Lumea ei de Gheata devenise dezolanta. I se parea deprimanta de-a dreptul si trebuia sa faca ceva in aceasta privinta. Nu credea sub niciun chip ca Lumea de Foc este rea, ca acolo nu ti se poate intampla nimic bun.
Freya se plictisea de-a dreptul in acea lume incremenita, unde nimic din jur nu “vibra” viata… Decisa sa paraseasca acea lume incremenita, ea nu statu prea mult pe ganduri, ci parasi palatal unde traia si pleca spre granite dintre cele doua lumi.
Strabatuse cale destul de lunga si nu-si inchipuise niciodata ca vanturile reci erau atat de puternice, ca frigul putea sa-ti patrunda in madulare… Granita nu se vedea inca si vremea se inasprea cu fiecare pas pe care-l facea. Tremura de frig si de nemancare, caci impulsul de a pleca fusese atat de mare, incat nu se pregatise suficient de mult sa infrunte vremea aspra a lumii in care traia…
Nu mai vedea aproape nimic in fata ei, caci ochii nu o mai ajutau. Era ca ai cand o panza de paianjan s-ar fi pus peste ochii ei. Epuizata din cauza frigului si a nemancarii, Freya se prabusi, nestiind ca mai erau doar cativa metrii pana la granita…
Incerca sa deschida ochii, dar vantul se inteti brusc si viforul incepu sa-i acopere trupul, asa ca lesina si nu mai stiu nimic de ea.
ooc : Urmeaza cineva care si-a inscris deja personajul.
Reusise! Meilin scapase din palatul in care fusese tinuta de tatal si de guvernanta ei in sfarsit! Indreptandu-se spre granita a trecut cu cativa metri de ea in tara de foc. Aici a observat o tanara in zapada cea rece. A inceput sa-si foloseasca puterea pentru a incalzi ce era in jurul ei sperand ca-si va reveni.
OOC: Aveqetura de preferat sau cine vrea
Simtea o caldura binefacatoare in jurul ei, care-i incalzea madularele ei aproape degerate. Cu mare efort deschise ochii uitandu-se in jurul ei si observand o persoana ce incerca s-o ajute. Nu putea vedea clar inca si nu stia daca era barbat sau femeie, dar facand un efort urias, ridica o mana si adunandu-si puterile striga :
\"Ajutor ! Ajuta-ma, te rog !\" si lesina din nou.
Am vazut ca traia doar era slabita! -Te voi ajuta, stai linistita!
Am ridicat-o usor de pe suprafata pamantului si am zarit o pestera la doar cativa metri. Am luat-o si am intrat cu ea in acea pestera. Am facut un foc cu ajutorul puterior mele si am invelit-o cu o patura din rucsacul meu. Speram ca se va trezi , nu! Trebuia sa se trezeasca!
OOC:Aveqetura sau cine vrea
Cersetorul scruta cerul cu privirea. traise bine pana acum si ii placura noptile ploioase mai ales. In timp ce se uita la norii cei albi isi aduse aminte de copilaria lui, de aventurile lui, dar mai ales de patima lui pentru ciocolata de casa. Se uita in jur. Nimic nu il facea sa denumeasca locul in care era: \"acasa\", asa ca se gandi ca lumea toata e casa lui. Si, pana la urma, mai avea de trait! Asa ca-si lua cateva merinde si se pregati de drum. Soarele, ca in orice zi, se razboia cu pamantul impungandu-l cu lanci aurii. Dar nu conta caci batranul se obisnuise cu ele. Dupa ce se facu noapte, batranul pleca spre necunoscut.
Caldura incepea s-o patrunda, dar burta incepuse sa dea semne de revolta, caci nu mancase de mult prea multa vreme. Incetul cu incetul Freya isi reveni treptat.
Deschise ochii si vazu focul din fata ei. Se uita in jur, observand ca se afla intr-o pestera si ca alaturi de ea era o tanara. Nu stia cine era tanara aceea si intreba :
“Cine esti ? Unde ma aflu acum ?”
ooc : Amaya sau cine mai vrea din cei inscrisi la rpg-ul asta.
Privesc la fata ce deschise ochii. In sfarsit. Ma bucuram asa tare! -Ma bucur ca te-ai trezit. Sunt Meilin Ly. Incantata sa te cunosc. Tu cum te numesti?
La un moment dat mi-am adus aminte: -O! Cred ca ti-e foame! Am cateva sandviciuri in ruxac.
OOC: Aveqetura de preferat sau orcine mai e inscris
Freya o privi pe Mailin si se gandi ca are un nume ciudat. se forta sa zambeasca si spuse :
"Sunt Freya. Multumesc pentru ajutor."
Incerca sa se ridice in capul oaselor si sa stea in fund, sprijinindu-si spatele de peretele rece al stancii. cand auzi de sandwich-uri, Freya spuse :
"Multumesc. As vrea unul. Nu am plecat pregatita. N-am crezut niciodata ca lumea mea poate fi atat de aspra."
Se intrista putin, apoi privind-o pe tanara ce era cu ea intreba : "Suntem singure aici ? Stii cumva din intamplare daca mai e mult pana sa ajung in Lumea de Foc ?"
ooc : Amaya sau altcineva. Indrazniti ! Nu va "mananca" nimeni !
Cand aud de lumea de foc zambesc apoi ii dau unul din sadvisuri fetei in timp ce vorbesc: -Ei bine eu vin din lumea de foc..Deci crede-ma ca nu mai este mult pana la granita. Doar cativa metri
OOC: Aveqetura sau orcine mai e inscris
Merg usor prin zapada rece, nicio figura nu isi face veacul prin fata ochilor mei, albul pur al fulgilor de nea imi deschid o cale lunga in care sensurile nu exista. Frigul aprig nu ma loveste, cand am plecat stiam ca as ava fi, deci m-am imbracat gros, dar oboseala exista si ma apasa.
Ochii mei incep sa straluceasca, iar in fata mea se arata de nicaieri o oglinda dreptunghiulara formata din gheata. Ma uit in ea si vad o pestera din care iese caldura, iar doua fete stau si vorbesc, dar nu le pot vedea inca fatele.
Ma indrept alergand in directia aceea, ajung si spun cu sfiala:
Imi ridic privirea si observ o noua fata: -O buna! Cum te numesti? Vrei si tu sa stai la discutii si sa mananci cu noi?
OOC: Miranda , Aveqetura sau cine mai vrea
Ma plimbam linistita pe drum si ma duceam...ei bine,unde-mi vedeau ochi.Eram cam obosita,capul ma durea,iar picioarele imi tremurau.In drum privesc spre o pestera si vad adunate cateva fete acolo.Credeam ca nu vad bine,asa ca mi-au dat bretonul cel alb de pe ochi si am privit mai bine.Da,erau niste fete.Dar ce cautau acolo?! Mi-am spus "Hai sa merg la ele,ce am de pierdut,cu asta aflu ce fac si ce cauta acolo.." asa ca am pornit spre pestera incet.
Batranul isi lua traista in spate, privi frumoasa luna si pleca spre noi orizonturi. Merse el ce merse pana dadu de o fetita ce, ghemuita, plangea. batranul o privi dragastos, o mangaie pe cap si se aseza langa ea, dorind sa o incurajeze. Fetita nu-i observa prezenta si planse in continuare. Cativa tarani auzind plansetul fetitei se dusera sa vada ce se intampla si nu mica le fu surpriza cand vazura un mosneag langa o fetita care plangea. Nestiind care e situatia, nu facura nici un pas, ci statura intre ierburile inalte cercetand fiecare miscare a celor doi. Batranul, dupa ce fetita termina de plans, scoase din traista o bucata din cozonacul cel scump pe care cheltuise toti banii si i-o oferii. Fetita baga in gura bucata iar toata fata i se insenina. Pleca cu zambetul pe buze spre casa ei, nemaipasandu-i de buburuza cea frumoase pa care o storcise din greseala.
Mosu isi lua traista si merse mai departe-dand fara sa stie o lectie de viata catorva tineri agricultori.
Pestera incepea sa se aglomereze… Freya o saluta pe noua venita doar din cap, fiind mult prea preocupata sa manance din sadwichi.
Cand auzi ca nu mai sunt decat cativa metrii pana sa ajunga in Lumea de Foc si ca fata ce-i oferise mancare venea din lumea unde vroia ea sa ajunga, Freya spuse :
“Lumea de Foc este atat de rea asa cum se aude mereu aici in Lumea de Gheata ?” puse ea intrebarea.
Am ramas usor surprinsa de faptul ca eram considerati atat de rai. -Nu. Oamenii din Lumea de Foc sunt destul de prietenosi , cel care le insufla acest razboi este regele care crede ca cei din Lumea de Gheata sunt extrem de rai si ne vor distrusi. Eu cel putin nu vreau decat pacea...
Ma apuc sa mananc un sandvish asteptand replica fetei.
OOC: Aveqetura sau cine vrea..
Batranul se satura de lumea asta plictisitoare si se hotari sa se duca intr-una mai buna. Asa ca lua un pumnal gasit pe jos si facandu-si cruce il infipse cu sete si ura in praful alb ce se afla pe jos-crezand ca-i un praf magic. Praful se raspandi in aer intrand vitejeste in narile batranului, care nari desi puternic protejate de firele de par in exces, fura cotropite-praful ajungand in plamani.
In acea clipa batranul realiza ceva fenomenal: Putea sa vada viitorul. Mintea sa incepu sa halucineze in culori diverse de la galben la alb pana cand afla raspunsul la intrebarea ce-l mistuia de ani: Care e sensul celor doua luni?
Acum afland raspunsul-Cele doua lumi cand se vor unii vor da nastere unei ape pure ce va aduce pacea pe pament: votka.
multumit de toate aceste grozave descoperiri batranul adormi dupa ce se asigura ca nu sta pe iarba intr-o campie-ci in drumul mare!
Miranda:
Stiam ca sa va fi, dar tot imi venea sa plang, copiii invatau ca cealalta este rea, doar pentru ca regele credea asta. Din pacate lumea nu o sa inteleaga niciodata ca fiecare cetatean are dreptul la parere, traid cu superiori, cu rege, el ia decizile fara sa-i pese de altii, ca doar el are puterea. Mi-as dori ca conducerea sa devina o democratie, iar cele doua lumi sa se uneasca. Dupa ce stau si ma gandesc bine ii spun lui Meilin:
Meilin:
-Vreau sa vad Lumea de gheata sa o inteleg , iar apoi sa fac cumva o unire. Cred ca asta ar trebui sa fac deoarece sunt printesa Lumii de foc , iar asta ar fi spre binele tarii.
OOC: Miranda sau Aveqetura
Miranda:
Cuvintele ei m-au socat, tatal sau este regele, iar ea vrea sa faca lucrul pe care omul care a crescut-o nu-l accepta: unirea. In pestera este frig, micutul foc incepe sa se raceasca in acelasi timp cu noi, Meilin incepe sa-si foloseasca puterile ca sa creasca caldura, iar eu ma apropii de unica sursa de caldura. Scot din sacosa o cantarola alba cu dungi gri si scot capacul, acolo se gasesc mai multe bucatele de pizza, dar taiate destul de mici, le dau la toate sa manance, fara sa le spun ca sunt vrajite pentru a vedea viitorul.
Meilin:
Ma uit la bucata de pizza pe care o iau in gura si spre surprinderea mea are un gust foarte bun. Deodata parca am o viziune si se pare ca si celelalte o au. Viziunea ne arata ca....
OOC: Miranda sau Aveqetura
Miranda:
Iau si eu o inghititura, iar prin fata ochilor ni se rata mult sange si durere, simt ca si cum as fi in locul lor, vad ca si cum as fi eu acolo, plang ca si cum ar fi sfarsitul meu, iar durere din inim acreste cand vad un copil mic cum este omorat. Multe lacrimi au inceput sa colinde pe obrazul meu in jos, iar eu nu incerc sa le opresc.
Kitsune:
-Ce e aceasta viziune? Daca asta e viitorul cu tarile separate inseamna ca asta e razboi. Trebuie sa aduc unirea inainte ca asta sa se intample! Nu pot sa vad atata suferinta!
OOC: Miranda
Miranda:
- Asta este viitorul, iar cu toate regretele, nu exista nici o cale de-al schimba. Bunatatea nu este mereu folositoare, nu ne putem baza numai pe ea ca sa reusim ce ne propunem... Unirea ar putea sa fie doar un vis, iar acele viziuni nu par prea favorabile pentru noi.... Eu nu renunt, si stiu ca nici voi, pentru ca am vazut viitorul in care apareti si voi...
OCC: Kitsune
Meilin:
-Ei bine de renuntat in niciun caz dar cu siguranta pot sa fac ceva ca suferinta asta sa nu apara! Urasc sa vad cum mor oamenii in halul asta!
OOC: Miranda
Miranda:
O ascult fara sa spun nimic, parca cuvintele s-au blocat pe undeva pe drum. Ochii mei le privesc pe amandoua, cercetand situatia. Stiam ca nu o sa se dea batute, eram constienta de acesta situatie, tocmai de asta le-am dat bucati din viitor, ca sa stie sa se astepte de la ce e mai rau. Dar... acum incotro o luam ?