AnimeZupCăutare

Dragoste Infinita

Dragoste Infinita

Capitolul 17

- Sa ne cunoastem mai bine -


Dar nu am avut timp sa termin ceea ce aveam de zis, deoarece Sasuke vine la mine si imi spune ca nu placa nicaieri. Eu ii zambesc dulce, dupa care ma uit adanc in ochii lui.

Iar simt cum ma pierd in acel abis nesfarsit, acel abis unde nu pot citi niciodata nimic. Simt cum totul in jurul meu dispare. Nu mai exista nimic pe langa mine, doar eu si el. Inima mea zburda ca o nebuna in interiorul meu. Incerc sa ii spun ceva, sa misc, dar nu pot. Corpul meu nu reactioneaza in nici un fel. Trag adanc aer in piept, vrand totusi sa spun ceva, dar Sasuke mi-o ia inainte si zice :

- Hai sa mergem in parc. Putem sa mai vorbim, sa ne cunoastem mai bine si poate … sa devenim totusi prieteni. Ce zici ? Ai curaj sa incerci sau o sa fugi si de data asta de mine ?

- Sigur ca o sa vin ! Nu vreau sa mai fug de acum inainte, deci o sa vin cu tine si o sa infrunt realitatea. Si despre oferta ta cu prietenii … cred ca am de gand sa o accept. Ce crezi ? Acum mai sunt o fricoasa ? zic eu cu un zambet smecher pe buze.

Cand aude ca accept sa fim prieteni fata i se lumineaza, iar un zambet mare ii apare pe buze, facandu-l sa para incantat de raspunsul meu. Fara sa mai stea mult pe ganduri imi spune sa mergem.

Pornim incet spre parc. Pe drum am vorbit despre diverse chestiute neimportante : despre scoala, teme, hobby-urile noastre si multe altele. Am aflat despre Sasuke o gramada de lucruri, cum ar fi faptul ca este pasionat de muzica, stie sa cante la chitara si vrea sa isi faca o trupa impreuna cu prietenii lui. Eu, de curiozitate, il pun sa imi cante ceva. La inceput nu a acceptat, dar intr-un final a zis ca o sa imi cante cateva versuri cand o sa ajungem in parc. Cum eu eram extrem de curioasa, am grabit pasul, pentru a ajunge mai repede in parc. Brunetul era amuzat de curiozitatea mea.

Intr-un final ajungem si in parc. Drumul a fost destul de lung, dar nu mai conteaza. Ceea ce este important este faptul ca Sasuke o sa-mi arate cat de bine se pricepe la cantat. Sunt extrem de curioasa sa aflu cum suna vocea lui.

De la intrarea in parc, raman uimita. In fata mea se afla un parc extraordinar, plin de flori multicolore, o gramada de copaci ; dintre care cativa sunt niste ciresi. Ciresul cel mai mare se afla langa o fantana din mijlocul parcului. Eu ii propun brunetului sa ne asezam acolo, iar este de acord.

Odata asezati pe marginea fantanii, eu ii reamintesc lui Sasuke ca a zis ca o sa imi cante ceva cand ajungem in parc si il intreb daca este pregatit. El da aprobator din cap, isi drege glasul, apoi incepe sa ma incante cu talentul sau :

- You are so beautiful, you are the kind of girl
That has the chemicals that makes me fall in love
Beautiful, you are the kind of girl,
That has the chemicals that makes me fall in love.

Recunosc imediat melodia; este una dintre melodiile mele preferate de la Escape The Fate, You are so beautiful. Vai, cat pot iubi melodia asta, este pur si simplu geniala. Nu stiu, pur si simplu ma face sa ma simt mai speciala. Simt cum versurile imi vorbesc mie, nimanui altcuiva. Iar cantata de Sasuke suna parca mai bine decat originalul; din gura lui ma face sa ma simt chiar mai bine decat cand ascult melodia originala.

Brunetul asta chiar are talent, unul minunat. Ma bucur pentru el; as vrea sa am si eu un astfel de talent, dar nu cred ca eu cant prea bine.

Sasuke se opreste din cantat si se uita atent la mine, cu acei ochi extrem de patrunzatori ai sai si cu acel zambet mirific; absolut superb. Privirea sa ma face sa zambesc gingas. Deodata brunetul rupe aceasta tacere apasatoare si ma intreaba cum mi s-a parut. Eu ii spun cat de mult mi-a placut, apoi ii fac o mie de complimente si ii spun cat de talentat e. El se amuza pe aceasta tema si zice ca nu este nevoie sa-mi zica toate astea.

Dupa vreo jumatate de ora in care am tot vorbit si ne-am amuzat unui pe seama celuilalt, eu imi amintesc ca noi trebuia ca in tot acest timp sa fim la detentie. Incep sa rad singura, facandu-l pe Sasuke curios. Ii spun motivul pentru care rad, acum razand si el.

Cand ma gandesc la saracul Naruto, sta acolo in clasa singur, inca vreo patru ore. Mi-e mila de el, dar si-a facut-o cu mana lui.

Sasuke isi lasase sticla de apa in spatele meu, iar cand a vrut sa o ia, a reusit sa ma dezechilibreze si sa ma faca sa cad in fantana, el fiind dupa peste mine. Am inceput amandoi sa radem de mica noastra boacana, apoi am inceput sa ne privim in ochi, extrem de intens.

Eram incremenita. Totul in jurul meu disparuse, eram numai eu si el. Stateam nemiscati si ne uitam unul la altul. Ma privea adanc in ochi, facandu-ma sa-mi pierd mintile. Ochii lui de un negru atat de intens erau plini de blandete si bunatate, ma inebuneau. Mi-am adancit si mai mult privirea in a lui, pentru a putea trece de acel abis imbietor si a putea vedea in interiorul lui, a sufletului sau. Negrul parca nu se mai termina, cu cat ne adanceam mai mult privirile, cu atat mai apasator si mai intens, era infinit. Oricat de mult m-as fi straduit sa trec de infinitul abis nu as putea, era imposibil.

Nimeni nu facea nimic. Doar stateam pierduti fiecare in ochii celuilalt. Parca amandoi asteptam ca celalalt sa faca sau sa zica ceva, dar niciunul dintre noi nu avea curajul sa faca asta. Cred ca am stat asa ceva. Nici nu mai simteam cum trece timpul, parca era oprit in loc pentru a simti momentul. Secundele treceau, minutele la fel, poate ca si orele, dar mie nu-mi pasa, nu ma mai interesa. Fara sa-mi dau seama, pe fata mea si-a facut loc un mic, mai mare, zambet. Este atat de bine sa zambesti.

Deodata tot peisajul devine si mai divin. El isi misca in repaus bratul, punandu-si incetisor palma calda, care emana atata blandete si caldura, pe obrazul meu fin. Uitasem de tot. Simteam numai fericire si bucurie., iar asta se putea observa foarte usor.

Eu inca nu dedeam nici un fel de semn de viata, eram atat de fermecata, de vrajita de el, de orice lucru mic si insemnat care era legat de el. Totul in jurul meu, de fapt al nostru, era magic, parca eram intr-un basm, cel mai frumos si magic basm care ar putea exista vreodata. Cerul era vessel, bucuros si foarte fericit, exact ca mine. Soarele ne zambea cu cel mai mare si plin de puritate si iubire zambert pe care il avea. Razele lui straluceau orbitor de frumos si ferecator, incalzind Pamantul si o data cu el si inimile nostre inghetate. Copacii din jurul nostrum erau roz, semanand cu vata de zahar, raspandind peste tot in jurul lor un miros dulceag si divin, imbatator de dulce, minunat.

Noi ne apropiam din ce in ce mai mult unul de altul, niciunul din noi nestiind ce avea sa se intample. Privirile noastre erau inca nedespartite. Din momentul in care ne-am privit pentru prima oara in ochi nu ne-am mai putut despartii, am ramas inghetati, inghetati de prea multa fericire si blandete. Ochii lui aveau ceva special, ceva ce ma facea sa mor sa-I vad, sa-iexplorez si sa-i iubesc. Inima incepea sa-mi bata din ce in ce mai tare cu fiecare secunda care trecea, iar eu ma simteam din ce in ce mai bine. Totul era perfect, poate cam prea perfect. Oricum ar fi mie imi place extreme de mult, ma facea sa ma simt implinita, vie, reala, eu cu adevarat. Simteam ca in preajma lui pot sa fiu eu cu adevarat, ca nu trebuie sa-mi masor cuvintele si ca pot spune absolut orice; deoarece el nu va mai zice nimic. Simteam ca el imi poate fi cu adevarat prieten; ca pot in sfarsit sa imi fac un prieten adevarat. Totul este minunat.

Pur si simplu nu ma pot oprii din zambit cand ma uit la el. Ma simt apreciata, in siguranta, iubita. El ma face sa ma simt mai bine decat se poate. Ma face sa zambesc, sa uit de probleme si tristete, sa vreau sa-mi traiesc cu adevarat viata,.

Intr-o fractiune de secunda totul devine si mai perfect decat este, deoarece el se apropie de mine din ce in ce mai mult. Chiar daca o face cu o viteza mai mica decat a melcului, tot este perfect. Acum se afla la doar cativa centimetrii de mine, mai exact de fata mea. Ii pot simti parfumul. Mirosul emanat de el este divin. Nu exista nici un coltisor al mintii mele care sa nu fie invadat de el, care sa mai poata gandii logic, care sa nu fie afectat de fericire. Este cu adevarat cel mai frumos moment din viata mea, pe care cu siguranta nu-l voi putea uita vreodata, nici daca as vrea. Raman socata de ceea ce face.

Sasuke imi atinge incet buzele cu cele doua petale catifelate ale lui. Era o senzatie extrem de placuta, care te facea sa te simti mai bine ca in al noualea cer; cea mai frumoasa senzatie posibila. Inima mea a luat-o razna, batand cu o viteza omeneste imposibila. Nu-mi vine sa cred! Este minunat, am avut in sfarsit primul sarut. Dupa atatea incercari esuate de-al saruta pe brunet, intr-un sfarsit a facut-o el. Dar stai! Asta nu este bine, absolut deloc bine; este chiar foarte rau. Noi trebuia sa fim prieteni, nu sa ajungem sa ne sarutam.

Chiar daca este ceva care nu ar fi trebuit sa se intample niciodata eu sunt cea mai fericita persoana de pe Pamant. Simt o gramada de fluturasi in interiorul meu; fluturi care zburda peste tot, nelinistindu-mi inima, facand-o agitata, inbebunind-o si fortand-o sa bata cu o asemenea viteza.

Deodata, Sasuke rupe sarutul aproape perfect si zice:

- ... .


Scuzati miile de greseli de tastare si extrema intarziere.
O sa dau maine un edit sa il aranjez in pagina.
Acum nu mai am baterie la laptop si nu mai e curent :((
Il dedic tuturor celor care imi citesc ficul.
Bye :*:*:*
Am reusit sa trec, intr-un final, pe la noul capitol.
De ce am impresia ca Sasuke doar se joaca cu Sakura si acel sarut a fost "revansa"? Nu am multe de zis. Ai avut descriere, a existat insa ceva ce nu mi-a placut au fost repetitiile facute: "perfect" [chiar pus de foarte multe ori si deja devenea enervant la ochi], "magic" si "frumos". Ar fi fost de preferat sa utilizezi sinonime s-au sa-l compari pe brunet cu un zeu, acel moment al sarutului cu viata roz a micilor printese. Ideea e ca ai folosit de prea multe ori acele cuvinte si nu prea era frumoasa acea repetitie. Cateva greseli iti voi enumara:

"placa" - plec
"am stat asa ceva" - am stat asa ceva timp
"dedeam" - dadeam
"nostre" - noastre
"inbebunind-o" - innebunind-o

Cam atat. Astept next si te pup dulce :*
~Bye~
Aha! Deci pana la urma sarutul nu a fost la capitolul 100 cum ziceai tu :yes: BONUS! <3 Genial capitol, desi sti care este parerea mea despre Sasuke? Pampalau =]] da deci asa se comporta exact ca un pampalau, iar Sakura ca barbatul =]] parca ea are mai mult curaj decat Sasu, pfoa ce rastalmacire =]]. Momentul sarutului a fost foarte simpatic ^.^ sincer chiar mi-a placut asa putin, desi daca pot sa axez pe un singur lucru, unul mic mic mic si totusi important , descrierea m-a cam lasat rece >.<''. Dap, asta a fost singura chestie care nu mi-a placut in rest a fost okey =]].

Ne-ai lasat in suspans fimeo =]] ce rea esti tu mai, acum o sa imi frec mainile pana aflu ce o sa zica Sasuke. En fin, astept next iubita si anunta-ma si pe mine data viitoare ^.^ Ceao! ;*
Buna iubita, am trecut si eu pe aici ... dar nu m-ai anuntat :(

Anyway eu ador capitolul mult de tot. Ți-a cam lipsit descriereain capitolul asta, dar te revansezi tu data viitoare. Nu?
Vai ce frumos, i-ai făcut sa se sarute mai devreme, nu la capitolul o mie sau mai stiu eu cat. Hmm ... Sa înțeleg ca Sasuke este mai romantic si Sakura cea dura? Interesant.
Mă intreb ce o sa se mai intample între ei ... Si când se va temina ziua aia ... Câte capitole mai ai de gând sa scrii numai la o singura zi?
Sper ca nextul sa vina repejor si sa nu ne mai lasi sa așteptăm atat de mult.
Si nu uita sa mă anunti :*:*
Te pup dulce de tot :*:*:*
Dragoste Infinita

Capitolul 18


- Prieteni Buni -



- Sakura ... Scuza-ma, nu am vrut sa se intample asa ceva. Imi pare rau.

Dupa ce imi scuse aceste cuvinte, vru sa plece, dar eu il opresc spunandu-i:

- Hey, n-ai pentru ce sa-ti ceri scuze. S-a intamplat dintr-o mica neatentie. Acum tu esti cel care fuge sau mi se pare mie? Doar nu crezi ca sunt suparata pe tine doar pentru atat? S-a intamplat. Asta este. Ce zici daca amandoi uitam de acest mic incident si ne continuam viata ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat? Desigur ... daca vrei asta ... daca mai vrei nsa ramanem prieteni ...

Ultima propozitie am spus-o cu un pic de regret in voce. Nu vroiam sa incheiem atat de repede aceasta prietenie. Oftez lung, dupa care imi indrept privirea spre brunet, cerandu-i din priviri sa-mi dea mai repede un raspuns. Ma sufoca aceasta liniste dintre noi, iar Sasuke facea ca totul sa fie din ce in ce m-ai tensionant, tinandu-ma in suspans.

Deodata Sasuke incepe sa rada, pe mine facandu-ma sa fac o fata ciudata rau de tot. Nu intelegeam. Pur si simplu nu intelegeam ce are de rade. Ce l-a apucat? Doamne, baiatul asta este de-a dreptul imposibil, isi schimba starile de la o secunda la alta. Ba este pervers si nebun, ba este rece si distant, ba dragut, romantic si extrem de dulce, apoi trist si dezamagit de el insusi. Apoi, deodata, incepe sa rada asa, singur, facandu-ma din ce in ce mai confuza. Nu, pe buna ca eu una nu il mai inteleg.

Dar stai! Eu sunt exact la fel ... si eu am facut exact acelasi lucru fata de Sasuke. Cred ca si el crede acelasi lucru despre mine. Hmm ... se pare ca semanam mult mai mult decat mi-as fi inchipuit eu. Ne place acelasi gen de muzica, avem foarte multe pasiuni comune, amandoi suntem inebuniti dupa muzica si amandoi adoram orice tine de scris. Bine, ma rog, ce-i drept, Sasuke este mult mai bun decat mine ... el este un adevarat scriitor, de cantaret nici nu mai zic. Eu nu ma pot compara cu brunetul.

Sasuke se opreste din ras si imi spune pe un ton ironic, dar totodata amuzant:

- Tu chiar credeai ca vreau sa plec? Stai linistita ca nu plec nicaieri ... eu nu sunt atat de lasi ca si tine. Si apropo, sunt toal de acord cu tine, hai sa uitam tot ce s-a intamplat mai devcreme. Si ca sa-ti raspund la marea ta enigma ... sigur ca mai suntem prieteni.

Ii zambesc dulce, dupa care radem amandoi fara motiv. Sasuke imi spune sa ne asezam din nou pe marginea fantanii, iar eu il dezaprob. Ma uit un pic ganditoare la cer, apoi din nou la brunet si ii dau de inteles ca va ploua ... cel putin asa cred eu. Sasuke imi zambeste si el cu acel zambet divin pe care il are, dupa care isi indreapta si el privirea spre cer.`

O mica picatura de apa cade din cerul trist, innorat si posomorat. Acea lacrima a cerului era ca un cub de gheata ce imi atinge pielea cu incetinitorul, inghetandu-mi tot corpul incet, incet, incet de tot. Sasuke observand ca mi se face frig, imi spune sa mergem acasa la el, deoarece e la doua strazi distanta. Incuviintez din cap, apoi imi iau repede lucrurile si incep sa alerg, cu Sasuke in ujrma mea.

In cateva secunde am ajuns la la intrarea in parc. In partea stanga a aleii se aflau multi copaci dezgoliti de frigul lunii noiembrie. Sasuke imi spune sa il urmez, iar eu fac intocmai.

In cinci minute ajungem in fata casei brunetului. Este o vila imensa, extraordinar de frumoasa. Nu am mai vazut in viata mea o casa atat de frumoasa.

Ne grabim sa intram in casa. El descuie repede usa, iar acolo ...



Ok, stiu ca este extrem de scurt si ca la sfarsit actiunea este extrem de grabita, dar ma grabesc si nu am avut atat de mult timp de scris.
So revin in weekend cu nextul.


Melodia pe care a cantat-o Sasuke in capitolul trecut ( melodia capitolului trecut ):
http://www.youtube.com/watch?v=JHnj2WwurU4
Melodia capitolului asta:
http://www.youtube.com/watch?v=AtEk7_TVBZI


Ok deci astept cat mai multe comentarii pana sambata.
Si va rooog, criticati. vreau critica cat mai dura, va imploor, ok?
Hey, multumesc ca m-ai anuntat :*
"Iar acolo" ce vad? Ceva, vreun soc sau marele lux ce o va soca pe Sakura :-? Pe cine ai mostenit in a lasa lumea in suspans? Aaa, stai ca eu sunt mama ta :)) deci pe mine. Pff, ce dura e viata. Cica brunetul dorea sa plece, dar bine a facut Sakura ca la oprit. Lasa ca pentru un sarut un moare nimeni, suntem noi, cititorii fericiti :]]. Speram sa mai existe vreun sarut, imbratisare, dar cer cam multe. pofta in cui :]].
Daca nu ai fi avut 2 greseli de tastare ar fi fost foarte frumos, la descrierea sentimentelor ai mai putea lucra putin, sa aduci si alte figuri de stil [epitete, metafore, hiperbole...] Dialogul e bun si la asezarea in pagina e foarte frumos si ordonat. Se intelege tot ce vrei sa spui.

Te pup dulce si abia astept sa vad nextul.
Bye :bye:
Heu dragelor, am revenit cu nextul. Dupa o intarziere destul de mare. Imi cer mii de scuze de intarzierea asta, dar scoala asta este exasperanta. Nu este foarte lung si nu este corectat capitolul. Sper sa va placa si va multumesc mult pentru commuri si astep in continuare parerile voastre.


Dragoste Infinita


Capitolul 19


- ”- Ce se intampla aici?” -



El descuie repede usa, iar acolo ... nu-mi vine sa-mi cred ochilor ce vad. E-este chiar Myra? Nu pot sa cred! Pe canapeaua portocalie din sufragerie se afla chiar sora mea, Myra, impreuna cu un tip pe care nu stiu cum il cheama, cine este sau ... Stai! Stop cadru! Ce naiba? Tipul ala necunoscut sta cumva peste Myra? Ce fac astia doi aici? Oare este iubitul ei? Sau el a adus-o aici ca sa o violeze? Daca i-a facut ceva ... jur ca ... ah, nu stiu ... sper doar ca nu a vrut sa-i faca nimic rau. Dar cine este el de fapt? Si ce cauta la Sasuke acasa ... oare este fratele lui?

Ma uit cu fata mea extrem de uimita si ingrijorata la brunet, intrebandu-l din priviri daca stie ce se petrece aici, dar el parea la fel de confuz. Deodata eu, nemaiputand rezista sa aflu ce se intampla aici, intreb, pe un ton cam nervos si plin de ingrijorare ... ma rog, mai mult urland:

- Ce se intampla aici? Ce faceti voi doi? ... Myra? Ce faci cu tipul asta peste tine? Cine este el si ce face peste tine? Cred ca ai de dat niste explicatii ... amandoi aveti!

Ultimele doua cuvinte le spun mai apasat, accentuand „amandoi” si uitandu-ma cu o privire ucigatoare, plina de ura si de dorinta de a-l bate, la baiatul ce semana perfect cu Sasuke. Doamne, erau identici ... u puteam observa nicio deferenta intre ei , dar oare chiar asa sa fie? Bine, deci acum imi dau seama ca el este fratele brunetului, dar in rest? Ce mai stiu eu despre el? Nimic. Cum stiu eu ca nu a vrut sa-i faca rau scumpei mele surioare, care, ma rog, este mai mare ca mine dar nu mai conteaza. Ideea este ca vreau niste explicatii rapid.

Mira se uita uimita la mine, nestiind ce sa mai faca, ce sa mai zica. Era speriata parca de ceva, dar ce ce? De mine? De ce am sa aflu si ce voi spune? Sau ce? Ochii ei verzi ca iarba proaspata, erau acum plini de uimire si tristete, parca regretand ceva, dar ce?

Deodata, Sasuke intrerupe linistea apasatoare ce puse stapanire peste noi si zice:

- Sakura, stai, linistete-te, te rog si hai sa o luam mai incet. Nu te ambala atat de tare. Cred ca fratele meu, Itachi si, daca nu ma insel, sora ta, au un motiv foarte bun si logic pentru care se aflau in ipostazele in care i-am gasit, nu-i asa dragilor?

Wow! Sasuke ma uimeste din ce in ce mai mult cu fiecare minut ce trece, adica cum poate fi atat de calm, de linisttit de fiecare data? Nici nu mi se pare ca se oboseste sa ramane cu picioarele pe Pamant, este atat de grijuliu, dulce, romantic, simpatic si bland in acelasi timp ce este si un pervers extrem, nebun de legat si un baiat cu un simt al umorului extem de unic. Nu am mai vazut in viata mea un asa baiat, este ideal facut si adus pe lumea asta pentru mine, pentru a fii prietenul meu, pentru a ma ajuta sa rezist in lumea asta cruda si imposibil de invins, pentru a ma ajuta sa traiesc. Ii multumesc Domnului ca mai exista si asemenea persoane pe lume, nu numai oameni rai si nesimtiti, care se folosesc de tine cat pot de mult, pana te lasa fara putere si devi din ce in ce mai vulnerabil.

In fine, revenind din nou cu picioarele pe Pamant. Myra se ridica de pe canapeaua fina si catifelata si se indreapta spre mine. Cand ajunge la aproximativ un metru de mine, incepe sa-mi explice toata situatia:

- Saku, stiu ca nu prea intelegi ce s-a intamplat in momentul asta intre mine si Itachi, dar stai usurel ca iti explic. Nu faceam nimic nebunesc si perveers, ceea ce se putea intelege din felul cum statea peste mine, dar crede-ma ca nu s-a intamplat nimic aici. Eu si Itachi ... ei bine ... nu stiu cum sa-ti explic, adica ca sa nu te superi sau ceva ... cum as putea sa-ti zic ... ei bine ... eu ... el ... adica noi ... pai noi nu suntem ... ceea ce pare ... adica nu stiu ce pare ... adica ... a-adica noi ...

- Sunteti un cuplu. Continui eu, nemaisuportand sa aud cum se balbaie.

Rozalia de langa mine respirara usurata si ma intreba uimita daca nu m-am suparat. Eu izbucnesc ca nebuna in ras, facandu-i pe ceilalti curiosi sia afle ce am patit, apoi imi reiau fata serioasa si ii spun ca nu am de ce sa am supar si ca sunt chiar fericita pentru ea.

Peste vreo jumatate de ora in care am mai stat la baieti acasa, se aude un zgomot ciudat si ...
Buna. Mersi ca mi-ai spus si trecand peste asta.

Cam micut capitolul si eu stiu ca tu le faci mai mari si putin mai ample fata de acesta. Am observat foarte multe puncte de suspensie si nu prea le vad rostul. Sincer, sunt mult prea multe si fara de folos. Punctele de suspensie de pun atunci cand doresti sa eviti o parte sau a lasa suspans, nu cand doresti sau ti se pare tie ca ar arata bine.
Asezarea in pagina este buna, ca deobicei. Greseli nu cred ca am vazut sau poate ca sunt eu putin obosita.
Ma asteptam sa vad putin mai multa descriere. Acel soc cand si-a vazut sora in acea ipostaza nu a fost accentuat. Ce credea Sakura despre ea in acea clipa? Era suparata, dezamagita etc. De asemenea nu prea ai oferit detalii despre relatia dintre cele doua surori. Se suporta/ nu se suporta, se inteleg/ nu se inteleg, nu pot sta mult timp despartite etc.
Nu prea am vazut mari figuri de stil
Cred ca ai fugarit putin actiunea la final. Cum se lamureste situatia, brusc trece timpu si ajungi la alta actiune. Macar de ai fi marcat cu 3 stelute "***" la mijlocul randului.

Sunt curioasa sa vad cu ce ne vei surprinde si ce se mai intampla.
Bye.
[/font][/size][/align]Am adus in sfrasit nextul. Spersa va placa si astept comentariile voastre. Va pup dulce de tot si va urez: Lectura Placuta!!!

Dragoste Infinita
[/size]
- Totul se apropie de sfarsit ... sau nu? -

Peste vreo jumatate de ora in care am mai stat la baieti acasa, se aude un zgomot ciudat si usa se deschide usor, iar pe ea intra doi oameni inalti, mult mai in varsa descat noi. Probabil erau sotii Uchiha, parintii lui Sasuke si a lui Itachi.

Doamna Uchiha era o femeie destul de inalta, cu un par lung si stralucitor, de culoare inchisa, exact ca a fiilor ei. Ea avea insa niste ochi verzi, precum iarba proaspata de primavara, in care se putea citi cu usurinta bunatatea din ea. Domnul Uchiha parea, insa, opusul sotiei sale. Era mult mai inalt decat ea, probabil avea vreo doi metri, avea un corp foarte bine facut, acoperit cu muschi, iar parul sau era saten deschis. Avea o fata foarte serioasa si sumbra, acoperita de niste trasaturi ce pareau perfecte. Ochii lui erau de un cenusiu malefic, plin de durere si rautate, in care se putea citi contrariul doamnei Uchiha; se putea citi nervozitatea, supararea si ura. Era inspaimantator, cel putin asa parea la prima vedere.

Noi i-am salutat politicos pe amandoi, apoi eu m-am uitat la Myra, cu o expresie de genul: "Hai sa plecam de aici."Ea a incuviintat din cap, apoi le-am spus si baietilor. Ei ne-au rugat sa mai stam un pic, dar noi am refuzat, spunand ca avem multe de facut si ca eu am de despachetat. Myra si Itachi erau un pic mai departe decat mine si Sasuke, iar el o tot ruga sa vina cu el in parc, deoarece avea o surpriza pentru ea. Myra a acceptat bucuroasa intr-un sfarsit, apoi s-a uitat la mine si mi-a zambit, ziandu-mi ca ne vedem acasa peste cateva ore.

Am oftat iritata de faptul ca trebuia sa merg singura spre noua mea casa, apoi i-am zimbit si eu fortat. Ma rog, nu era chiar asa o problema faptul ca trebuia sa merg singura, ci faptul ca habar nu aveam pe unde se afla casa si cum se ajunge acalo. Ieri seara cand am gasit-o mi-a luat o ora si era si extrem de intuneric. Acum nu mai am nici cea mai vaga idee cum sa ajung acolo.

Vazand ca mie nu-mi convine ca trebuie sa merg singura, Itachi il pune pe Sasuke sa ma conduca, apoi ii face smecher cu ochiul. Fratele sau zambeste timid, apoi isi indreapta privirea spre mine, arcuindu-si buzele intr-un zambet mult mai mare si mai sincer.

Eu m-am indreptat spre usa, tragand-o si pe Myra dupa mine, apoi i-am spus repede, fara sa auda baietii, care se dusesera sa se imbrace:

- Ce crezi ca faci? Cand ai de gand sa vi acasa si de ce vrei sa ma lasi sa merg singura cu Sasuke pe drum? Tu ai macar idee ce ... . Dar m-am oprit la timp, inainte de a-i spune ceva din ceea ce s-a intamplat azi la scoala. Ma rog, nu mai contea, vroiam de fapt sa te intreb cum ajung acasa, pentru ca daca iti amintesti tu bine eu nu stau in orasul asta de mai mult de douzeci si patru de ore.

Myra avea o expresie intrebatoare pe fata si parea curioasa de propozitia pe care nu am terminat-o. Sigur banuia ceva si asta nu era bine. Lacum o stiu eu pe ea, sau mai bine zis, cum o stiam, ii vin numai idei perverse si nebune. Nici nu vreau sa aflu ce ce se gandea.

In scurt timp apar si baietii si ne zic ca putem merge. Ne luam la revedere de la parintii fratilor si iesim pe usa, Sasuke trantind-o in urma lui. Cuplul fericit o ia in directia opusa noua si se duc spre parcul de unde venisem eu si Sasuke cu o ora in urma. Erau atat de draguti impreuna, pareau cuplul perfect. Iar cand se sarutat si buzele lor se uneau, capetele lor formau o inima conturata foarte bine; aratau ca doua picaturi de roua reunite si te faceau sa zambesti, gandindu-te ca sunt facuti unul pentru celalalt.

Ma uitam la ei pierduta printre ganduri, cand simt mana calda a lui Sasuke pe umarul meu. Am tresarit la inceput, deoarece uitasem ca era si el langa mine si credeam ca o fi un nenoricit care vrea sa-mi faca ceva. Dar m-am linistit repede, simtindu-i respiratia langa a mea si auzindu-i vocea melodioasa spunand:

- Eh, se pare ca tot nu ai scapat de mine; m-ai avem de stat un pic impreuna. Cred ca asta este mana destinului.

Am chicotit incet, gandindu-ma in acelasi timp la ziua de azi si la cate s-au intamplat ... si ca inca nu s-a terminat. Poate ca brunetul chiar avea dreptate si poate chiar era destinul.

- Soarta, viata si destinul. spun eu parca continuand ceea ce ar fi vrut el sa zica, apoi ii zpun sa mergem penru ca imi e cam frig.

Si avea si de ce sa imi fie frig, adica eram in luna noiembrie, iar eu eram imbracata in pantaloni scurti si maieu. Scazuse cu mult temperatura fata de cum era dimineata, cand te simteai ca in plina vara si aveai impresia ca sunt treizeci de grade.Acum cerul era innorat si mohorat, care devin din ce in ce mai inchisi la culoare. Vantul batea fara mila, facandu-mi oasele sa tremure, iar parul sa zboare in toate partile.

Sasuke era deja pe partea cealalta a strazii si ma striga ca disperatul, astfel incat toata strada se uita la mine si credeam ca sunt surda sau ceva de genul asta. Eu nu eram prea prezenta la ceea ce era in jurul meu, chiar uitasem si ca nu imi mai simteam corpul de la cat de frig imi era. Dar m-am trezit la realitate si am alergat robotic spre brunet. Cum nu aveam ideea cum se ajunge acasa, l-am lasat pe el sa merga un pic in fata mea si am incercat sa memorez drumul.

Spre marea mea surprindere casa era mult mai aproape decat parea. Se afla la mai putin de doua strazi de cea a lui Sasuke si era chiar simplu de ajuns. Pe drum am facut numai doua minute, deci inca imi mai puteam misca buzele astfel incat sa ii pot multumi baiatului ca m-a adus aici, desi eram sigura ca nu avea chef.

Ca sa nu fiu o nesimtita, totusi, l-am invitat de brunet la un suc si sa se incalzeasca, dar a refuzat. As fi rasuflat usurata, dar m-ar fi auzit si nu am mai facut-o. O sa fac asta cand intru la caldurica.

Ne-am spus unul altuia cate un "Pa." simplu si fara chef, apoi eu am intrat in casa, lasandu-l pe brunet singur in frig. Am rasuflat in sfarsit usurata si am inceput sa zbier prin casa ca o nebuna scapata de la zoo:

- Da, da , da !!! Am reusit sa scap! Am supravietuit acestei zice nenorocite si inca mai traiesc! Inima mea inca mai poate sa bata si si-a recapatat ritmul normal! Yey, yey, yey !!!

Dar fericirea mea a fost intrerupta de soneria de la usa. Oh, nu, probabil ca Sasuke m-a auzit, sau s-a razgandit. Totul merge din nou prost se pare si nu cred ca mai rezist mult langa el. Ma intrept cu pasi mici spre clanta si apas cu o oarecare ezitare. Constrat ca la usa se afla ....
Melodia Capitolului:
http://www.youtube.com/watch?v=_PDRyMquqbE&feature=fvwrel
helloooo

Prima...

Am ratat cateva capitole :(( . Actiunea nju s-a grabit, iar asta este un lucru specifl capilolelor tale. Suntem la douazeci si patru si nici nu s-a terminat prima zi, de fapt s-a terminat, nu ? Sau o sa incepi sa povestesti ce viseaza ? Te cred ca stare tinand cont de stilul tau in detaliu. Descrierea a fost buna, dialogul al fel, totul a fost bine. Cine este la usa ? Sasuke sau sora rozaliei ?
Mersi pentru comentariu si ma bucur ca iti place.
Uite nextul si sper sa-ti placa si capitolul asta.




Dragoste Infinita
Capitolul 21
[/font][/size]
- Veste tragica -[/u]
[/size]
[/align]


Constat ca la usa se afla Itachi ?! Dar ce cauta el aici si de ce este atat de ingrijorat? De ce nu este cu Myra, ea unde este? Prea multe intrebari zburda nebuneste prin capul meu, in in inima mea tocmai a incoltit un nou sentiment; un sentiment de neliniste de de ingrijorare, deoarece nu o vedeam pe surioara mea scumpa si draga, nu am nici cea mai vaga idee unde este si de ce nu se afla langa brunetul de la usa.

Cat mi-am pus eu toate aceste intrebari la care nu gasesc nici un raspuns, nu a trecut mai mult de o secunda, iar Itachi tocmai acum spune pe un ton foarte alarmat si ingrijorat:

- Sakura, Sakura !!! Sora ta este aici nu? Trebuie sa fie aici ! Spune-mi te rog ca este aici si ca ai vorbit cu ea, te rooog spune-mi ca este bine.

Stai! Stai! Stai! Ce tot zice el aici? De ce ar fi Myra aici? Adica, ei au plecat impreuna si s-au dus in parc, de ce ar fi ea fix in directia opusa a parcului? Nu inteleg ce se intampla. Ceva este putred aici, iar eu o sa aflu ce; trebuie sa aflu, doar este vorba de sora mea.

Fara sa mai stau pe ganduri, il intreb direct pe Itachi:

- Ce? Despre ce tot vorbesti tu de fapt? Nu este cu tine? De ce nu este cu tine? Ce s-a intamplat de fapt? Itachi explica-mi imediat ce s-a intamplat si ce este cu Myra !

- Sakura ... eu ... eu .... este numai si numai vina mea! Stiu ca sunt un nenorocit si ca am facut cea mai mare greseala din viata mea, nu ar fi trebuit niciodata sa fac asta! Te implor lasa-ma sa-ti explic inainte sa ma dai afara, te rog frumos.

Vocea lui era atat de indurerata si chiar se putea deduce ca ceea ce spune este adevarat, ca nu minte; chiar spunea adevarul, despre orice ar fi fost vorba ... cel putin asa cred. Doar daca nu este el un actor extrem de bun, dar nu cred. Eu oricum nu sunt Myra, ea se pricepe la oameni, isi da imediat seama daca cineva minte sau nu, dar eu nu stiu inca ce s-a intamplat intre ei. Inca fiind cuvantul de baza, pentru ca sunt pe cale sa aflu imediat.

I-am spus sa nu mai palavrageasca atata si sa treaca direct la subiect pentru ca sunt foarte interesata sa aflu despre ce este vorba. A luat o gura mare de aer, apoi a rostit incet, pe un ton plin de regret si durere:

- Eram amandoi: o tinem de mana, iar ea imi spunea cat de mult tine la mine, pana cand, dintr-odata ... dintr-odata ... a venit la mine fosta mea prietena, care ma rog ... inca era prietena mea. Tinea in mana cadoul pe care vroiam sa il dau surorii tale si spunea ca ea are cel mai frumos iubit din intreaga lume. Ne-a vazut pe mine si pe Myra tinandu-ne de mana, apoi a inceput sa zbiere ca o nenorocita ma tine de mana, de ce si alte intrebari de genul asta. Apoi Myra mi-a pus aceleasi intrebari si le-am zis amandurora ca pot sa le explic si sa se linisteasca, dar nici una nu a vrut sa asculte. Myra a plecat plangand si spunandu-mi ca nu vrea sa msa mai vada in viata ei, iar cealalta a ramas acolo asteptand o explicatie. Iar eu ....

M-am incruntat in timp ce auzeam cuvintele ce ieseau cu regret. Pur si simplu nu imi venea sa cred ce tocmai facuse. Saraca Myra ! Cum a putut sa-i faca asa ceva? El chiar nu s-a gandit cat o va face asta sa sufere? Nu am nici cea mai vaga idee unde a fugit, dar imi pot imagina ce a fost in sufletul ei. Parca simt si eu acelasi lucru; parca mi s-ar fi intamplat mie, nu ei. Simt cu inima ma doare si chum ochii ma inteapa puternic. Dar in acelasi timp, l-am intrerupt si i-am spus, pe un ton trist si cu o voce mai tare, accentuand ultimele doua intrebari:

- Stai! Stop! Opreste-te ! Nu vreau sa mai aud nici macar un cuvant. Cum ai putut sa faci asa ceva? Poti sa-mi dai si mie o exlicatie? Una buna?

- Eu ... Pfff ... Nu. Nu pot. Sunt un nenorocit ca nu mai poate face nimic acum. Cred ca este prea tarziu. Nu o sa ma ierte niciodata nu?

Nu stiam ce as putea sa ii spun. Nu stiu cum mai este Myra, daca o sa il ierte sau nu, daca mai este la fel de orgolioasa ca acum multi ani sau daca s-a schimbat si a devenit mai iertatoare ... Nu aveam de gand sa il las nici pe el asa ... singur, ratacind prin viata fara vreun scop doar pentru ca s-a despartit de ea. Ma rog asta s-ar intampla numai daca chiar tinea la ea, dar din cate mi-am dat eu seama chiar parea ca se iubesc. Si bineinteles ca si Myra ar fi intr-o stare ingrozitoare, s-ar simti tot timpul singura si ar fi trista. Chiar nu vreau sa o vad in starea asta.

Ce pot face? Raspunsul este .... Off, habar n-am. Ba nu, gata. Stiu! Fara sa mai stau sa-mi mai socotesc inca o datA toate gandurile, il trag pe brunet inauntru si ii spun pe un ton plin de speranta si optimism:

- Stai aici! Asteapta-ma! Ma duc sa ma schimb si ma intorc in cateva minute. Vom merge sa o cautam pe Myra. Amandoi tinem la ea si vrem sa ii fie bine, deci o vom cauta. Suna-l pe Sasuke si spune-i ca ne intalnim in parc. Pana atunci zi: Unde crezi ca s-ar fi dus? Inafara de locul asta? Ai vreo idee? Stai, gandeste-te pana ma duc eu sa ma imbrac. Stai linistit ca o vom gasi! Sunt sigura de asta; trebuie!

Apoi am luat-o la goana pe scari spre dormitorul meu. Cand intru in camera sunt socata! Peste tot erau haine si alte minunatii. Se pare ca mi-au fost aduse restul hainelor care le mai aveam la parinti, si toate celelalte lucruri. Nu am mai stat sa admir muntii de lucruri si m-am dezbracat repede. Am luat niste blugi negri mulati care erau aruncati pe pat, un tricou verse simplu si o pereche de tenesi verzi cu negru si cu alb. Mi-am mai cotrobait un pic prin camera, in speranta de a-mi gasi un hanorac sau o geaca mai groasa, dar nu extrem de groasa. In cateva secunde am gasit un hanoracmai grosut negru, cu gluga care avea blanita verde. Gata, acum eram gata. Mi-am luat telefonul din pantalonii scurti si am tulot-o jos la Itachi. Am luat cheile din bucatarie si am deschis usa, Itachi fiind in spatele meu.

Dar, mare ne-a fost mirarea cand am vazut ca la usa este ....
Melodia Capitolului:
http://www.youtube.com/watch?v=qfNmyxV2Ncw&NR=1&feature=endscreen

[posturi unite]
[/size][/font][/align]Dragoste Infinita
[/font][/size]
Capitolul 22[/u]
[/size][/font]- We're gonna find her -

Dar mare ne-a fost mirarea cand am vazut ca la usa este un caine; dar nu orice caine de pe strada. In fata noastra se afla chiar Sparky, cainele primit cadou de la parintii mei inainte de a ma muta in Konoha. Mi-au promis ca mi-l vor trimite repede aici si chiar s-au tinut de promisiune. Ma bucur enorm ca el este aici; pur si simplu mi-a inveselit ziua, mi-a luminat sufletul ingrijorat si m-a facut sa ma simt instantaneu mai bine.

L-am recunoscut imediat pe micutul animal. Sparky este imposibil de confundat cu vreun alt caine, este mult prea special si diferit fata de toti ceilalti. El este unul dintre cei doi catei care raman vesnic mici si au puteri magice. El arata ca un pui de Husky, dar de fapt, adevarata lui rasa este una numita "Magie Japoneza". Toata lumea care l-a vazut pana acum crede ca este un neobisnuit Husky japonez; nici macar parintii mei nu stiu adevarata sa rasa. Este mult prea pretios pentru a spune cuiva despre el, cred ca nici Myrei nu ii voi spune; asta voi mai vedea dupa ce o vom gasi. Pur si simplu nu pot sa las pe nimeni sa-i afle adevarata identitate, deoarece ar vrea sa mi-l ia si sa il examineze sau ceva asemanator. Eu am aflat intr-un mod de care si eu sunt uimita; nu vreau sa se gandesca cineva ca este vreun caine vorbitor sau ceva de genul asta, nu este nici macar pe aproape fata de ceea ce este el cu adevarat. Dar asta este o poveste mult mai lunga, de care eu acum nu am timp; sunt intr-o mica criza de timp, adica am de facut prea multe in prea putin timp: sa imi aranjez toate hainele si restul lucrurilor, care sincer, au venit in cel mai nepotrivit moment posibil; sa ii aranjez lucrurile lui Sparky, dar eu ma gandesc sa-l fec pe el sa si le aranjeze; si sa o gasesc pe Myra. Plus temele pentru maine, care sunt o groaza. Nici macar nu stiu cat mai esate ceasul, dar ideea este ca deja a inceput sa se intunece. Nu e bine. Daca se intuneca ne va fi mult mai greu sa o cautam pe Myra si aproape imposibil sa o gasim.

Gata! Mi-a venit o idee; il iau pe Sparky cu mine si i-l dau lui Itachi, asa vor avea mult mai multe sanse. Animalutul meu scump si drag se pricepe la gasit oameni, mai ales daca ne memoreaza mirosul de sange. Si, cum eu si Myra aveam acelasi sange, va fi o nimica toata. Da, este o idee foarte buna.

Fara sa mai stau pe ganduri il iau pe catelu in brate si il saltu ca pe un prieten pe care nu l-am mai vazut de mult, apoi il trag pe brunet afara din casa, incui usa si plecam spre parc in pas alergator. Pe drum ii explic lui Itachi cine este Sparky, deoarece era cam buimac cand m-a vazut luandu-l in brate. Acum ca totul era limpede puteam incepe cautarile avansate. Alergam cat de repede puteam, in timp ce Itachi imi spune:

- Sakura, stiu cum facem. Am niste idei despre locurile unde ar putea fi Myra, darnu sunt sigur. Tu il iei pe Sasuke si o cautati pe la scoala, prin restul parcului si pe oriunde altundeva prin oras. Cred ca o vom gasi mai usor daca mergem in directii diferite.

- Sunt total de acord cu ceea ce ai spus, dar mai am ceva de adaugat. Sparky va merge cu tine. Vei avea un mare aventaj daca i vei avea pe el cu tine, crede-ma. O sa reusim, ai dreptate.

Dupa inca cinci minute de alergat, ajungem in parc. Acum era mai lung drumul, deoarece era intuneric, iar ceata se lasa peste tinutul inghetat. Il zarim pe fratele brunetului langa aceeasi fantana langa care am stat noi, unde el mi-a cantat si unde a cazut peste mine si .... Of, mai bine las la oparte amintirile primului meu sarut si ma concentrez pe lucruri cu adevarat importante, adica Myra.

Acum respiram mult mai greu si aveam impresia ca plamanii imi iau foc. Aerul ce il inhalam ma ardea si imi facea totr corpul mai greoi. Mainile imi inghetasera, iar capul de asemenea. Chiar daca ma imbracasem, tot imi era frig, iar acum devenea din ce in ce mai racoare si vantul batea cu o putere mai mare, vrand sa darame tot ce ii statea in cale.

Ne intreptam cu pasi repezi spre cel de-al doilea brunet si il salutam, apoi el se uita la mine cu o fata de genul: "Tot nu ai scapat de mine!", si incepem sa radem amandoi fara un motiv anume. Itachi se uita la noi confuz si nu intelegea ce avem de radem in halul asta. Dar in scurt timp ne-am calmat si am lasat gluma deoparte. Itachi i-a explicat fratelui sau care este planul, apoi am luat-o in diferite directii, in speranta de a o gasi pe sora mea.

Eu si Sasuke ne-am dus spre scoala repejor si am ramas socati cand ne-am intalnit cu ...
Melodia Capitolului:
http://www.youtube.com/watch?v=hQw3AoFpG7Y

Cu cine s-au mai intalnit ? Tot timpul termini un capitol in acest mod... ne lasi mereu sa ghicim si de fapt este cineva la care nici nu te astepti. Nu credeam ca este cainele ala, ma gandeam chiar la sora Sakurei sau Sasuke, dar nu la un patruped. Acum cine mai este ? Ma gandesc la o broasca, maimuta, director, fata, fosta iubita la lui Sasuke, Ino, Karin si tot asa. Capitolul mi-a placut, dar actiunea a fost cam grabita, nu mult. .. Ai spus in ce s-a imbracat Sakura ?
Dragoste Infinita

Capitolul 23

- "- Nu este ceea ce crezi !!!" -

[/size][/font]
Eu si Sasuke ne-am dus spre scoala repejor si am ramas socati cand ne-am intalnit cu Naruto. Si el era uimit sa ne vada, avand in vedere faptul ca noi doi fuginsem impreuna de la detentie. Avea o fata confuza ce iti dadea totusi impresia ca capusoru sau chiar incearca sa gaseasca o explicatie. Noi stateam si nu ziceam nimic. Sasuke era aproape de mine, foarte aproape de mine; astfel incat, daca nu erai indeajuns de aproape, chiar puteai crede ca ne tinem de mana. Naruto ne tot analiza din cap pana in picioare, pana cand isi fixeaza privirea asupra fetei lui Sasuke.

Niciunul nu spunea nimic. Intre noi se simtea o tensiune extrema, iar inima mea batea cu putere. Linistea apasatoare ce se lasase peste noi era iritanta si o simteam ca si cum ceva asurzitor mi-ar fi rasunat puternic in urechi. Devenea imposibil de suportat.

Aveam de gand sa fac ceva, sa sparg aceasta gheata de liniste formata in jurul nostru si sa spun eu ceva. Bine, pai daca nimeni nu facea nimic, trebuia sa fac eu, nu?

Dar chiar cand eu aveam de gand sa-l salut pe Naruto, blondul ii spune brunetului:

- Sasuke ... M-ai dezamagit. Credeam ca o sa te ti de promisiune si ca nu se va intampla atat de repede. Si ai zis ca nu te-ai indragostit si ca nu-ti place nici macar un pic de ea. Deci ne-ai pacalit pe toti, nu? Si noi te-am crezut, ca niste fraieri. Ti-ai batut joc de tot ceea ce ti-am zis, fara sa-ti pese vreun pic. Cum ai putut sa faci asa ceva? Esti un nenorocit, plin de atitudine si te crezi cel mai tare. Te urasc! Nu mai esti prietenul meu, si de data asta vorbesc foarte serios!

Sasuke incepuse sa rada isteric de melodios, sunetul auzindu-se lin peste tot prin jur. Eu nu inteleg ce se intampla si habar n-am despre ce tot vorbeste blondul. Ce i-a spus, sau mai bine spus ce i-am spus baietii lui Sasuke? De ce si-a batut Sasuke joc de sentimentele lui Naruto sau de ce zicea el? Si ce naiba zicea blondul de Sasuke indragostit? In fine nu mai conteza, ideea e ca Naruto a tras o concluzie complet gresita si trebuie sa-i schimb complet parerea despre mine si Sasuke.

Minunat, inca ceva de facut; de parca nu ar fi fost destule. Se pare ca se tot adauga pe lista de facut azi. Hey, nu sunt robot deci va implor gata, imi ajunge!

Intr-un final brunetul din dreapta mea inceteaza cu rasul si incepe sa il faca pe blondul hiperactiv sa inteleaga ca nu este nimic intre mine si el. Dar de unde sa inteleaga Naruto? El o tine pe a lui si numai pe a lui. Cred ca nu are de gand sa cedeze prea usor, iar eu chiar nu vreau sa ramana cu impresia asta total gresita. Numai asta imi mai lipsea, nu?

Nemaisuportand sa ii mai aud cum se cearca ca doi derbedei, intervin si eu in discutei, ridicand putin vocea la Naruto:

- Naruto, gata, inceteaza! Ce naimba nu intelegi din "nu se intampla nimic intre noi"? Stiam ca nu ai creier dar chiar trebuie sa faci un asemenea circ si sa nu renunti la presupunerea asta nenorocita a ta, cand omul iti spune de o mie de ori ca nu E adevarat? Deci, gata, termina, esti pur si simplu insuportabil!

Ultimul cuvant l-am urlat si accentuat in acelasi timp atat de tare incat s-a auzit pana pe strada cealalta si cu ecou. Scuzati-mi mica iesire, dar deja devin alarmata si nimeni nu face nimic pentru a-mi gasi sora. Pana la urma din cauza asta ne aflam in incurcatura asta.

Mai stau cateva secunde pe ganduri, asteptand ca Naruto sa reactioneze in vreun fel, dar nimic. Apoi, fasra sa mai stau pe ganduri il trag pe Sasuke de mana si incepem sa alergam, lasandu-l pe blond cu gura cascata. Si ca sa fiu eu o draguta, mai adaug cu un glas dulce, ce putea topi si cea mai inghetata inima:

- Scuza-mi te rog mica iesire, dar este o urgenta. Nu este nimic din ce crezi tu, te asigur. Sunt singura singurica, iar Sasuke este liber ca pasarea cerului sa-si aleaga orice fata, inafara de mine. Oricum o sa-ti explice el maine la scoala ce s-a intamplat de fapt, iti promit ... nu-i asa Sasuke?

Brunetul nu reactiona in niciun fel, dar Naruto se inrosi un pic cand am spus ca sunt singura si probabil, mai mult ca sigur, stiu ce ii trecea prin cap in acel moment. Sper doar ca sasuke nu ii va spune si de cele petrecuta la scoala intre noi doi ... sau de acel minunat sarut care a avut loc in cel mai accidental mod. Dar sa fie clar, foarte clar, ca acel sarut mic si nesemnificativ nu conteza, este ca si cum nu s-ar fi intamplat niciodata ... doar o palma nemiloasa si totodata magnific de superba a destinului.

Ca sa mai destind un pic atmosfera dintre mine si brunet, apun pe un ton jucaus:

- Si inca nu putem fi despartiti nu? Cred ca cineva isi bate joc de noi, sau cel putin de mine de nu ma mai lasa sa scap odata de tine, asa-i?

Dar Sasuke nu reactiona in niciun mod. Alerga pur si simplu si era cumva pierdut printre ganduri, vise si dorinte. Sunt atat de curioasa ... ma intreb oare la ce se gandeste, ce este oare in mintea lui geniala in momentul asta si de ce este atat de absent ... Cred ca va ramane un mister pentru totdeauna ...

Deodata, imi amintesc ca mana mea se alfa inca peste a sa si ca se simtea o legatura speciala intre noi, intre mainile noastre, ceva ce parea ca ne leaga mai mult sufletele. Ii dau incet drumul la mana, nevrand sa rup acea franghie strans legata intre noi. ... iar, spre marea mea surprindere brunetul, parca revine imediat cu picioarele pe pamant, cu minte la locul ei si devine din nou atent la mine, extrem de atent; analizandu-ma cat de mult poate si facand ca fiecare respiratie, fiecare clipire, fiecare miscare cat de mica sa pare speciala si importanta.

- Ai dreptate, nu poti scapa de mine. Probabil ca de acum in colo nu vei mai putea niciodata sa scapi, vei fi prizoniera mea, numai a mea ... sau poate ca nu. Cine stie? Cum ai mai spus si tu: "soarta, viata si destinul" ... de ele depindem.

Asta a fost o reactie intarziata la intrebarea mea retorica, dar eu nu am avut timp sa mai zic nimic, deoarece telefonul meu intrerupse legatura magica. Ma intreb cine putea fi. Ma opresc brust si il scot din buzunarul blugilor mei, apoi il duc la ureche si intreb cine este. La inceput nu am recunoscut vocea, dar apoi am constatat ca este ....


Melodia Capitolului:
http://www.youtube.com/watch?v=ggXEMdxFvYY&feature=related


Dragoste Infinita


Capitolul 24


- Everything is ok, again -




La inceput nu am recunoscut vocea, dar apoi, am constatat ca este Myra. Nu intelegeam prea bine ce imi spunea pentru ca urla destul de tare. Chiar trebuia sa tin telefonul mai departe de urechea mea sensibila. Totusi, din vocea ei am inteles ca era speriata si disperata. I-am spus sa se linisteasca si sa vorbeasca mai incet si mai clar ca sa pot intelege ce zice si sa stiu cum pot sa o ajut. Am intrebat-o unde este si mi-a spus plangand, ca este in parc, apoi eu i-am promis ca voi ajunge in cateva minute. Fara sa mai stau pe ganduri, am inchis repede telefonul si mi-am indreptat privirea spre Sasuke.

Brunetul se uita confuz la mine, neintelegand ce se intampla. Eu aveam o privire serioasa si hotarata. Simteam cum inima imi bate din ce in ce mai tare, circulatia sangelui accelerandu-se in vene. Ingrijorarea din sufletul meu crestea cu fiecare clipa ce trecea, iar tensiunea din jur se insensifica treptat.

Sasuke nu spunea nimic. Statea pur si simplu si se uita la mine; era nedumerit si totodata curios, dar incerca sa nu o arate; incerca din rasputeri sa-si mentina chipul inexpresiv. Pur si simplu ma innebuneste felul asta ciudat si extraordinar de a fi; adica, pe bune, cum poate fi atat de calm? Ma rog, stiu ca nu este si ca ingrijorarea l-a acaparat si pe el de mult timp, dar macar, el nu o arata .... asa cum fac eu. Ar trebui sa imi dea si mie niste lectii de mentine a calmului, dar mai tarziu ... acum aveam lucruri mult mai importante de facut.

Apoi, viata isi reia din nou cursul agitat, tensionat si rapid. Eu il chem pe Sasuke si ii spun ca Myra era in parc, apoi incepem sa alergam inapoi spre locul din care am plecat.

Pe drum ne intalnim din nou cu Naruto, care era in acelasi loc, ramasese in aciasi pozitie, total nemiscat. De data asta nici nu s-a uitat la noi, nu a spus nimic si nu ne-a dat niciun fel de atentie. Avea aceiasi fata confuza si suparata. Nu intelegea ce se intampla intre mine si Sasuke; era total derutat si pierdut printr-o lume a lui, impreuna cu toate gandurile si sentimentele sale.

Nu am mai pierdut timp vcu el si am continuat sa alergam. De fapt, nici nu ne oprisem, eram doar in trecere pe langa corpul impietrit al blondului.In cateva secunde am ajuns inapoi in parc. Myra se afla chiar langa un copac de la intrarea in parc.

Era totat derutata si nu stia ce sa mai faca. Se tot zbatea, urla si se agita cat de tare putea langa Itachi. Nu vroia sa il lase sa spuna sau sa faca nimic. Ma sperie un pic felul in care se comporta si nu prea stiu cum sa o calmez, dar o sa reusesc cumva; trebuie sa o ajut.

Fara sa mai stau sa ma gandesc cum sa o potolesc, ma duc la ea si o imbratisez calduros, spunandu-i ca totul va fi bine. Nici macar eu nu prea credeam asta, dar trebuie sa par ca sunt sigura pe mine, altfel cum as putea pe ea sa o fac sa creda? O mangai pe parul masatos si roz si ii spun sa se potoleasca si sa incercerce sa isi revina, dar era in zadar.

Ma uit intrebatoare la Sasuke, cerandu-i din priviri sa ma ajute cumva. El parea ca are un plan sau ceva de genul asta outeam citi de pe chipul sau. El ii arunca o privire fratelui dsau, apoi Itachi dispare, lasand capul in jos si incepand sa lacrimeze. Sasuke se apropie apoi de mine si imi spune ca vrea sa vorbeasca el cu Myra, si sa ma duc langa Itachi. La inceput nu mi-a convenit, dar apoi am vazut ca Myrei ii suradea ideea si am acceptat.

M-am indepartat repede de cei doi si am inceput sa alerg spre cel de-al doilea brunet. El se dusese sa se aseze pe o banca din apropiere, deci nu a fost o problema sa-l ajung din urma. Ne-am asezat amandoi pe banca si am inceput asteptatul. Era o tensiune extravaganta in aer ce se putea simti de la un kilometru departare. Toate gandurile imi erau amestecate si circulau de nebune peste tot prin capul meu; nu era nici un loc in creierul meu care sa nu fie anesteziat de tensiunea din jur. Ma miscam cu o rigiditate extrema, de parca as fi fost un robot ruginit.

Pentru cateva secunde, poate minute, sau poate ore, cat am stat pe banca aceea inghetata, am fost total desprinsa de lumea reala din jur ; fiind pur si simplu prea plictisita si mult prea obosita sa mai suport realitatea. Dar deodata, ii vad pe Sasuke si pe sora mea venind in spre noi, Myra avand acum zambetul pe buze. Sasuke facea un semn spre fratele sau din care se intelegea ca trebuie sa plece. Eu m-am ridicat de pe scaun si m-am indreptat direct spre brunetul de langa sora mea, dar el a facut un semn negativ din cap, apoi a spus ca ma suna mai tarziu. Mi-a dat numarul sau de telefon, dupa aceea am placat impreuna cu Myra spre casa.

Pe drumul se casa totul a fost linistit, am vorbit, am ras si am povestit cate ceva din ziua de azi cu Myra. Ea nu a adus in discutie nimic despre Itachi, asa ca nu m-am mai gandit la asta si am zis ca ar fi mai bine sa spunem bancuri. In scurt timp am ajuns acasa, am mancat, apoi i-am spus Myrei sa ne uitam la un film. Ea a fost de acord si a propus sa avem o partida de ras, uitandu-ne la Stan si Bran. Eu am fost incantata de idee, apoi m-am dus sa caut DVD-ul. Myra a facut popcorn si a adus dulcirile in sufragerie, apoi i-am dat drumul.

A fost o seara cu adevarat distractiva si una de care am avut mare nevoie dupa aceasta zi lunga; pur si simplu am crezut ca ziua asta nu se mai termina. Dar gata, mai sunt doar cateva ore, iar eu o sa le petrec dormind.

I-am spus Myrei ca ma duc sa ma spal, apoi sa ma culc. Ea mi-a zis ca va face la fel, apoi a urmat un scurt moment de liniste si ea a adaugat ca vrea sa-mi mai zica ceva inainte sa ma culc. I-am spus ca o sa trec pe la ea, apoi am zbughit-o spre baia mea verde. Acum puteam avea parte de o adevarat evadare din realitate, putream in sfarsit sa stau si sa ma relaxez, uitand de tot, de absolut orice.

Am lasat picaturile de apa sa imi mangaie corpul timp de cateva minute indelungate, apoi m-am imbracat in niste pijamale verzi cu innimioare roz. Apoi, dupa cum am promis, am mers la Myra in camera sa aud ceea ce vroia sa-mi spuna. A spus-o atat de repede incat nici nu stiu ce ar trebui sa soun, cum sa reactionez. Myra a spus:

- ...

Melodia Capitolului:
http://www.youtube.com/watch?v=6odwZXsGoPs&feature=g-vr…G214797aRVAAAAAAAACQ

Ce a spus ? De ce te opresti acolo unde este mai interesant ? De fapt si eu fac exact acelasi lucru... Ma bucur ca a gasit-o pe sora Sakurei, dar ma intriga aproprierea dintre aceasta si Sasuke. Aceea discutie dintre ei ma pune mult pe ganduri, sper ca nu i-a cerut sa fie impreuna ca sa-l uite pe Itachi. Insa se poarta ciudat, un diavol parca zace in mintea lor. NU stiu ce i-a facut Sasuke, dar daca este nepotrivit intru in fic si-l bat. Inca nu s-a terminat prima zi ?
Dragoste Infinita


Capitolul 25


- Listen to your heart -


- Sakura, ai grija ... ai grija de Sasuke. Nu il lasa la plece, o sa ai nevoie de el. Ceea ce este intre voi deja este oricum mult prea puternic pentru a fi distrus; legatura asta dintre voi este indestructibila si cred ca nimeni nu ar putea sa taie franghia aceasta ce va tine amandurora sufletele vii. Dragostea ce deja s-a creat intre voi este mult prea speciala, este infinita si probabil eterna. Nu cred ca aceasta flacara a voastra se va stinge vreodata. Aveti ceva mult prea pretios pentru a da cu piciorul asa, fara nici o nepasare. Si, nu, nu vorbesc despre prietenia voastra; si aceasta este importanta desigur, deoarece se leaga atat de strans de lucrul acela pe care voi inca nu vi-l imsaginati, inca nu va dati seama de el ... dar este acolo, stiu ca se afla. Ei bine, ca sa intelegi mai bine ceea ce vreau sa spun, lasa-ma sa-ti explic ceva ...

Dar eu nu o las sa continue si ii spun cu un ton iritat:

- Pentru asta m-ai chemat tu acum, aici? Myra, intre mine si Sasuke nu este absolut nimic, iar tu nu imi mai tine mie predici stupide ca de exemplu ce sa fac si ce sa nu fac in legatura cu Sasuke. Doar pentru ca tu te-ai despartit de Itachi nu inseamna ca trebuie sa imi spui mie ce sa fac cu Sasuke. Suntem prieteni, ceea ce oricum este mult prea mult spus; sunt amici si exact asa vom ramane; pentru tot deauna. Clar? Ai inteles?

Firar sa fie. Nu trebuia sa spun asta. Nu trebuia sa aduc vorba despre Itachi. Trebuia sa nu vin de loc, mai bine. Sunt o proasta, sunt o proasta, sunt o proasta. Si sunt si cea mai rea sora din lume. Off.

Pentru un moment rozalia din fata mea a ramas socata. Cred si eu, la prostia pe care am spus-o. Avea ochii inlacrimati si ii venea sa planga. A oftat totusi incet, si-a sters lacrimile de la ochi, apoi a continuat:

- Deci, dupa cum spuneam, lasa-ma sa-ti explic ceva; apoi ... apoi ... apoi poti adauga orice vrei tu, inlegatura cu orice, cu ... oricine. De multe ori consideram ca prietenia si iubirea sunt doua lucruri complet diferite, fara nici o punte de legatura intre ele. E un lucru fals, deoarece o prietenie adevarata implica si iubire, pretuire si respect. Din pacate, o astfel de prietenie este foarte greu de gasit; dar tu il ai acum pe Sasuke, iar el este un prieten adevarat. E usor sa fii o persoana sociabila, sa te intelegi bine cu toata lumea, dar e un lucru dificil sa le fi prieten acelor persoane. A-ti face un prieten nu inseamna doar a gasi pe cineva care are aceleasi gusturi ca tine, care gandeste in acelasi mod. A-ti face un prieten presupune mult mai multe. O prietenie adevarata te obliga sa iti deschizi inima in fata celuilalt, sa acorzi incredere, sa stii sa asculti. Prietenia dintre doua persoane poate fi privita ca o legatura intre sufletele lor. Uneori nu mai este nevoie de cuvinte intre doi prieteni, deoarece acestia se cunosc atat de bine incat se inteleg doar din gesturi. Esti un prieten adevarat atunci cand stii nu numai sa primesti, dar si sa daruiesti incredere, secrete, pretuire, respect, sprijin si multe alte lucruri ce ar putea parea lipsite de importanta in alt context. Dintr-o relatie de prietenie curata, pura aceste lucruri marunte sunt indispensabile. Ele aduc fericire; iar tu chiar le-ai gasit. Invata sa daruieati si sa primesti lucrurile care te fac fericit, si invata de deosebesti o prietenie adevarata de o relatie strict bazata pe interese, da? Hmmm, nu sunt sigura ca ai inteles tot ce am vrut sa zic. Nu vreau sa te fac sa crezi ca trebuie sa iti dai seama daca Sasuke este sau nu un prieten adevarat, pentru stiu deja asta, stiii deja asta, toata lumea stie asta. Ideea este ca vreau sa te fac sa intelegi ca prietenia voastra nu este numai o simpla prietenie; este mult mai mult de atat. Chiar daca tu nu iti dai seama ce dragoste imensa va purtati unul altuia, vreau sa intelegi ca trebuie sa iti dai seama cumva, trebuie sa-ti dai seama ca voi sunteti deja mai mult decat prieteni. Vreau sa te fac sa vezi prin prisma asta de iubire ce iti acopera inima si ... si sa-i ceri lui Sasuke cheia, sau mai bine zis sa il lasi sa ti-o daruiasca ... cheia sfletului tau, si sa i-o dai si tu pe a sufletului sau; si sa le uniti, deoarece sunt doua jumatati perfecte, ce asteapta sa se reuneasca, sa isi infinitizeze dragostea reciproc. M-ai stii acel colier pe care l-ai gasit pe jos cand ai facut primul pas; motivul pentru care ai facut tu primii pasi, cand ai invatat sa mergi? Mai stii acea jumatate de colier albastru? Cred ca inca il mai ai, nu? Pai ... eu nu stiu ce crezi .... dar cred ca stii la ce ma refer. Sakura ... stiu ca ti se pare absurd si stupid sau cam asa ceva ... dar asa este, chiar este absurd si stupid; dar este totodata adevarat. Cred ca tocmai ti-am spus acel secret pe care ti-am promis ca ti-l voi spune la momentul potrivit; acea promisiune pe care ti-am facut-o cand ai gasit jumatatea albastra de medalion. Cred ca e un pic cam tarziu, deoarece cealalta jumatate stie deja de ceva timp, dar acum totul depinde de tine, de el ... de voi, de voi si numai de voi. Fa ceea ce trebuie Sakura, fa ceea ce simti ca trebuie sa faci. Asculta-ti inima. Asculta-ti inima pentru ca te cheama, iar numai ea te poate ghida corect acum. Sakura, asculta-ti inima.

Dupa discursul asta am ramas pur si simplu blocata, nu mai stiu ce sa mai zic sau sa mai fac. Totul in jurul meu era confuz, iar cuvintele Myrei imi tot rasunau prin cap: "Asculta-ti inima."Nu puteam sa imi las inima sa faca ce vrea; adica pot, dar nu vreau. Eu nu vreau ceea ce inima mea tanjeste dupa. Off.

Nu am mai putut face nimic, asa ca am facut un simplu semn din cap in semn ca "Da", apoi am mers precum un zombie spre camera mea. M-am trantit in pat siu am ajuns in lumea viselor. Cele mai cidate vise cu putinta imi zburau prin subconstient. Dar asta nu a durat mult, deoarece alarma stridenta de la telefonul meu rasuna in toata camera.

Imi deschid ochii obositi, ma ridic din pat si ma indrept spre baie unde imi fac siesta obisnuita. Ma imbrac cu hainele cu care am fost ieri imbracata cand am fost in cautarea Myrei, apoi imi iau ghiozdanul si cobor sa iau micul dejun.

Peretii mei roz ieseau de obicei in evidenta la lumina, dar de data asta, fiind foarte innorat afara, totul era pe placul meu. Fiecare detaliude toamna de afara iese in sfarsit in lumina sa proprie, iar orice aspect al toamnei era acum in prin plan; toamna capata in sfrasit contur, iar totul era minunat. Imi incalzea sufletul de fericire scea priveliste, pur si simplu mi-l indulcea, facand un mic exces cu dulcegaria, cu fericirea, cu tot.

La micul de jun am mancatdoar niste cereale cu lapte, am baut un suc de portocale, apoi am plecat spre scoala fara sa-i spun ceva surorii mele. De la discutia pe care am avut-o aseara nici nu mai aveam ce sa-i zic, nu mai stiam ce; eram de-a dreptul captiva a acelor cuvinte: 'asculta-ti inima.".

Dar aceasta melancolie este distrusa de gandurile ce vin odata cu apropierea de poarta scolii: nu mi-am facut absolutr nici o tema pentru azi, nu am invatat nimic ... plus, ieri am chiulit de la detentie si habar n-am ce se va intampla acum.

Cand intru pe poarta mare, de un negru ce imi trezea amintiri, privirea imi este acaparata de acea persoana despre care a vorbit ieri Myra. Toate cuvintele ei imi rasunau in minte, corpul nu mai era de data asta controlat de crier, ci de inima - deci da, am facut ce mi-a zis sora mea, \mi-am ascultat inima. Acea persoana se intoarce, iar eu raman pur si simplu, de-a dreptul socata, mult prea uimita. Sasuke ... Sasuke ...

Melodia Capitolului:
http://www.youtube.com/watch?v=fhTafsUxhfM

Dragoste Infinita
Capitolul 25
- Listen to your heart - ( Și eu îmi ascult inima și pot spune că deja titlurile în engleză îmi fac inimioara să plângă. Când vrei să fii originală, nu te uiți în curtea vecinului. Vezi că el folosește engleza pentru titlul, hopa și tu. Deja mulți luați unii de la ații obiceiuri proaste, lucrurile bune nu prea le mai vede nimeni ca să le ia ... )

- Sakura, ai grija ... ai grija de Sasuke. ( ăsta-i un mod melodramatic ca să ne faci să suspinăm. Kay, terminați cu astfel de replici, adică nu știu, învățați să faceți dialogul interesant și incitant, mulți dintre voi aveți potențial și nu-l folosiți ca să creați niște propoziții picante sau amuzante sau banale când este vremea lor. Același dialog sec ca întodeauna, nu vă săturați? ) Nu il lasa la plece, o sa ai nevoie de el. ( la plece? poate să plece. Pe lândă greșeala de tastare, apropo S pe tastatură este cam departe de L, este clișeică replica ) Ceea ce este intre voi deja este oricum mult prea puternic pentru a fi distrus; legatura asta dintre voi este indestructibila si cred ca nimeni nu ar putea sa taie franghia aceasta ce va tine amandurora sufletele vii. ( Ori sunt eu cam redusă mintal și nu înțeleg acest epitet miraculos cu frânghia ce ține sufletele vii, ori deja ai dat-o într-o extremă nu prea bună. Când lumea vă sfătuiește să folosiți figuri de stil, numai creați astfel de figuri de stil fără conotații și coerență în propoziție, mai mult distrug ideea pe care vreți să o sugerați ) Dragostea ce deja s-a creat intre voi este mult prea speciala, este infinita si probabil eterna. ( Nu știu, sunt prea obosită, este ora unu jumătate dimineața, dar este foarte, dar foarte clișeic ce ai zis aici. Ai dat o nuanță atât de înduioșătoare - not - încât dai o aromă amară lucrurilor ) Nu cred ca aceasta flacara a voastra ( aici, acel a voastră nu are niciun rost )se va stinge vreodata. Aveti ceva mult prea pretios pentru a da cu piciorul asa, fara nici o nepasare. ( Fără nicio nepăsare ? Când ești nepăsător, nu-ți pasă., deci nu ai cum să zici că fără nicio nepăsare pentru că este deja logic că nu-i pasă și sper că ai priceput ce vreau să zic )Si, nu, nu vorbesc despre prietenia voastra; si aceasta este importanta desigur, deoarece se leaga atat de strans de lucrul acela pe care voi inca nu vi-l imsaginati, ( aici era imaginați ) inca nu va dati seama de el ... dar este acolo, stiu ca se afla. Ei bine, ca sa intelegi mai bine ceea ce vreau sa spun, lasa-ma sa-ti explic ceva ... ( și aici nu prea știu cine vorbește, poate pentru că n-am citit fic-ul, adică capitolul precedent, dar totuși lipsește interlocutorul )

Dar eu nu o las sa continue si ii spun cu un ton iritat:

- Pentru asta m-ai chemat tu acum, aici? ( acel „tu” nu are nicio logică, ai recitit măcar vreodată ce-ai scris? )Myra, intre mine si Sasuke nu este absolut nimic, iar tu nu imi mai tine mie predici stupide ( ce limbaj are Sakurita, nice. Apropo, după asta urma o virgulă )ca de exemplu ce sa fac si ce sa nu fac in legatura cu Sasuke. ( Puteai înlocui cu brunetul, știi că sună foarte iritant când repeți unele lucruri ? )Doar pentru ca tu ( ai ceva cu acest pronume personal ) te-ai despartit de Itachi nu inseamna ca trebuie sa imi spui mie ce sa fac cu Sasuke. ( Iar numele lui, iar o repetiție )Suntem prieteni, ceea ce oricum este mult prea mult spus; ( Este mult prea mult spus? Sună al naibii de urât ) sunt amici ( Suntem amici, limba română-i grea, nu-i așa? ) si exact asa vom ramane; pentru tot deauna. ( Întodeauna cuvântul „totdeauna” se scrie legat, vaiii, asta nu cred că-i greșeală din neatenție .___. )Clar? Ai inteles? ( Uuuu, ce impunătoare )

Firar sa fie. Nu trebuia sa spun asta. Nu trebuia sa aduc vorba despre Itachi. Trebuia sa nu vin de loc, mai bine. Sunt o proasta, sunt o proasta, sunt o proasta. Si sunt si cea mai rea sora din lume. Off. ( Toată asta-i ilogică. Inversiunea-i aiurea la „trebuia să nu vin”, salata de timpuri nu-i gustoasă și după Off se pune mereu Semnul Exclamării, este o interjecție, știi? )

Pentru un moment rozalia ( Rozalia, mduh, clișeic, banal, sec, fără conotații prea mari, folosit de toată lumea. Nu v-ați săturat? )din fata mea a ramas socata. Cred si eu, la prostia pe care am spus-o. Avea ochii inlacrimati si ii venea sa planga. A oftat totusi incet, si-a sters lacrimile de la ochi, apoi a continuat: ( Cică lacrimile de la ochi, unde ar putea fii? Pe obraji, dar un detaliu ca ăsta arată oribil + de asta, virgulele-s aiurea )

- Deci, dupa cum spuneam, lasa-ma sa-ti explic ceva; apoi ... apoi ... apoi poti ( puncte de suspensie aruncate aiurea ) adauga orice vrei tu, inlegatura ( in legatura, astea nu-s greșeli de tastare, scuză-mă ) cu orice, cu ... oricine. ( Personajul tău are probleme în a vorbi sau cum ? )De multe ori consideram ca prietenia si iubirea sunt doua lucruri complet diferite, fara nici o punte de legatura intre ele. E un lucru fals, deoarece o prietenie adevarata implica si iubire, pretuire si respect. Din pacate, o astfel de prietenie este foarte greu de gasit; dar tu il ai acum pe Sasuke, iar el este un prieten adevarat. E usor sa fii o persoana sociabila, sa te intelegi bine cu toata lumea, dar e un lucru dificil sa le fi prieten acelor persoane. ( Și îmi vine să-mi iau câmpii. Prietenie, prietenă, prieten, ai repetat de mi-a venit mie rău. Puteai folosi Amic, Camarad și altele, deja asta ține de altceva... )A-ti face un prieten nu inseamna doar a gasi pe cineva care are aceleasi gusturi ca tine, care gandeste in acelasi mod. A-ti face un prieten presupune mult mai multe. O prietenie adevarata te obliga sa iti deschizi inima in fata celuilalt, sa acorzi incredere, sa stii sa asculti. Prietenia dintre doua persoane poate fi privita ca o legatura intre sufletele lor. Uneori nu mai este nevoie de cuvinte intre doi prieteni, deoarece acestia se cunosc atat de bine incat se inteleg doar din gesturi. Esti un prieten adevarat atunci cand stii nu numai sa primesti, dar si sa daruiesti incredere, secrete, pretuire, respect, sprijin si multe alte lucruri ce ar putea parea lipsite de importanta in alt context. Dintr-o relatie de prietenie curata, pura aceste lucruri marunte sunt indispensabile. Ele aduc fericire; iar tu chiar le-ai gasit. Invata sa daruieati si sa primesti lucrurile care te fac fericit, si invata de deosebesti o prietenie adevarata de o relatie strict bazata pe interese, da? ( Damn it, mă doare capul. Deci nu numai că este clișeic și se repetă același mesaj în zee rânduri sau câte sunt, dar nu ai aprofundat deloc sentimentul acesta, de parcă ai luat totul de pe net, serios ._ . )Hmmm, nu sunt sigura ca ai inteles tot ce am vrut sa zic. ( Sincer, nici eu ) Nu vreau sa te fac sa crezi ca trebuie sa iti dai seama daca Sasuke este sau nu un prieten adevarat, pentru stiu deja asta, ( Pentru CĂ știu, lipsește un cuvânt, nope ^^? ) stiii deja asta, toata lumea stie asta. Ideea este ca vreau sa te fac sa intelegi ca prietenia voastra nu este numai o simpla prietenie; este mult mai mult de atat. Chiar daca tu nu iti dai seama ce dragoste imensa va purtati unul altuia, vreau sa intelegi ca trebuie sa iti dai seama cumva, trebuie sa-ti dai seama ca voi sunteti deja mai mult decat prieteni. ( Duh, ai probleme mari cu aceste sinonime, ți-e frică de ele de nu vrei să le folosești? Ți-e lene să-ți cauți în cutia craniană și alte cuvinte, sau nu știu să cauți în dicționar? Sau și mai bine, există dex de sinonime online =/. )Vreau sa te fac sa vezi prin prisma asta de iubire ce iti acopera inima si ... si sa-i ceri lui Sasuke cheia, sau mai bine zis sa il lasi sa ti-o daruiasca ... cheia sfletului tau, si sa i-o dai si tu pe a sufletului sau; si sa le uniti, deoarece sunt doua jumatati perfecte, ce asteapta sa se reuneasca, sa isi infinitizeze dragostea reciproc. M-ai stii acel colier pe care l-ai gasit pe jos cand ai facut primul pas; motivul pentru care ai facut tu primii pasi, cand ai invatat sa mergi? Mai stii acea jumatate de colier albastru? Cred ca inca il mai ai, nu? Pai ... eu nu stiu ce crezi .... dar cred ca stii la ce ma refer. Sakura ... stiu ca ti se pare absurd si stupid sau cam asa ceva ... dar asa este, chiar este absurd si stupid; dar este totodata adevarat. ( Deja mi se pare mie stupid, de fapt prea lacrimogen, mai am umpic și plâng, de durere la ceea ce pot citi. Folosești punctele alea de suspensie aiurea, serios, mai renunță la ele nu creezi niciun mister sau suspans dacă tu asta crezi )Cred ca tocmai ti-am spus acel secret pe care ti-am promis ca ti-l voi spune la momentul potrivit; acea promisiune pe care ti-am facut-o cand ai gasit jumatatea albastra de medalion. Cred ca e un pic cam tarziu, deoarece cealalta jumatate stie deja de ceva timp, dar acum totul depinde de tine, de el ... de voi, de voi si numai de voi. Fa ceea ce trebuie Sakura, fa ceea ce simti ca trebuie sa faci. Asculta-ti inima. Asculta-ti inima pentru ca te cheama, iar numai ea te poate ghida corect acum. Sakura, asculta-ti inima. ( Dacă titlul este în engleză, de ce nu scrii în engleză și pe aici cu Listen your heart ;;) ? Mda, serios acum, tu știi cât de sec sună acest monolog cu repetiții iritante ? Sună de parcă m-ar lovi cineva peste față la fiecare cuvânt pe care l-aș citi =/ )

Dupa discursul asta am ramas pur si simplu blocata, nu mai stiu ce sa mai zic sau sa mai fac. Totul in jurul meu era confuz, iar cuvintele Myrei imi tot rasunau prin cap: "Asculta-ti inima."Nu puteam sa imi las inima sa faca ce vrea; adica pot, dar nu vreau. Eu nu vreau ceea ce inima mea tanjeste dupa. Off. ( Offfff, sărăcuța Sakurita, zău așa mai lacrimogen de atâta nu se poate -. -? + de asta, cum floare de lotus vine „eu nu vreau ceea ce inima mea tânjește DUPĂ”, acel după nu are niciun sens, duh )

Nu am mai putut face nimic, asa ca am facut un simplu semn din cap in semn ca "Da", ( Că da, ce da? )apoi am mers precum un zombie ( fără e la sfârșit dacă scrii în română, ma cherie ) spre camera mea. M-am trantit in pat siu am ajuns in lumea viselor. Cele mai cidate ( ciudate )vise cu putinta imi zburau prin subconstient. Dar asta nu a durat mult, deoarece alarma stridenta de la telefonul meu rasuna in toata camera. ( Ce salată acră de timpuri pe aici, nu poți alege odată? Trecutul sau prezentul ... ? )

Imi deschid ochii obositi, ( Desigur, era obosită fata ) ma ridic din pat si ma indrept spre baie unde imi fac siesta obisnuita. Ma imbrac cu hainele cu care am fost ieri imbracata cand am fost in cautarea Myrei, apoi imi iau ghiozdanul si cobor sa iau micul dejun. ( Săraca-i cam săracă, nu? Hainele de ieri, lol. Știi că nu dă un aer prea stilistic scriind asta, nope xD? )

Peretii mei roz ieseau de obicei in evidenta la lumina, dar de data asta, fiind foarte innorat afara, totul era pe placul meu. ( Lol, îi plăcea rozul dar vremea mohorâtă, ce rebelă ;_; )Fiecare detaliude ( detaliu de ) toamna de afara iese in sfarsit in lumina sa proprie, iar orice aspect al toamnei era acum in prin plan; toamna capata in sfrasit contur, iar totul era minunat. Imi incalzea sufletul de fericire scea ( scea, habar nu am ce cuvânt trebuia să fie, really, tu citești ceea ce scrii după? )priveliste, pur si simplu mi-l indulcea, facand un mic exces cu dulcegaria, cu fericirea, cu tot. ( Mda, făcea diabet de la atâtea dulcegăraie )

La micul de jun ( Micul dejun, mulțumesc Sfântă Gramatică că-mi faci de lucru în săptămâna Sfintelor Sărbători )am mancatdoar ( Am mâncat doar, Space-ul tău are probeleme? )niste cereale cu lapte, am baut un suc de portocale, apoi am plecat spre scoala fara sa-i spun ceva surorii mele. De la discutia pe care am avut-o aseara nici nu mai aveam ce sa-i zic, nu mai stiam ce; eram de-a dreptul captiva a acelor cuvinte: 'asculta-ti inima.". ( Mda, sună atât de clișeic încât cred că o să-mi ascult inima și o să sar pe geam )

Dar aceasta melancolie este distrusa de gandurile ce vin odata cu apropierea de poarta scolii: nu mi-am facut absolutr ( asbsolut )nici o ( nicio, Sfânta Gramatică cred că te urăște )tema pentru azi, nu am invatat nimic ... plus, ieri am chiulit de la detentie si habar n-am ce se va intampla acum. ( Ce elevă silitoare )

Cand intru pe poarta mare, de un negru ce imi trezea amintiri,( Cum poate culoarea negru de la o poartă să-ți trezească amintiri, wtf!? ) privirea imi este acaparata de acea persoana despre care a vorbit ieri Myra. ( Mi-a voorbit ieri Myra, că nu a vorbit de una singură )Toate cuvintele ei imi rasunau in minte, corpul nu mai era de data asta controlat de crier, ( Creier =/ )ci de inima - deci da, am facut ce mi-a zis sora mea, \mi-am ascultat inima. ( Ce caută acea bară acolo? Semnul \ nu are ce căuta acolo ... ) Acea persoana se intoarce, iar eu raman pur si simplu, de-a dreptul socata, mult prea uimita. Sasuke ... Sasuke ... ( Vai de mine... vai de mine... mi-e rău! Ai încheiat într-un mod plictisitor, mda, ce altceva să mai zic. Am început să comentez în forță și după încet încet mi-am pierdut tot interesul, trist )

Așa, înafara faptului că repetițiile „fac” tot fic-ul și că sinonimele lipsesc cu desăvârșire, ai greșeli nu de tastare, ci de gramatică care țin de propia știință, serios. Gramatica limbii române cred că se alfă în război cu tine acum. Cred că ar trebuii să citești mullt mai multe cărți și când scrii să încerci să parcă cât de cât logic ceea ce scrii, zău. Când scrii ceva, te gândești și la ceea ce scri, nu scrii la fic și cu altă mână-ți faci pedichiura și stai cu telefonul la ureche. Ai greșeli și de exprimare și câteva virgule și punctele de suspensie sunt puse aiurea, serios. Și numai scrie centrat, încurci cititorul la scriere, nu cred că pe toți dar pe unii da, cum ar fi eu. În orice caz, știu la ce-ai cerut tu critică, dar până nu treci pe lucrurile de bază nimeni nu se va apuca să-ți disece descrierea, acțiunea, ideea sau personajele. În fine, a doua oara numai trec pe aici.

P.S.: sper că nu sunt prea rea, dar ăsta-i adevărul. sunt sigură că o să fie mai bine data viitoare, toți de pe aici aveți potențial, doar că nu-l prea folosiți. anw, baftă în continuare.

Hey! Bunaa, te supy daca comm si eu?:o3 Bineinteles ca nu! Stiam eu. In orice caz primul in capitol se anunta ceva banal, ea noua, da de Sasuke, si pana la urma ajunge in patul lui, dar pe drum te-ai mai remediat cu actiunea si asta imi place. Nu de alta dar titlul tau nu mi se pare prea interesant. "Dragoste Infinita" pe mine ma face sa ma gandesc la doua persoane ce se iubesc atat de mult incat mor impreuna gen "Romeo si Julieta", faze dintr-astea am mai auzit. Faza cu sora ei si cu fratele lui Sasuke impreuna am mai auzit-o de nenumarate ori. Dupa mine, tu te-ai inspirat din mai multe fic-uri nu?. Nu cred ca scrie undeva ca nu ai voie( NU ma refer la plagiat in totalitate si nici jumatate). Incearca sa fii originala daca vezi ca tot ce ai incercat sa reproduci in felul tau este folosit deja. Daca ai auzit vreodata o melodie mai asa, iate dupa ea cum am citit un fic despre melodia "B. U. G Mafia - Pana cand moartea ne va desparti" sau dupa o carte mai romantica sau mai dura. Nu stiu ce preferinte ai. Dar nu sa plagiezi ce-i in carte. Ficul in sine (sa revenim ca am derivat de la subiect) este destul de dragut.
Descriere se pare ca ai si este buna acolo unde ai asezat-o completand de data asta ea naratiunea. Daca nu ma insel la cateva pasaje m-am cam pierdut insa am revenit in forta. Dialogul nu este sec deci imi place si greseli ai avut destul de multe insa toate se pot remediat cu putina atentie. Uite spre exemplu faza cu medalionul mi-a placut desii m-ai pierdut la faza cu "ea primi pasi si gaseste medalionul si banuiesc ca Sasuke il are pe al doilea, dar cum de il gaseste la primi pasi? unde a mers pentru prima data sa il gaseasca?" Oricum vreau daca se poate sa ma anunti cand apare next-ul plz. Merci!
Dragoste Infinita


Capitolul 26


- Adevaratul Sasuke -


Sasuke ... Sasuke ... Sasuke purta ochelari ?! Pur si simplu nu imi vine sa cred ce vad. Sasuke imbracat intr-un costum, cu ochelari de vedere si cu parul perfect aranjat? Nu este posibil asa ceva! Asta nu are cum sa fie brunetul pe care il stiu eu, cel pe care l-am cunoscut. Sunt pur si simplu socata; nu-mi vine sa cred ca baiatul pe care l-am cunoscut ieri si cu care m-am imprietenit, este chiar cel din fata mea.

Am ramas incremenita din momentul in care l-am vazut. Acum nu stiu ce sa-i zic, adica este o schimbare mult prea mare si s-a petrecut mult prea rapid. Totusi trebuie sa ma duc la el ca sa aflu mai multe, si sa incerc sa ma comport normal; nu de parca as fi fost pe cale sa fac un infarct. Dar tot nu-mi vine sa-mi cred ochilor ca Sasuke, adica mare Sasuke Uchiha, arata in halul asta, se imbraca in halul asta si poarta ochelari. Nu inteleg ce l-a apucat de a venit astazi asa la scoala; poate vrea doar sa-si bata joc de mine, sau poate vrea doar sa ne pacaleasca pe toti sau ... nu stiu, orice altceva.

Trag o gura mare de aer in piept - ca sa-mi revin - apoi ma indrept incetisor spre Sasuke. El imi zambeste gingas cand ma vede apropiingu-ma de el si imi face cu mana in semn de "Buna". Eu ii zambesc la randul meu, apoi il salut.

Ne uitam unul la altul cu zambetele pe buze, dar nici unul nu spune ceva. Ne privim intens in ochi. Privirea lui imi face sufletul sa radieze de fericire, imi face inima sa bata din ce in ce mai rapid; el este omul care imi obliga buzele sa se alungesca intr0un zambet mare si sincer, el este cel care ma face cu adevarat fericita. Ma simt atat de bine in preajma lui, incat nu as vrea niciodata sa mai stau departe de el. In interiorul sufletului simt ceva neobisnuit, un sentiment necunoscut mie. Incerc sa-l descifrez, dar pur si simplu este imposibil; este ceva total necunoscut mie. Va trebui sa aflu cumva ce este ... poate ma va ajuta chiar Sasuke.

La gandul asta zambesc strengareste, apoi, incercand sa mai destind atmosfera dintre noi, il intreb pe brunet ce mai face. El nu imi raspunde la intrebarea pe care i-o pusesem, ci la una care as fi vrut sa i-o pun. Asta a fost ciudat; ca si cum mi-are fi citit gandurile, ca si cum m-ar cunoaste atat de bine incat ar stii cum gandesc si ce vreau sa soun in momentul urmator. Totusi, nu pot spune ca nu-mi place asta, chiar ador acest detaliu mic si neinsemnat.

Sasuke imi raspunse:

- Da, port ochelari. Si, da, stiu, arat foarte ciudat ... dar nu poti spune ca nu arat inca bine si ca tie nu-ti place cum imi sta. M-am gandit ca ar fi cel mai bine sa iti arat cine sunt cu adevarat, sa te las sa-mi cunosti persoana pana in cela mai mice si neinsemnate datali. De ce? Nu prea stiu? Adica stiu, este din cauza unui sentiment foarte ciudat pe care il simt in interiorul meu; este ceva in mine, ceva ce nu am mai intalnit pana acum. Stiu doar ca este incontrolabil acest sentiment, si devine din ce in ce mai intenst, mai profund, mai viu si mai ... real, cand sunt in preajma ta. Ca si cum tu ai fi acel drog fara de care nu pot trai. Nu pot spune ca-mi displace sa ma simt asa, dar nu stiu inca cum sa controlez asta, daca se poate controla. Ma intreb, oare sunt singurul care simte asta sau ... si tu esti acaparata de astfel de sentimente, de confuzie si de excese de fericire fara motiv? In fine, stiu motivul pentru care sunt fericit, atat de fericit ... acel esti tu. Dar nu-mi prea mai pasa de nimic. Singurul lucru pe care mi-l doresc in moment de fata este ca sa ne cunoastem; eu te las sa ma cunosti cat de bine se poate, dar tu ma lasi pe mine sa descopar orice mister despre tine? Sakura, eu ...

Dar, nu il mai las sa termine ce are de spus deoarece il intrerup pronuntandu-i suav numele. Acesta amuteste in fata mea; devine atatent perfect la mine, la orice fac. Mai intai imi analizeaza in detaliu privirea, se uita intesns in ochii mei incercand sa mai dezlege secrete despre mine. Probabil era curios, vroia sa afle ce vreau sa spun, ce parere am sau ceva de genul asta.

Pai, eu nu am nici cea mai mica idee ce sa-i spun. Adevaratul motiv pentru care i-am intrerupt discursul este pentru ca ... pentru ca dupa ce a vorbit atata sa-l fac un pic atent si la mine, sa mai spun si eu ceva, sa nu maiu fiu ca o papusa moara care il urmareste pe el in orice detaliu.

Cred ca ar fi o idee buna sa ne cunoastem asa cum isi doreste el. Ar putea fi de ajutor. Nu in a fi prieteni, ci in a-mi continua planul. Inca nu m-am potolit in legatura cu acea forma de razbunare pe el si pe Ino in acelasi timp. Ideea mea de a-mi bate joc de ei in acelasi timp este foarte buna si inca mai functioneaza. Doar pentru simplu fapt sa ca am devenit prieteni si pentru ca ieri am petrecut o zi de neutiat imreuna, nu inseamna ca s-a terminat cu intentia mea nebuneasca. Nu!

Chiar cand vreau si eu sa spun ceva, un zgomot ciudat imi invadeaza urechile, iar in secunda urmatoare ....


Asta a fost capitolul pe ziua de azi. Sper ca v-a placut. Astept cat mai multe comentarii. Maine vin cu urmatorul capitol.
V-am pupat dulce de tot pe toti.
Bye :*:*:*

P.S: M-am gandit ca sa-l fac pe Sasuke asa pentru ca mi s-a parut o idee originala, adica eu n-am mai intalnit vreun fic in care sa fie chiar asa.
Ce ziceti e original ? :)
Mersi ca mi-ai spus. A trecut ceva timp de cand nu am mai dat pe aici.

Relatia dintre cei doi nu a prea avansat sau poate ca da, dar tu nu prea ai evidentiat asta. Oricum, pare ca prinde contur si ca spusele Myrei au trezit-o putin pe Sakura si a facut-o sa se uite mai atent in interior. Mai, Sasuke cu ochelari si la costum, nu smecherul ala care e in fiecare fan fic, aproape fiecare, e original. Sincer, imi place, mai ales ca povesrea ta devine, intr-un fel originala. Asta datorita modului in care conturezi tu personajele.

In discursul lui Sasuke am vazut foarte multe puncte de suspensii si eu nu prea le-am vazut rostul, poate doar ultima parte, unde Sakura la intrerupt, dar in rest nu. Nu pricep ce au toti cu ele -.-". Inca mai ai greseli si "atatent perfect" - atent + pe mine ma zgarie pe creier. Daca nu era acel perfect era foarte bine.
Inca ceva, cand Sasuke a inceput sa palavrageasca, a vorbit asa mult ca m-a ametit. Puteai sa incepi unele propozitii de la capat, fara a lasa rand liber. Mi-au fugit ochii si m-ai obosit. Plus ca, ori sunt eu prea obostita, unele chestii am avut impresia ca le-a spus de doua ori si ma bulversase. Nu era ordonat, cat de cat.
Cam mananci semnele de punctuatie. Ti-au lipstit virgule si destul de multe. Fii atenta la intonatie pe viitor.

Mi-am permis sa iti ofer o mica critica, pentru ca am vazut ca ai cerut intr-un timp si ma voi tine de tine.
Bye.
Dragoste Infinita



Capitolul 27


- I was born to love you -


Chiar cand vreau si eu sa spun ceva, un zgomot ciudat imi invadeaza urechile, iar in secunda urmatoare totul din jurul meu devine cetos. Peisajul este acoperit de multe pete negre care se leaga intre ele din ce in ce mai repede. Sasuke se pirede printre abisalele forme de negru infinit.

Mana lui o atinge instinctiv pe a mea. Ma strange tare de mana si ma trage mai aproape de el, imi duce mana langa fata lui si se opreste. Totul este inghetat in jurul nostru. Nimic nu se mai misca, totul statea pe loc numai pentru ca noi sa savuram acel moment. Chiar si acele pete negre si inundau locul dispareau incet, incet. Transparenta momentului se transforma intr-un scut de protectie; ne proteja impotriva realitatii, prelungea momentul si il facea din ce in ce mai magic.

Eu ii mangai obrazul brunetului cu incetinitor, iar odata cu miscarea mea totul isi reia din nou cursul. Realitatea prinde din nou teren in vietile noastre, facand ca conturul magiei sa se rupa incet. Sau poate ca nu.

Cu fiecare atingere totul deveanea si mai fermecat, lumea reala nu mai conta. Il aveam pe el aici, langa mine si totul era perfect. Atingerea mainii mele cu obrazul lui facea totul sa para ca se misca cu o viteza mai mica ca a melcului.

Nu mai simteam cum timpul trece, cum momentul se avanta incetisor spre trecut. Simteam doar ca este cea mai frumoasa clipa din viata mea; simt cum un val de iubire si fericire se arunca spre mine, invaluindu-ma miraculos. Un zambet imens isi face loc pe chipul meu, iar ochii lui Sasuke se atinsesc in ai mei. Totul se opreste din nou, iar momentul nou devine din nou infinit. Pe buzele brunetului se dezvaluie un zambet timid si sincer.

Noi ne uitam unul in ochii celuilalt, zambeam si eram fericiti. Nu am nici o idee ce se intampla de fapt; stiu un singur lucru: Sasuke. El este singurul lucru care mai conteaza in momentul de fata. Ar putea sa se intample orice si tot nu mi-ar pasa. Dar nici nu are ce sa se inintaple rau, doar il am pe brunetul meu aici si totul este perfect. Da, al meu; este brunetul m,eu, al meu si numai al meu. Nu-mi pasa ca il mai vrea cineva - in special daca acea persoana este Ino - o sa ma lupt pentru el cu oricine, orice s-ar intanpla el va ramane al meu pe vecie.

Deodata, totul incepe sa se miste intr-o reluare fermecata. Sasuke era precum un zeu perfect ce stralucea pentru mine, acea lumina feerica ajungand fix in inima mea; ii dadea un rost sa mai bata, o facea mai puternica si ma dornica de ... el. Zeul meu iubit se apropie de mine in repaus, intr-un final amutindu-ma cu totul, unuindu-si buzele cu ale mele intr-un sarut conturat perfect.

Totul era pefect, pur si simplu incredibil. Sasuke ma saruta - si de data asta nu este doar un accident, este real. Buzele lui sunt precum doua petale trandafiri, la fel de fine ca matasea. Au un gust duceag, ce te duc pe taramuri nemaintalnite; niste peisaje exceptionale iti invaluie imaginatia la cea mai mica atingere. Subconstientul meu era in extaz, iar inima mea zburda in piept, vrand sa imi iasa.

Dar deodata brunetul rupe incet sarutul si imi sopteste luandu-ma in brate:

- Sakura ... te iubesc.

Apoi imi da un pupic dulce pe crestetul capului si ma strange mai tare la pieptul sau.

Nici nu stiu cum ar trebui sa reactionez. Ce ar trebui sa-i spun? Ar fi bine daca i-as spune acelasi lucru? Nu, nu stiu. Am prea multe inbtrebari fara raspuns in cap, iar totul este confuz.

Nu mai am timp sa fac nimic, deoarece aud vocea Myrei spunandu-mi, in timp ce totul se evapora din nou:

- Sakura ....
Cam asta a fost capitolul. Mai tarziu revin cu inca unul. Astept comuri si critici.
Ce parere aveti despre sarut?
Nu stiu de ce traiam cu impresia ca ti-am lasat com. In fine.
Sasuke se pirede printre abisalele forme de negru infinit.
E prea seaca propozita, nu are nici cel mai mic farmec. Pe mine una ma atrage, asa ca cel mai bine era sa o "umpli" cu putina descriere. Gen: Incet corpul lui Sasuke se pierdea in acel negru abisal, unele parti ale corpului deja fiind inghitite [..] In orice caz se putea in multe feluri dezvolta si eu chiar nu pricep ce e cu acele pete negre ce au aparut de nicaieri. Daca era o figura de stil, eu nu am priceput-o, dar daca nu nici atat -.-". Nu prea am inteles ce ai dorit sa faci.
Mana lui o atinge instinctiv pe a mea. Ma strange tare de mana si ma trage mai aproape de el, imi duce mana langa fata lui si se opreste. Totul este inghetat in jurul nostru.
Ce e cu bold, banuiesc ca ti-ai dat seama ca e repetitie si pe mine ma sacaie acest lucru plus ca prima propozitie e al naibii de seaca si finalul celei de-al doilea m-a cam "izbit" de podea. Adica ai incheiat prea sec. Daca tot era acel intuneric acolo [ care inca nu mi-am dat seama ce e cu el] trebuia sa te folosesti de el ca sa realizezi o fraza frumosa. Gen: Niste degete reci imi cuprind mana si ma leaga de o persoana-> ca sa arati cat de cat si teama ei si faptul ca se uita si prin alte parti<- ce imediat imi trage trupul langa al sau uitandu-se profund in ochii mei, insa pare ca asteapta ceva din partea mea. Dar ce? [...]
Incearca sa faci propozitiile mai ample si sa te folosesti de ceea ce ai in jurul tau.
Acum sa trec la sarut, tu ai ceva cu "magic", aproape in fiecare capitol al tau a fost prezent. De ce nu incerci sa aduci ceva nou? Cum ar fi ca "picioarele lor se desprind de sol si prind aripi invartindu-se spre inaltul cel" sau mai stiu eu...
Cand ai descris sarutul, nu pricep de ce ai fragmentat totul in paragrafe, pentru ca era aceeasi idee si avea nici un sens.

Eu am impresia ca actiunea se petrece mult prea repede, dar nu stiu de ce. Cu toate ca esti deja la capitolul 27 asa am impresia. Tu ai facut capitolele mici in detaliu cu fiecare actiune in parte, de la cea mai mica [ nu am zis ca e rau] , dar daca tin eu bine minte atunci ei s-au cunoscut de foarte putin timp si deja au ajuns la dragoste.

Atat. Scuze intarzierea.
Bye.
Hey hey, am adus si nextul. Mersi mult de tot pentru critica, stiam deja greselile alea dar mersi oricum. O sa incerc sa le evit pe viitor, sper sa-mi si iasa.
Poate ca o sa intelegi acum ce era cu petele alea negre, dar nu cred ca mi-a iesit mie prea bine.
Anyway, lectura placuta !!!


Dragoste Infinita


Capitolul 28


- Inapoi la realitate -


- Sakura, trezeste-te ! O sa intarzi la scoala daca mai petreci mult timp in lumea viselor, asa ca hai, sus ! Haide, chiar vrei sa intarzii=? Nu cred, deci ridica-te mai repede, imbracate si hai la liceu. Hmm ... Vezi ca Sasuke te asteapta jos de vreo jumatate de ora ca sa mergeti imreuna, dar daca tu ai de gand sa stai aici, ma duc sa ii spun sa nu isi mai piarda timpul cu tine.

Cand am auzit acel numa, numele lui, am sarit pur si simplu din pat. Am observat ca ma aflu in camera mea total dezordonata, pe o suprafata extrem de moale si pufoasa; nu-mi vine sa cred. Deci asta inseamna ca nimic nu sz-a intamplat?

Ma uit un pivc buimaca prin camera si o zaresc pe sora mea. Fata cu parul roz sta si se uita la mine ciudat. Probabil am o fata de om nebun cazut din cer care nu intelege nimic.

Fara sa-mi dau seama, spun cu voce tare - cu o voce ezitanda, in care se afla o urma de tristete si segret - facand=o pe Myra sa creada ca trebuie sa ma duca de urgenta la spitalul de nebuni, deoarece mi-am pierdut mintile in timp ce dormeam:

- Ce? Ce s-a intamplat? Nu inteleg? Ce caut in camera mea? Nu ar fi trebuit sa ma aflu la el in brate, invaluita de acea caldura sufleteasca ce imi facea sufletul sa tresara asa de tare? De ce nu ma mai aflu acolo? Sau ... Totul a fost doar in imaginatia mea, doar un simplu si amarat vis? A - a - adica ... adica nimic din toate alcele lucruri minunate nu s-au intamplat? El nu m-a sarutat? Si ... si nu mi-a spus ca ... ca ma ... iubeste? La naiba !

Ultimul cuvand l-am pronuntat cu un glas stins, parca mancat de dorinta ca totul sa fi fost real. Simt o urma de regret ce imi umbla prin tot corpul, iar inima imi plange; chiar mi-as fi dorit ca totul sa fi fost real, sa nu fie doar ceva neinsemnat care bnu se va intampla decat in mintea mea. Dar cred ca ... ca este pur si simplu imposibil; eu visez oricum la mult prea mult, deci ar trebui sa-mi iau ganfdul de la astfel de chestii.

Myra se uita intrebatoare la mine si nu intelegea despre ce tot palavrageam eu. Este confuza si dezorientata - pot citi asta pe fata sa. Totusi, nu mai pierde timp uitandu-se degeaba la mine si imi spune ca trebuire sa ma grabesc si ca voi fi asteptata jos cat; deci a spus adevarul - Sasuke se afla aici, si asta doar ca sa ma astepte pe mine, doar ca sa mearga cu mine la scoala, este aici doar si doar pentru mine. Pur si simplu simt cum un val de bucurie ma acapareaja, iar un zambet urias isi face aparitia pe chipul meu.

Myra coboara jos si ma lasa singura. Imediat ma reped spre mormanele de haine de prin camera si incep sa caut ceva cu care sa ma imbrac. Nu prea dau importanta hainelor cu care ma imbrac - nu sunt genul ala de fata - deci puteam sa-mi aleg orice. Fara sa stau mult sa ma gandesc, imi aleg niste blugi verzi, un tricou negru cu inscriptii verzi si albe, iar peste imi pun un hanorac verde cu dungi albe si negre. Ma incalt cu tenesii mei verzi cu stelute albe si ma duc la noptiera sa-mi iau IPhone-ul si sa vad cat este ceasul.

Mai sa-mi cada fata cand vad ca este opt fara douazeci de minute. Acum chiar ca trebuie sa ma grabesc. Dar mai intai de toate, sa dau o raita pe la baie pentru a-mi face siesta zilnica, si sa-mi fac ghiozanul pentru azi - mda, nici macar atat nu am facut, de teme nici nu mai zic; ce fata silitoare sunt.

In csteva minute sunt gata de a pleca, chiar daca nu am mancat nimic, desi sunt lihnita. Ma descurc eu cumva cu mancatul asta - nu poate fi atat de greu.

Cobor repede jos si intreb unde-i Sasuke, dar, spre surpinderea mea, Myra incepe sa rada isteric. Habar n-am ce are, ce a apucat-o, de ce rada singura. Ii spun ca nu am timp de glume si sa-mi zica mai repede unde se afla brunetul, iar de data asta se abtine din a rade si imi spune ca nu-i vine sa creada ca eu chiar am crezut ca el este aici. Mda, ma rog, eu oricum sunt aia proasta, fraiera si bleaga, deci nu este asa o mare minune.

Neavand chef sa mai stau cu nebuna de surioara a mea, ii spun ca ma grabesc, imi iau geaca pe mine, imi pun ghiozdanul in spate si plec. Incep sa alerg, deoarece mai erau numai zece minute pana la inceperea orelor, iar eu cred ca m-am ratacit prin cartierul asta complicat cu mii si mii de strazi incurcate. Nu m-am orientat bine si am ajuns intr-un loc total necunoscut mie. Off, chiar nu am timp de stefl de lucruri acum.

Totusi, spre surprinderea mea, in drumul meu intortochiat, ma intalnesc cu ...
Cu cine credeti ca se va intalni Sakura?
Sper ca v-a placut capitolul, chiar daca acum nu mai este atat de resusit, chiar este dezastruos - dar in timp ce scriam mi-am pierdut cheful.
Stiu ca este groaznic, dar ma revansez maine cu urmatorul capitol.