More Than Love...[+16/+17]

~~~Prolog~~~

,,Stateam in micuta mea camera mov, uitandu-ma atent pe fereastra parca incercand sa gasesc pe cineva, sau mai bine zis ceva. Incerc sa numar stelele dar ma pierd inca de la prima incercare. Micutii fulgi de nea cadeau din cerul innegrit semnaland incheierea unui an frumos, bogat si totusi trist. Revelionul, atat de frumos pentru unii, atat de trist pentru mine, il urasc, la fel ca si Craciunul, sarbatorile de iarna ma fac sa imi amintesc de tatal meu, de aceea nu particip la nici o actiune cand vine vorba de ele. Mai bine stau in camera mea, varsand rauri de lacrimi decat sa stau acolo afara sa ma distrez in timp ce tatal meu e mor...
O lacrima se prelinge pe chipul meu alb scaldat in intuneric, urmata de inca una, si inca una. Tatal meu....cel mai bun tata existent, a murit in noaptea de Craciun, intr-un accident sinistru de masina, impreuna cu iubitul meu. Cand am aflat, la frageda varsta de 14 ani, am ramas marcata pe viata, doua persoane dintr-o impuscatura. Ne-a jurat ca nu va pleca niciodata de langa noi, ca ne va iubi si proteja, iar pentru ca a fost atat de bun, ingerii l-au luat, nu merita sa stea intr-o lume asa de rea ca acesta. Il iubeam, il iubesc si il voi iubi mereu pe tata mai mult decat pe mama, pentru ca mama mea.., da mama care mi-a dat viata, este o scorpie pe care o urasc mai mult decat pe cel mai mare dusman al meu. Vine acasa tarziu, cu fel si fel de barbati si sunt uneori supusa perversitatilor lor majore, sanii mei sunt tinta acestor oameni de nimic, iar de fiecare cand se intampla ma plang mamei, iar ea ma intreaba daca mi-a placut? Sau raspunanzu-mi ca trebuie sa fiu pregatita. Pregatita pentru ce? Pentru c***areala?. Off, oftez sonor in timp ce ochii mei verzi varsa lacrimi amare, cu maneca plovarului albastru incerc sa mi le adun, ca nu cumva cineva sa ma vada plangand.
-Tati, oare unde esti? spun eu, punand mana pe geamul rece, cautand pe cer steaua tatalui meu, parca incercand sa ii ating chipul, dar in zadar, Hiroshimi nu este vizibil in acesta noapte, nu este vizibil iarna...
Hiroshimi Haruno, tatal meu, scumpul meu tata, singurul care ma iubeste cu adevarat, acum mort, zacand in mormantul lui mic, fara nici macar o lumanare aprinsa. De ce tata? De ce? De ce nu mai luat si pe mine cu tine?
Ma ridic usor de pe scaun, si pornesc jos, de unde muzica rasuna mai ceva ca in club. Lacrimile mele nu mai inseamna nimic, pentru ca sunt sterse cu timpul, eu nu mai insemn nimic, pentru ca nu mai am in inima cui sa stau.''

Ochii mei verzi, se deschid precum mugurii primavara. Clipesc pentru a acomoda cu lumina din camera. O noua zi, o noua suferinta, un nou barbat adus de mama, inca un risc asumat. Stiu ca este mama, dar pur si simplu o consider o c***a. Parul ei odinioara roz, este acuma rosu ca focul, iar ochii ei albastri sunt acoperiti de niste lentile mari rosii. Buzele ei sunt exagerat de mari, pline de botox, iar sanii ei mai au putin si explodeaza de la silicon. Karin Haruno pe numele ei, este asa zisa mea mama, mama care mi-a dat viata, mama care ma uraste, mama pe care o urasc. S-a schimbat atat de mult de la moartea tatei, incat... cred ca vrea sa ma omoare, sa scape de mine, nu vrea pe cineva care sa ii amintesca de tata. Vederea incepe sa se incetoseze semn ca imi vine sa plang, alung orice gand trist si ma ridic din pat cu scopul de a ma imbraca. O pereche de balerini negrii, o pereche de colanti negri, o bluza alba, lunga sub fund, si o vestuta in carouri sub sani. Off, culoarea negru, culoarea care ma reprezinta, pana si parul meu rozaliu are o suvita neagra, folosesc mai mult negru decat alb, pentru ca viata mea este o lume neagra, incolora...
-Sakura, mars pana jos, vreau sa iti prezint pe cineva, tipa mama mea la mine, ca la un caine, desi cainele ei, Mister FlufyPuff este tratat mai bine ca mine.
Deschid usa mare, maronie si cobor scarile. La parter mama se lingea cu unul care mai mult de 18 ani nu avea, rusine mamii mele ca la 40 de ani ai ei, umbla cu dinastia cu 22 de ani mai mici decat ea, adica de varsta mea. Mama nu imi permite sa am un iubit, pentru ca trebuie mai intai sa treaca pe la ea prin pat, sa vada daca este ,,bun''. Ma rog, deci tipul avea parul negru cu reflexii albastre, corpul bine lucrat, buzele atat de carnoase, ahh, pot spune ca este un vis, un vis inchis cu lacatul pentru mine, pentru ca daca m-ar prinde mama, as ajunge la tata, o idee care mie imi place, dar nu am nimic cu tipul...momentan.. Deci de acum trebuie sa-l numesc ,,tatal’’ meu? Haha, ce ma rad, nu se va intampla asta. Tusesc fortat, anuntandu-mi prezenta in camera, cred ca daca nu tuseam o faceau in fata mea, atat de nesimtiti sunt. Imi dau ochii peste cap asteptand sa vad ce are de zis Karin, dar vad ca se uita la mine ca la felul al paispe'lea de parca mar intreba ce caut aici. Imi dau ochii peste cap si o intreb pe ,,mamica'' mea.
-Mama, spun eu cu scarba, cine este acest tip? Cati ani are? Intreb eu suspicios.
Ahh, si-a deschis ochii, atat de negri, atat de misteriosi, nu m-as mai satura privindu-I, daca as putea toata viata sa ii deslusesc misterele doar uitandu-ma in ochii lui, plutind pe un norisor alb numai eu si el imbratisati, buzele noastre gustandu-se, iar mainile mele jucandu-se in parul lui negru precum noaptea. Imi scutur capul, incercand sa uit acest gand/
-El este Sasuke, Sasuke Uchiha, tatal tau, noul tau tata, spune Karin ranjind cu aceeasi scarba ca a mea.
-Ma faci sa rad, spun eu incepand sa rad, tu crezi ca eu il voi numi pe Sasukepuki al tau ,,tatal meu’’? Sti ceva da-ti foc si stingete cu benzina ca de la mine nu o sa scoti asta, spun eu intorcandu-ma cu spatele, placand spre camera mea.
Doamne ce tupeu pe ea, cica sa ii spun ,,tata’’, maine la ajunul porcilor, ca de la mine nu o sa auda asta. Ajung in camera si ma trantesc in pat, iar usa se tranteste cu forta si pe ea isi face aparitia...Ghiciti cine? Sasukepuki al scumpei mele Karin. Se naspusteste asupra mea parca nu a mai vazut vreodata o fata. Hmm, bine la varsta mea am forme bine conturate, sanii mari, fund bombat, pot face orice baiat sa cada pe spate, dar sunt si tinta numerorsilor nemernici care vor doar o noapte cu mine gen barbatii pe care ii aduce mama.
Ahh ochii lui, atat de mistici, atat de iubitori, ma pierd pur si simplu in ochii lui, nici macar de 2 min. nu il stiu si deja ma indragostesc. Buzele lui, sunt atat aproape de ale mele. Mai aproape....

Bye, bye!
:bye:
Debb.<3

-Ce crezi ca faci, desteptule? tip eu la el, incercand sa il dau jos de pe corpul meu, care imi ingreuna respiratia.
-Scuzama, spune acesta rosind in obraji, am alunecat pe parchet, hehe, vorbeste atat de dulce, atat de calm, parca vine dintr-o alta lume, total paralela cu a mea, el este, defapt, total paralel cu mine.
Ii spun un ,,Bine'' si ii zic sa se indeparteze de pe mine, acesta da aprobator din cap si pleca din camera mea. Oare de ce ma simt asa de bine cand e langa mine? Adica de acum e tatal meu, trebuie sa uit acest prostesc gand, nu cumva sa ajung moarta din mana mamei mele, care cred ca daca m-ar prinde cu el...- inghit in sec- as ajunge direct la morga. Imi arunc privirea rece spre ceas. Hmm ora 7:45, cam tarziu, dar totusi o sa ajung la scoala, desi mi se pare ca uit ceva, ignor acest sentiment deja enervant. Ma ridic vijelios din pat, imi iau ghiozdanul si plec spre scoala, doar suntem in luna Martie, clasa a XII-a B, ma rog, am iesit pe usa fara macar sa ai saluta de asa zisi mei ,,parinti'', care se sarutau in bucatarie.
Atat de pustiu, atat de singur, ca si inima mea, atat de rece.... Picioarele mele ma ghideaza usor spre usa clasei, in timp ce gandul zboara spre Sasuke. Cine este acest Sasuke? Ce cauta in inima mea? De ce fiori imi trec pe sirea spinarii cand ma uit la el? Si de ce? Intrebari fara raspuns, ganduri atat de incurcate, oare cine mi-o putea raspunde? Doar el... Oare inima lui este lafel de rece ca a mea? Doar el imi poate zice.... Oftez sonor, in timp ce din clasa iese Hinata, care ma facut sa revin pe Terra. Se uita mirata la mine, intrebandu-ma ce caut la ora asta aici. Ma uit la ceas si era 7:45? Poi cum eu la 7:45 am plecat de acasa. Imi dau o usoara palma peste frunte, amintindu-mi ca ceasurile mele sunt cu 20 de minute inainte ca sa nu intarzii la ore. Ma resemnez si pasesc in clasa aproximativ goala, animata doar de Naruto, care se facea de ras in fata Hinatei. Se distrau copios la o ora atat de matinala, parca ar fi nascuti aici, parca un magnet ii atrage sa fie in acelas timp si in acelas loc. Ultima banca de la geam era banca mea, iubita mea banca, unde am primit primul sarut de la Alejandro, baiatul meu brunet cu ochii caprui. Ochii mei mi se maresc, inima mi se cutremura, iar privirea este atintita asupra bancii mele, in timp ce picaturi de sudoare incep sa imi curga pe fata, plimbandu-se pe fruntea mea, inaintand spre obraz si tot asa. Il iubeam...dar a murit odata cu tata, in acelas accident, intr-o zi o sa vi-l povestesc, acuma nu sunt in stare. Lacrimile imi scalda chipul palid, in timp ce amintirile ma naruie pe dinauntru. De ce m-ai parasit si tu? Tot ce iubeam, a fost luat de vant ca nisipul, innexistent in viata mea.
-Sakura, te simti bine? intreaba Naruto punandu-mi mana prietenesc pe umar, oarecum ingrijorat de starea mea, eu dand afimartiv din cap, asezandu-ma in banca si stergandu-mi lacrimile cu un servetel.
Naruto si Hinata...Fac un cuplu foarte frumos, mai ales ca au aproximativ acelas caracter, glumeti si nebuni. Ochii mei se inchid, cazand intr-o stare de somnolenta, dar totusi auzeam ce se petrece in clasa, rasetele lor cristaline, eram semi-constienta, parca as fi in moarte clinica....
Ochii mei verzi se deschid si in fata mea statea Sasuke. Ce cauta aici? Ochii lui atat de negri si goi parca imi impartaseau viata lui incurcata, iar parul lui negru parca ma obliga sa faca cunostinta cu parul meu roz, inimile noastra vrand sa ne sara din piept, impartasiind placerile si neplacerile prin care am trecut, alinandu-se una pe alta. Buzele mele, buzele lui, atat de doritoare, vrand sa se aibe reciproc, unite pe veci intr-un sarut. O mana fina se plimba pe obrazul meu palid, facandu-ma sa rosesc usor aratand precum un mac, intr-un lan de margarete, ochii mei se inchid savurand din plin acest moment, acesta atingere. Parfumul lui imi inunda narile, eu inspirandu-l pofticios vrand sa il am pe veci doar pentru mine, in timp ce ochii lui sunt acoperiti de plaopele albe. Un sarut? Asta era tot ce dorea....ce doresc si eu, inchid ochii, apropindu-ma de el, inca putin, inca putin si...
-Domnisoara Haruno....se aude vocea pitigaiata a lui Anko, profesoara de fizica si in acelas timp diriginta noastra. Mai dormiti mult? ma intreaba acesta, eu cerandu-mi scuzele de rigoare si primind o detentie de 2 ore.
Mi-am dat seama eram in ora, prima ora, atat de repede a trecut timpul? Ma frec la ochi in speranta ca Sasuke nu a fost un vis, dar...a fost un frumos vis, de 15 minute, un vis care speram sa nu se termine niciodata. Uneori doresc sa raman in lumea mea perfecta, lumea mea mica, uitand de acesta lume cruda si rea care ma face sa sufar zilnic. Inima mea incepe sa bata cand in fata mea vad o claie de par negru, ciufuluit, cu tente albastrii. Am ajuns atat de nebuna incat cand vad un brunet inima mea fuge cu gandul la Sasuke? Imi scutur capul si imi amintesc ca azi venea un elev nou, cel putin asta am auzit de la Naruto si Gaara. Dar cine este? O avea prietena? Trebuie sa nu aiba, vreau sa scap de gandul acesta cu Sasuke, am nevoie urgenta de un iubit care sa ma iubeasca si sa ma faca fericita.
-Domnisorule, vino in fata clasei si prezintate, spune poruncitor diriga, straband nasul ei mic si carn.
Inima mea batea cu putere, in timp ce dintii mei se macinau unii de altii de nervi, iar inauntrul meu tipam de furie. Ce cauta aici? 2 sentimente se amestecau in inima mea, ura si iubire. Ce cauta el aici? Ma tot intrebam asteptand sa imi raspunda cineva. Buzele lui incep sa se miste semn ca se prezenta in fata colegilor nostri, tot ce am auzit a fost ,,nu am iubita'', iar privirea fiind atintita asupra mea, ochii mei marindu-se si recunoscand persoana, inghitind in sec, fetele din clasadeja au inceput sa ii faca ochii dulci. Oare am devenit geloasa?. Profa se scuza si pleca la baie, se pare ca era insarcinata foarte frumos, scapam de babalaca pentru cateva luni, ii doresc o sarcina usoara, dar departe de clasa asta. Ma ridic frumos din banca, inaintand spre ,,noul coleg'', colegii uitandu-se la mine ca la un extraterestru. O palma se izbeste de frumosul lui chip alb, inrosindu-I obrazul, in timp ce lacrimile mele curg pe obrajii rosiatici. Ce cauta el aici? De ce vrea sa imi distruga viata? Imi i-a fata in mainile lui gingase, adunandu-mi lacrimile, si soptindu-mi la ureche.
-Surpriza, papusa, spuse baiatul muscandu-mi usor lobul urechii.
Acest baiat, acesti fiori, de cand timp mi-au lipsit, dupa atata timp revine. Este…

Bye, bye!
:bye:
Debb.<3

Bye, bye!
:bye:
Debb.<3