Ultimul zambet

Surprize zici? Da, deja sunt curioasa, dar ma voi multumii si cu acest capitol.
Pai ce sa zik, a fost ok! Suferinta impartita-n doua... Ma bucur ca se inteleg si ca vor sa schimbe ceva. Sa fie mai bine. Cu ei si cu tot! E bine ca vrea sa aiba grija de ea. Nu o putea lasa singura, fara ajutor, mai ales ca se confrunta cu aceeasi situatie ca a lui. Grav, nu?
A da, nu mi se pare deloc o idee buna cu aducerea ei in liceul unde domneste cunoscutul dracusor si mancator de suflete si virgini, Arth Righteous. Tobele va rog! Nu gata incetati, nu merita! Da pai tocmai ce ziceam a si avut loc: "- Ca sa vezi... Doi iepuri dintr-o data, hm ? Mai bine de-atat, nu se putea, vorbi strainul ca pentru el, razand discret cu o umbra de rautate in glas."
Bun, deci stiu de acum ca urmatorul capitol va fi bestial! Sa nu uiti sa ma anunti, da?
Bye bye! :-*

Iar ajung tarziu, dar nu-mi mai cer scuze pentru ca vreau sa ajung mai repede sa comentez. De abia asteptam sa citesc capitolul (tot) ca sa pot scrie un comentariu si sa iti spun ca mi-a placut mult. Toate sentimentele le-ai descris bine, cum se simtea Yarin cand a stat de vorba cu fata, cum isi aducea aminte de cele petrecute cu Arth... Da, da, omul ala chiar e un nenorocit. Nu stiu motivul pentru care ii violeaza pe toti, dar nu-l suport. Oricum sunt sigura ca-l vei face tu sa-l indragim. Pana la urma e ceva yaoi, nu? Sau hmm... poate nu va fi nimic romantic! *evil laugh*

Numele capitolului m-a impresionat si m-a pus pe citit. Chiar daca a fost mai mic, nu am nimic impotriva, asta daca te vei revansa data viitoare *wink*. Stii ce-mi mai place? Ca exista si personaje feminine in fic-ul tau... Da un aer mai interesant asa, chiar daca e un fic yaoi, parerea mea. Acum depinde si ce rol au acele personaje de sex feminin. In orice caz, Yarin e foarte dragut, as vrea sa votez cu el, dar din toate numele mentionate acolo, in poll, nu stiu decat cateva... asa ca vreau sa aflu si restul personajelor, poate regret apoi ca am votat prea devreme ^^"

Dialogul nu e prea mult, dar nici putin, si modul cum il imbini cu descrierea si naratiunea...pff... iese ceva bun, in orice caz. Well, nu stiu ce sa zic daca a fost chiar o idee grozava sa o inscrie la acelasi liceu cu el. Adica vor fi amandoi acolo, se vor intalni... dar stai, mai e si nenorocitul ala care i-a violat. Oricum, asta face ficul tau mai inetresant, dar Yarin trebuia sa se gandeasca mai mult cand a facut asta.
Btw, sfarsitul ma lasa in suspans, asa ca vin-o cu nextul and good job my seme *blush*

Va multumesc pentru comentarii xD
Well inainte de a posta, va spun ca faceti bine ca nu postati in poll. Inca mai sunt personaje - negative si pozitive - so
Anw, lectura placuta si... Btw, capitolul e scris chiar acum, deci nu l-am corectat. Mi-e somn T_T

Capitolul 5 ~ Anonim

Pe atunci, ma simteam inconjurat de niste persoane importante mie si deveneau mai pretioase cu fiecare clipa de trecea; nu-mi pasa daca era de moment, daca dura pana si cateva minute - secunde chiar -, caci eram in largul meu intr-un fel. Iar incetul cu-ncetul, deveneam un eu mai curajos, dornic de viata - Stiti, la acel moment, nu aveam de gand sa ma schimb sau ... cel putin, asa gandeam.

- Hei ! Yarin, amice ! am auzit dintr-o data vocea entuziasmata a prietenului meu, Rahve. Intr-adevar, un nume deosebit pentru cineva ca el. Deja incepeam sa am incredere in el.
Profitand de faptul ca era si Mairead alaturi de mine momentan, celor doi le-am facut prezentarile. Bineinteles, observam asemanarea destul de cunoscuta intre ei, inafara de acel minuscul detaliu. Mai era foarte timida la inceput - doar era prima data cand imi intalnea noul amic, in schimb, Rahve era atat de bucuros si foarte energic. Speram ca-ntr-o buna zi imi va darui putin din umorul sau, din cheful sau de distractie.
In fine, dupa scurta prezentare, am inceput sa ne simtim chiar in largul nostru - nu ma-ntrebati de ce, nici nu vreau sa ma gandesc. Si probabil e din cauza ca mi-e teama din nou. Cred ca-i o teama de viitor, nu doresc sa ma pripesc cumva... E ca si cum o persoana isi creeaza anumite prejudecati despre cineva apropiat. Si iata cum recunosc ca incepe sa fie ceva mai mult decat simpli oameni.
Sunt fericit si nu am refuzat zambetele celorlati, ba chiar le-am raspuns prin acelasi gest.


Orele s-au scurs atat de repede, incat nici nu am observat cand s-a inserat - am stat prea mult la scoala astazi. Ma-ntreb daca Mai si Rahve au plecat... Oftand adanc, imi ridic ghiozdanul de pe banca si ma-ndrept catre clasa alaturata, cea a lui Mai. Totusi, sala era goala, prea pustie as putea spune si credeti-ma, aveam un presentiment rau. De neinteles.
Am sesizat o bucatica de hartie alba pe una din banci si nu m-am sfiit in vreun fel sa citesc acel bilet.

" Hei Yarin,

Iarta-ma ca nu te-am asteptat; nu m-am simtit bine si a trebuit sa ma-nvoiesc la ultimele ore. Sper ca nu esti suparat... Oricum, multumesc pentru tot. Vorbim acasa.

P. S. : Ai grija !

Mairead "

Hmm... Nu s-a simtit bine ? Oare sa aiba dureri ? Chiar imi fac griji pentru fata asta si nu mi-ar placea sa stiu ca i s-ar putea intampla ceva rau in orice moment. Este prea firava, micuta si inocenta. Gandindu-ma mai bine la asta, doresc sa ajung mai repede acasa. Prea multa ingrijorare. Am mai citit biletelul de doua ori, dupa care un sunet bizar m-a facut sa tresar. Nu mai putea fi nimeni la aceasta ora in liceu, nu ? Poate doar femeia de servici ... ?
- Oh, regret ca prietena ta nu se simte bine, am auzit dintr-o data o voce sinistra in spatele meu. Ce-i drept, m-am speriat cand l-am auzit. Evident, era un el.
Ca-n orice situatie, curiozitatea m-a starnit sa-ncerc un lucru destul de tupeist. Asta doar pentru ca nu-mi era cunoscut tipul respectiv. Avea un accent grav, poate ca asta ii afirma comportamentul, atitudinea ciudata.
Nu puteam sta pentru o eternitate cu spatele la el, asa ca am vrut sa ma-ntorc catre el; dar spre marea mea uimire, necunoscutul m-a trantit peste banca din apropiere, stand aplecat deasupra mea - mai degraba in spatele meu - si nelasandu-ma sa ma ridic sau sa ma misc macar. M-am panicat.
- Ce tot faci ?! Lasa-ma !
I-am auzit ranjetul pervers la doar cateva milisecunde de replica mea si apoi, doar murmurul vorbelor sale m-a mai facut sa reactionez din nou; si speram sa nu fie o reactie atat de proasta daca a venit vorba de el.
- Stii, nu-mi place sa mi se dea ordine, cu atat mai putin sa ma simt obligat sa le-ndeplinesc, dar... Facu o scurta pauza, apropiindu-se mai mult de gatu-mi dezgolit Si sufland usor peste parul de la baza acestuia. Parca dorea sa evite acea limita, avea drept scop anularea unei posibile plecari si nu-mi placea. Mi-a atins usor pavilionul urechii, iar apoi a coborat brusc cu o sarutare discreta mai jos si tot mai jos...
La un moment dat, s-a impins in spatele-mi cu posteriorul sau, presand acolo. Ii puteam simti masculinitatea virila si, din aceasta cauza, am resimitit si am retrait ultimele actiuni petrecute. Eram speriat.
- Mhm... C-Ce... Inceteaza ! Te... rog.
Deja incepusem sa respir mai greu; cauza era chiar acest baiat.
Era prea indraznet si, subit, prin minte mi-a trecut imaginea acelui... imaginea lui, a lui Arth. Numaidecat, i-am vazut chipul atat de pervers, zambetul inconfundabil si... si tot ce-mi amintea de el ma durea intr-un mod foarte profund si umilitor.
- Haide, lasa-ma sa ma distrez putin. Doar ai facut-o si cu Arth, asa-i ?
- P-Poftim ?... cand i-am auzit numele, credeam ca voi lesina; dar ce ma macina si mai tare, era ca el probabil ii povestise fiecare amanunt acestui tip. Detaliu cu detaliu, lacrima cu lacrima si fiecare tipat din partea mea l-a amuzat. Presupun ca nu numai pe el. Acum, mai mult ca niciodata, ma simteam si mai inutil, poate mai insignifiant decat orice tarfa posibila. Ajunsesem in acest stadiu - eram foarte sigur; ma intreb daca va mai exista inca o data in viata mea. Tind sa cred.
Motivul sau raspunsul - chiar nu mai conteaza. Doar el stie.
- Exact, iubitule. Vrei sa stii ce ne-a povestit ? vocea parea sa aiba un timbru senzual si cat de cat, ii reusea. Ce aiurea suna. Lingandu-mi gatul din nou, continua pe acelasi ton : Erai virgin si el te-a furat, chiar fara mila; insa a spus ca s-a distrat de minune, l-ai satisfacut pe deplin si presupun ca o sa se intample din nou. Hmm, ma cam oftic... As vrea s te am si eu. Sa-ti simt aceasta piele fina, spuse atingandu-mi apoi pielea din jurul abdomenului si plimbandu-si mainile blestemate pe tot corpul meu.
Doream sa se termine cat mai rapid.
- Gata ! Termina !
Aproape incepusem sa plang - acele cuvinte imi rasunau in ureche si erau prea dureroase sa le retin.
- Dar de ce ? Chiar nu vrei sa stii ? De fapt, nu mai conteaza. Oricum, banuiesc ca la un moment dat iti voi auzi si eu glasul asta dragut si... toate tipetele si gemetele imi vor apartine, fii sigur de asta. Vreau sa te cunosc mai bine, dar... Las pe alta data; cu greu ma abtin totusi sa nu te fac al meu chiar aici. Prea multa excitatie, daca intelegi ce spun.
Toate acele vorbe ma scarbisera de-adevaratelea; era cineva dur de-a binelea daca a indraznit sa mi se adreseze pe acel ton, cu acele josnice actiuni si gesturi. Nu mi se parea deloc cineva pe care sa-l simpatizez.
- Ca o mica amintire de la mine, mai adaugase, ca apoi sa-i simt buzele pe pielea-mi rece, muscandu-ma brusc.
- Ahh ! Ce nai... !
Era ca o strapungere rapida, strapungere cu ai sai dinti, canini. Strangeam din ochi, imi incordasem numaidecat maxilarul cand l-am simtit patrunzand in carnea din zona gatului.
Din fericire pentru mine insa, m-a eliberat la fix, lasandu-ma cu amintirea presarii sale de mine si acest semn. Apoi a disparut. Nici macar nu i-am vazut chipul - nu-l cunosc. Cu toate acestea, prefer sa ramana cineva strain - nu cred ca as suporta daca i-as auzi din nou vocea accentuata si i-as simti acele atingeri. Imi par din ce in ce mai cunoscute - parca este un stil comun de a face toate acele lucruri. Ma duce cu gandul la Arth. Nu pot sa cred ca a facut asta, mie mi-a facut asta si presupun ca se vor intampla si altele... Pana atunci, vreau sa uit de tot; doar daca pot ...
Devine evident ca nu.

~ Dupa o saptamana ~

Deja trecuse o saptamana de la acel " incident ". Prefer sa-i spun astfel, incat ceilalti sa nu-si dea seama de adevarul acela atat de mizerabil. Ii mintisem pe Rahve si Mai; era imposibil de dezvaluit. Bineinteles, aici este vorba de acel semn ce e pe cale de disparitie. Incercasem sa-l maschez cumva, sa-l ascund, dar fara rezultate. Era imprimat acolo, adanc. De aceea, spun ca-i mai bine sa nu afle nimeni, niciodata.
- Baieti, ma duc pana la magazin. Am uitat sa cumpar ceva snacks-uri. Revin imediat ! spun catre ceilalti, iesind in fuga din casa si alergand spre magazin. Nu era chiar atat de departe.
Se intunecase - sesizasem usor acest amanunt.
Intotdeauna evitasem locurile inchise dintre blocuri; auzisem ca pe acolo isi fac veacul bandele din cartier. Ce rahat de cartier. Plin de ipocriti, mincinosi ii poate si mai rau. In fine, dupa putin timp, am ajuns sa trec prin fata unui bloc vechi - inca putin si putea sa cada. Zambisem in sinea mea gandindu-ma la niste chestii - destul de posibile in prezent.
Pasind linistit, am fost distras de un zgomot ce parea ca-i tot mai aproape de mine. Din nou, ma agitasem. De fapt, e prima data cand mi se-ntampla sa aud sunete prin aceasta zona. Sa spunem ca nu-s eu cel care frecventeaza astfel de locuri murdare.
- Oh, sunt surprins.
Ma facu sa-mi intorc privirea spre cel ce-a vorbit, chiar mie mi s-a adresat. Fizicul nu mi se parea deloc cunoscut, niciun pic de banalitate. Pe de alta parte insa, am recunoscut vocea - imposibil de confundat.
- Tu... !
Eram socat si nu ma temeam sa arat asta. Era impotriva vointei si firii mele.

Straniu - intr-un mod prea subjugant.

'Ello there ;x Scuze ca vin asa tarziu cu un comentariu, insa nah, probleme. Anyway, imi place capitolul, mai ales partea cu muscatura ;x Mai vleau ;x Asa, tipu nou ... ce pot spune despre el? Il ador, pur si simplu il ador ;x Why? 'cuz am o slabiciune pentru genul acesta de tipi si in plus ... muscatura, e un mic canibal si il ador ;x Asa, in continuare, greseli nu am vazut, adica am fost prea cuprinsa in lectura capitolului so nu te astepta sa am dreptate ;p Anyway, vreau, adica sper sa aduci nextul cat mai curand ;x Plomit ca voi comenta la timp, spel ;x

Zbye and see ya later ;x

Deci : Atentie ! Vulgaritate si scene +18

Il priveam socat si el la randu-i facea la fel, doar ca intr-un mod mai diferit. Eram speriat, fara indoiala ca este necunoscutul de acum o saptamana. Nimerisem in momentul si locul cel mai inoportun.
Ochii cu care ma inspecta din cap pana-n picioare erau de un gri decolorat si sinistru. La fiecare miscare sau orice gest discret, parul roscat se balansa intr-un fel in bataia vantului; in timp ce inainta spre mine, bretonul vopsit cu un negru abisal ii intra in ochi, dandu-i un aer misterios, poate chiar demn de o persoana ca el. Nu intelegeam de ce, dar imi dadea fiori.
Vrand sa fug de acest strain, m-am intors cu spatele usor, insa cu o viteza cat se poate de incredibila, ma prinse de brate si ma puse in spatele sau. Eram determinat sa scap cumva si, astfel, am inceput sa ma impacientez.
- Da-mi drumul, nenorocitule ! Ii spusesem, lasandu-mi toata furia sa explodeze si mentinandu-mi aceeasi privire ce se dovedea a fi curajoasa, cel putin pentru inceput.
Roscatul se-ntoarse cu chipul spre mine, razand discret, dar parca rautacios si apoi se intoarse din nou, continuandu-si drumul. Am dorit sa protestez, dar brusc, m-a lovit in stomac, provocandu-mi astfel un lesin. Nu ma mai simteam in siguranta deloc, iar singurul refugiu il puteam gasi numai in prietenii mei, in Mai si Rahve. La cateva secunde dupa ultimele mele ganduri, m-am prabusit intr-un somn specific.

Deschizandu-mi ochii, am privit in incapere si in mod subit, mi-am adus aminte de acel necunoscut si de lovitura ce m-a facut sa lesin. Probabil a profitat de asta si m-a adus aici. Unde ma aflu ? Doamne, cat e ceasul ? Am inconjurat camera cu privirea si am realizat ca e noapte, vantul patrundea prin fereastra larg deschisa pana la mine, si poate si mai departe. Mobila din jur era prafuita, demonstrand faptul ca-i un loc destul de vechi.
- Oh, te-ai trezit. Eram nerabdator, la fel si el... Nu-i asa... Arth ?
Intr-o fractiune de secunda, ochii mei s-au indreptat catre cel ce mi s-a adresat. Nu ma interesa atat de mult ce avea sa se-ntample de-acum incolo, eu doar ramasesem mut de uimire cand i-am auzit numele lui rostit pe alte buze. M-a durut ingrozitor de tare sa-l vad acolo, stand pe un scaun, relaxat, privindu-ma concentrat. Nu schita nimic, expresia ii era ca de gheata. In schimb, cel ce m-a adus aici, statea in picioare langa fereastra de lemn, parand extrem de detasat.
- Vreau sa plec, spusesem eu cu capul in pamant si continuand sa-mi tin privirea in lenjeria patului pe care stateam.
Am evitat orice contact vizual cu cei doi, caci ma framanta fiecare gest ce-i apartinea. Si nu-i vorba numai de el... Tipul de la fereastra inainta spre mine, facandu-ma sa-mi indrept atentia catre el. Tresarisem la miscarea pasilor sai si, pentru o clipa, uitasem de Arth. Nu-i pentru o eternitate insa.
Continuand sa mearga, a ajuns in fata mea, punandu-mi o mana pe piept si impingandu-ma pe pat in asa fel incat sa cad incet.
- Ai auzit, Arth ? Dragutul de el vrea sa mearga acasa inainte de a incepe macar. Ar fi o irosire daca ai pleca chiar acum, adauga strainul privindu-ma pervers si plin de subanteles.
- Kurt...

Eu stateam tacut si asteptam ceva, dar nu stiu ce, cred ca aveam niste sperante. Poate sperante in legatura cu el - de m-ar ajuta, sa ma elibereze macar si sa-mi stearga acele amintiri murdare si pline de durere. Ma intreb daca nu-l mustra constiinta... Oare nu are regrete legate de violul meu ? Caci a profitat de mine, a fost primul din viata mea si nu-mi doream asta. Nici atat cu un baiat. Dar iata, pentru a doua oara in acest inceput de viata, sunt abandonat si ma simt atat de singur...
Speram ca va spune ceva, va reactiona intr-un fel, dar nu - era o liniste mormantala.
Inainte de vorbele pe care le asteptam, necunoscutul al carui nume aflasem printr-o intamplare ca e Kurt, se napusti asupra corpului meu, rupandu-mi rapid nasturii camasii ce-o purtam. M-am panicat si am inceput sa tip. El, vazand asta, imi sfasie si camasa; mai ramasesera doar bucatile de in din aceasta.
- Nu ! m-am smucit apoi cu toata puterea pe care o detineam si am fugit spre usa.
Cu toate acestea, mi-am dat seama ca usa ce-o consideram frantura mea de speranta, era incuiata. Realizasem in gandurile-mi ca totul era planuit de la bun inceput. Ma asteptau... Se intampla la fel ca data trecuta.
Ochii imi era impaienjeniti din cauza lacrimilor ce stateau sa cada, nu mai era o sansa pentru mine. Cu cata usurinta pot fi spuse asemenea cuvinte.

Mainile imi ramasesera blocate si intepenite pe suprafata de lemn a usii, la fel si corpul meu ce nu se oprea din tremurat; atunci i-am simtit bratele in jurul meu. Respiratia sa era la baza gatului meu, erau rasuflari calme, parca pline de duiosie, insa stiam ca aceste lucruri erau lipsite de sens. Inspira si expira regulat, pe cand eu, retraiam acel viol - sau doar stiam ca aveam sa-l retraiesc in curand.
Ale sale degete au urcat catre umerii mei, atingandu-ma usor, fara miscari bruste, iar apoi ma stranse brusc, provocandu-mi un tipat scurt. Ma asteptam la altceva, dar el m-a aruncat subit spre celalalt tip, spre Kurt. Oribil, de parca eram o papusa data din mana fiecaruia. Oare asa ar trebui sa se simta o femeie de joasa speta ? Poate ca pot fii asemanat cu usurinta cu acel gen de persoane.
Acum ma aflam in bratele acelui nenorocit, acesta refuzand sa ma elibereze, ba mai mult, ma stranse teribil de tare, parca vrand sa-i apartin numai lui.
- Da-mi drumul, nenorocitule ! Ce vreti de la mine ?! spun cu lacrimi in ochi, intorcandu-mi ochii catre Arth.
Ce expresie inconfudabila ii brazda chipul. Chiar nu-i pasa.
Kurt, insa, nu parea deloc miscat de vorbele mele pline de reprosuri - si ma apuca de par, obligandu-ma sa-l privesc in ochii in care domina ura si pofta de perversitati.
- Asculta aici, pustiule ! Vreau doar sa ma distrez cu trupul asta grozav al tau, la fel si amicul meu. Asa ca, mai bine ai inceta sa te mai vaiti sau o vei pati rau de tot. Clar ?!

In tot acest timp, in care imi vorbise pe acel ton plin de repulsie, ma obligase sa-mi tin atentia indreptata numai la el si ii observasem incordarea din voce. Era extrem de vizibil ca avea o stare de iritatie si de enervare. Sa-nteleg ca sunt chiar eu cel care i-a provocat aceasta ura; banuiesc, ca nu numai lui, ci si lui Arth. Vor doar distractie - atata tot.
Sesizandu-mi tacerea, faptul ca nu aveam nimic de spus in legatura cu asta, Kurt ma arunca violent in patul apropiat noua. M-am dat inapoi de cand am ajuns pe suprafata acestuia, insa nu aveam scapare. Cei doi erau precum niste animale, bestii flamande si nu ma sfiiam sa o spun.
Arth venise la capul meu, bagandu-si mana in parul saten si facandu-ma sa-l tintesc cu ochii-mi. Imi lua apoi chipul in palmele sale mari si ma saruta. Si totusi, nu era sarutul mult asteptat de mine; acesta era violent, stiam ca va lasa urme adanci, dar nu fizic, mai mult moral. Simteam totul imprimat in capul meu, poate chiar mai profund de atat, insa nimanui nu-i pasa.
La capatul celalalt al patului, roscatul venea cat mai aproape de mine si cu fiecare pas ce-l facea, existenta-mi incepea sa se toceasca, incetul cu-ncetul... Cu acele miscari grabite, ajunse la abdomenul meu ce era descoperit, fara vreun vesmant, incepand sa-si plimbe mainile, degetele de-a lungul pielii mele; simtindu-i urmele fiecarei atingeri, am rupt sarutul cu Arth, iar starea de agitatie - parca cea caracteristica mie - iesi la iveala.
- Lasa-ma ! Gata, dati-mi drumul ! Si din nou, incepusem sa plang si sa suspin; Stiam ce urma daca nu opream asta acum.
- Arth, tine-l. Pustiu' e cam impacientat, replica Kurt in timp ce-si lingea degetele pervers si-mi privea frica.
Ca si cum era o comanda demna de un lord, Arth imi prinse mainile intr-o stransoare deasupra capului, incat nu ma mai puteam misca deloc. Am tot incercat, insa era fara rezultat - ma legase cu o curea din jur, probabil dorind sa-si faca " numarul " cat mai repede.
Kurt continua sa ma sarute pe piept, din cand in cand mai arunca cate-o privire la mine; Arth, la randu-i, incepu sa imi mangaie sfarcurile deja intarite avand in vedere situatia in care ma aflam. La un moment dat, probabil cei doi plictisindu-se sa ma sarute si sa ma atinga in cele mai bizare feluri, Kurt se napusti asupra slitului pantalonilor mei, pregatit sa ma devoreze; iar celalalt se asezase mai bine in pat, langa mine, soptindu-mi apoi la ureche :
- Stii, Yarin... Ma bucur ca am din nou placerea sa te fut la fel de bine ca data viitoare, doar ca de aceasta data, va participa si amicul meu, nu-i asa, Kurt ?
Ii auzisem cuvintele clar si raspicat, nu dadea inapoi de la nimic, ba chiar imi vorbise atat de indecent, de obscen; m-am uitat catre roscat si am vazut ca nu era de bine deloc - reusise sa ma desfaca la pantaloni.
- Exact, adaugase, dupa care imi atinse cu buzele fierbinti organul.
Primul impuls a fost acela de a ma cutremura, din cap pana-n picioare simteam numai fiori si asta se intamplase doar cand imi saruta intreg membrul, pe intreaga lungime. Facea miscari circulare in jurul acestuia, iar mana cealalta si-o folosea pentru a-mi atinge testiculele rareori. E atat de aiurea... Ma simt, de fapt, corpul meu se simte bine, iar ei profita din plin de asta.
Se pare ca nici Arth nu statea degeaba; imi musca sfarcurile, insa nu era deloc o placere trupeasca, ma simteam inconfortabil cumva, poate din cauza ca eram intre doi tipi, infometati precum niste animale si pregatiti pentru ceva mai mult.
- Aah ! L-Lasa... dar nu am mai putut continua fraza mult cunoscuta, gafaiam prea rau, era prea bine.
- I-auzi. Ce voce minunata are, zise Kurt luand o scurta pauza, ca apoi sa ma ia cu totul in gura, lingand si sugand.

Continuase o buna vreme astfel.
Era josnic din partea mea ca indraznisem sa ma simt atat de bine, eram adus intr-un extaz total - cand eu ar fi trebuit sa nu ma las prada dorintelor sexuale, sa nu ma las prada celor doi. Ramasesem nemiscat, rasufland cat mai greu si eram aproape fara vlaga. Transpiram din greu si inca nu dadea semne sa se apropie de final.
Unul dintre ei imi eliberase mainile, observand probabil ranile ce incepeau sa se formeze in jurul incheieturilor mele. Si facuse asta doar ca sa ma aseze mai bine, intr-o alta pozitie. Stateam in asa fel incat ma aflam intre amandoi, de-a lungul patului, fiecare stand la un capat diferit al acestuia. Deja scapasera de haine in timpul in care eu eram pe cale sa ma pierd in inconstienta.
Arth ma apuca de cap si, asa ametit cum eram, mi-l duse in dreptul organului sau. Intelegeam ce vroia si era mai mult de-ajuns ce mi s-a intamplat pana acum, dar n-am avut de ales. Ma tot tragea de par, ma obliga sa-i fac poftele... Timid si speriat, i-am atins mandria cu varful limbii si i-am simtit gustul. Nu stiu sa-l descriu, insa cert e ca nu-mi placea deloc, imi provoca dezgust si mai multa teama.
In timp ce-l satisfaceam prin acel oral, Kurt imi ridica din spate anusul, incat sa aiba o priveliste placuta.
- Nngh.. c-ce faci ?... intrebasem cand am vazut ce avea de gand.
Ranjise la mine si apoi ma sarutase pe fese cu calmitate, dupa care cobora cu acele miscari ale limbii in orificiul meu ce-l simteam deja fierbinte. Vazand ca-s pe cale de a ma alarma, Arth ma lua din nou de par, astfel incat sa-l privesc din nou in ochi; numai ca acum, mi-era jena sa ma uit la el cu aceasta privire a mea, nu eram eu insumi.
- Fata ta cere sex, iti dai seama ?
- Mhm...
Nu am mai putut spune nimic, roscatul isi introduse doua degete in acel orificiu, inghitindu-mi cuvintele cu tot ce urma sa zic. Incercam sa ma indepartez de el, insa mi-am reamintit ca nu era numai vorba de el - nu aveam unde sa ma duc.
Cel cu parul violet ma mangaia lent pe spate, ducandu-si mainile pe fesele-mi tremurande si inapoi. Am simtit ceva mult mai mare la intrarea in corpul meu si realizasem ce era. Tipul ma patrunse brusc si violent, provocandu-mi siroaiele de lacrimi sa iasa la suprafata, continuandu-si drumul pe obraji si-n jos. Ma durea, se putea vedea de la o distanta considerabila, nici macar atingerile ce incercau sa ma destinda, ale lui Arth, nu mai erau de folos. Era prea mare si ma durea teribil. In schimb, lui ii placea, era satisfacut pe deplin.
- Ahh, fir-as al dracului ! Ce bun e ! E atat de stramt...
- Stiu; de aceea, grabeste-te, le-am auzit conversatia celor doi si de-abia atunci am inteles urmatoarele cuvinte ale primului barbat din viata mea... Dupa ce termini, e randul meu.
Si isi umezise degetele, bagandu-mi-le in gura.
Scartaielile patului demonstra acel act plin de vulgaritate si de obscenitate...
Continuand acele miscari adanci de du-te-vino si simtindu-l pulsand in interiorul meu, realizasem ca tocmai atinsese acel punct ce-mi dadea fiori. Gemetele imi ieseau din gura fara vointa mea si nu le puteam opri nici daca-mi dadeam toata silinta. Kurt se incordase - la fel si eu - cand era pe punctul de a se elibera in mine. Si nu s-a dat inapoi de la aceasta. M-am simtit plin de acea substanta si nici macar nu apartinea celui iubit. Eram murdar de sperma acolo, in spate... Isi scoase penisul din orificiul meu, facand schimb de locuri cu Arth. Asa e. Spusese ca vrea si el...
Dandu-mi seama ca deja era pregatit sa ma patrunda si el, am tipat sa-mi dea drumul, sa ma lase sa plec. Ba chiar le promisesem ca nu voi spune nimanui ceea ce tocmai s-a intamplat, dar in zadar. Era prea tarziu sa mai opresc un tip excitat si dornic de sex, de trupul meu. Era acolo, inaintand in mine la fel cum facuse si celalalt nenorocit, cum actionase el ultima data - acum era mai penibil.
Roscatul ma obliga sa-l sug si nu-mi lasase alta cale de scapare; de cateva ori, am avut tendinta de ma ineca, poate ca scapam mai repede de acest calvar ce-mi era predestinat de la bun inceput. Ma aducea din ce in ce mai aproape de membrul sau de fiecare data cand doream sa ma retrag si ma brusca mai rau.
Eram folosit; el patrundea in mine cu usurinta acum, iar corpul meu era mai mult decat perfect, in sensul ca eram foarte excitat, adus intr-un final in extaz din nou si m-am eliberat pe lenjeria cafenie a patului. Dupa alte cateva patrunderi, la randul sau si Arth ejaculase printr-un geamat lung si cateva injuraturi rostite printre dinti, la fel facu si Kurt, doar ca acesta se eliberase puternic pe fata mea. Cat de jalnic puteam sa fiu, sa arat mai rau ca o prostituata.
In cele din urma, se indepartasera de mine, lasandu-ma sa zac inutil.


Inca stand obosit si lipsit de energie in propriul orgasm, pe acel pat, ii priveam pe cei doi cum se imbracau incet. Bineinteles ca nu mai avea rost nimic, s-au jucat cu mine si acum au terminat. Inainte sa plece si sa ma abandoneze, s-au apropiat de mine si mi-au vorbit pe acelasi ton ce ma-nfiora:
- Recunosc, Arth a avut dreptate, ai fost mult prea bun. Sper cu mult entuziasm ca ne vom mai intalni, micutule Yarin, adaugase batjocoritor Kurt, apoi l-a privit pe Arth, probabil dorind sa plece.
- Ti-am zis eu...

Ma asteptam la altceva, asa cum fac intotdeauna. Insa e prea dureros sa mai incerc macar sa sper...

O la la la. Deci mi-a placut capitolul asta extraordinar de mult. Ahh un viol in 3. Exact pe gustul lu' je asta perversa XD. Deci am citit si mi-a placut extrem de mult. Nu mai voiam sa se sfarseasca. Yup i'm crazy da' ce sa-i fac iubesc sa citesc violurile astea. Parca imi si imaginez intraga scena, dar stai deja am facut asta XD Mi-a palcut tot de la inceput pana la sfarsit. Cruzi tipi dar asta face ficul mai dulke pentru mine. Deci cred ca asta este capitolul meu preferat. Stai! O sa mai fie violuri... asa ca mai bine nu m-as grabi cu preferatul. Dar il iubesc pe asta. Atat de pervers :perv:

Increfakindibil capitol si uscces in continuare :bv:

'Ello there ;x Ahh ce surprinsa am fost cand am vazut comentariul de la profil in care ziceai ceva de capitolul sase, insa cand am citit a fost si mai interesant ;x A fost un menage a trois, desi unul, aka Yarin, fusese violat. Anyway, cred ca e capitolul meu preferat, in ceea ce priveste actiunea. Luv this part :" - Fata ta cere sex, iti dai seama ? " Iar in privinta lui Kurt [am reusit sa.mi amintesc unde mai auzisem numele] nu m.am inselat, este genul de baiat care.mi place ;x Adica, despre care.mi place sa citesc si chiar sper ca se vor mai intalni iar ;x [stii tu la ce ma refer] Intregul act a fost super, mi.a placut cum ai descris, sincer, si mai vreau astfel de capitole ;x

Wanna read the next chapter ;x So ... zbye and see ya later ;x

Buna, pai sper ca nu te-ai suparat ca nu am comentat mai devreme dar am avut ceva probleme la pc. Saracul Yari folosit pentru a doua oara, tipii aia doi au dat dovada de imaturitate si de o rautate de nedescris. Dar revenind la Yarin credeam ca va fii salvat in cele din urma de prietenii lui se pare ca m-am inselat. Pai vreau sa vad ce se intampla in comtinuare si se pare ca trebuie sa astept next-ul deci spor la scris bye bye.

Mda, imi e si rusine sa apar acum, aici, dupa ce a trecut atata timp, dar crede-ma ca am trecut prin destule momente de plictiseala si-mi spuneam : Ah, sa mai intru pe zup si sa citesc cate ceva! Dar de unde, plictiseala aia se combina si cu lenea si toate cele si uite asa, ajung atat de tarziu.
My seme, ultimele doua capitole ( pe care nu am reusit sa le comentez ) m-au lasat la propriu cu gura cascata, intr-un sens bun, bineinteles. Nu am mai avut parte sa citesc un fic de acest gen si descris astfel, deci este ceva unic si de aceea sunt asa uimita ^^
Ma bucur ca pe parcurs ne faci cunostinta cu restul personajelor, pentur ca de abia astept sa votez in pollul ala cat mai repede. Yarin chiar e genul acela de uke ce vrea s-o faca pe durul, insa din pacate e speriat ca o pisica in acele momente. Cei doi, Kurt si Arth incep sa ma dezguste si pe mine, insa nu spun ca scena din ultimul capitol nu mi-a placut, ba chiar m-a facut sa ma simt fierbinte *blush*.
Am numai cuvinte de lauda, draga mea, si-ti spun sincer ca astept nextul ^^

Cititori Va multumesc, yeah - again ^^
Oh, si papadia mea sa nu-ti fie rusine; nu-i niciodata prea tarziu, ya know *hugs* Mersi ca citesti, uke-ule xD


Ma simteam murdar pe dinauntru, insa la propriu, eram plin de substantele celor doi, semne ca s-au simtit foarte bine cu trupul meu. S-au jucat cu mine, dandu-ma de la unul la celalalt si apoi m-au abandonat intr-un mod nedemn de mila. Cum as putea acum sa mai dau ochii cu Mai si cu Rahve ? Nu doresc sa afle ca am fost violat de doua ori chiar; poate ca m-ar considera un anume tip caruia ii place sexul - cine stie, sexul contra bacnotelor de hartie veche.
Oftez.
Ma ridic incet si-mi sterg lacrimile deja uscate de pe obraji. Ridic usor mana stanga, dar realizez curand ca ma doare, incheietura acesteia sangereaza - probabil din cauza ca m-au strans prea tare de brate -, iar spatele simt ca-i rupt, in special coloana. Concret, vanataile si mersul deloc normal, chipul ce acum ascunde orice urma de fericire - toate acestea tradeaza intamplarea anterioara. E dureros sa stii ca ai fost folosit...

- Dumnezeule ! exclama Rahve extrem de uimit - poate chiar socat - cand ma vazu stand in pragul usii, aratand in acel fel.
Eram groaznic, insa nu puteam ramane acolo, mai ales ca afara e intuneric bezna, posibil sa fie trecut de doisprezece noaptea; si-n fond, nu risc un alt viol. Trag aer adanc in piept, incercand sa ma eliberez de scenele de mai devreme si pasesc schiopatand in holul mic.
- Mda, imi cer scuze...
Ma priveste din cap pana in picioare, inca avand acea expresie faciala, apoi mi se adresa din nou cu un ton calm.
- Iti ceri scuze ?! Pentru ce dracului o faci ?! Tu nu vezi cum esti ? Doamne, Yarin, ce ti s-a intamplat ?! Spune-mi sincer !
Sa-i spun sincer ? Sa-i vorbesc cu o voce sincera ca si cum nimic nu s-ar fii intamplat ? Cum as putea ?... Deja i-am mintit in legatura cu starea mea psihica. E prea mult. Nu vreau sa ma desconsidere, sa ma creada o persoana fara scrupule, dupa care sa nu mai doreasca sa dea ochii cu mine.
Las intervalul de cateva minute sa treaca printre noi, amanand un posibil raspuns. Il privesc intru totul, oarecum, doar ca mi-e greu sa stau astfel in fata amicului meu, mintindu-l la un moment dat.
- Uite, totul e in regula, am primit o bataie zdravana ca m-am bagat unde nu-mi este locul... Tipii erau puternici, nu am putut riposta. De-asta imi pare rau, Rahve.
- Off, Yarin, orice te apasa pe suflet, imi poti spune. Si in legatura cu aceasta bataie, spune-mi cum se numeau tipii; poate am pe cineva care-i cunoaste. Vor regreta, iti promit.
- Las-o balta, ma duc la dus si vorbim dupa.
Inainte sa mai zica ceva, am urcat scarile ce duceau catre baie, la etaj. Vreau sa ma curat complet, dar nu sunt sigur ca voi reusi.

Am deschis usor usa baii, rasunand in incapere doar un scartait sinistru.
Am avut un motiv intemeiat pentru care nu am mai stat la discutie cu Rahve. La acea clipa, mi l-am imaginat pe el in ghearele celor doi indivizi, ale lui Arth si ale lui Kurt. Nu puteam permite sa se amestece in toata treaba asta, caci are de-aface numai cu mine; il vreau departe de chestia asta, undeva in siguranta. Auzi... "Vor regreta" - imposibil.
Dezbracandu-ma usor de hainele murdare, pornesc apa la dus, insa tremurul usii imi distrage atentia. Rahve ramane de-a dreptul socat, cu o privire usor trista, suparata, atunci cand imi vede corpul plin de vanatai si de sange pe alaturi. Grozav - acum chiar isi va da seama de ceea ce s-a intamplat cu adevarat acum cateva ore.
- Rahve, nu e cum...
- Taci din gura ! M-ai mintit, Yarin ! Cum imi poti spune ca ai primit doar o bataie cand esti in acest hal ?!
Am tresarit la ultimele sale cuvinte si stiti de ce ? Pentru ca era prima data cand l-am auzit rastindu-se asa; parca tot ce ma apasa, toate grijile, problemele - apasau in acelasi timp si pe sufletul sau.
Si-a mutat privirea de la chipul meu putin mai in jos. Iar atunci a observat darele de sange ce inca mai curgeau incet din corpul meu. Am vrut sa vorbesc, sa ma impotrivesc spuselor sale, insa m-a intrerupt cand am luat doar o gura de aer.
- Si asta numesti bataie ? Dumnezeule, tu ai... Nu pot sa cred ! Yarin, ai fost... violat ? replica acesta, coborand de la tonul grav si rastit la o vocea calma, demn de el insusi.
Cu toate acestea, se aflase adevarul pe care tot incercam sa-l ascund de cateva zile... Durerea psihica si fizica, grija ca cineva sa nu-mi vada trupul gol si plin de mizerie, pana si atitudinea. Nu mai puteam fi la fel ca inainte si realizasem asta de la inceputul acestei povesti.
Am oftat. M-am pregatit sa infrunt totul - este prietenul meu, unul din putinii amici si are dreptul - macar el sa stie.
- Inchide usa, Mai ne poate auzi oricand si nu doresc sa faca o criza ca apoi sa se ingrijoreze si mai mult, ii spun celui prezent, acoperindu-ma in acelasi timp cu un prosop pentru a ascunde rusinea. Inevitabil totusi.
Rahve facu indata ce-i zisesem, asteptand sa-i spun intreaga poveste si da, asta chiar am facut.
- Intr-adevar, am fost violat. Dar nu-i prima data... - si astfel, am inceput sa trag adanc aer in piept pentru a spune tot adevarul in cateva fraze -. Prima data, am fost violat acum aproximativ o saptamana, la scoala chiar - mai exact, in debaraua in care m-ai gasit atunci; de-aia aratam in acel fel, insa m-am temut ca toti cei din jurul meu ma va crede un tip usor, care se vinde pe el insusi pentru cateva bacnote stupide.
- Yarin, nu st...
- Stai, lasa-ma sa continui acum cat mai am curajul si vointa, bine ? Nu-ti fa griji.
Ma asculta indata, eu povestindu-i continuarea intamplarilor.
- Asa... A fost un tip prima data, l-am intalnit pe coridorul liceului accidenta, iar apoi m-a luat brusc dupa el, m-a tarat pana in acea camera blestemata si de-acolo... Ere evident ce urma sa spun mai departe... Fir-ar ! Ah... Apoi, a trebuit sa ascund toata chestia asta ca tu si Mai sa nu aflati - mi-a fost greu. In aceasta seara, m-au violat din nou.
- Stai, stai ! ma opri Rahve total socat de relatarea actiunilor mele. Cum adica te-au violat ? Parca era numai un tip. Yarin, ce nai ... ?
- Ei bine, in aceasta seara m-au rapit si m-au dus intr-o casa parasita sau ceva de acest gen, probabil un bloc de la periferia orasului. Dar erau doi de data asta, Rahve ! Si culmea, printre cei doi se numara si primul barbat din viata mea ! Oh, Rahve, jur ca nu vroiam asa ceva, iti jur ! S-au distrat cu mine, si-au batut joc de corpul meu, cat si de mintea mea. Innebunesc...
Nu am mai putut rezista batailor nemaintalnite ale inimii si am cazut prada lacrimilor; am aterizat in genunchi, parca acestia nu mai erau de niciun ajutor, totul era inutil.
Rahve se repezi numaidecat spre mine, imbratisandu-ma strans; puteam simti ca-i imbratisarea unui prieten adevarat, iar asta ma mai consola catusi de putin.
- Amice, imi puteai spune de la bun inceput, ai tinut totul in tine, numai tu ai suferit si nu-i corect, la naiba ! Haide, gata, iti alaturi. Imi pare rau ca... am tipat la tine, scuze.
Eu inca avand chipul brazdat de acele dare umede specifice, soptesc usor un Multumesc.


Ma revansez cu mai multe surprize data viitoare

PS: Melodia care mi-a dat inspiratie pentru acest fic; urmariti versurile cu atentie si veti vedea de ce... http://www.youtube.com/watch?v=jZ3X-cdfvIY

He he next. Si zici ca te revansezi data viitoare Well cel putin kawaiiu de Rahve a aflat. Si asta il va ajuta pe Yarin sa treaca mai usor peste violuri. E genul de fic mai pervers care imi plake XD ma good twin. Greseli... cred ca ai mancat pe undeva un cuvant s-au nu am analizat eu bine propozitia. Well ca si celelalte capitole, mi-a placut si nu mai zic nimic din cauza temelor trebuie sa imi programez pentru fiecare chestie timp.

Psycho XD :bye:

Buna, cred ca am ajuns cam tarziu dar de cand a inceput scoala nu prea mai am asa mult timp dar pana la urma am ajuns. Sincer nu cred ca gandirea lui Yarin despre tot ce s-a intamplat este corecta ptr ca pana la urma a fost violat asta nu inseamna ca s-a vandut sau ceva de genul si ii admir curajul ca a putut sa tina totul ptr el si ca si-a putut continua viata mai mult sau mai putin normal. Mia placut acest capitol si il astept pe celalalt cat mai repede deci spor la scris bye bye.

Hellou, scumpiii ;x Ma bucur ca ai adus intr-un final si acest capitol, desi e cam scurt ;-w Anyway, am inteles legatura intre melodie si fic ;> Cumva, cumva : )) Asa, ai avut cateva greseli, un cuvant mancat [parca era vorba de "sunt"] si cateva litere lipsa, daca nu ma insel. In fine, ma bucur ca Rahve a aflat in cele din urma adevarul si sunt curioasa daca dupa prietenia lui nu se ascunde cumva si putina dragoste, dar deh, vom vedea mai departe. Stiai ca.mi place Arth si Kurt? Da, ambii sunt pe locul doi in topul meu personal si asta pentru ca sunt asa rai ;x Don.t ask why, insa.mi plac personalitatiile lor ;> In acest capitol nu se intampla nimic senzational, insa ai promis ca mai tarziu vei aduce ceva surprize ... mmm oare despre ce este vorba? ;x

Bun, gata cu vorbitul aiurea. Sper sa aduci nextul cat mai curand si buh, bau, bum, multa inspiratie.

Zbye and see ya later, scumpiii ;x

Oh, si papadia mea sa nu-ti fie rusine; nu-i niciodata prea tarziu, ya know *hugs* Mersi ca citesti, uke-ule xD

Aw Ce a fost asta? M-a facut sa ma inrosesc...

Nu, nu ma mai simt ciudat ca ajung probabil iar ultima. Nu am de unde sa stiu ca mai comenteaza cineva dupa mine, dupa ce mi-ai spus aia chiar nu ma mai simt ciudat xD
Rahve a reactionat foarte hmm... ciudat la inceput, ma bucur ca si-a dat seama ca la mintit, astfel nu cred ca mai putea fi Yarin consolat catusi de putin. Capitolul a fost micut, s-au intamplat putine lucruri, insa le-ai descris bine. Oricum ai zis ca te revansezi As vrea ca in next sa mai aduci aminte de Kurt si Arth pentru ca vreau sa imi formez o parere clara despre comportamentul lor. Adica stiu ca sunt intr-un fel, dar nu stiu daca agreez ceea ce fac ei sau nu.
Ficul e pe stilul meu imi place, insa totusi eu nu am votat in poll-ul ala si vreau sa o fac cat mai repede, dar e atat de greu cu atatea personaje buuune .
Well, bineinteles ca citesc, m-ai surprins de la primul capitol, adica prologul acela asa ca o sa continui pana il vei termina pentru ca plotul este foarte interesant. ^^

Bye my seme. :3

V-am spus ca ma revansez; capitolul anterior a fost mai slab din cauza ca incepusem liceul si nah, nu eram in "apele mele" *laughs*
Ah btw, mai aruncati o privire asupra pozelor personajelor din primul post ca sa vi le reamintiti : personaj nou in acest capitol


- Hei... Cum ramane cu Mairead totusi ?
Da... Aproape uitasem de ea; gresia rece imi albise mintea si-mi facu trupul sa tremure intr-un mod cutremurator, de-a dreptul. Poate ca trecuse doar cateva minute de cand continuam sa suspin profund in acea camaruta alaturi de Rahve, insa mie imi paruse ore intregi, extrem de coplesitoare - precum si situatiile anterioare. Dumnezeule... Fa-ma sa uit !
- Ah, Mai, replic putin pierdut, nedorind ca aceasta sa afle. Nu cred ca as putea sa-i spun, e prea mult.
- Dar Yarin ! tresari el, ridicandu-se apoi brusc in picioare. Dupa tonalitatea vocii, tocmai imi dadusem seama ca nu-mi aproba decizia. Nu poti decide singur si, pana la urma, ea tot va trebui sa afle. E mai bine sa-i spui totul acum decat prea tarziu si in cel mai rau caz, nu de la tine.
Stiam la ce sa refera cand a spus "nu de la tine". Bineinteles - aici putea interveni numaidecat Arth si amicul sau de gasca, dar preferam sa-l las deoparte pentru moment.
Am oftat incet. Avea dreptate; nu doream sa recunosc asta. Am nevoie sa reflectez asupra problemei mult mai adanc decat de obicei.
- In regula, partial... ai dreptate; ma voi gandi la asta, insa acum am nevoie de un dus rece.
Rahve, printr-o miscare simpla din cap, m-a aprobat, dupa care a iesit. Usa s-a inchis cu un scartait deranjant.
Fiind deja dezbracat, am intrat in dus si am pornit apa. Stand sub jetul rece, timpul trecu pe langa mine cu o viteza incredibila. Cate am pierdut. Am uitat sa ma distrez, sa rad de orice prostie proprie. Exact - zambeam de fiecare data cand calcam stramb, cand faceam cea mai penibila nazbatie, dar niciodata n-am facut-o pe seama celorlalti. Si va spun drept ca nu gaseam motiv, oricat de greu incercam, ma strofocam asupra acestui lucru si-n final, esuam. Tipic unei asemenea telenovele. Si iata unde am ajuns in momentul de fata : realizez adevaratele consecinte, bucatile anumitor intamplari din trecut si chiar prezentul.
Alte secunde trecusera, iar eu iesisem din baie infasurat intr-un halat bluemarin si pufos. Nu am pus niciodata accent pe imbracaminte, asa ca nu am de gand sa incep de-acum; mi-am luat o bluza simpla si o pereche de blugi negri taiati pe alocuri, dand impresia unui material vechi. Parul l-am sters putin cu un prosop mai mic, apoi am iesit din camera, indreptandu-ma spre bucatarie. Mairead si Rahve erau acolo, insemnand ca planuiam sa-i spun si fetei adevarul.

- Uite, Mai, am inceput usor balbait in timp ce aceasta ma privea cu ochii mari si curiosi.
Doream sa leg cumva totul, sa gasesc un punct de plecare - unul indraznet - si altul unde voi sfarsi. Cu toate acestea, nu ma puteam opri din tremurat, privirea vizibil agitata, dar si faptul ca nu gaseam cuvintele necesare, cele potrivite. Vazand acestea, Rahve imi puse o mana pe umar si ma stranse prietenos, probabil dorind sa-mi arate ca nu am de ce sa ma tem. M-am uitat la el pentru cateva secunde, iar apoi m-am intors cu totul catre fata. Am rasuflat oarecum linistit cand i-am observat zambetul micut si linistitor pe chip.
Asta mi-a sporit din noiu curajul ce-l credeam pierdut, la fel si emotiile - au inceput sa se divide rand pe rand.
- Aah... Bine, o voi face si pe asta... Mairead, desi consider ca nu ma vei mai pastra in minte ca un simplu prieten din moment ce-ti voi povesti urmatoarele lucruri, vreau sa afli ce s-a intamplat cu adevarat; ma simt prost si jenat sa-ti povestesc totul, insa e mai bine asa... Nu vreau apoi sa fii ranita. Oftez adanc, continuand. Am tinut totul in mine pana acum, deci crede-ma ca nu-i usor pentru mine si te inteleg, banuiesc ca nu-i nici pentru tine. Ahh ! Uite... Eu, ei bine - am fost... hmh... am fost violat si... Offf, e in regula daca ma vei ura acum ca ti-am marurisit ce aveam pe suflet, ceea ce-mi macina noptile, insa nu mai rezist, Mai, e prea mult ; tot acest sir al actiunilor a inceput acum o saptamana mai exact, si... insa nu am mai putut continua; eram prea coplesit de propria voce, ganduri puternice si de asemenea, chiar de privirea ei confuza si plina de sentimente necunoscute.
Tensiunea mi-o puteam simti crescand intr-un mod brusc, iar apoi coborand la fel de subit.
Gata - am spus-o.
Neasteptat totusi, tanara a venit la mine si la fel de bizar, mi-a luat fata in mainile sale. Erau atat de mici si calde in comparatie cu ale mele. M-am lasat moale si relaxat in palmele sale mangaitoare, respriand din ce in ce mai incet, mai imperceptibil.
- Stii Yarin, nu m-am destainuit niciodata unei persoane asa cum faci tu; pentru asta, te consider cineva curajos, demn de orice - chiar si de imposibil - si desigur, esti cel mai bun prieten. Nu-mi pasa de trecutul, prezentul sau viitorul tau, ci doar de tine, firea ta intreaga. Caci intelegi tu... Esti deosebit in felul tau.
Cate cuvinte noi mi-era dat sa intalnesc, sa aud din gura acestei copile minunate. Imi puteam simti intreaga fire arzand de la atatea complimente si, cumva, eram fericit.
- Dar cum...? Nu crezi ca sunt un prefacut ? Un mincinos ?... o intreb cu un ton jos, dar in acelasi timp rasunator.
- Nu, deloc. Nu trai cu impresia ca esti vinovat de ceea ce s-a intamplat. Acum, nu doresc a stii povestea, relatarea ultimelor zile - e prea dureros cred eu. Si nu conteaza asta; conteaza ca ne ai pe noi si la randul nostru, te avem pe tine - o persoana incredibila, sincera si buna. Asa te vad eu. Ai incredere in noi. Totul va fi OK.
Nu aveam cuvinte si chiar daca as fi gasit cateva prin capu-mi plin de evenimente, nu as fi stiut cum sa le exprim mai bine in asa fel incat sa ma fac inteles. Realizez ca nu era necesar, ma simteam bine intr-o asemenea imbratisare de grup, intre prieteni.

Totul va fi OK.

Era o noua zi. Deja ma aflam in drum catre liceu.
Va marturisesc voua, cititorilor, ca tot ce-am trait este dureros, dar planuiesc sa las totul in urma, sa uit de Arth si de Kurt. Considerati-ma cum vreti; asta-s eu. Datorita ultimei nopti, discutia cu Mai si Rahve mi-a starnit ceva din interioru-mi, poate acea farama mult asteptata de toti - puterea de a trece mai departe. Sunt increzator in mine insumi.
Ajuns la liceu, merg linistit spre sala unde se vor tine cursurile pe ziua de astazi, iar apoi, ma asez in banca. Le zambesc colegilor pentru a nu da semne de ingrijorare si continuu sa privesc pe fereastra. "Se pare ca va ploua..."
Fara sa vreau, am auzit susotelile unor colegi din spate despre un anume tip, coleg nou presupun.
- Exact ! Greu de crezut, asa-i ? Am auzit ca a fost la inchisoare din cauza ca si-a omorat fratele mai mic intr-un incendiu, cica este genul de baiat rebel, retras si-n acelasi timp, extrem de misterios. Nu stiu ce sa cred; l-am vazut in aceasta dimineata in parcare - va spun : arata super bine !
Pentru un moment, m-am gandit ca e perfect - ironie bineinteles. Urma sa am un nou coleg si pe deasupra, mai este si fost puscarias. Ucigas ? Cum ar fi putut sa-si incendieze fratiorul ? Ce fel de persoana e...? Inainte de a mai trage alte concluzii, pripite probabil, profesorul de Filosofie intra in clasa insotit de un baiat blond. Fetele din spatele meu au inceput sa-si manifeste emotiile prin simplul fapt ca erau toate rosii - la propriu desigur. Cum te poti imbujora atat de repede cand vezi pentru prima data un asemenea baiat ? Nu este vorba de dragoste.
Prin scurta tuse a profesorului, ne-a dat de inteles tuturor ca doreste putina liniste.
- Bun. Inainte de inceperea propriu-zisa, as vrea sa va prezint noul coleg, mai mare totusi cu doi ani decat voi. Acesta va va spune mai multe despre dansul in pauza sau cand va dori. Acum, il rog sa se prezinte chiar el.
Fara pic de evitare, tanarul a inceput sa vorbeasca.
- Salut. Ma numesc Luka Brielle si, sa va spun de-acum...am fost la inchisoare timp de doi ani. Probabil veti afla mai multe despre mine pe parcurs, nu-s genul care ocoleste principalele subiecte. Acestea fiind zise, domnule profesor, am terminat.
Am tresarit.
Vocea sa imi parea atat de cunoscuta si pe de-o parte, straina. Glasul sau a reusit sa ma cutremure, aducandu-mi intr-un fel aminte de Arth. Nu inteleg. Este prea...straniu.
Fata de reactiile mele, colegele-mi erau entuziasmate cand au auzit ca Luka are dreptul de a-si alege colegul sau colega de banca cu care va sta pe tot parcursul anilor viitori. Cata prostie din partea lor; e doar un tip pana la urma si da, unul infiorator dupa parerea mea, mai ales ca-i fost puscarias.
Aceasta inainta printre primele banci, apropiindu-se de zona mea. Pentru un interval anume, ochii ni s-au intalnit - ii avea caprui si intensi. O asemenea situatie sigur reprezenta doar banalitate. Mi-am intors repede privirea catre fereastra, incercand sa par adancit in ganduri. Sincer, nu reusea sa ma intimideze cu a sa privire. Poate ca nu-i semana atat de mult lui Arth...si nici nu-mi doresc asta.
- Domnule profesor, daca nu v-ar deranja, as vrea sa stau langa baiatul din penultima banca, cel saten.
Numaidecat am tresarit cand mi-am dat seama ca, de fapt era vorba despre mine !
- Ce...?
- Desigur, domnule Brielle.
- Oh, Luka - va rog sa-mi spuneti Luka.
Parea incantat chiar, zambind catre profesor, dar si catre mine. M-am indepartat putin de locul unde avea el de gand sa se aseze, apoi acesta luand loc. La scurt timp, il vad ca-mi intinde mana, probabil dornic sa facem cunostinta. Imi ridic mana si eu la randu-mi, incepand clasicul salut.
- Aa, imi pare bine, Luka. Yarin ma numesc.
- Oh, Yarin... incant, imi spuse acesta pe un ton frantuzesc; accentul imi placea - aveam o slabiciune pentru limba franceza, desi o detestam ca materie si sa fiu sincer, nici nu eram as.
Zambi.
Poate ca nu era chiar atat de rau. Nu e bine sa judec o persoana doar dup felul in care arata. Fara prejudecati eronate.
Il puteam observa mai bine. Recunosc, arata bine si, doar prin acest simplu fapt, ma simteam in inferioritate, mai ales ca fetele deja erau innebunite dupa acesta. Nu parea sa-i pese... Avea parul de un blond-cafeniu, cu cateva suvite asimetrice deranjandu-l parca. Privea inainte, posibil la tabla sau la profesorul ce vorbea ca de obicei. Din cand in cand, isi mai trecea mana prin par, oftand usor, iar mai apoi il surprindeam scriind cateva notite intr-un caietel, o agenda. Era plictisit si era evident - chiar nu se dadea in laturi de a mentine aceasta evidenta. Mi-a sarit in ochi colierul de la gatul sau; era deosebit cumva, in sensul ca nu mai vazusem pe cineva care sa poarte un colt de tigru sau lup - nu stiu sigur. Ma fascina.
Aruncam uneori cate-o privire la tabla sa nu tradez neatentie si mai notam ceea ce spunea profesorul.
Alarma clopotelului se facu auzita, nu-mi dadeam seama cand a trecut timpul atat de repede. M-am ridicat si l-am salutat usor si zambitor pe noul meu coleg de banca, apoi am iesit afara din clasa, ducandu-ma la baie.
Am pornit apa de la robinetul chiuvetei, clatindu-mi mainile si fata. Totusi, distragerea mi-a fost provocata de atingerea unor degete pe talia mea. Eram doar eu si el un baie, abia apoi i-am vazut chipul in oglinda. Ranjea in spatele meu, continuand sa ma mangaie si sa ma stranga de undeva aproape de posterior. Era chiar colegul meu de banca, Luka. Am reactionat rapid.
- Ce dracului faci ?! Inceteaza sa mai...
- Tu sa taci, ma intrerupe, apucandu-ma brutal de barbie si obligandu-ma sa privesc inainte, adica in oglinda.
Imi vedeam reflectia, dar si pe-a lui.
- Doar priveste, imi sopti lingandu-ma de pavilionul urechii si provocandu-mi alte socuri.
Nu ma lasa sa ma misc, ma infricosa aceasta atitudine. Imi doream sa nu fie asa. Vorbi si ma obliga iarasi sa ma uit in oglinda.
- Stii cat de excitat sunt acum ? E de-ajuns doar sa-ti vad chipul palid, buzele ce s-ar potrivi cu o perfectiune nemaintalnita pe penisul meu si mai ales...
L-am plesnit; drept cine ma lua ?! M-am eliberat numaidecat si am inceput sa tip la el, sa izbucnesc la propriu.
- Da-mi pace ! Nu-s tarfa ta sau a oricui ! Nu mi-e teama de tine, sa tii minte asta; si termina sa te porti asa. Credeam ca esti altfel...
- Si ce propui ? Sa-mi cer iertare in genunchi ? Pustiule, am o idee, insa mai intai, ia uite-te.
Acesta imi arunca pe suportul chiuvetei o mica fotografie. S-a indepartat ducandu-se spre fereastra si si-a aprins o tigara. L-am privit confuz, nu stiam ce avea de gand cu toata gluma asta prosteasca.
Am luat timid poza si am ramas nemiscat.
- Ce zici ? Bun fotografu', hm ? ma intreba, continuand sa traga din tigara in timp ce-mi observa chipul socat, infricosat.
Cel din poza eram chiar eu. Dar...mai erau si Arth si...Kurt. Exista doar o singura "intalnire" de-a mea cu cei doi. M-am speriat si mai rau. Am rupt fotografia in fata tipului si am aruncat-o la gunoi.
- Nu-s prost. Am mii de copii cu aceasta fotografie si nu numai. Deci, o parere ?
- Ce vrei de la mine ?
Stinse tigara si se apropie de mine cu pasi mari. Ma intoarse cu fata spre el; i-am evitat ochii.
- Ti-am zis ca sunt excitat, nu ? Suge-ma.
Pentru a nu stiu cata oara in acea zi, ramasesem complet socat, precum o stana de piatra cand l-am auzit. Ce-mi cerea ? Sa ma comport ca o curva ?
- Inceteaza, nu cad in capcana ta, i-am spus aparent calm si curajos, insa eram al naibii de speriat.
- Hmmm... Atunci, cred ca, colegii tai, dar si profesorii vor fi foarte incantati sa vada aceste fotografii. Ce crezi ca urmeaza sa se intample ?
Nu-mi lasa cai de scapare, avea totul planuit. Poate ca si venirea sa in Saint Tropez era tot un plan marsav de-al sau. Nenorocitul !
Imi indica podeaua, cat si locul dintre picioarele sale. Nu voiam asta, nu din nou. M-am zbatut, insa imi reaminti de acele fotografii si mai ales, de noaptea aceea blestemata. Secundele treceau disperate si, o data cu ele, eu insumi. M-am lasat in jos.
Mi-am intins mainile tremurande spre fermoarul blugilor lui si i-am atins usor barbatia prin materialul subtire al boxerilor. Avea dreptate, chiar era excitat si trebuia sa fac asta. Inainte de actul propriu-zis, i-am vorbit.
- Daca fac asta, promiti ca ma vei lasa in pace ? Ca nu vei spune nimanui despre asta ? Doar...atat cer, te rog.
- Voi reflecta asupra vorbelor tale, promit. Acum, haide. Simt ca explodez, imi raspunse bagandu-si mainile in parul meu si aducandu-ma mai aproape de membrul sau.
Ii puteam simti pana si mirosul - vag, insa masculin. Am inspirat adanc si, inchizandu-mi ochii, l-am atins. Senzatia era ciudata, n-o puteam descrie, dar cert e ca trebuia sa fac asta. Mi-am trecut neexperimentat limba peste penisul sau, insistand asupra varfului rozaliu. Erau mii si mii de impulsuri, le traiam chiar eu; tipul gemea incet, incercand sa nu faca zgomot pentru a veni si ceilalti. Ma grabeam de teama sa nu intre vreun elev in baie si sa ma vada astfel. Atat de jenant, rusinos si josnic.
Continuam cu aceleasi miscari circulare, urcand de la baza la varf, iar apoi lingand pe intreaga portiune. Inca tinandu-ma de cap, ma forta sa-l sug mai mult, mai repede, probabil apropiindu-se momentul eliberarii sale. Incepea sa ma penetreze in gura, brutal - groaznic. Am dorit sa ma retrag, dar nu ma lasa, ma strangea mai tare de par si-n cele din urma, ajungand sa ejaculeze in gura mea, gemand prelung. Eram murdar, fata imi era acoperita de sperma, iar el vazandu-ma asa, rase. S-a apropiat de mine si imi vazu lacrimile din ochi. M-a socat de-a dreptul cand m-a curatat pe fata chiar el, dupa tot ce s-a intamplat. A luat cateva servetele umede curatandu-se si el la randu-i.
Auzisem vag un Imi pare rau, dar nu stiam daca-i real. M-am lasat imbratisat chiar de aceasta persoana, de colegul meu de banca.

Sti ca te iubesc? Da' sti ca te iubesc? Mama acest capitol a fost... mama mia. Salivez pe tastatura. Si acel ,,imi pare rau``m-a pus pe ganduri. Oare chiar ii pasa lui? Sper ca da. Deci esti nebuna tu. Ne lasi asa. Eh mi-a palcut capitolul, fiindca a fost foarte lung si cu pervesriuni. Au fost faze care m-au lasat masca. Cum ar fi cea cu excitare . Greseli nu au fost. Oricum m-am concentrat pe fazele perverse. Acum ma reduc la atat ca sa termin temele astea stresante. Superb capitolul XD

Psycho XD

Aww ... cat mi'a placut. Gata, Luka a devenit unul dintre personajele mele preferate, chiar detronandu-l pe Rahve. Este exact genul meu de baiat, direct. Hmm ... prezentarea lui imi aminteste cumva de ficul meu, o scena amuzanta acolo ;> [iti amintesti, nu?] Asa, deci ... cum pana corbului a ajuns acea fotografie la el? Si pot sa fac o mica paranteza, spunand ca cei trei se cunosc? [aka Luka, Kurt si Arth] Ma rog, mie tot imi place tipul asta, in special replicile pe care le dadea ;x
Asa, am sesizat cateva greseli, doua ca sa fiu mai precisa, insa nu mai conteaza, baiatu' asta e de milioane [Luka].
Asa, sper sa aduci nextul cat mai curand, pana atunci eu mai citesc odata acele replici ; - "

Zbye and see ya later.

Buna! Ohh, capitol nou. Macar cineva munceste din greu sa aduca capitolele, nu ca mine. (ehm, glumeam... sper )

Woow, a fost atat de super. Pai sa incep cu... inceputul, bineinteles. Momentul in care Yarin i-a marturisit lui Mai toate clipele acelea urate mi-au dat cateva emotii. Ma speriam in legatura cu reactia fetei, nu credeam ca va fi atat de calma si prietenoasa. Chiar m-ai tinut pe jar, un lucru foarte bun ^_^ Continua tot asa.
In sfarsit facem cunostinta cu Luka, noul personaj. In poza aia nu arata nicidecum ca un puscarias... Ah, si inca unul foarte rau. Cum sa-si omoare fratele? Am impresia ca ori a fost un plan din partea cuiva, ori nu a fost intentionat si a intrat la inchisoare caci nu aveam pe cine sa acuzeze. In fine, nu pare chiar tipul rau, insa cine stie?!
In momentul in care ai spus ca Luka avea sa-si aleaga locul, eram sigura ca langa micutul Yarin va sta. Defapt ce rost ar mai fi avut sa aduci asta la cunostinta daca nu el i-ar fi fost coleg? xD


Stai, stai o clipa. Am uitat sa citesc ultimul paragraf. CEEE? Luka tomcai l-a pus sa faca aia? Frate, ador santajul, dar chiar m-ai luat prin surprindere. Am zis mai sus ca nu-l cred pe Luka atat de... umm... nu gasesc cuvantul. A fost socant, insa descris bine.
Well, ultimele fraze chair m-au pus pe ganduri. Blondul e platit sau ceva de genul, ori Yarin are auzenii? >.<
Astept nextul, my seme.

Heii!^^
Well, am citit ficul si e superb.
[Il citesc de cand l`ai inceput dar abia azi mi`a permis lenea sa imi fac (,) cont pentru a da si comm:">]
Ideea imi place, e chiar interesanta, saracul Yarin prin cate a trecut :cry:, nu merita sa il "torturezi" asa, Addeh :help:, anyway sper ca va fii ceva intre Yarin si Arth pentru ca ei imi plac cel mai mult, desi Arth l`a violat de doua ori pe Yarin, tot sper ca ar putea fii ceva intre ei, sau eventual cu Luka..
Revenind, ultimul capitol mi`a placut exagerat de mult! Luka parea baiat bun [inafara faptului ca a fost inchis] pana intr`un anumit punct cand nu s`a mai putut abtine. :no:.
Replica lui de la final cu "imi pare rau" m`a lasat masca! :...:.
So...vreau next`ul cat mai repede!

Well...spor la scris in continuare!
Si daca ma poti anunta si pe mine cand il postezi, te rog! :pls:.

Bbye! :bye:

Deeeci, va multumesc pentru comentarii and also, va mai astept pe aici ^^ . Here's the next chapter - mai tarziu ce-i drept, buuut... --

Luka's Point of View :

Si-l priveam de la spate, facand aceiasi pasi mari, parca nedorind sa se intoarca si sa ma priveasca in ochi. Ce-i drept, era dureros sa stiu ca ma uraste, caci era vorba de mine, persoana care i-a rapit inocenta si l-a violat fara mila. Inca mai traiam acea intamplare, reactiile necunoscute si gesturile pline de dispret la adresa mea. Nu am mai suportat. Dumnezeule, si-acum regret ! Imi era singurul frate si tineam la el mai mult decat la oricine; imi este dor de el, recunosc si regret ce i-am facut.
Chiar si cand mi-a aruncat in fata cuvintele dure incarcate cu ura, acelea ca-i provoc repulsie, eu tot am continuat sa-l iubesc, dar din aceasta cauza, din cauza faptului ca-l iubeam prea mult, a dorit sa fuga de mine, sa ma uite. Si apoi, in flacarile incendiului provocat de el insusi, i-am citit pe buze un banal ' adio '...

Cat de mult seamana cu fratiorul meu. Yarin... Un nume fascinant, precum si proprietarul sau. Dormea acum, atat de linistit, incat nu-mi venea sa-l trezesc si sa-i reamintesc ceea ce i-am facut si ca acum se afla pe un pat al spitalului. Lesinase de cum il imbratisasem; probabil a avut un soc cand l-am obligat sa...sa-mi faca chestia aia. Dezgustator pentru un copil ca el.
Imi aduce aminte de el - nu m-as mira sa-mi spuna ca ma uraste, sa vrea sa nu ma mai vada si apoi sa se sinucida, exact ca Arhm. Nici macar lacrimile nu-mi mai pot spala pacatele si actiunile lipsite de morala, fara gandire. Nici macar un zambet nu ma mai poate ajuta sa dau timpul inapoi si sa-i spun ca-l iubesc, sa-i soptesc in cele mai frapante moduri, iar apoi... Sa regret in cele mai prostesti feluri.

Brusc, simt o atingere pe mana, niste degete impleticindu-se in palma mea cu miscari usoare. Aceeasi atingere urca mai sus, stergandu-mi lacrimile murdare cu o blandete nemaintalnita. Il aud vorbind.
- Sa nu crezi ca te urasc, eu... - facu o pauza; era in cautarea cuvintelor potrivite pentru a continua si, apoi le gasi la final de tot -; simt ca te-nteleg si nu stiu de ce, chiar deloc, insa nu cred ca as putea sa te urasc pentru ce mi-ai facut.
Parea ca mai trecuse prin situatii asemanatoare de cateva ori.
Imi revin repede si-l poftesc sa guste cateva fursecuri pregatite de mine. Era uimit ca am trecut de la o stare la alta, era usor observabil.
- Imi pare rau, spun in cele din urma, lasandu-mi capul in jos cu privirea rusinata, asemeni unui pusti cu sentimente de vinovatie.
- Off, Luka, nu ai de ce sa te scuzi - uite, am uitat totul, bine ? Hmm, fursecurile sunt bune, tu le-ai facut ?
- Oh, de fapt, reprezentau pranzul meu din moment ce nu am mancat acasa, dar e ok, poti manca si tu din ele. Nu ma consider un bucatar extrem de priceput, insa cat de cat sunt bun.
Nu-mi dadusem seama ca vorbisem ca un copil stupid, nepotrivit pentru varsta mea, astfel am tacut din gura inainte de a mai rosti alte prostii. El suradea calm, usor amuzat de situatie. Bineinteles, e prea inocent pentru a fii fals, chiar si o regina a noptii moarte este imposibila.
Timpul trecu si Yarin parca uitase ce se intamplase cu, cateva ore in urma; eu pe de-o parte, inca nu uitasem - era greu si apasator -, dar ma bucuram oarecum.
Macar il puteam considera un prieten.
I-am povestit apoi de natura mea umana, bizara poate, insa eu sufeream de multipla personalitate, de aceea am reactionat asa, aiurea.



Atipisem.
Cand m-am trezit, Yarin plecase si-mi lasase o bucata de hartie unde erau aruncate intamplator cateva cuvinte.
Asadar, eram fericit si aveam motive chiar mai intemeiate ca la inceput. Primul meu prieten.
M-am ridicat de pe scaun, dorind sa ies din incapere, dar odata ridicat, am sesizat sunetul zgomotos al unui aparat. Telefon, mai bine zis. Persoana care apela era un anume ' Arth '. Citindu-i numele pe ecranul telefonului, m-am simtit cutremurat de un impuls cunoscut. Mi se parea mai mult ca seamana cu un vechi deja-vu; de ce oare eram tulburat de un simplu nume, de un strain ? Mi-am dat seama ca era telefonul lui Yarin, deci trebuia sa-l gasesc si sa i-l inapoiez.
Necunoscutul tot suna. Nu era frumos sa raspund, dar putea fi ceva urgent. Prostia-mi m-a impins in a raspunde apelantului. Si nu am ezitat.
- Aa, alo ?
O scurta tacere era dincolo de aparat.
- Dulceata, misca pan' la mine ca am un chef de sex. La fel si Kurt; stii unde sa vii, nu ? in acelasi loc, strada Sixth n' Seven, numarul 14, ultima cladire pe stanga in caz c-ai uitat. Ar fi bine sa nu intarzii.
Apoi, rasetele teribile de la celalalt capat al telefonului s-au facut auzite precum un val rece de gheata. Intepator. Imi zgaria auzul numai cu acele cuvinte demne de dispret si, intr-un fel, imi erau cunoscute - parca-mi apartineau.

Acel beep lung ma asigura ca cel numit Arth inchisese telefonul. Si totusi, ce legatura avea toata treaba asta cu Yarin ? El era doar un copil, un elev de liceu...
Ma macina curiozitatea in aceasta privinta - oare satenul era implicat in treburile mafiotilor de aici ? Ma informasem despre orasul respectiv, numai sa aflu ca era plin de infractori, talhari, grupuri de violatori si de drogati.
Nu demult, eram si eu considerat unul dintre ei, de aceea a trebuit sa stau la inchisoare sub pretextul ca eram vinovat de moartea fratelui meu, insa nimeni nu m-a crezut. Toata sinceritatea mi-a fost aruncata undeva departe din aceasta cauza.
Si am continuat sa sufar.
De aceea, nu vreau ca Yarin sa sufere.

M-am indreptat catre locul indicat de strain, fara pic de ezitare, de frica sau orice alt sentiment incalcit. Nu eram legat de maini sau de picioare, nici macar ochii nu-mi erau acoperiti in impiedicarea aflarii adevarului - totul depindea de mine.
Imaginile cartierului treceau pe langa mine cu o viteza imposibila, parca taindu-mi respiratia. Opresc masina si cobor din ea usor punctual, atent. M-am uitat la ceas. Indica ora sapte fara douazeci; deja incepuse a se intuneca. Cladirea respectiva se afla in fata ochilor mei, era veche, iar mirosurile din jurul acesteia erau groaznice. Cine-ar putea sta intr-un asemenea loc ?
In fine, am impins usa din lemn, aceasta provocand un scartait.
Tinandu-mi respiratia, am urcat sus, unde auzeam discutii aprinse intre doi barbati. Trebuia sa-mi fie teama, dar subiectul discutiei lor era chiar Yarin, pretiosul meu prieten Yarin; de aceea, m-am lasat purtat de curiozitate si de nerabdarea de a afla mai multe.
De cum am pasit in camera unde se aflau cei doi, am simtit atmosfera specific apasatoare. Parca aerul se ingreuna. Cei doi s-au intors spre mine, privindu-ma.
Era clar ca nu pe mine ma asteptau.
- Si tu, ma rog, cine esti ? replica unul dintre ei, un tip inalt cu parul vopsit de-o culoare cenusie, batatoare la ochi.
Prima data, nu am raspuns, nu stiam ce sa zic, dar cand celalalt barbat m-a intrebat acelasi lucru, parca am fost trezit la realitate.
Cine putea avea o asemenea voce ? Atat de rece, neclintita si menita sa te faca o bucata de piatra irosita, pierduta in timp. Asa eram eu la acel moment, blocat si pierdut undeva, nici macar nu stiam unde. Infatisarea sa era... off, nu aveam cuvinte, dadeam dovada de o incapabilitate sinistra cand il priveam in ochi.
Erau de o culoare albastra cu pete mici, violete, in jurul pupilelor acestora. M-a atras, ce-i drept. Nu stiam de ce, dar eram sigur de un lucru...
Dumnezeule, il cunosteam !


Si iata, cum am fost impins sa fac cea mai idioata fapta, cel mai ridicol gest, acela de a afla prostescul adevar...