Hana Yori Dango

Este un Anime care se incadreaza perfect la categoria de Romance.

E vorba de o fata saraca ; parintii ei s-au straduit enorm sa o trimita la un liceu de bogatasi, dar acolo, primeste un bilet rosu in dulapul ei : tot in acea zi, 4 baieti, cei mai bogati din liceu, au umilit-o pe cat posibil: au aruncat cu oua in ea.
Dar, in acest timp, ea se indragosteste de unul din ei, cel mai timid si mai dragut ; dar tine asta doar pentru ea.
Liderul grupului se indragosteste de ea si o saruta cu forta ( nu dau detalii) dar acesta pierde din simpatie in fata fetei : ea incepand sa-l urasca.
Un vechi prieten din scoala primara se transfera acolo iar ea vrea sa-l protejeze de bataia pe care avea s-o ia: impreuna, sunt umiliti in fata intregii scoli, doar ca baiatul pe care ea il place o salveaza.

Nu mai zic nimic, dar va asigur ca sunt unele seriale pline de romantism ( ex. 28-30 - merg in vacanta la munte, iar ea e trimisa pe pista falsa, si pleaca : doar ca ingheata in zapada. Dar nu va faceti griji, o salveaza liderul grupului )
Nu mai tin minte bine numele personajelor : am vizionat anime-ul in urma cu mult timp, dar ca in majoritatea anime-urilor ea e prinsa intre 2 baieti.
Ramane de vazut cu cine va ramane ea.

Wow, nu imi vine sa cred ca atat de putina lume a urmarit un anime atat de frumos.
Imi place atat de mult incat imi pare rau ca am terminat de vazut toate episoadele, daca ar fi durat la nesfarsit ar fi fost mai bine. Dar stiu ca asa ceva ar fi imposibil, asa ca ma multumesc cu cat a fost. Who knows, poate ca intr-o zi (peste cativa ani sau asa) il voi revedea. Povestea chiar a fost draguta si nu ma asteptam la atatea intamplari, unele neobisnuite, altele extrem de sweet, oricum, acest anime a avut din toate sau, cel putin, tot ce as fi putut eu sa cer si chiar mai mult.
Cred ca Makino Tsukushi este personajul meu preferat, mie mi-a placut comportamentul ei si mai ales faptul ca e puternica. Si chiar nu stiu cum a rezistat saraca fata fara sa spuna nimanui ce avea pe suflet, ce se invartea in mintea ei. Era si incapatanata intr-un fel, insista sa nu fie sincera cu ea insasi, dar nici cu ceilalti, vrand neaparat sa se autoconvinga ca nu simte nimic pt Doumyoji si ca nu o afecteaza faptul ca nu poate fii cu el fara sa treaca peste anumite obstacole, cum ar fi starea materiala si mama lui Tsukasa... afurisita aia... Cred ca Tsukushi voia sa fie corecta si cu Shigeru pt ca stia ca fata aia chiar se indragostise de logodnicul ei.
De Doumyoji mi-a placut destul de mult. Parea tot timpul dur si rece, dar atunci cand o privea pe Makino, privirea lui se transforma intr-una trista pt ca suferea. Bietul baiat... Mi-a placut mult la final, cum ii zambea fetei pe care o iubea si avea atat de multa blandete in ochi, cu adevarat adorabil. Nu mi-a placut pt ca a lovit-o pe Tsukushi de doua ori si ca avea tendinta sa devina violent atunci cand era suparat sau nervos. Era cam nesimtit cu Shigeru, "fata maimuta".
Shigeru e extrem de simpatica. Imi pare rau de ea pt ca a ajuns sa tina la un baiat caruia nu ii pasa absolut deloc de ea. Dar mi-a placut ca a acceptat asta usor si ca a ajuns sa ii ajute pe cei doi indragostiti sa fie impreuna, a planuit atatea pt binele altora.
Hanazawa Rui nu mi-a placut prea mult, nu stiu ce vedea Makino la el. Mi se parea tot timpul atat de indiferent si de tacut, imi plac baietii care au ceva mai multa viata in ei. Si el era indragostit, dar nu mi se parea ca face prea multe ca sa o castige (mai tarziu sa o recastige) pe Shizuka. Avea nevoie sa fie impulsionat de altii sau chiar sa vina ea tocmai din Franta dupa el. Ce mi-a placut a fost ca o citea pe Makino si incerca sa o faca sa fie sincera cu propria persoana.
Ceilalti doi baieti din F4, Mimasaka si Nishikado, erau si ei simpatici, dar, dupa cum zicea Makino, ei nu se gandeau la ce simte si ea, ci doar la ce simtea Tsukasa. Perversi si amuzanti baietii astia, nu aveau roluri prea importante, erau doar draguti, prietenosi si stiau sa se distreze.
Tsukushi a avut tot timpul prieteni buni alaturi de ea, de asta ma mira faptul ca nu se confesa nimanui. Kazuya putea sa o inveseleasca, el chiar tinea la ea si ea parea sa nu-si dea seama, saracul baiat ar fi facut orice pt ea. Si mai erau doua fete, cea cu care lucra la magazinul ala sau ce era si cea pe care nu voia sa o puna in pericol cand nu se intelegea cu F4. Erau toti alaturi de ea.
Ce pot sa spun e ca am vazut niste parinti in anime-ul asta... Ai lui Tsukushi erau extrem de aiuriti. Mama ei disperata dupa bani... Cand a venit doamna Doumyoji sa ii ofere bani lui Tsukushi, ea a parut foarte jignita, dar eram sigura ca spera la mai mult si mi-a confirmat banuielile. Tatal lui Tsukushi era, cam prostut saracu om... Iar mama lui Doumyoji era cea mai mare scorpie. Probabil ca si ea se maritase tot cu cineva care ii fusese aranjat pt ca amandoi sa isi pastreze averea. Am tot asteptat sa vad ce ii facuse fiicei ei, dar nu am mai aflat povestea.
Dupa aceasta aberatie, trag si o concluzie. Hana Yori Dango mi se pare un anime adorabil, foarte frumos si pe care nu cred ca il voi putea uita curand. Mi-a ramas in suflet.

Sincera sa fiu, anime-ul nu prea mi-a placut.
Pe langa grafica dezamagitoare ( and yeees, stiu ca este ceva specific vremurilor de-atunci ), actiunea se petrecea oarecum ciudat, eu nu mai intelegeam nimic la un moment dat. Personajele nu erau atat de grozave in ceea ce privea replicile (si aspectul), iar povestea isi schimba brusc cursul cam pe la final. Cred ca l-am urmarit din plictiseala. Mult mai interesanta mi s-a parut drama.

După ce citisem manga și văzusem toate dramele posibile, toate variantele, de la toate țările, am spus că este momentul să văd și anime-ul.
Makino Tsukushi din anime mi-a plăcut foarte mult, seamănă cu ceea ce am citit în manga, iar asta este superb. Față de toate dramele stupide pe care le-am văzut (iar varianta japoneză câștigă detașat), această Makino este cea reală și singura care este cât de cât decentă. Îmi place personalitatea ei foarte mult și faptul că era altfel decât toată lumea de acolo. Nu știa ce este superficialitatea și mereu era onestă. E de apreciat cum a reușit să țină piept la toate necazurile care Tsukasa a reușit să i le facă, dar în tot acest timp nu a făcut decât că demonstreze, de fapt, cât este de puternică. Cel mai mult am apreciat la ea faptul că era orgolioasă. Și sunt sigură că din cauza asta și el devenise așa de interesat de ea. Deși m-am bucurat nespus de mult că a știut când este timpul să lase orgoliul la o parte și să facă ceea ce întradevăr trebuia.
Hanazawa Rui nu a fost pe placul meu nici în manga, nici în drame și nici în anime. Pur și simplu mi îmi plac genul acesta de oameni care sunt foarte slabi. Par mari și tari la exterior, dar dacă ajungi să îi cunoști un pic mai bine se agață de tine și te trag în lumea lor, asta dacă nu cumva ești tu destul de puternic încât să reușești să te îndepărtezi cu tot cu ei de acolo. La început mi s-a părut interesant, era tipul introvertit și simpatic care nu era chiar așa de ticălos ca restul prietenilor lui… Dar asta nu a durat mult. S-a jucat cu Makino și într-un punct chiar și-a bătut joc de sentimentele ei. Și nu a fost frumos.
Doumyoji Tsukasa este clasicul băieților cu bani. Mi-a plăcut de el de prima dată când a apărut în peisaj. Cred că scena mea preferată este atunci când el primește un pumn de la Makino (chiar pe la început) și cade, nevenindu-i să creadă ceea ce tocmai se întâmplase. O altă scenă în care s-a dovedit a fi mai mult decât unam a fost atunci când Makino a fost acuzată că l-a înșelat și era târâtă cu mașina prin campus, dar până la urmă a venit el și a rezolvat problema. Băiatul e cam prostuț, însă perseverent și e foarte simpatic atunci când vrea să fie. A fost foarte amuzant momentul în care și-a dat seama că este indrăgostit. Nici lui nu îi venea să creadă. Și atunci când a încercat să o cumpere cu tot felul de cadouri. Genial.
Mimasaka si Nishikado din pacate despre ei nu mi-am format cine știe ce părere, pentru că în anime nici nu se pune accentul pe ei, ci doar pe existența lor. Deși în drame mi-au plăcut mai mult, amândoi, asta poate pentru că și poveștile lor au fost cât de cât dezvoltate.
Cât despre restul personajelor... Mama lui Tsukasa a fost o scorpie împuțiță și m-am bucurat enorm de tare când și-a primit o baie cu sare în momentul în care a venit să încerce să o cumpere pe Makino. Părinții lui Makino nu mi-au plăcut mai deloc. Mereu au fost pe interes. Deși undeva acolo, jos, jos, jos, de tot... îi voiau binele fiicei lor.
În mare mi-a plăcut. Mi-a plăcut pentru că este un clasic. Clasicele mereu sunt bune.