N-am mai dormit de trei zile, dar morti au mai aparut la televizor, ceea ce inseamna ca nu sunt singura Death Princess. Daca nu vad moarte sau sange imi simt corpul vlaguit. De trei zile n-am mai avut parte de nimic din asta si abia mai calc. Ma despart de Bridget si intru in casa. Mama ma intampina. Tocmai s-a taiat la deget, pana la os. Emma normala s-ar ingrijora si ar ajuta-o pe mama, dar Emma din vis a pus stapanire pe mine. Imi scald privirea in rana deschisa a mamei, pana cand si-o bandajeaza. Asa nu mai pot. Trebuie sa revin in lumea mea a mortii pana nu ajung la extrema. Ma trantesc in patul din camera mea si inchid ochii.
Imediat in fata mea apare acelasi decor cunoscut si eu ma aflu pe acelasi tron, inconjurata de aceiasi Slujitori ai Mortii. Ochii mei, din caprui, devin rosii aprins. Imediat in camera apar oameni. Primii aparuti sunt.. parintii lui Bridget. Cum e posibil sa omor parintii celei mai bune prietene ale mele? Acesta a fost ultimul gand uman din eu normala. Imediat dupa aceea o sete salbatica de a vedea moarte a pus stapanire pe mine. Am ales cel mai sangeros mod de a-i omori si m-am bucurat de spectacol. Doar ei au fost clientii mei pe somnul acesta. Cum m-am trezit am sunat-o pe Bridget si i-am spus sa nu se enerveze pe parintii ei. Alegerea facuta de mine a fost ca Bridget sa-si omoare parintii. Stiu ca odata aleasa moartea, nimic nu mai poate fi schimbat, insa chiar nu vreau sa se intample ceva. Totusi a fost o incercare esuata. Sirenele de la masinile de politie si salvare s-au auzit pe strada si s-au oprit in fata casei lui Bridget. Ea si-a omorat parintii. Toate legile jocului s-au schimbat. Trebuia sa se intample maine. Oh,nu! Oare s-a intamplat asta din cauza setei mele de moarte? Oh, acel vis! Distruge umanitatea din mine! Desi gandeam asa, pe fata mi-a aparut un zambet de placere.


P.S.: Nu stiu exact ce se face la o ora de psihologie, deci scuzati-mi nestiinta.

Buna!
Se pare ca am ajuns prima pe aici...cea ce mi-se pare extrem de ciudat.
Sa nu m-ai lungim vorba si sa trecem la treaba.
Din cate am citit, pare o poveste destul de interesanta. Nu prea sunt obsedata de chestiile horror, dar povestea asta cam mere citita.
Greseli de exprimare sau de tastare nu prea am vazut sa fiu sincera. Ai pauza dupa virgula si punct....si totul din cate vad e destul de ok...
Pana acuma e bine....si sa sti ca mi-ai captat atentia cu ajutorul titlului. Foarte fain.
Pai eu asta am avut sa-ti spun. Iti urez bafta in continuare la scris si daca poti, sa ma anunti cand pui continuarea....ok?

Ciao

Akane Hime: mersi mult ca ai citit si ai lasat comentariu... chiar apreciez


II. Sarutul Mortii


Zilele au trecut si incidentul cu Bridget a fost uitat de mine. Visul a continuat sa apara in fiecare noapte, iar eu am continuat sa impartasesc Sarutarile Mortii. Acum cand stau si ma gandesc , cred ca eu dau intr-adevar Saruturile Mortii. Primul si de fapt singurul baiat pe care l-am sarutat a facut infarct si a murit. De atunci nu m-am mai apropiat de un baiat pentru a nu se repeta povestea. N-am fost pe atunci invinovatita de nimic, dar acum 3 ani, cand aveam numai 14 ani, nici nu as fi crezut ca pot face asa ceva. Eram proasta. Credeam ca dragostea poate invinge orice, dar nu. Ea nu poate invinge moartea si Saruturile Mortii.
Un tanar brunet cu suvite albastre a aparut in clasa noastra. E un student strain, transferat aici. Il cheama Shane. Nu stiu de ce, dar am impresia ca-l cunosc de o viata desi nu l-am mai vazut niciodata. Ma simt intr-un fel ciudat atrasa de el, de parca e o persoana ca mine. Cand am disecat broaste la biologie si el se uita tot cu atata pofta ca si mine cum lama taie pielea lucioasa a broastei si ajunge pana la maruntaie. Emma, printesa mortii pune din ce in ce mai mult stapanire pe mine, pe Emma normala, de parca ar vrea sa ma inghita si sa inlocuiasca partea umana din mine. Il sorbeam din priviri de Shane, cand el isi intoarce privirile spre mine. Ochii lui verzi aveau tonuri de rosu sangerii, ca atunci cand eu vroiam cu disperare sa vad moarte. Isi muta privirea de la mine la rana mea de la genunchi. Am cazut pe scari inainte de ora asta, iar sangele inca nu s-a intarit. Privea rana insistent, de parca cu privirea ar putea sa o deschida si sa-si desfate setea. Dupa cateva secunde, se prabuseste. Probabil ca si el s-a luptat cu somnul. Cer voie profesoarei sa merg cu el la infirmerie. Abia ducandu-l dupa mine ajungem la infirmerie. Il asez in unul dintre paturi si il las sa doarma. Se trezeste intr-un sfarsit tipand.
- Nu, nu trebuie sa moara. Mai e timp sa-l anunt.
Era intr- o isterie. Cred ca in fata lui a ajuns cineva foarte important daca face in asa hal.
- Ba nu, nu mai e. Va muri in mai putin de cateva minute. Dorinta ta de moarte va face asta. Ar fi trebuit sa accepti visul si suferinta pe care o aduce.
- Tu de unde stii?
Avea in glas un ton speriat si uimit. Nu m-a mai vazut pana acum si eu ii spun astfel de chestii. Dar vorbea partea umana, care avea regrete pentru moartea parintilor lui Bridget. Daca mi-as fi acceptat soarta poate as fi reusit sa salvez trei vieti, si pe a lui Bridget.
- Pentru ca sunt la fel ca tine. Sunt o Printesa a Mortii.
- Deci am gasit in sfarsit pe cineva ca mine! Imi pare rau, dar trebuie sa mori!
Dupa vorbele pe care le rosteste se napusteste asupra mea si ma tranteste pe jos. Incearca sa ma sugrume. De ce nu pune stapanire pe mine acum, eu ca printesa a mortii ca sa pot riposta? Pai pot si singura sa ma apar de un derbedeu. Ridic un picior si il lovesc in zona sensibila. Imi da drumul si se indeparteaza de mine gemand.
- Ce naiba crezi ca faci? Il intreb eu tipand la el.
- Noi, Printii Mortii, suntem mereu in competitie pentru titlul de Rege sau Regina a Mortii. Din cauza asta trebuie sa mori.
- Eu iti dau titlul fara nici un pic de regret. Chiar nu vreau sa am acest titlu.
- Da, sigur! Vrei sa spui ca nu a aparut Regele de acum si in visele tale?
- Nu. Si chiar nu trebuie sa fii asa de agresiv cu mine! Suntem la fel! Cu cine mai imparti tu suferintele acestea?
Nu mi-a mai raspuns. Shane cel plapand parea un mic ingeras, iar acum ca e normal e un nesuferit si nesimtit. Nu pot sa cred ca se comporta asa cu mine. Suntem la fel, ar trebui sa ne sprijinim si sa ne impartasim suferinta, dar el nu, trebuie sa ma omoare. Nu stiu de ce nu mi se pare nimic special ca vrea sa ma omoare, iar toata vorbaria cu Regele Mortii m-a pus pe ganduri. Deci noi, toti Printii si Printesele Mortii suntem in competitie. Shane a plecat din infirmerie de mult si m-a lasat singura. Vai, ce gentleman!
Ies din infirmerie si ma indrept spre clasa. Biologia a fost ultima ora. Merg furioasa acasa. Desi toti au luat-o inainte simt pe cineva urmarindu-ma. Cand ma intorc, supriza! Nu e nimeni. Sunt sigura ca nu e doar imaginatia mea, caci altfel nu se intampla tot ce s-a intamplat pana acum. Acasa nu e nimeni. Azi si mama si tata sunt la munca. Imi fac temele si merg sa fac o baie cu muulta spuma si lumanari parfumate. Poate o sa uit ca un ciudat cu parul pe jumatate albastru a vrut sa ma omoare. De fapt, parul lui e o reusita. Sunt sigura ca si parul are legatura cu titlul pe care il purtam. Eu il am alb, el jumatate albastru. Acum, cum l-or avea ceilalti? Termin baia si numai cu un prosop pe mine ies pe balcon. Luna lumineaza totul in jur si stele sclipesc jucause pe cer. Deodata in fata mea apare Shane , urmat de un baiat si o fata. Baiatul are parul cenusiu, iar fata mov. Deci si ei sunt ca mine. Inainte sa apuc sa fac un gest, baiatul care e cu Shane ma saruta. Incerc sa ma zbat sa scap, dar nu reusesc nimic. Imi musca buza si gusta putin din sangele meu. Eu normala ma simt scarbita, dar din nou sunt stapanita de printesa mortii din mine si fac acelasi lucru ca si el. Pe urma sunt pasata fetei si intr-un sfarsit ajung si in bratele lui Shane. Am primit in acest timp si am dat, trei Saruturi ale Mortii. Ce naiba se intampla aici? Nici unul nu e pe moarte sau mort, si nici eu n-am nimic, dar am putut simti cum moartea se strecoara prin trupul meu de la fiecare sarut si cum si eu pasez la randul meu o parte din moartea mea. Ce inseamna toate acestea?

Pai in primul rand vreau sa te felicit pentru aceste doua capitole minunate si pentru acest fic superb.
Nu ma atrage genul horror prea mult, dar dupa ce am citit ficul tau cred ca am sa incerc mai multe ficuri sau povesti din acest gen.
Ficul in sine mi se pare grozav
actiunea nu este grabita, dialogul nu este prea mult si nici sec. Descrierea mi se pare destul de buna avand in vedere ca nu am mai citit niciodata povesti de acest gen, insa cred ca ai fi putut accentua mai mult sentimentele Emmei in momentul cand i-a omorat pe parintii celei mai bune prietene ale sale.
Ideea mi se pare originala
Greseli de tastare si scriere nu prea am observat.
Succes si plz nextul repede
PS. Anunta-ma cand il pui sunt foarte curioasa cine va ajunge REGELE/REGINA Mortii

Buna...
Mersi ca m-ai anuntat. Destul de interesant pana acum. Se pare ca Emma are competitie.
Sa fiu sincera chiar m-ai facut curioasa la ultima faza cu Saruturiile Mortii.
Oare ce se v-a intampla? Asta numai tu vei stii....
Greseli am vazut doar una....cred. Era la inceput parca. Ai lasat, cred, din greseala spatiu inainte de virgula. Nu-i nimic. Doar sa verifici inainte de a posta capitolul sa nu fie vreo greseala.
Cam atat am de spus, deocamdata.
Iti urez bafta in continuare si sa ma anunti cand pui continuarea. Ok?

Ciao

Mersi ca ati comentat si vreau sa le multumesc si celor care au citit fara sa lase comentarii. Am venit cu un nou capitol, va era dor, nu? Stiu ca nu:)) Eh, eu sper sa va placa. O sa fie cam dramatic si o sa intample ceva rau pentru Emma. Eh, deja am spus prea mult. Lectura placuta!

III. Pactul

Normala eu se simte scarbita si dezgustata, dar eu din vis cersesc inca putin din sangele celor din jurul meu.
- Ce credeti ca faceti cu mine?! Nu cred ca m-am invoit sa fiu jucaria voastra!
Urlam la ei, furioasa de ceea ce s-a intamplat. Au profitat de mine. Saruturile Mortii eu aleg cui le dau, nu mi le pot fura in halul acesta. Totusi, mi-a placut fiecare in parte. Sarutul tanarului cu parul cenusiu a fost delicat si totusi brutal, o combinatie intre bun si rau, intre vina si nevinovatie. Cel al fetei delicat si simplu, iar a lui Shane, de parca as fi sarutat un porc. Cel mai rau eram scarbita din cauza lui. Cei drept sarutul lui mi-a placut cel mai mult, era salbatic si parca vroia sa soarba viata din mine.
- Te revolti? De ce nu ripostezi?intreaba Shane razand.
Fierbeam de manie. Porcul asta isi bate joc de mine si a mai adus si pe altcineva.
- Imi pare rau ca trebuie sa-ti facem astfel de inconveniente, dar avem nevoie de tine. Saruturile Mortii de mai devreme au fost ca sa incheiem un pact. Tu esti una din putinele Printese ale Mortii care nu trebuie sa treaca prin probele alese de Rege. Noi avem nevoie de tine ca sa reusim sa le trecem cu brio. Eu sunt Mark, iar ea e Carla. Din cate imi dau seama ai facut cunostinta deja cu Shane.
- Si cine a zis ca sunt de acord sa va ajut? Nu vreau! Si chiar daca sunt Printesa a Mortii, acelea sunt saruturile mele si nu le puteti fura cand aveti voi chef! Sunt si un om, nu numai o persoana doritoare de moarte.
Cand am terminat sa-i cert mi-am simtit intreaga fiinta fierband, de parca stateam pe carbuni. Cad din picioare, rapusa de durere. Imi simteam corpul patruns de mii de ace. Mark se apropie de mine si incearca sa ma ajuta. Imi explica ca odata pactul facut nu pot refuza, sau voi suporta astfel de dureri de fiecare data. Nu e corect! Nu m-am invoit la asa ceva si totusi iata-ma in astfel de situatii imposibile, din care nu pot iesi nici daca vreau.
- Si ce trebuie sa fac?
- Trebuie doar sa ne daruiesti cate un sarut cateodata. Avem nevoie si de puterea ta pentru a reusi.
- Daca e doar atat, bine. Dar daca ma vad nevoita sa fac si altceva ma voi supara rau de tot. In ce constau probele?
- Trebuie sa facem treaba Slujitorilor Mortii. Sa omoram, dar sa nu fim ucisi.
- Bafta. Acum daca nu va suparati, vreau sa ma imbrac si sa dorm. Noapte buna!
- Noapte buna, Emma!saluta Carla.
- Noapte buna, frumoasa domnisoara!spune si Mark.
Din partea lui Shane primesc un zambet ironic. Ah, ce as vrea sa-l omor pe baiatul ala! Mi-as fi dorit sa nu ma fi lasat sarutata de el. Mark este atat de dragut, prin felul de a se comporta si de a vorbi. Despre Carla nu ma pot pronunta. Nu o cunosc indeajuns de mult si in afara de salutul de la plecare, n-am mai auzit nici un cuvant de la ea. Ma schimb in pijamale, imi usuc parul si ma culc.
La mijlocul decapitarii unui om, ma trezesc tipetele mamei. Cobor repede jos si o vad incercand sa scape din mainile lui Shane. Nu e corect. De ce mama si de ce din prima seara? Mama opune rezistenta curajoasa si reuseste sa-l injunghie pe Shane in umar. In acel moment si eu simt aceeasi durere in umar. Deci nu e numai sa-i ajut, dar si sunt legata de acesti trei tipi. Daca ei mor, mor si eu! Chiar nu e corect! Incerc sa o opresc pe mama, dar ea il mai ranesteinca odata pe Shane, langa coasta. Din nou aceeasi durere ma rapune. El face fata cu bine acelor dureri, dar eu nu. Trebuie sa-l sarut, sau ni se duce viata, tuturor patru. Simt o rana in genunchi, dar asta nu e de la Shane, ci de la unul din ceilalti participanti la pact. Fac cativa pasi si ma prabusesc intre mama si Shane. Ea tipa inspaimantata cand ma vede chinuindu-ma un dureri. Shane se apleaca deasupra mea si il sarut. Deodata durerea de la el dispare, ramanand doar cea din genunchi. El se repede asupra mamei. Vreau sa-l opresc, dar mama e deja la pamant intr-o balta de sange. Tip si de durere si de tristete. L-am ales pe Shane in locul mamei care m-a crescut si care m-a salvat din strada. Ce fel de om sunt? La aceasta intrebare raspunde cealalta parte a mea. Imi delectez ochii privind-o pe mama acolo, pe gresia rece din bucatarie, fara viata. Eu nu mai sunt om. Mi-am pierdut umanitatea cand am devenit Printesa a Mortii. Sun la salvare si il sun si pe tata. Povestea oficiala: mama s-a sinucis. Eu stiu totusi ca nu e adevarat si ca ea a fost ucisa. Da, a fost ucisa si a fost ucisa de mine. Ar fi trebuit sa-l las pe Shane sa moara si sa mor si eu, dar ea sa traiasca. Ce fire egoista am! Oare cum voi putea sa-l privesc pe tata in ochi? Cum voi putea sa merg dimineata la scoala si sa ma consider parte din societate?
N-am mai putut sa adorm. M-am framantat in remuscari. Dimineata la poarta ma asteptau cei trei participanti la pact. Carla era cea care se ranise la genunchi. M-am lasat sarutata si am pornit spre scoala. De acum vreau sa fiu doar unealta lor. Sa nu imi pese daca isi dau duhul in fata mea. Daca vor sa fie din nou bine, ei sa vina la mine ca eu nu sunt obligata sa-i ajut cu nimic. Asa gandeam, dar inima mea batea incredibil de tare, de fiecare data cand unul din baieti, Mark sau Shane, se apropiau de mine si incercau sa ma sarute. Nu, e imposibil sa simt ceva pentru vreunul din ei. Mi-am promis ca nu voi mai iubi de la acel incident. Dar aceasta dragoste poate trece peste moarte si peste Saruturile Mortii, caci suntem toti la fel, deci de ce sa nu ii acord inimii o sansa? Nu, Emma! Ei sunt cauza mortii mamei tale. Acest pact cu ei ti-a adus numai rele. Pactul acesta e un Pact al Mortii, care aduce numai moarte pe unde merg cei care l-au pecetluit cu Saruturile Mortii.

Bun. Am ajuns si eu sa fiu prima. Doamne ajuta!
Deci, cum ai spus si tu, a fost destul de trista faza cu mama ei si cu Shane. Ma bucur insa ca ai putut sa spui si cum ii cheama si pe ceilalti Printi si Printesa Mortii. Ceea ce nu prea mi-a placut a fost ca MI-AI Furat Numele! Daca nu stii la ce ma refer, atunci sa citesti fic-ul meu Pure Heart si asa vei intelege.

Si sa sti ca nu m-a supar ca il folosesti. Sa fie intre noi, Mark al meu are o fire mult mai diferita de ce-a al lui Mark din povestea ta. Al tau e dragut si sincer, al meu e putin rautacios, fermecator si putin badaran. Asa s-ai dau un still mai de bad boy. Ma intelegi tu. Asta daca imi citesti povestea. Alegerea ta.

Greseli nu prea am vazut sa fiu sincera. Naratiunea a fost bunicica, se putea mai bine.
Dialogul n-a fost sec, ceea ce e foarte bine. Iar la descriere, parerea mea e sa ai mare grija. Nu prea ai descris multe. Incearca sa descrii atmosfera in care se petrece actiunea, sa descri sentimetele ei in toata afacerea asta, etc.

Pe scurt, a fost super ok. Mai ai pe aici si pe acolo de lucrat si o sa fie minunat.
Asta a fost parerea mea. Iti urez bafta in continuare si sa ma anunti cand pui continuarea, ok?

Ciao!

Ca de obicei un capitol minunat. Il ador pe Shane e asa dragut.
Capitolul a fost destul de bun, un pic cam scurt, dar merge. Gerseli nu am vazut, naratiunea e ok. Ar fi trebuit sa accentuezi mai mult sentimentele Emmei atunci cand scumpul de Shane a omort-o pe mama sa, sau in momentele de la sfarsitul capitolului, cand ea era rupta de realitate ca sa spunem asa.
Sper ca printesei mele dragi sa-i treaca tristetea mai repede.Chiar imi place de ea in varianta bad
Oricum ideea e foarte interesanta si se vede ca evoluezi pas cu pas.
Succes spor la scris si nu uita s-a ma anunti.

Buna ^^ Am vrut sa las comm inca de la cap 2, dar mi-a fost lene. Nu-i nimic, o fac acum.
Pai, in primul rand, povestea nu mi se pare tocmai morbida. Daca treci peste chestia cu moartea e chiar draguta. Adica, am citit si chestii mai socante la viata mea. Faza de la inceput cand povestea visul acela a fost putin mai aducatoare de fiori pe sira spinarii, dar in rest povestea nu as spune ca e horror.
Dar hai sa revenim. In primul rand pot spune ca ideea in sine mi se pare destul de originala, cel putin eu nu am mai citit asa ceva pana acum. Chiar pot spune ca m-a facut sa fiu curioasa inca de la inceput. Asta poate si pentru ca ai cam intrat oarecum in actiune.
Ai putea descrie mai mult sentimentele ei. Adica la partea cand a ales ca prietena ei cea mai buna sa-si omoare parintii si cand si-a vazut mama ucisa parca nu a simtit mare lucru, iar eu tind sa cred ca ar fi trebuit. Adica, totusi... In anumite momente trebuie accentuate mai mult.
Si parca actiunea a decurs cam repede in anumite parti. Nu foarte mult, dar ai putea totusi sa o incetinesti putin.
Dialogul mi se pare destul de ok, adica nu e sec sau ceva si nu mi s-a parut a fi nici in exces.
Pai, cam atat. Astept continuarea si spor la scris ^^

Bine, povestea nu a fost gandita sa fie horror, are doar moartea asta si in afara de cateva secvente, nu o sa fie socant sau altfel... Pur si simplu ciudata Multumesc tuturor celor ce au comentat si au citit. Si acum noul capitol:

IV. Slujitorii Mortii

Ma simt singura. La scoala nu prea mai socializez cu oamenii. Mi-e teama sa nu se repete povestea cu Bridget. Carla, Mark si pana si Shane ma ignora. Vin la mine doar dupa o lupta mult prea grea, sa le ofer Saruturile Mortii. Uneori ma trezesc in noapte tipand de durere din cauza lor si il mai scol si pe tata ingrijorat. El sufera cel mai mult. Pierderea mamei a fost o lovitura grea pentru el, iar acum ca ma vede si pe mine pierzandu-mi mintile si tipand de durere, nu ii imbunatatesc situatia cu nimic. Sper doar ca nu se va ajunge si cu el unde s-a ajuns cu mama. Inmormantarea ei a fost acum cateva zile, iar tata crede ca am cosmaruri. Il las sa ma linisteasca, desi nu imi face mai bine. Mandria lui de parinte ar fi strivita daca nu l-as accepta. El va fi mereu aproape de mine, cand am nevoie de sprijin. Nu, nu mereu. Am invatat ca „mereu” e doar un cuvant, caci nu voi stii niciodata cand il voi pierde si pe tata. Incerc sa ma bucur cat pot de el, atat cat il mai am. Ii daruiesc zambete false si il fac sa cred ca sunt bine, dar de fapt nu sunt. Umanitatea din mine dispare. Il tratez pe tata ca pe un obiect, pe care-l posed si cu care ma pot juca cand vreau. Nu eram asa la inceput. Pe vremuri il iubeam. Poate ca o mai fac si acum, adanc in sufletul meu, dar adanc in sufletul meu e un loc uitat de mult, inchis cu zeci de lacate care nu-mi permit sa ajung la dragostea ce i-o port. Sunt un nimeni. Daca nu pot avea sentimente, la ce bun sa mai traiesti? Practic esti ca o statuie. Singurele sentimente pe care le mai am sunt de placere atunci cand devin Printesa Mortii in vis, iar aceste sentimente dovedesc si mai mult ca nu mai sunt om de mult.
Probabil ca singurii care ma accepta si ca Emma buna si ca Emma rea si care nu ma vor parasi niciodata sunt Slujitorii Mortii. Ei au fost, sunt si mereu vor fi langa mine, sa ucida pentru placerea mea. Acum, dupa atatia ani de cand imi sunt aproape, m-am atasat de fiecare in parte. Nimeni nu cred ca ma cunoaste mai bine decat o fac ei. Lor le-am aratat fiecare particica a personalitatii mele, iar dupa un timp au invatat sa-mi citeasca dorintele in ochi. Ei stiu cel mai bine fiecare coarda a glasului mei si stiu ce se intampla cu mine dintr-un singur cuvintel. Ei stiu totul despre mine, iar eu nimic despre ei. Nu le stiu glasurile, personalitatile, placerile si nici macar numele. Si totusi, in ciuda acestui fapt mi-au fost alaturi: si cand aveam oameni de omorat cu sutele, pana in dimineata si cand erau doar doi si pe urma ii lasam balta. Totusi, e posibil sa controlez acel vis. Eu aleg felul mortii in functie de starea mea de spirit si tot eu am ales sa o imbratisez pe Mary pe atunci, deci eu sunt Printesa Mortii si tot eu sunt si printesa visului meu.
Toate aceste ganduri se adunau in ora mea de mate. Chiar nu aveam chef azi de scoala. Mi-as fi dorit sa fi stat acasa si sa fi lenevit.
- Domnisoara Wide! Vin-o te rog si rezolva ecuatia de la tabla, daca crezi ca esti atat de buna la matematica incat sa-ti permiti sa pierzi vremea visand la cai verzi pe pereti.
Oh, nu! Mate nu e tocmai punctul meu forte, iar toata ora asta, in timp ce profesorul vorbea, eu eram absorbita de gandurile mele. S-a dus pe apa sambetei media mea de trecere la mate, daca o dau in bara acum. Poate ar fi bine sa-mi cer scuze si sa indrug o scuza ridicola. Asa scap de vreo nota proasta. Inainte sa scot o vorba clopotelul suna. Multumesc! Soarta e de partea mea. La iesire imi cer scuze profesorului si pornesc spre casa. Shane, Carla si Mark au renuntat la obiceiul de a ma lua de acasa si a ma duce, acum doua zile. Shane a avut o cearta cu Mark din cauza ca au mers amandoi la aceeasi persoana sa o ucida. Zici ca s-a ajuns la un capat de tara. Eu si Carla am incercat sa-i calmam, dar zadarnic. Shane e prea imgamfat sa spuna ca a gresit sau sa ierte. El e singura vina a singuratatii mele. Mark si Carla s-au grupat, ei mergand la o alta scoala, iar pe Shane nu l-am mai zarit de cateva zile, nici macar la ore. Macar de si-ar fi dat duhul pe undeva, sa scape Terra de un mare idiot. Dar nu e posibil. Daca ar fi murit, as fi patit si eu acelasi lucru, sau as fi simtit dureri mult mai mari decat cele obisnuite. Pana la urma de ce imi pasa mie asa de mult de tipul asta? E un nimeni pentru mine, deci de ce ma framant eu atat pentru el? Mai bine il las incolo si ma gandesc cum voi reusi sa termin cu brio lupta cu matematica semestrul acesta.
Imi arunc ghiozdanul si uniforma la intamplare in camera. Ma schimb in ceva lejer si ma trantesc in pat. Pentru prima data imi doresc sa vina noaptea mai repede, sa ma intalnesc cu Slujitorii Mortii. Poate in curand le voi putea rosti numele adevarat, sa nu mai fie generalizati. Pana la urma doar patru slujitori sunt ai mei, nu-i asa? Fara pic de chef imi fac temele si pregatesc cina. Tata va sosi tarziu de la munca si ii las masa pregatita, in caz ca ii va fi foame.
In sfarsit noaptea dupa care am tanjit toata ziua a venit! Regatul meu e la o inchidere de ploape distanta! Imediat ce inchid ochii ma aflu din nou pe tronul meu sangeriu si in rochia mea visinie, inconjurata de dragii mei slujitori pe care imi permit sa-i numesc prietenii mei. N-am apucat sa zic nici o vorba caci oameni asteptau deja in fata tronului. Pai cand le voi darui Sarutul Mortii, atunci le voi afla si numele. Prima persoana a carei alegere mi-a placut a fost fata cea blonda. S-a apropiat de mine, i-am dat jos fasia de matase, dar in loc sa-i dau sarutul, am intrebat-o ceea ce ma interesa.
- Cum te numesti?
Ea a ramas impietrita in fata mea. Rutina a fost mereu aceeasi de cand am acest vis si acum a picat ca din senin aceasta intrebare. Un glas subtire, delicat, in care se putea citi o mare indrazneala si o fire rebela a raspuns. „Ivy”. Dintr-un singur cuvant pe care l-a scos mi-am dat seama de firea si personalitatea ei. Uimitor. Ei sunt puri. Ei nu se pot ascunde dupa cuvinte, asa cum fac oamenii. Sunt norocoasa ca ei sunt ai mei. Urmatorul slujitor a fost baiatul saten. Din felul in care s-a prezentat in fata mea si din felul in care si-a prountat numele, Nate, este un baiat rautacios caruia ii place sa te tachineze si un pierde-vara, insa e prietenul meu si asta e tot ce conteaza. Urmatoarea a fost micuta bruneta, Nicole. Timida, simpatica, gata sa faca orice pentru cei care sunt aproape de ea. Ultimul a fost roscatul si superbul Chris. Te impresioneaza prin statura sa, felul de a vorbi, desi eu am auzit doar un cuvant. Curajos prin felul de a sta, delicat prin firea lui si dragut prin felul de a fi. Am ramas cu privirile atintite asupra lui si dupa ce s-a indepartat de mine. M-a fascinat.
- Dragii mei, Ivy, Nicole, Nate si Chris. Simt nevoia sa va multumesc ca mi-ati fost alaturi in tot acest timp. Am inceput sa ma simt vinovata ca nu v-am cunoscut pana acum si ca nici nu va stiam numele. Ma bucur ca am aflat macar atat de putin despre voi in seara asta si promit ca intentia mea de a ne impietreni nu se va opri acum. De acum inainte renuntam la fasiile de matase. Va veti putea spune parerea liber, daca ridicati mana si daca veti primi acordul de a vorbi. Va multume..
Am lasat propozitia neterminata, dar dimineata nu asteapta dupa mine. Ceasul taraia in capul meu, sa ma convinga sa ma dau jos din pat. Il opresc usor cu mana stanga si in timp ce ma ridic din pat, buzele mele scapa un soptit de-abia auzit. Chris...

Am ajuns. Mersi de anunt ^^
Pot spune ca acest capitol mi-a placut, desi imi cam pare rau de personajul nostru principal. NU mi se pare ca trece prin experiente tocmai placut. Ma bucur totusi ca pare sa se obisnuiasca.
Dialog ai avut putin, deci de el nu pot sa ma leg.
Descrierea mi-a placut, as spune ca poate mai mergea cand a spus despre inmormantarea mamei ei, dar ai spus ca nu prea mai are sentimente pentru parintii ei, deci cred ca e ok.
La capitolul greseli, de tastare nu am vazut, dar ai pus in cateva locuri virgula si nu era prea mare nevoie de ele acolo. Nu le mai gasesc acum. Oricum, in mare e bine.
Nu s-au intamplat foarte multe in acest capitol, ceea ce intr-un fel e bine, zic eu. Nu e cazul sa grabesti actiune, ca altfel s-ar sfarsi prea repede ficul asta.
Concluzia: pai, imi place pana acum si te descurci. Mult succes in continuare ^^

Pentru inceput tin sa te felicit pentru inca un capitol minunat....... cam scurt recunosc, dar merge de data asta te iert.
Actiunea nu mi se pare grabita, dialog nu prea ai avut asa ca nu ma leg de el....
Hmm! Shane si Mark certati? asta a fost tare insa nu m-a surprin motivul..... puteau sa imparta persoana aia, sau cel putin ii puteau ucide o ruda ca sa nu se certe. Imi place de servitorul Emmei bad, din descrierea ta mi-am facut o impresie placuta despre el ... mi se pare frumos nu stiu de ce poate fiindca modul tau de a descrie s-a imbunatatit.
Imi pare rau de Emma e asa de trista saracuta, mai ales de cand i-a murit mama.
Unde-i Shane cand ai nevoie de el?
Shane daca ma auzi miscate si inveseleste-o pe Emma, ai inteles?
In fine spor la scris!
Multa inspiratie in continuare!!
Nu uita sa ma anunti!!!
Si nextul repede!!!!
Te-am pupat si te salut!!!!!
*

Salutix! Am revenit cu un nou capitol, mai drăguţ spun eu.... Oricum, eu sper să vă placă!


V. O noua companie

Ziua de scoala a fost foarte plictisitoare. Nu am putut fi atenta la nici unul dintre profesori si nici n-am retinut ceva de la vreo ora. Toata agitatia din ultimul timp ma schimba radical. Obisnuiam sa fiu una din cele mai bune eleve ale liceului si acum... ei bine sunt printre codasi, chinuindu-ma sa nu raman corigenta. Singurul lucru interesant pe care l-am aflat azi a fost ca vom avea patru colegi noi. Scoala freamata de tineri noi transferati la liceul nostru. Lumea a inceput sa ma evite, iar profesorii au renuntat la mine. Sunt urata de toata lumea din scoala. Ce noroc pe mine! Macar asa nimeni nu va trebui sa-mi afle secretul si sa treaca prin ceea ce a trecut si Bridget. Asa totul va fi foarte bine pentru cei din jurul meu pe care vreau sa-i protejez. Chiar daca eu sunt nefericita in viata reala, voi trai totusi in visele mele. Asa e cel mai bine pentru toti. Ce tot spun eu aici?! Nu e bine deloc pentru mine. Sunt singura in lumea asta primejdioasa numita liceu. Nu am pe nimeni alaturi nici in afara ei. Singura persoana care mi se mai pare cunoscuta in apele acestea tulburi este reflexia mea in oglinda. Ce soarta ingrozitoare mi-e dat sa am! Sa traiesc sora cu moartea, sa omor fara sa am resentimente, pratic, sa nu mai fiu om. Urasc partea asta a mea, dar nu ma pot impotrivi destinului. Sunt ceea ce sunt si desi ma dezgusta, nu-i nici o sansa sa ma schimb, sau se va repeta ceea ce a fost odata. Strabatuta de aceste ganduri ma indrept spre casa. Tata se ineaca in munca, sa uite de tot si ma lasa singura, in pustiul casei noastre mari. Shane si Mark inca nu s-au impacat. Trantesc usa dupa mine, cand ajung acasa. Oricum nu mai e nimeni sa ma certe. Dupa teme ma schimb in pijamale si ma uit in continuu la filme horror. Nici unul nu ma sperie, nici macar nu tresar. Nu-mi par realiste. Pana la urma, nimic nu se compara cu horrorul vietii mele. Ma trantesc in pat si adorm. Un somn linistit, netulburat de vise. Cum de s-a intamplat asa ceva, nu stiu. E o minune care se intampla foarte, foarte rar.
Dimineata ma scol fara chef de scoala, cum se intampla destul de des in ultimul timp. Daca tot sunt Printesa Mortii, de ce trebuie sa merg la scoala? E un lucru pe care numai il inteleg. Abia tarandu-mi picioarele ajung in clasa, inainte sa se sune. La fix! In clasa intra doamna diriginta, urmata de patru tineri, care arata exact ca... Slujitorii Mortii! Ei sunt noii mei colegi! Dar, cum e posibil asa ceva? Credeam ca ei sunt doar in visul meu. Oh, vai! Cred ca lucrurile se incurca si mai rau decat sunt in momentul de fata. Incerc sa ma ascund, macar sa nu ma zaresca din prima, dar prea tarziu. Deja am fost delegata sa le prezint scoala. Ies pe hol, urmata de cei patru.
- Ce cautati aici?ii intreb eu balbaindu-ma, inecata de emotia surprizei.
- Pai, erai singura asa ca am cerut invoire de la Regele Mortii sa ne permita sa venim la scoala unde inveti si tu,imi raspunde Nicole.
- Si nu fii asa surprinsa. Si noi suntem oameni, doar ca ne-am nascut mai putin norocosi decat tine, adica am ajuns slujitori, imi reteaza vorbele Nate.
Cred ca el nu e prea fericit de tentativa mea de imprietenire. Pare nervos, insa inainte sa deschid gura, fetele se napustec in bratele mele. E prima imbratisare pe care am primit-o de cand mama a murit. Ce bine e sa fi iubit de cei pe care ii iubesti si tu. Dar desi ma bucur de primirea calduroasa a fetelor, mi-as fi dorit sa fie si altcineva printre ele. Acel cineva sa fie Chris, dar el statea deoparte, privind scena. Tristetea incepea sa ma cuprinda, dar nu-mi permit sa stric atmosfera plina de veselie si voie buna.
- Haide, Nate! Nu mai fi asa scortos! Chiar ma bucur sa te vad. De fapt ma bucur sa va vad pe fiecare in parte. Sper sa ne intelegem bine si sa fim prieteni buni, noi cinci.
Inima de gheata a lui Nate incepea sa se topeasca. Intr-un sfarsit se lasa si-mi zambeste prietenos. Chiar ma si imbratiseaza. Pana si Chris, la inceput distant, ma saluta. Ce bine e sa ai prieteni, care sa te inteleaga. Incep sa tin din ce in ce mai mult la oamenii care pana acum incuiata de mine ii considera slujitori. Acum, cu o largire a orizontului, ei sunt cei mai sfinti si buni prieteni pe care ii pot avea. La scoala, chiar din prima zi, suntem nedespartiti. Dupa ore, ii conving sa vina pe la mine. Azi e ziua in care tata are liber. Asa imi va cunoaste si prietenii. Ce bine ar fi! Mergem veseli pe drum. E prima data cand ma simt cu adevarat bine, fara sa-mi mai pese de nimeni. Dar fericirea nu e faurita pentru mine, si in fata noastra apar dintr-o data, parca rasariti din pamant, participantii la pactul acela dement.
- Mai, mai, mai! Uite ca singurica si trista Emma si-a gasit o noua comanie! Ei ce vor pati? Se vor arunca de pe cladire, vor lua droguri si vor muri de supradoza, isi vor ucide intreaga familie si intreg cartierul?intreaba ironic Shane.
Eu aproape plageam. Nu a mai venit la mine de cateva zile si n-am mai vorbit cu el de cateva saptamani si acum apare sa ma tachineze. Daca Ivy, Nicole, Nate si Chris vor refuza sa-mi mai fie prieteni dupa acest discurs rautacios al tipului cu par albastru? Nu, ar fi imposibil. Ei nu vor renunta la mine, sunt sigura pe prietenia lor. Oh, Shane, cat de mult te detest cand faci astfel de lucruri. Tu vrei ca eu sa pic in cea mai adanca disperare, sa am nevoie de tine si de ceilalti, sa ma folositi dupa bunul plac. Printr-o miscare foarte rapida, Shane se apropie de mine si incearca sa ma sarute. Raman blocata in fata lui. Inima imi bate tare, aproape spargandu-mi pieptul, desi intreaga mea fiinta vrea sa-l indeparteze. Eram pregatita pentru sarutul pe care aveam sa-l primesc. Sunt obisnuita sa fiu folosita de ei, dar iata ca nu s-a intamplat ce am asteptat. In fata mea, Nate si Chris ma aparau. L-au indepartat pe Shane de mine. Cat le multumesc! Le sunt adanc recunoscatoare pentru asta, desi inima continua sa bata in acelasi ritm nebunesc. Shane, Mark si Carla se indeparteaza momentan. Vor veni ei mai tarziu, sa ceara un sarut si portia de viata pe care le-o aduce. Momentan sa ma concetrez pe cei care m-au salvat si pe cele care au privt toata scena cu sufletul la gura. Le sar de gat baietilor, multumindu-le cu lacrimi in ochi. Ei se uita la mine umiti. Da, am trecut prin atat de multe lucruri grele din cauza lor, iar faptul ca am scapat de o runda de pierdere a increderii, ma bucura nespus de mult. Ivy si Nicole merg spre casa lor. Spun ca nu vor sa deranjeze acum si ca trebuie sa ma odihnesc. Chris si Nate ma conduc spre casa, pentru a se asigura ca sunt bine. Uite asa baieti mai zic si eu! Niste adevarati gentlemani, carora le pasa de tine, si nu doar de puterile tale. Ma lasa in grija tatei si se indeparteaza. Cat mi-as fi dorit sa mai fi ramas cu mine! Ce putere are tata in fata gastii de 3 neghiobi? Nici una, pe cand Nate sau Chris m-ar putea ajuta. Nu! Nu trebuie sa profit de ei. Imi sunt prieteni si imi este de ajuns. In sfarsit, de la incidentul cu Bridget, am o noua companie, noi prieteni, care ma ajuta sa vad la orizont o lume mai buna, colorata in culori vii, pastel si nu in negru si cenusiu, asa cum e momentan. Insa trebuie sa astept si viata va merge mai departe.

Hey!
Am aparut si eu, chiar daca nu m-ai anuntat, dar eu tot te iert.
Deci, capitolul acesta a fost destul de interesant. Am intalnit o scena de genu' asta si-n viata mea si crede-ma ca ii naspa. Ma bucur sa aud ca cei patru s-au intalnit cu Emma. Cel putin acum nu mai e singura. Iar la faza aia, Shane a fost foarte nesimtit. Chiar a fost necesar sa zica asa ceva? Oricum, a fost frumos din partea celor doi sa o protejeze de el. Acum cei trei mi se par ca devin din ce in ce mai distanti si mai rai cu Emma.
Cam asta e parerea mea. Capitolul a fost cum am mai zis, destul de ok si restul pare bine, parerea mea. Sa ai grija pe viitor si sa ma anunti cand pui continuarea, ok?

Ciao

Hello, dear! Sunt aici pentru a critica ficul tau. O s-o iau cu fiecare capitol in parte. Nu voi spune prea multe… Voi incerca sa-ti atrag atentia asupra greselilor si sa iti spun ce apreciez si mi-a placut cel mai mult.
Well, let’s start.

~Capitolul 1
Hmm… Ideea imi place, mai ales ca nu am prea citit ficuri de genul asta, ma refer la stil: horror. E original, recunosc, cel putin din primul capitol mi-am format o prima impresie si chiar imi place. Visul acela, cum sa spun, a trebuit sa mai citesc o data descrierea, acolo unde Emma la ora de psihologie ( din cate stiu eu, o ora de psihologie nu prea decurge asa, dar in fine, ai zis ca nu te-ai documentat ) pentru a intelege unde erau asezate craniile, dantela si toate cele. Ai grabit putin actiunea, iar aici, nu prea e bine. Nici totul in detaliu nu e bine, caci plictisesti cititorul.

~Capitolul 2
Ai facut muuulte repetitii… Moarte, sarutul mortii si tot asa. Mai elimina din ele, chiar nu dau bine. Cat despre exprimare, nu stai prea bine, cel putin in al doilea capitol m-ai cam sacait cu degajarea momentelor. Nu pari deloc relaxata cand scrii, parca faci totul din obligatie. Relaxeaza-te si exprima-ti gandurile, folosindu-ti imaginatia!

~Capitolul3
Ficul tau incepe sa capete culoare. Deja totul prinde radacini, se mai leaga actiunile intre ele… Este bine. Aici ai tot repetat Srautul Mortii si ma intreb de ce ficul se numeste Death Princess daca tu de abia aduci aminte despre asta. Las-o mai moalte cu aceasta repetitie, chiar devine enervant. Inteleg ce vrei sa scoti in evidenta, dar de multe ori te invarti in cerc in jurul unei explicatii si nu oferi detalii in plus, ci ramai acolo, pe loc. Sper ca ai inteles la ce m-am referit, daca nu, iti explic inca o data si cu exemple. *wink*

~Capitolul4
Dialogul cam lipseste si oricum, atunci cand apare e sec. Foloseste-l mai des, dar ai grija sa nu abuzezi de el. Fara liniutele acelea dealungul capitolului, totul e monoton, oricat de mult ai incerca sa descri o scena mai dinamica. Be careful! ^w^

~Capitolul5
Uite ca am ajuns si la ultimul capitol. Hmm, o evoluarea de la primul la al cincelea pot spune ca exista, dar una foarte mica, e ca si cum le-ai scris pe toate intr-o zingura zi, dar m-as mira. Ai atatea personaje, incat ma mir ca nu te incurci in ele *laughs*. Pai as putea sa-ti sugerez sa folosesti mai mult mister, lasandu-ti cititorii in suspans. Consider ca asta este un punct in plus pentru un film sau o carte, insa exista si persoane calora nu le place suspansul si vor sa li se spuna lucrurile in fata.

Cum am mai spus, in caz ca nu ai inteles ceva, spune-mi si iti voi explica din nou. E destul de tarziu, dar am promis ca voi trece pe la fic si eu ma tin de promisiuni. Ai grija si fi atenta la critici. In caz ca nu vrei sa iei in considerare tot ce am spus, nu e nicio problema, fiecare cu ideile lui!
Bafta la scris. Bye!

După o foarte lungă absenţă am revenit cu un nou capitol:

Dimineata m-am trezit mangaiata de razele soarelui. Deschid incet ochii si observ aplecati asupra mea, pe bunii mei prieteni. Sar din pat ca arsa.
- Ce faceti? Si cat e ceasul? E abia sase si jumatate! E legal ceea ce faceti? Si cum ati ajuns aici?
- Bine, multumim de intrebare. Si e legal atata timp cat n-am intrat prin efractie. Tatal tau ne-a lasat sa intram cand am zis ca suntem prietenii tai. A inceput sa planga cand a auzit, ma lamureste Ivy.
Tata... Oare de ce tine la mine? Sunt doar o povara. Eu nici macar nu il iubesc, sau daca o fac, nu sunt constienta de sentimentele mele. Cum se poate sa ii pese inca de mine? Daca va ajunge in fata mea intr-unul din vise? Atunci ce voi face? Stateam incruntata in fata prietenilor mei. De fapt, doar fetele mai ramasesera in camera. Baietii iesira pe hol, lasandu-ma sa ma pregatesc pentru scoala. M-am schimbat repede in uniforma pe holul din baie,speriata ca voi intarzia. De fapt, eu mereu am intarziat la scoala. Nu ma sculam niciodata la timp din pat si nici nu imi placea sa ma grabesc cand mergeam. Sunt o persoana echilibrata, care face totul calculat, atunci cand are mintea limpede. M-am uitat la ceas si am observat ca nu era inca 7. Am coborat in bucatarie urmata de toti. Am pregatit un mic dejun de pomina: clatite si omleta. Fetele mi-au laudat talentul culinar, iar baietii doar au inganat un „ Mhm” la ceea ce spusesera fetele.
Am pornit impreuna spre scoala. Orele decurgeau bine, chiar foarte bine. Eram atenta, dar cel mai mult imi placeau pauzele, pe care le petreceam doar cu ei. Chris incerca din rasputeri sa ma ignore si puteam observa asta clar. Nate si Nicole, care erau un cuplu, discutau intre ei, iar Ivy imi spunea numai chestii de duh, care nu ma prea interesau pe moment, desi poate ca ar fi trebuit sa o ascult.
- De ce Chris e asa retras?i-am intrebat pe toti.
- A devenit asa dupa ce i-a murit iubita. Ce e si mai greu e faptul ca el a fost pus sa o omoare, ca Slujitor al Mortii.
M-am cutremurat la vorbele lui Nicole. Mi-am adus aminte de intamplarea cu mama si fara sa-mi dau seama am inceput sa plang. Ivy si Nicole se uitau ingrijorate la mine, iar baietii erau nedumeriti. Le-am povestit totul si atunci am observat cum Chris s-a cutremurat. Da, se regasea in povestea mea, asa cum si eu ma regaseam in povestea lui. Nu a vrut sa ma priveasca deloc de la acea poveste. Nu inteleg, ce faceam gresit de ma ura asa de rau?
Cand orele s-au terminat am mers impreuna cu fetele la antrenamentul lui Nate si Chris. Era o priveliste chiar... perfecta sa spunem. O multime de baieti alergand pe terenul de fotbal, toti transpirati,cu tricourile lipite de corp si cu suvite de par rebele in ochi. Chiar daca toti aratau superbi, privirile mele erau atintite asupra a doi baieti: Shane si Chris. Inima imi batea nebuneste de fiecare data cand unul dintre ei ma priveau. Shane imi arunca zambete acide , iar Chris nu ma baga in seama. Cand antrenamentul s-a terminat si toti ceilalti baieti au plecat, m-am indreptat spre vestiare. Apa la noi era oprita si chiar simteam nevoia de un dus, care sa-mi alunge toate gandurile. Ivy, Nate, Chris si Nicole au plecat deja. Le-am spus sa nu ma astepte. Nu trebuia. Ma descurcam si singura. Chiar daca as fi patit ceva, aveam telefonul mobil la mine.
M-am indreptat spre vestiare, cu prosopul si trenningul din dulapul meu in mana. Apa se prelingea pe corpul meu si picaturi de apa de pe parul meu loveau podeaua rece. Am iesit repede, imbracata in pantalonii scurti de trenning si in sutien. Vroiam sa-mi iau si bluza pe mine, dar o mana ma opri. O mana rece ca gheata care incepu sa se miste de pe umar, pe piet. Respiram din ce in ce mai accelerat, inima batea nebuneste. Incercam sa-mi tin respiratia, pentru ca acel cineva sa nu-si dea seama. M-am intors si m-am pomenit in bratele lui Shane. Vroiam sa ma lupt cu el, sa-l fac sa se indeparteze, dar nu puteam. Ma simteam slabita. Ma tranteste cu putere de unul din vestiare. Isi plimba privirea asupra mea, facandu-si o privire de ansamblu. Se lipeste cu putere de mine. Ii simteam bataile inimii, batand in acelasi ritm cu a mea. Cu o mana imi imobiliza bratele si cu cealalta se plimba pe corpul meu. Ce Doamne iarta-ma are de gand sa faca nebunul asta? Tineam ochii inchisi, asteptandu-ma la orice. Indiferent ce avea sa fie, eu nu aveam nici o putere sa-l opresc. Stiam asta. Eu eram slaba pe langa el. In primul rand pentru ca eram fata, pentru ca eram mult mai mica decat ca el, pentru ca el era lupul, iar eu eram mieluselul. Ii simteam respiratia aproape de fata mea, stiam ca are de gand sa faca ceva care imi va displacea. I-am simtit buzele lipite de ale mele si am deschis uimita ochii. Incercam sa-l resping, ma zbateam in stramtoarea in care ma tinea, dar nu faceam decat sa-l infurii si sa-l infierbantez si mai tare. S-a oprit din sarutat cand si-a dat seama ca plangeam. Mi-a dat drumul si a plecat furios, lasandu-ma sa cad pe podea. Plangeam, era dezamagita. Era dezamagita de mine, de el, de tot ce mi s-a intamplat. Auzeam soneria telefonului, dar nu faceam nici o miscare, nici macar sa ma obosesc sa vad cine ma cauta asa de disperat, incat sa sune de sase sau de sapte ori. M-am trezit din starea in care ma aflam cand am auzit pasi. Nu am ridicat privirea. Nu-mi pasa daca era tot el, sau directorul sau omul de serviciu. Oricine ar fi fost, nu-mi pasa. Faptul era deja consumat. Am simtit o caldura placuta pe umeri. M-am uitat la persoana care se purta asa de bland cu mine. Era Chris, care parea foarte ingrijorat.
- Emma, ce s-a intamplat?ma intreba el aproape urland de disperare.
- Shane... um... m-a sarutat... si nu in sensul de pact... imi pare rau... ma simt asa de ... dezamagita, i-am raspuns incercand sa-mi inghit lacrimile, dar care intr-un sfarsit erupsera ca un vulcan.
Chris imi inmaneaza geaca lui si ma ia in brate. Asa ma duce tot drumul spre casa, eu inca smiorcaind de suparare ca m-am lasat folosita ca o carpa, de Shane. Caldura corpului bine facut a lui Chris dispare si observ ca sunt in camera mea, in pat. Chris vroia sa plece.
- Multumesc, ii soptesc eu. Dar de ce m-ai ajutat cand esti asa de nepasator la scoala?
- Pentru nimic, imi spune el, evitand ultima intrebare.
- Raspunde-mi!am tipat eu la el.
- Pentru ca te plac!mi-a raspuns el tot tipand.
Si-a lasat privirile in jos, rusinat. La fel am facut si eu. Pana acum nimeni nu mi-a mai spus ca ma place. Era ceva nou, un joc pe care nu stiam sa-l joc. Nu ma pot juca de-a dragostea cu sentimentele lui. Stai! Ce tot indrug eu aici! Chris m-a fascinat de prima data! De ce m-as juca cu sentimentele lui, daca si eu simt acelasi lucru ca si el? Pai exact! Nu o voi face!
- Si eu te plac, am zis soptit, abia auzindu-se.
Insa el a tresarit. Era un tresarit de bucurie, sper. Chris se apropie de mine si ma imbratisa. Simteam cum isi impartaseste caldura si fericirea. Era un sentiment minunat, cel pe care il simt acum, in bratele lui. Mintea imi aiureaza pe undeva, pe alta planeta, in stomac am numai fluturasi, iar inima batea din nou nebuneste. Ies din imbratisarea lui si il privesc serioasa in ochi. Aveam sa fac ceva, care imi provoca frica. Era normal sa ma indragostesc, dar daca si el patea ca celalalt? Daca va muri din cauza unuia din saruturile mele? Nu, imposibil! El e Slujitor al Mortii. Nu moare cu una cu doua. Mi-am apropiat fata de fata lui, pe care se putea citi o expresie de nedumerire. Stia ce urmeaza. Mi-am lipit buzele de buzele lui. E asa placut sarutul lui! M-am departat de el si l-am cercetat atenta, sa vad daca urma sa se intample vreo tragedie, insa nu. Pe chipul lui aparu un zambet si ma imbratisa din nou. Din aceasta imbratisare nu am mai incercat sa scap, caci era asa de bine. Am adormit, mangaiata de vocea lui Chris care imi recita o poezie. Asa ma relaxam cel mai bine, auzind lumea vorbind in jurul meu, si vorbind despre lucruri normale, cum ar fi natura si sentimentele.
M-am trezit in mijlocul noptii. Chris nu mai era nicaieri in camera, ceea ce ma facea sa ma simt vulnerabila. Am auzit batai in usa de la balcon. M-am indreptat cu pasi nesiguri spre sursa zgomotului. Inca eram imbracata asa cum ma luase Chris de la scoala. L-am vazut pe balcon pe Shane, trist si in acelasi timp furios. M-a apucat strans de brate, provocandu-mi dureri.
- Au! Lasa-ma! Ma doare!
- De ce nu ma poti iubi si pe mine asa cum il iubesti pe Chris?
Intrebarea lui m-a lasat masca. Deci el nu-si batea joc de mine? Chiar simtea ceva pentru mine? Cam foarte greu de crezut, dar poate ca asa isi exterioriza el sentimentele.
- Te iubesc, si poate si mai mult decat pe Chris, i-am raspuns.
Atunci a ras, cu rasul lui ipocrit. Chris era in spatele nostru, debusolat si... dezamagit. Cum am putut sa ii fac lui ceea ce mi-au facut si mie altii? Shane ma lasa iar singura, sa pic pe jos, nemaiputandu-ma tine pe picioare. Chris a iesit ca o vijelie afara din casa, desi eu il strigam disperata. Atunci din nou am inceput sa plang. Am dezamagit si am fost dezamagita.

Nimeni? Eh, oricum, nu prea contează, eu oricum voi posta. Sper să vă placă:

VII. Pareri de rau

Nu stiu cand am adormit, dar m-a trezit alarma de la ceas. Eram in acelasi loc si inca aveam urme de lacrimi pe chip. Mi-am dat seama ca nu-l iubeam pe Shane, ci din contra. Il uram din toata inima mea. Nu stiu de ce am zis acele cuvinte atunci. Probabil ca Emma, printesa a mortii, a pus si atunci stapanire pe mine. Printesele Mortii trag spre Printii Mortii, nu? Nu pot sa cred ca i-am putut face una ca asta lui Chris. El era ultimul om de pe planeta care ar fi meritat asa ceva. Azi chiar nu aveam de gand a merg la scoala. M-am ridicat si m-am trantit in pat. Inca aveam geaca lui Chris pe mine. Am inceput sa o miros. Bineinteles, mirosea a Chris. Lacrimi incepeau din nou sa curga pe obrajii mei, patand perna si manecile gecii. Nu ma puteam opri. Nu m-am putut opri nici cand tata a intrat in camera, ingrijorat, auzindu-ma plangand. A venit si m-a luat in brate. Plangeam si mai rau.
- Emma, ce s-a intamplat? Si de ce esti imbracata asa?ma intreaba el.
- Nu pot sa-ti zic tata, iarta-ma dar nu pot, am spus printre lacrimile care inghiteau unele cuvinte.
Intr-un sfarsit a plecat, lasandu-ma singura. Nu m-a obligat sa merg la scoala, oricum nu as fi fost in stare sa fac doi pasi. Mi-a secat izvorul de lacrimi, acum priveam in gol, gandindu-ma la viata mea jalnica pana acum. Am facut numai greseli. Greseli care imi aduceau atat de multe regrete. Mi-as dori sa nu mai traiesc, sa renunt la viata, sa mor. Macar asa i-as fi luat si pe Shane si ceilalti cu mine. Mergand ca un om beat m-am indreptat spre baie. Am luat o lama si am inceput sa trasez dungi pe mana, unde se vedeau clar venele. In mai putin de trei minute totul in jur s-a incetosat si am cazut din picioare.
Cand am deschis ochii, un decor alb m-a intampinat. Aveam bandaje in locul unde m-am taiat. M-am uitat in jur si pe niste scaune, aproape de patul in care ma aflam eu erau Ivy si Nicole. Le-am trezit si ele m-au imbratisat.
- Cum am ajuns aici? am intrebat eu.
- Te-am gasit noi, impreuna cu Nate. Dupa ce n-ai venit prima ora ne-am ingrijorat si am venit la tine acasa. Te-am gasit zacand pe jos cu venele taiate, imi explica Ivy.
- La ce te-ai gandit cand ai facut asta? ma intreaba Nate, care tocmai a intrat pe usa.
- Nu am mai vrut sa dezamagesc oameni. Am vrut pur si simplu sa scap lumea de patru ucigasi, caci altfel nu ne putem numi.
- Proasto, caci altfel nu am cum sa-ti zic. Noi ce am fi facut fara tine? Tu esti... tu esti in primul rand prietena noastra si pe urma printesa noastra, spune Nicole suparata.
E prima oara cand o vad pe Nicole suparata. Dar ea nu intelege. Pur si simplu nu am mai vrut sa deranjez pe nimeni.
- Imi pare rau! Imi pare foarte rau! Spun eu incepand din nou sa plang.
In ultima vreme plang din ce in ce mai des.
- Nu noua trebuie sa ne ceri scuze. Afara e tatal tau, aproape mort de ingrijorare, imi zice Ivy.
- Nate, ne lasi te rog putin, il rog eu.
- Sigur, si iese cu pasi repezi.
- Fetelor, eu il iubesc pe Chris dar l-am dezamagit ingrozitor. Nu mai stiu ce sa fac! Vreau sa-i dovedesc ca pe el il iubesc.
- Cred ca dovada asta ii e de ajuns. Te-ai fi sacrificat ca sa-l omori si pe Shane. Inseamna ceva. Si stai linistita si Chris este afara, mi-a zis Ivy.
Le-am imbratisat si le-am multumit. Au iesit afara, dupa ele intrand tata. Era foarte trist si ingrijorat.
- De ce Emma? De ce ai face asa ceva?
- Tata, nu poti intelege pe deplin daca iti explic. Eu omor oameni, dar nu intentionat. Visez si visul devine realitate. Bunicii si mama au murit din cauza ca eu sunt asa cum sunt. Ma poti goni, ma poti renega, nu-mi pasa. Mi-as fi dorit sa nu fiu asa, dar nu e alegerea mea. Imi pare rau tata! Pur si simplu nu mai vreau sa sufere cei din jurul meu din cauza mea.
- Emma, prostuto, cum poti sa crezi ca te voi renega? Nu-mi pasa. Tu esti fiica mea, chiar si adoptata, insa te iubesc. Poate esti tu o altfel de faptura, dar nu-mi pasa. Se vede ca suferi, deci eu n-am nici un drept sa te pedepsesc si mai rau.
Am inceput din nou sa plang. De ce ma accepti, tata? Mi-ar fi mult mai usor daca m-ai da afara, sau m-ai pedepsi intr-un fel. M-a imbratisat si el, dupa care a iesit, lasandu-ma sa ma odihnesc. Dar eu nu vreau sa ma odihnesc pana nu-l vad si pe Chris. El este principala persoana de la care trebuie sa-mi cer scuze. Dar tata m-a mintit putin. Dupa vreo cinci minute dupa ce a iesit, Chris a intrat usor in camera. Il priveam trista si incepusem din nou sa plang. Nu-mi place ca sunt asa plangacioasa. Trebuie sa fiu tare. M-am ridicat usor din pat si m-am dus in bratele lui. Vroia sa ma dea la o parte, dar il tineam strans. Nu vroiam sa ies din bratele lui. Ma fortam sa-i fac fata, asa incat bandajele se inrosisera.
- Imi pare rau! Te rog iarta-ma! Te implor iarta-ma! Te iubesc! Nu vreau sa te pierd!am tipat eu.
Chris ma privea uimit. Pe urma a vazut si bandajele si m-a dus in pat. Eu asteptam un cuvant din partea lui, sa stiu daca macar m-a iertat. Nu ma asteptam sa ma ierte, dar vroiam ca macar sa-mi spuna ceva.
- Emma... Nu inteleg de ce ai facut acest gest. Indiferent cat de greu iti este, nu ar fi trebuit sa ajungi la acest gest disperat.

- Daca si eu eram disperata! Nu stiam daca tu vei mai vorbi cu mine, il vroiam pe Shane mort, viata mea era ingrozitoare. Nu ar fi trebuit sa ma salveze. Vroiam sa mor!
- Si cu mine ce ai fi facut? Ti-am zis ca te plac, si chiar daca m-ai dezamagit, sentimentele mele nu se pot schimba asa repede. Gestul asta este insa o dovada destul de graitoare, cred.
M-a imbratisat si m-a tinut strans. M-am lasat moale in bratele lui. Mi-as fi dorit sa nu-mi dea drumul nicioadata. I-am atins usor buzele cu buzele mele si am simtit cum pot sa zbor. Am stat imbratisati si sarutandu-ne mult timp, nu stiu exact cat. Mi-a dat drumul si m-a lasat sa ma odihnesc. Cum am pus capul pe perna am si adormit. Eram fericita. Nu am visat nimic, probabil pentru ca Slujitorii Mortii erau ocupati si poate pentru ca nu era nici un om de omorat. Cand m-am trezit nu era nimeni in sala mea de spital, insa pe noptiera am descoperit un biletel: „ Te rog sa ma ierti. Nu am vrut niciodata sa te aduc in pragul disperarii, pur si simplu vroiam sa fii doar a noastra, a celor care am facut pactul. Am fost egoist si abia acum imi dau seama. Imi pare sincer rau si sper sa ma ierti.” Biletelul era semnat Shane. Si eu mi-am cerut scuze, scuze care au fost acceptate. Stiam ca Shane e pe undeva pe aproape, asteptand raspunsul meu.
- Te iert, am spus eu.

Buna!
Scuze ca nu am putut sa apar ceva mai devreme pentru ati comenta la ambele capitole. Asa ca o sa le iau pe rand.

Cap. 6

A fost destul de ok, parerea mea. Imi place forte mult felul cum se implica cei patru in viata Emmei. Cum incearca sa-i fie aproape, in special Chris, daca intelegi ceea ce vreau sa spun. Cand a fost faza de la final am ramas masca. Cum il place pe Chris si-l iubeste pe Shane.....aiurea....asta am gandit. Dar nu pentru mult....

Cap. 7

S-a vazut faptul ca Emmei ii parea rau de cele intamplate cu o zi inainte. A fost cam socanta faza unde si-a taiat venele. Kinda sad, if u know what I mean. Dar totul s-a datorat faptului ca era intr-o stare adanca de depresie. Dar, bineinteles, totul s-a terminat cu bine. Am schitat un mic zambet la faza cu scrisoare de "imi pare rau" venita din partea lui Shane.

Asta a fost tot. Wow...ce mult am scris....sau nu! Oricum, spor la scris in continuare si sa ma anunti cand pui continuarea!

Ciao!

Mulţumesc mult de comentariu! Inițial vroiam să mai continui povestea, dar oficial este ultimul capitol. Mulțumesc celor care au comentat și au citit povestea mea.¤

VIII. Un nou inceput ?

Cat timp am mai stat in spital, doua zile, Chris si ceilalti nu m-au parasit nici zece secunde. Nate, prin prezenta si sarcasmul sau ma faceau sa rad, iar Ivy si Nicole sunt dragele mele prietene carora le spuneam orice. Cat despre Chris… El ma alinta si ma face sa ma simt speciala. Si de asemenea, ei au fost si cei care m-au insotit cand mi-am luat « la revedere » de la cladirea rece si sumbra a spitalului.
Cerul inghitea linstit soarele vestind sfarsitul unei zile de primavara. Eu, tinandu-l de mana pe Chris, Nicole cu Nate, Mark cu Carla, iar Ivy si Shane care se tot certau in fata noastra, ne indreptam spre casa mea.
- Iti spun ca un litru este egal cu un decimetru cub ! tipa Ivy, geniala Ivy, la Shane.
- Si eu iti spun ca nu este ! tipa si Shane la randul lui.
- Ah, idiotule ! Daca nici atat nu stii, atunci nu ma pune in rand cu tine !
- Ai dreptate ! Eu sunt Print al Mortii, tu o biata Slujitoare. Faci doar ce spun eu.
- Nu ! Fac doar ce spune Emma !
Ma simt in sfarsit implinita. Inima imi e usoara si viata mea pare sa devina mai buna pe zi ce trece. Fiecare zambet pe care il primesc de la ceilalti este ca o raza de soare pe strada mea intunecata.
- O sa ne sarutam noi maine si n-o sa ai nimic de spus ! spune Shane triumfator.
Da, sigur, Shane ! Ivy e mai incapatanta ca un catar, nu o sa fie in veci de acord cu tine. O sa faca orice sa nu se intample ce ai spus. Si, dovedind cat de multe stiu despre ea, Ivy se apropie periculos de mult de buzele lui Shane, distanta dintre buzele lor fiind milimetrica. Shane, prada unui impuls o saruta pe Ivy, care… accepta sarutul !?
- Ooooohhhhh, nebunilor ! spune Nate, privindu-i compromitator pe cei doi.
- A fost doar un sarut, spune Ivy, intorcandu-se cu spatele la baiatul cu parul albastru.
Simt ca ma inec intr-o mare de fericire, dar nici nu vreau sa ma salveze cineva. Persoanele care m-au apreciat si mi-au devenit amici, inseamna totul pentru mine. Motivul pentru care traiesc, motivul pentru care am in sfarsit viata pe care mi-o doresc. Tata ne intampina vesel in usa, cu zambetul sau calm si cu vocea sa calda ne cheama inauntru, la seara filmelor. Acum, cand in sfarsit stie adevarul despre mine, simt ca am scapat de o mare greutata de pe inima. Toate sentimentele de iubire dau navala in inima mea, dorind sa impart fericire celor din jurul meu. Acum pot simti iubirea adevarata, recunostinta fata de cei care m-au acceptat si am invatat sa ma resemnez cu trecutul meu, incercand sa-l uit. Ma descalt si vesela ma indrept spre bucatarie, pentru a pregati floricelele pentru filmul pe care va urma sa-l urmarim impreuna. Ma intorc in sufragerie si cu o fata dezamagita si trista, le spun tuturor :
- Nu… nu mai sunt…. Floricele…
Aproape izbucneam in plans de ciuda. Nu pot sa cred ca in prima seara in care suntem cu totii impreuna, eu nu am floricele ! Sa fim seriosi ! Numai mie mi se putea intampla asa ceva !
- Lasa ca merg Ivy si Shane la magazin, spune Nate, neacceptand nici un refuz.
Cei doi bolborosesc ceva, dar se indreapta resemnati spre usa si ies, tinandu-se la cel putin zece metri departare unul de altul. Chris, imbracat intr-un tricou simplu negru si niste blugi uzati, cu parul rosu ravasit, se apropie de mine si ma in brate de la spate.
- Esti fericita, Emma ?
Imi sopteste el ureche. Un fior imi gadila sira spinarii cand respiratia lui dulce mi-a mangaiat pielea. Il iubesc asa de mult. Ma intorc si-l privesc in ochii sai verzi ca smaraldele. Are o privire asa de blanda si intelegatoare. Ii sar in brate si-l sarut, ramanand asa mult timp, pana ce nu am mai avut aer si am fost nevoiti sa rupem sarutul.
- Sa-l iau ca pe un « da » ?
Ma intreaba Chris. Incep sa rad, dezvelind siragul de perle pe care mereu roscatul mi l-a laudat. Ma indrept tinandu-l strans de mana in sufragerie, dar se pare ca aparitia noastra i-ar putea deranja pe cei patru indragostiti, care sa sarutau fara inhibitii, in timp ce tata statea in capatul scarii, zambind fericit. Probabil ca mereu a vrut sa vin cu prietenii acasa, sa rad asa cum fac acum, sa am un iubit ca si Chris si sa ma comport ca o adolescenta obisnuita. Pe usa intra vijelios Ivy, urmata de Shane.
- Ivy, ce naiba, eu am spus ce cred !
- Puteai sa-mi spui ca ma urasti, dar tu nu ! Trebuia sa spui « te iubesc ! » ca sa-mi faci inima sa tresara de fericire ! Nefericitule !
Shane se apropie de Ivy, o strange de ambele maini si o saruta violent, de parca buzele sale se sparg pe buzele rosii ale lui Ivy. Shane mereu a fost o persoana violenta si dupa cate se vede, el si iubeste violent. Cand rup sarutul, Ivy vrea sa-l pleneasca, dar Shane ii ia delicat mana si i-o saruta. Blondina ramane socata in fata unui astfel de comportament. Se pare ca nu mai trebuie sa-mi fac griji, cautandu-le celor doi un iubit, respectiv iubita. S-au gasit singuri. In mine e o adevarata explozie de fericire, ma bucur pentru prima data in viata de bucuria persoanelor din jurul meu. Si ce mai persoane ! Persoane care merita tot ce e mai bun. Eu nu le merit. Oare m-am schimbat ? Sunt diferita de cum eram inainte ? Dar, merita sa ma intreb astfel de lucruri inutile cand am de trait atat de multe momente minunate alaturi de amicii mei ?
Dupa ce pregatesc intr-un sfarsit floricelele aduse de nou-noutul cuplu, ma intorc cu patru castroane uriase, iar Nate da drumul filmului ales la intamplare : « Pasarea spin ». Imi placea sa ma uit la acest film impreuna cu mama, dar, in memoria ei, o fac cu Chris si restul. Fiecare cuplu primeste cate un castron de floricele, dar majoritatea isi impart floricelele unul in gura altuia. Eu am fost mereu o persoana mai timida, care nu s-a deschis niciodata in fata altora. Dar stiu ca, atata timp cat ei sunt alaturi de mine, pot face orice.
Nu stiu exact cand, cel mai probabil la cea de-a doua parte a filmului, am adormit la pieptul lui Chris, pe canapeaua galbena. Cand m-am trezit, toti inca dormeau. Chris arata ca un micut ingeras, dormind cu gura putin deschisa si avand pe chip o expresie de calm. M-am indreptat pe varfuri spre bucatarie, pregatind cafea si ceai, fiecare alegand ce vroia.
- Buna dimineata, ma saluta Nate care tocmai intrase pe usa.
- Buna dimineata ! Cum ai dormit ?
- Bine… Vroiam sa discut cu tine.
- Sigur, spune, l-am indemnat eu, caci el parea ca se codeste pentru un moment.
- Chris este cel mai bun prieten al meu, inca din clasa a-III-a. El a suferit dejà o data din dragoste, nu vreau sa mai fie cazul. Nu te cred in stare de asa ceva, dar vreau doar sa-l vad fericit.
- Nate, nu ai nici un motiv sa te ingrijorezi. Il iubesc pe Chris si nu l-as rani niciodata, ii raspund eu satenului, uitandu-ma tot timpul in podea.
Nate s-a apropiat de mine si m-a imbratisat frateste. Nu imi vine sa cred ! Recele Nate m-a imbratisat ! Reecunosc, tin la el ca la un frate. Ca la fratele pe care nu l-am avut niciodata, dar de-asemenea si Mark si Shane imi sunt la fel de dragi. Stiu ca in urma cu doar cateva zile le doream moartea, dar nu i-am cunoscut niciodata cu adevarat. In usa sta Chris, privind scena noastra frateasca, zambind. Nate se intoarce si mergand spre sufragerie, se opreste in fata lui Chris :
- Sa ai grija de ea. Merita pe cineva ca tine.
O culoare rosie evidenta imi urca in obraji, eu uitandu-ma numai la roscatul care mi-a furat inima. Chris imi zambea cu zambetul sau cuceritor. Se apropie, urandu-mi « buna dimineata » cu unul din saruturile sale.
- Ce ai vorbit cu Nate ? ma intreba el.
- De ce ? Gelos ?
- Bineinteles ! Tu esti doar printesa mea.
- Mi-a spus doar ca e un nou inceput… pentru tine, pentru mine si pentru noi toti.