AnimeZupCăutare

Twice temptation [yaoi]

ok...m-a pleznit inspiratia si pe mine -.-".....dunno`..nu stiu ce mi-a venit insa nu mi-am putut scoate ideea din cap so am puso in aplicare....^^"
then..enjoy it onegai xD
cei doi trebuiau sa fie gemeni insa dunno`..nu poti gasi chiar doi la fel..

Akito: http://img136.imageshack.us/img136/1345/15531467ll0.jpg
Shimizu: http://img227.imageshack.us/img227/2245/iiijx7.png [fara aripile acelea..]

Capitolul 1 : O dimineata aproape normala

Era o dimineata insorita de aprilie. Soarele abia isi facuse intrarea pe cerul usor acoperit de nori palizi, afara incepand sa se lumineze. Mireasma primaverii se simtea in aer, improspatandu-ti mintea de la prima ora. In Tokyo era agitatie, zgomotele provocate de masini isi faceau aparitia pe drumuri si printre cladiri, mai rau decat zumzetul albinelor. Petalele rozalii ce acopereau aleile erau incet purtate de vant si raspandite prin parcuri si pe strazi, parea a fi o atmosfera plina de melacolie. Razele soarelui patrundeau incet prin geamurile de sticla al unui apartament, lumina imbibandu-se cu perdeaua multicolora si facand forme pe peretii albi. Era o camera imensa, in mijloc facandu-si loc un covor dintr-un material moale si pufos, de culoare alba. In partea stanga a camerei se afla un pat mare si gol, acoperit cu lenjerie purpurie si niste perne mici,roz. Un ursulet de plus alb zambea langa o perna, cu o fundita rosie sub botic. Deasupra patului, pe o tablita de lemn, scria elegant cu mov:"Shimizu's room". Langa, se afla un mic dulap alb plin de manuale si caiete scolare. In partea dreapta a camerei, se afla alt pat, acoperit cu o lenjerie verde si perne galbene. Dulapul de langa era infasurat de multe postere si afise. Si acest "teritoriu" era marcat cu o tablita unde scria cu verde: "Akito's room". In mijlocul camerei se afla o fereastra mare cu perdele colorate prin care lumina putea sa patrunda. Camera nu era pustie, deoarece pe unul dintre paturi dormea un baiat. Chipul sau angelic si pielea fina ii erau atacate de razele soarelui. Parul rebel de in verde inchis acoperea perna galbena, lumina facandu-l sa straluceasca in linistea incaperii. Era Akito Takashi, un tanar de 17 ani, firea rebela si nebunatica, cunoscut de lume numai prin farsele sale reusite. Atat de obraznic insa si atat de atragator, mai ales cu fata inocenta de copil.
Datorita soarelui ce nu ii dadea pace, baiatul isi deschise ochii verzi, cercetand prin jurul sau. Murmura numele fratelui sau insa fara vreun rezultat. Dupa doua secunde realiza ca e singura persoana din camera. Se sprijini in maini si se ridica din pat cu gandul de a merge la baie pentru un dus cald de dimineata. Dupa cateva secunde se razgandi, amintindu-si ca dusul nu mai functioneaza datorita exploziei de ziua trecuta, provocata de un experiment esuat al fratelui sau. Facu cativa pasi, incet, pana la sifonier apoi isi lua o bluza alba si niste pantaloni negri. Dupa ce privi in partea stanga a camerei, apasa pe clanta, aropiindu-se de scari. Langa, se afla o usa inalta, ce despartea holul de biroul fratelui sau. Inauntru, era o biblioteca mare plina de carti groase si un dulap cu milioane de foi. Akito batu la usa, astepta un minut dupa care, vazand ca nu ii raspunde nimeni, intra in incapere. Pe scaun se afla un tanar cu parul de o nuanta rosiatica si ochii albastrii, patrunzatori. Il chema Shimizu Takashi, fratele geaman al baiatului cu par verde. Avea aceasi varsta ca si Akito. Chiar daca erau frati gemeni, fizicul si psihicul lor era diferit. Shimizu era genul de baiat rabdator si inteligent, avand logica in vorbele sale, jucaria lui fiind cuvintele simple, astfel ametind oamenii incet. Purta un aer de superiozitate, dar parea a fi un inger ca si fratele sau, datorita privirii sale mai atragatoare decat orice tentatie.
Toata atentia ii era atrasa de cartea pe care o avea in mana, incat nu il vazu pe Akito ce astepta langa usa macar putin respect. Observand ca nu i se adreseaza nici o replica, lovi usor peretele provocand un zgomot. Tanarul scapa cartea din mana.
-Ahhh...de cate ori ti-am zis sa nu mai faci asta ? Ia uite ca am pierdut pagina..!
-In sfarsit te-ai trezit. Bun venit pe pamant. Avem hamburgeri...., spuse el ironic apoi ofta. Tot nu pricep ce e asa captivant sa stai si sa te holbezi la o foaie mazgalita.
-Se vede ca ai o inteligenta artificiala. Tu esti cel ce nu are habar cum e sa fi tinut in suspans cu fiecare rand citit.
Ca in fiecare dimineata, trebuia sa existe o cearta provocata din lucruri marunte si fara sens. Si tot ca de obicei, Shizumu castiga. Era considerat fratele mai mare doar pentru ca se nascuse cu 10 minute inainte iar asta facea aerul de superiozitate sa creasca si mai mult.
-Cum zici tu perfectule..imi permiti sa te intreb daca maria ta ar dori sa ia micul de jun pana nu incepe scoala ?
Tanarul cu parul rosiatic aproba usor din cap, luandu-si cartea de jos. Akito parasi incaperea din cauza stomacului sau ce cerea mancare, lasandu-l singur pe baiat. Ajuns in bucatarie isi strica repede foamea cu ce nimeri din frigiderul aproape gol. De obicei, Shimizu era punctual insa in dimineata aceasta ceva se schimbase. Probabil stresul influentat de vointa sa la invatatura deja isi facea efectul. Seara trecuta nu adormise decat pe la ora 3, cand reusi sa isi termine referatele. Akito il asteptase atunci, sprijinit de peretele holului, langa usa biroului. Legatura dintre cei doi era una ciudata, deoarece baiatul cu parul verde tinea mult la fratele sau, mult mai mult, insa datorita orgoliului sau nu putea sa arate nimic.
Intr-un final, Shimizu aparu si el pe usa bucatariei, cu gandul la orice alceva inafara mancarii. Akito il trezi din visare cu un mic ghiont in umar, ce aproape il facu pe baiat sa isi scape din nou cartile, insa le prinse la timp murmurand ceva printre dinti. Fratele sau chicoti incet facand semn ca terminase de mancat. Imediat tresari cand privi ceasul, deoarece avea sa intarzie la scoala, iar ghiozdanul nici nu era facut. Fugi repede in camera, din nou lasandu-l pe Shimizu singur. Baiatul ofta. "Oh..iar o sa intarziem la cursul de engleza din cauza lui..de cate ori o sa faca asta ? Firar fratioare…nici macar nu are uniforma pe el..iar asta imi da o idee..! " In timp record se intoarse, aproape gafaind de oboseala.
-Momentan nu imi este foame deci haide la scoala si gaseste o scuza buna pe drum deoarece profesoara din nou o sa ne intrebe motivul intarzierii. Iesi tu primul din casa, tine minte, paseste mai intai cu picioru drept….! ii spuse roscatul vesel.
-Da..da…sigur..
Akito stinse becurile apoi cand deschise usa fu luat prin surprindere de o galeata cu apa ce cazu pe el, udandu-l leoarca. Tanarul incerca sa se ridice de jos, dand galeata la o parte. Dupa ce isi privi hainele ude se uita la fratele sau cu coada ochiului, care se abtinea sa nu rada prea tare. El planuise totul !
-Ce ? Crezi ca te las sa pleci fara sa iti faci dus ? Stii doar ca sunt pro-igienei…du-te si schimbate in uniforma aiuritule..doar nu o sa mergi asa la scoala ! ii spuse acesta comportandu-se ca un adult.
Tanarul cu par verde tipa incat sa auda tot blocul si toti vecinii :
-Te uraaasc…..!
_________________________________________________________


neee..primu` capitol...hope you like it...
Deci copchile ma bucur ca n-ai semanat cu mine in privinta las-o balta si ti-ai continuat ficul , yo am renuntat normal la cat de baka sunt.
Deci sa revenim la fic , pai mie imi place ,tare ultima parte deh pai asa e sa plece fara dus :)) .Etto la critici stii ca nu ma pricep :-@ si nu sunt nici in masura sa-ti dau sfaturi.
Voiam sa-ti spun ca-mi place ficul si astept continuarea.Deci apucate de scris.
Gambate!
mamy xD you're not baka >.< stiu cel mai bine...ehm...arigato`...
nextu`

Roscatul nu baga de seama, fiind mult prea ocupat cu o suvita rebela ce ii acoperea ochii albastrii. Aproape ca uitase de scoala, se vedea ca in dimineata aceea nu era punctual de loc, chiar aerian. Il framantau diferite lucruri legate de cluburile scolii la care tinea “foarte mult” si care aveau sa se redeschida dupa o pauza indelungata. Elevii trebuiau sa isi aleaga diferite cluburi dupa preferinta, se intampla odata la cinci luni si deja devenea stresat mai ales ca Shimizu era cel ce se ocupa cu inscrierea elevilor si activitatile ce trebuiau executate. Stia ca daca va merge la scoala, toti profesorii aveau sa il streseze si mai mult cu ideile lor incat il ameteau total pe baiat. Era saptamana din an care o ura pur si simplu. Voia sa isi formeze singur ideile, considerandu-se prea bun si inteligent fara sa aibe nevoie de ajutorul cuiva.
In tot acest timp, Akito deja se schimbase in uniforma scolara privindu-si lung fratele care parea sa fie cu gandul pe alta planeta. Ramasese confuz, nu stia ce sa faca. Deschise gura sa zica ceva insa fusese interupt de Shimizu care tocmai inchise usa. “Ce naiba are de gand ? Trebuie sa o deschida nu sa o inchida…” Akito se apropie de usa, cu gandul de a iesi din incapere insa fusese tras de guler si trantit pe podeaua rece.
-Au…ce a fost asta ?!
-Du-te si schimba-te ! Stam acasa saptamana asta !
El zisese asta ? Baiatul cu parul verde ramasese ca la masini straine, reusind intr-un fel sa isi gaseasca cuvinte de inceput.
-Dar..e luni..stii foarte bine ca saptamana asta trebuie sa te ocupi de cluburi…
-Eh…vezi ca esti inteligent ?
Acesta nu stia ce sa mai zica, pentru ca totul il facu si mai confuz. Nu ii suna prea bine “statul acasa doar ei doi”.Pentru ca mereu incercau sa scape unul de altul. Totusi nu avea ce face, Shimizu era mai mare, Shimizu castiga de fiecare data. Parea sa sune ca o regula absurda. Roscatul ii intinse mana tanarului pentru al ajuta sa se ridice de pe podea.
-Haide micutule…da-mi mana, sopti el cu ironie.
-Nu te considera George Bush doar pentru ca esti mai mare cu 10 minute decat mine !
-Usor usor…nu te enerva asa…promit ca azi voi fi “cuminte”, continua baiatul ranjind usor.
Observand gestul facut, Akito se ridica repede de jos, trecand cu viteza pe langa fratele sau. Nimeri usa de la camera, fara vreo ezitare se apropie de fereastra pentru a o deschide si mai mult. “Nu imi place deloc…cand zambeste asa stiu ca nu e de bine…ah…aer..aer..!” II trecu prin gand sa sara pe geam ca sa scape din casa aia dar renunta.
Shimizu ramasese singur, privind neexpresiv in urma lui Akito. Il speriase cumva, nici el nu stia ce il infiorase asa tare dar trecu cu vederea gandindu-se ca ii va trece. In tot acest timp, baiatul cu parul verzui reusi sa isi calmeze bataile inimii si spaima ce il cuprinse cu cateva minute in urma. In copilarie, fratele sau avusese o trauma datorita surorii lor care in momentul de fata nu mai traia..era….sus. Impactul la aflarea vestii fusese atat de mare incat ii lovise adanc pe cei doi frati. O chema Takashi Haruhi dar cei doi obisnuiau sa ii spuna Hana-chan. Fiindca era putin mai mica decat cei doi, ea era bobocul familiei, cea mai importanta in acel timp si cea mai rasfatata. Insa dupa moartea sa, Shimizu incepu sa aibe cosmaruri iar psihicul sau incepea sa fie din ce in ce mai prafuit de gandul acesta. De aceea lui Akito ii era frica sa stea singur cu el, pentru ca printr-o simpla greseala ii putea aduce aminte de fata iar acea greseala putea sa coste mult. Ultima data roscatul il lovise pe tanar peste mana, lasandu-i o cicatrice destul de urata. Nu realizeaza ce face, si nu o face cu intentie, doar trauma il controleaza mai rau decat orice bestie.
Roscatul se indrepta incet spre camera in care statea fratele sau. Voia sa vada ce se intamplase pentru ca acesta nu realizaze motivul. Amabil ca de obicei, batu de trei ori in usa dar vazand ca nu raspunde nimeni, intra.
-Ce faci aici ? Ce s-a intamplat ?
-Uhm…..betsuni…..nimic. Ai….ai de gand sa facem ceva amuzant azi ? Daca tot stam acasa..sa ne distram…
Baiatul ramasese mai rau decat daca ar fi fost in fata trenului. Dadu afirmativ din cap, cu o urma de uimire pe chip.
-Atunci…ma lasi pe mine sa fac prajituri ? tresari Akito vesel fara sa mai astepte vreun raspuns deoarece parasii camera intrand in bucatarie.
"Au`..dar el e dezastru la bucatarie..eh..o sa ma amuz.." gandi Shimizu urmandu-si incet fratele care parea mai entuziasmat decat la un turneu de tenis. Baiatul cu parul verde gasi repede ingredientele, incepand sa faca “minunatele” sale prajituri, adevarate esuari ale bucatariei. Roscatul se aseza pe unul din scaunele de langa masa. Nici nu se facu comod ca imediat fu intampinat de o explozie, ce arunca tot aluatul prin incapere. Hainele lui Akito erau distruse si murdare de ingrediente. Fratele sau se apropie ingrijorat de el.
-Oh aiuritule…ce ai mai facut…?
-Uhm…..am gresit butonul…, sopti acesta innocent si nevinovat.
-Nu mai face fata aia la mine…
-Eh..?
Vazand ca are pe chip o urma de ciocolata, roscatul se apleca peste baiat, lingandu-i obrazul drept. Tanarul tresarii, impingandu-si fratele.
-Stai la distanta ! Pentru numele lui Davinci..ce te-a apucat ?
-Da-mi tu raspuns la intrebarea asta pentru ca eu habar nu am..
Akito facu cativa pasi in spate, ajungand intr-un colt unde mobila se intalnea. Roscatul il urma indeaproape, se simtea ca un caine ce urmareste o pisicuta speriata.
-Pleaca..!
-Unde sa plec ?
Vazandu-l in acea postura, cu hainele ude si pielea murdara de ciocolata, mirosind a vanilie si a lamaie, Shimizu parca innebunea si mai mult. Tanarul avea de gand sa scape, insa fusese prins de mana si adus intr-o pozitie mai jenanta.
-Ai innebunit ?! Da drumul !
-Se pare ca da..am innebunit.., sopti roscatul sarutandu-i gatul ce mirosea a esenta de rom.
Umm fiule foarte frumos capitolul , ti-am zis ce mult imi place ultima parte , dar mai lasat in suspans, trebuie sa faci o continuare cat mai curand ca mor de nerabdare.Deci astept continuarea .
Gambate!
Primul pas

In bucataria celor doi frati, se nu auzeau decat rugamintile aprinse ale baiatului cu parul verde adresate fratelui sau, de al lasa in pace. Insa roscatul nu avea de gand sa se opreasca, acest lucru facandu-l pe tanar sa se ingrozeasca si mai mult. Credea ca e vorba de vreo alta trauma a fratelui sau. Insa cum sa se declanseze daca acesta nici macar nu adusese aminte de anumita persoana speciala ? Akito statea rezemat de mobila crem, in timp ce Shimizu isi strecura mana in pantalonii acestuia, dandu-i senzatii ciudate de la fiecare atingere. Incerca sa il opreasca prinzandu-i mana, insa tanarul fusese mult mai rapid, luandu-i-o si ridicand-o deasupra capului in timp ce isi lasa buzele sa se joace destul de violent cu cele ale victimei sale. Isi strecura limba cu usurinta in gura acestuia, studiind fiecare coltisor ca un adevarat jucator ce isi studiaza propriile carti de joc. Dupa multe incercari, Akito reusi sa il indeparteze putin, respirand mai greu.
-Te rog...opreste-te..!
Roscatul sa prefacu ca nu aude nimic, usor usor acoperind podeaua cu hainele celor doi. Orice ar fi incercat, nu il putea opri, pentru ca era mult mai puternic decat el. Isi lasa astfel garda jos, pregatit sa fie devorat de bestia cu ochii albastrii ce nu ii dadea drumul la mana, mai mult provocandu-i durere.Printr-o miscare lenta se apropie de pieptul victimei, incepand cu saruturile de jos in sus. In timp ce buzele ii strabateau bustul, o mana rece ii mangaia chipul lui Akito, cateva degete facandu-si loc printre buzele sale si fortandu-l sa isi deschida gura. Chiar daca nu recunostea, senzatiile incepura sa devina placute cu fiecare miscare brusca sau lenta facuta de roscat care parea sa controleze tot jocul. In timp, Akito se pierdu in nostalgie, lasandu-si fratele sa isi exprime mult mai mult placerea de a se juca cu corpul sau. Deodata Shimizu ii acoperi gura, acest lucru facandu-l pe baiat sa priveasca confuz. Raspunsul il aflase imediat ce simti cum este patruns cu lacomie.
Dupa doua ore de “chin fizic”, Shimizu se ridica alene de jos. Isi privi fratele cu coada ochiului, ce statea in acelasi loc cu genunchii la piept, incercand sa ascunda lacrimile ce ii invadau ochii. Simtea o durere prin tot corpul, mai ales in partea de jos unde roscatul avusese cea mai mare atentie. Shizimu se apropie de el, ridicandu-i barbia ca sa poata vedea cele doua smaralde ciobite.
-La inceput credeam ca voi regreta dar se pare ca nu e asa…
Roscatul lua un pahar cu apa si il intinse. Akito nu spusese nimic, decat actiona, aruncand paharul in peretele din dreapta. Imediat mii de cioburi invadara podeaua, aproape de picioarele baietilor.
-Nu esti decat o bestie ce isi satisface placerile din senin ! Crezi ca daca de comporti gentil rezolvi ceva ? se rasti acesta stergandu-si apasat lacrimile cu maneca de la bluza.
Tanarul nu isi mai gasea cuvintele. Vazandu-l in starea aceea, intradevar destul de neplacuta, facu pasi spre usa, lasandu-l singur in camera intunecata de jaluzelele dese. Cand auzi scartaitul usii, Akito rasufla usurat in sine, incercand sa se ridice de jos. Imediat simti o durere ce ii strabatu tot corpul. Se sprijini de mobilier, indreptandu-se destul de greu spre baie. Cand ajunse acolo, isi privi chipul in oglinda. Parca statea si se uita la o persoana necunoscuta care hotarase sa isi lase corpul in grija alcuiva. Ii era rusine de el insasi, nici nu isi mai putea privi propria reflectie.
Simtindu-si corpul atat de murdar si batjocorit, se hotara sa faca un dus. In timp ce pielea sa se rasfata cu apa calda, in cealalta camera “domnea” pe scaunul de la birou Shimizu, ce rasfoia niste foi legate de scoala. Incerca sa gaseasca idei, miscand pixul dintr-o parte in alta. Fara rezultate insa, nu se putea concentra deloc.
"Nu esti decat o bestie ce isi satisface placerile din senin..."
Isi lasa capul in maini, rasfirandu-si degetele prin par. De-abia acum realizase ceea ce facu. Il obligase sa joace dupa regulile lui, sa isi daruiasca corpul fara voie, sa isi lase buzele posedate de un monstru. Mersese prea departe.
-Unde mi-a fost capul…? Akito..
Incet, incet incepu sa se lase seara peste oras. Akito ramasese in dormitor, incercand sa se obisnuiasca cu linistea din camera. Nu se auzea nimic, doar din cand in cand cate o masina ce trecea cu viteza pe strada, provocand un usor zgomot. Corpul inca il mai durea, aproape peste tot. Isi ridica bratul, privind urmele lasate de saruturile nemiloase oferite de roscat. Trebuia sa considere ceva groaznic ceea ce se intamplase insa cand se uita la acele urme, parca se simti marcat, ceva de genul:”Trece in administratia mea”. Acest gand il facu pe tanar sa se inroseasca usor. Privirea sa ramasese fixata spre tavan, iar roseala nu ii disparu, chiar se accentua. Lua perna verzuie si si-o puse peste chipul neted.
-Ce naiba se intampla cu mine ?
--------------------------------------------------------------------
probabil am greseli de tastare....am fost cam aerian cand am tastat...
Hi :p poveste este atragatoare iar subiectu e interesant :bv: desi nu stiu cum va continua. Sti cand am vazut poza cu Shimizu am crezut ca e fata...asa are faţa de fata...dar nu stiu de unde ai luat poza deci nu vreu sa cred lucruri gresite.
Asa..pai astept cap urmator cu nerabdare. :chuu:
Succes si spor la scris!
dehe...Say-chan [pot sa iti zic asa, ne ? ^^] ...stiu ca seamana cu o fata but e baiat 100% te asigur xD..ureshi ca ti`a placut..thx xD

Ce poate face simpla curiozitate

Timpul incepu sa treaca repede, cu fiecare secunda linistea se aseza si mai mult peste apartamentul celor doi frati, ca un nor mare ce acopera cerul. Se facu tarziu, in jur de 2 dimineata. Akito statea in patul sau, invelit peste tot corpul cu patura verde. Voia sa doarma insa somnul nu il fura deloc. Din cinci in cinci mai dadea patura la o parte, mutandu-si privirea spre cifrele ceasului ce straluceau prin intuneric. Si tot din cinci in cinci minute ofta usor cand afla cat de tarziu este. Nici un semn de viata de la fratele sau. Probabil uitase deja ce se intamplase, si acum se rasfata cu iubitele sale carti de care nu putea fi despartit. Dupa cateva minute de gandit, se ridica din pat si parasii incaperea in liniste. Era prea multa liniste, cu cat era mai mare cu atat se putea distruge mai usor. Pasii usor pe holul intunecat, plimbandu-si mana pe peretele de langa el. Fara sa observe, deja ajunse in fata unei usi,care facea legatura dintre hol si biroul lui Shimizu. Nu stia ce sa faca. Sa intre sau sa se intoarca inapoi ? Mai avea cativa milimetrii si degetele sale atingeau clanta rece. Insa se oprii cand isi dadu seama ce se poate intampla daca fratele sau il descopera. Probabil alt chin fizic ? Sau poate alt gest neplacut ? Acesta se gandi sa nu intre, pentru siguranta sa.
-Stau aici...stau aici....dar..ah !
Secat de atata curiozitate, isi lipi urechea de usa, ramanand asa minute bune. Linistea era de partea sa, deoarece putea sa auda bine sunetul provocat de taste si click-urile mouse-ului. Chiar si sunetul foilor trecute prin mana lui, si al cartilor asezate pe mobilierul rece. Era exact cum crezuse. Probabil deja uitase, sau incerca sa faca acest lucru lasandu-se purtat de o carte buna. Voia asa de mult sa ii vada expresia fetei. Daca era amuzat..sau daca era serios..daca era fericit..sau daca era trist. Isi lasa corpul mai jos, privind prin gaura cheii. Datorita luminii leptopului, Akito ii putea distinge chipul. Parea asa nostalgic. Exprima tristete amestecata cu regrete, nici vorba de vreo bucurie. Ochii goi de un albastru sters cercetau cateva foi, iar din cand in cand isi nota idei pe alta foaie alba.
Baiatul cu par verde se lasa mult mai jos, pana ce atinse podeaua. Ramasese sprijinit cu tot corpul de usa, lasandu-se rapit pana la urma de somnul ce incepuse sa nu ii dea pace. Dupa vreo jumatate de ora, cand in sfarsit isi termina treaba, roscatul inchise leptopul apoi aranja foile frumos pe marginea biroului. Isi imagina ca fratele sau deja adormise dar in pat si nu unde era acum. Cand vru sa deschida usa, mai avea putin si se impiedica de baiatul adormit ce ii cazuse la picioare.
-Ce naiba...cauta aici ?
Shimizu se apleca putin, asigurandu-se ca nu e vorba de vreun lesin sau ceva de genu. "E doar adormit...ce poate sa ma sperie.." Il ridica pe sus ca pe-o printesa, deschizand usa de la dormitor cu piciorul. Il aseza pe lenjeria verde apoi se uita la ceas. Stia ca e tarziu, dar poate de data asta exagerase cu lucratul la birou. In timp ce isi dadea bluza jos, il privi pe Akito cu coada ochiului. Semana cu un ingeras asezat pe un strat moale, in timp ce frumusetea sa radia cu fiecare secunda. Roscatul se stapani, amintindu-si ce se intamplase in bucatarie, un lucru care nu il va uita niciodata. Dupa ce isi lua pantalonii se aseza langa tanarul adormit. Ochii sai nu puteau sa ramana inchisi, tinta lor erau buzele lui Akito. Fiind sigur si hotarat pe ceea ce face, se apleca peste fratele sau, prinzandu-i buzele intr-ale sale, foarte incet sa nu-l trezeasca. Le savura timp de 5 minute, apoi cu greu se retrase in partea cealalta a patului, indepartandu-si dorinta de a face aceasi greseala la care deja se formasera multe regrete. Intr-un final, adormi si el in toate gandurile sale.
Dimineata sosi cu sfiala, imprastiindu-si mireasma peste tot. Razele soarelui patrundeau incet in camera, cu gandul de a distruge somnul. Roscatul simti caldura provocata de lumina ce facea forme pe obrazul sau, asa ca isi deschise ochii. Se afla in acelasi loc unde adormise insa cand vru sa isi miste corpul, simti cum doua brate incrucisate la pieptul sau nu ii dadeau drumul. Ramasese ca la masini straine cand il vazu pe Akito aproape lipit de el, si incepu sa se inroseasca cand ii simti respiratia calda in ceafa. Cu miscari usoare ii descatusa degetele, reusind sa iasa din stransoarea puternica. Nu mai dormise de foarte mult timp cu el in acelasi pat, dar chiar si cand o facea nu se intampla acest lucru. Se ridica repede din pat, facand pasi cu spatele pana ce se izbi de sifonier.
-Au....asta a durut...
Datorita sunetului provocat, Akito se trezi, dandu-si la o parte suvitele de pe chip. Inca era adormit, asa ca nu prea realiza ce e prin jurul sau.
-Ce....ce s-a intamplat? ...Eh...Shimizu?
Repede privi perna, dandu-si seama ca fratele sau a dormit cu el in pat.
-Iesi din camera asta! Perversule...cine te pune sa dormi cu mine?! tipa el indignat cand se pregati sa arunce cu ceva in roscat.
Shimizu ii prinse rapid mana ca sa il opreasca de la vreo "crima". Cu o usoara urma de roseala in obraji, Akito incepu sa vorbeasca pe un ton aprins:
-Iti bati joc de corpul meu apoi te comporti de parca nimic nu s-ar fi intamplat! Stai inchis in biroul ala nenorocit cu nasul in carti si foi! Sunt asa de importante? Care e cel mai important lucru pentru tine? Cartile! Am dreptate? Normal ca am...apoi mai ai si curajul sa dormi in acelasi pat cu mine! Nu iti ajunge deja? Nu m-ai amarat destul? De ce..continui..
Incet, vocea baiatului o luase in bazait pentru ca ii dadura lacrimile. Chiar si asa continua sa vorbeasca si sa-l critice pe fratele sau cum reusea, stergandu-si lacrimile cu o mana. Shimizu ramasese perplex. Nu stia cum sa actioneze si nici nu ii placea sa auda acele cuvinte care ii erau adresate. Intr-un fel, nu era adevarat, tot ce spunea erau numai si numai bazaconii. Akito parca era bagat in priza, greu de scos din starea aceea. Ca sa-l poata opri, roscatul facu primul lucru ce ii veni in minte. Ii ridica chipul, cuprinzandu-i buzele intr-un sarut suav si lung, ce treptat il linisti pe baiat si ii taie respiratia. Cu miscari lente, ii sterse lacrimile de pe obraji, nedezlipindu-si buzele de ale lui. Dupa cateva minute, care parca au durat o vesnicie, roscatul ii dadu voie sa respire. Akito il privi putin mirat si nu mai scoase nici un sunet.
-Acum te-ai linistit....in sfarsit...credeam ca ma vei ucide cu acele cuvinte..., ii sopti tanarul respirand adanc.
------------------------------------------------------------------
Uhuu ...foarte frumos 8->
Imi place fic-ul .. este interesant si captivant :)
Greseli nu am vazut si nici nu am stat sa caut. Si oricum eu nu am nici macar un sfert din talentul tau asa ca nu imi permit sa te critic :D
Sper sa postezi cat mai repede continuarea
Bye! :*
Hi hi Super capitolll! ce draguti sunt..desi... mi se pare mie, sau lui Akito ii placea sa il stie pe Shimizu aproiape de el...mai aproape decat frateste... ... :->

"-Acum te-ai linistit....in sfarsit...credeam ca ma vei ucide cu acele cuvinte..., ii sopti tanarul respirand adanc."

Ce dragut a spus...e asa de simpatic. :chuu:
In fine..astept cap urmator..greseli nu am vazut chear deloc..dar as vrea sa faci cap mai lungi daca nu te superi :P :D
Succes si spor la scris! :bv:
thx xD Say-chan

Hana-chan[sora` celor doi, decedata]: http://i275.photobucket.com/albums/jj293/NatsukiMiwa/untitled.jpg
Hana-chan [cea noua xD]: http://img293.imageshack.us/img293/755/i86270430768974ek5.jpg

Aname Hana

O teama sfioasa isi facea loc prin aer. In mintea baiatului cu parul verde treceau mii si mii de intrebari. De ce fratele sau se poarta asa ? De ce nu il asculta ? De ce aplica mereu gesturi neplacute ? De ce nu gaseste raspunsuri la aceste intrebari..
Vazandu-l ca nu reactioneaza in nici un fel, roscatul nu intentiona sa mai insiste. Isi daduse singur seama ca ii zapacii mintea baiatului in totalitate. Fara a mai spune ceva, se indrepta spre usa, dupa ce iesii ramasese putin sprijinit de ea. "Incep sa exagerez..mai bine o las mai moale.." Privii spre usa biroului. Ar fi vrut sa isi iroseasca iar timpul aiurea acolo, cu minunatele sale foi, insa facu pas. In acel moment ii venea sa aleaga dintre doua lucruri: cafea–sa stea treaz si sa se gandeasca mai bine la ceea ce trebuie sa faca- sau somnifere- sa doarma si cand sa se trezeasca totul sa fie ca inainte-. "Vreau prea multe..nu ?" Isi spuse acesta indreptandu-se spre balcon sa isi aeriseasca creierii.
Deodata un tunet puternic isi facu auzul, dupa, cerul incepu sa fie luminat de suvite stralucitoare. Picaturile de apa se loveau de pamant, incet incet se formeau mici oglinzi umede pe sol. Ploaia incepuse destul de violent. Akito ramas in nostalgia sa, fusese trezit la realitate de un fulger luminos, facandu-l pe baiat sa se sperie de umbra mare ce se formase pe perete din cauza dulapului. Cand realiza ce este defapt, se linisti, privind spre geamul stropit de apa. Probabil avea sa fie ultima ploaie puternica din acea primavara, deoarece vara se apropia cu pasi repezi.
Soneria de la usa incepu sa isi cante melodia. Pentru ca roscatul nu avea de gand sa raspunda, Akito se indrepta repede spre usa, deschizand-o. In fata sa statea o fata cu parul blond, lung si frumos aranjat. Sub suvitele rebele ale bretonului, doi ochi gingasi de un albastru aprins isi faceau aparitia. Purta o mica rochie alba, ce avea o floare mare si portocalie in zona pieptului. Era frumoasa, insa uda din cap pana in picioare din cauza vremii de afara. Cu o usoara teama isi gasi vorbele de inceput.
-Um..buna ziua! Imi..imi pare foarte rau insa..nu am avut umbrela si..din cauza asta..eu..defapt hainele mele..sunt ude si..daca aveti o umbrela..si..
-Si nu-i nimic, chicoti baiatul de balbaiala fetei. Poti intra nu iti face griji. E prea urat afara, spuse baiatul politicos, facand vreo doi pasi in spate ca sa poata intra fata.
Putin surprinsa, blonda nu mai putu sa comenteze, facand pasi spre holul "minunat" cum si-l clasificase repede in mintea ei ametita. Picaturile de apa alunecau din parul ei pe umeri, apoi pe brate, degete si cadeau pe podea. Akito revenii cu un prosop pentru fata.
-Poti sta pana se termina ploaia. Nu mi-ai zis..cum te cheama ?
-Eu..ma numesc Aname…Aname Hana..si multumesc foarte mult ! tresarii fata la ultimele cuvinte, in timp ce isi stergea parul cu grija de apa.
-Cu..placere..Hana-chan "Imi aminteste de…sora mea..defapt daca ma gandesc mai bine..seamana putin.." Tanarul o studie cu privirea pe fata din cap pana in picioare, iar pe acesta o apuca o mica agitatie, roseala colorandu-i obrajii fini.
-S-a..s-a intamplat ceva ?!
-A..nu..absolut nimic..Am uitat sa ma prezint..ma numesc Takashi Akito..ma bucur sa te cunosc.
Tanara zambi, multumita ca nu mai era uda in totalitate. Insa hainele ramasesera la fel, lipite pe corpul fetei din cauza apei.
-Daca vrei poti face un dus. Trebuie sa iti schimbi hainele altfel vei racii.
-Dar…dar..
Baiatul insista si vazand ca pana la urma blonda se lasa batuta, merse pana in camera sa cautand un tricou mai lung. In tot acest timp, tanara intra la dus, putin fricoasa de ceea ce se intampla dar fericita ca nu ii mai era frig. Baiatul gasii intr-un final un tricou alb mai mare. Pantaloni nici atat, deoarece erau foarte mari pentru corpul ei gingas.
Shimizu tocmai inchise usa de la balcon, ud si el din cauza ploii care il atinse. Se gandi sa faca un dus asa ca intra in baie. Blonda inca era acolo, pe varfuri incercand sa ajunga la prosop. Roscatul o vazu in totalitate, incepand sa se inroseasca din cap pana in picioare. Biata fata reusi sa ia prosopul ,acoperindu-si corpul cu el.
-Cine esti ? Pleaca ! Perversule !
Acesta nici ca vru sa comenteze, inchise usa repede cerandu-si scuze. Ce cauta o fata dezbracata la ei in baie ? Era socat destul, spre amuzamentul lui Akito care auzise totul. Se apropie de fratele sau, privindu-l copilaros.
-Eh…vezi ? Si fetele spun ca esti pervers….perversule..
-Cum ? Cine ? Dar…o fata tocmai..
-Stiu…afara ploua si ii era frig asa ca am lasat-o sa intre pana cand ploaia o sa se linisteasca. Iar tu ce faci ? Intrii peste ea cand face dus ? E destul de grav daca perversitatea ta a atins nivelul asta. Cere-ti scuze…!
-Am facut-o deja. Habar nu aveam ca e cineva acolo..din cate vezi si eu sunt ud..
Tanarul nu ii mai raspunse, doar scoase limba cu rautate, asezand tricoul langa usa de la baie. Fara sa vrea Shimizu se inrosi putin, ascunzandu-si obrajii cu o mana. Akito se schimbase asa repede ? Sau pana la urma ii acceptase sentimentele ?
--------------------
hope you like it xD
hi hi..cum sa nu-mi placa... super capitolu :P sti..sa fiu sincera nu prea imi place aparitia fetei..ar putea sa se puna intre Akito si Shimizu :grr: ...sa le strice micutul joc...nu vreu asta. Sper sa dispara cat mai repede din peisaj si sa nu se mai intoarca..ca de nu..o omor :die:. :D
Dar te rog sa faci si tu cap mai lungi..ma intristez cand vad ca am terminat de citit..ca ma omoara suspansu...vreu sa aflu cat mai repede ce se intampla...asa ca sa pui repede urmatorul cap :P
Succes si spor la scris!
next`

Afara inca se auzea cantecul amar al ploii ce parca incepea totusi sa se piarda printre zgomotele orasului. Cerul capata o culoare cenusie, iar soarele statea intr-un colt al taboului dupa multi nori negrii ce il tineau prizonier in abisul sters. Si parca o atmosfera asemanatoare se prelinse prin camera unde se aflau cei trei, fiecare intr-o alta stare. Blondina sosise doar de cateva minute din baie, imbracata in tricoul alb si lung ce ii accentua formele gingase dar totusi putin rusinata de cele intamplate, cerandu-si pentru a mia oara scuze de deranj. Akito reusi sa o potoleasca intr-un fel sau altul, explicandu-i ca nu este vorba de nici un deranj. Acesta incepu sa ii puna intrebari prietenesti, macar pana ploaia inceta cu totul, iar tanara prin micile balbaieli ii raspundea cu sinceritate. Pe de alta parte, Shimizu ii privea tacut in timp ce discutau, se simtea scos total din peisaj ca si cum ar fi fost invizibil. Numai cand o vedea pe fata cum se inroseste din cauza fratelui sau, parca privirea i se fixa catre tavan, asteptand sa ii cada o mitraliera in mana, lucru care spre nefericirea lui nu avea sa pice vreodata.
-Akito-san este o persoana asa draguta..ma bucur ca sunteti bland cu mine. Imi..imi era frica ca o sa va suparati. Totusi, si ii aparu un mic zambet pe buze, am uitat sa zic ca ma voi muta alaturi. Chiar maine eu si fratele meu ne instalam. O sa fim bucurosi sa avem vecini asa..draguti.., sopti fata indreptandu-si privirea spre roscat care, la auzul replicii, nici de respirat nu ii mai era aminte.- Ma scuzati..cum...va cheama ?.... insa baiatul nu o auzi, neintentionat sau..intentionat. Domnule...."Domnul Pervers care a intrat in baie peste mine"...cum...va cheama ?
Roscatul se trezii la realitate, calcat pe coada de replica fetei.
-Ce fel de porecla mai e si...!--- insa lasa tonul moale cand isi aminti ca e doar o fata inocenta pe dinafara "~si diabolica pe dinauntru~ cum isi spuse el" ce putea sa se sperie usor. Um..vreau sa zic..ma numesc Shimizu, i-o taie scurt fara sa o priveasca in ochi.
Tarana nu mai spuse nimic, dupa 2 secunde afisa un zambet dulce si o privire amuzata de tresarirea baiatului.
In tot acest timp, privirea lui Akito cobora spre picioarele fetei, unde niste vanatai ciudate ii acapara atentia. Se prelingeau usor pe genunchii ei pana intr-un anume punct. Apoi vazu ca si pe mana stanga are una destul de urata. De unde le avea ? Ce i s-a intamplat ? Mai bine nu vorbea despre asta, chiar daca era foarte neobisnuit.
Hana-chan il studie cateva clipe pe roscat apoi se uita uimita la Akito care isi feri privirea de unde o avea. Dupa ce se holba indelung la amandoi, intreba curioasa:
-Sunteti cumva.....gemeni ? Adica..doar culoarea parului si a ochilor este diferita la voi...totusi cam greu de observat...
-Da. Suntem gemeni, veni raspunsul lui Akito, din pacate, continua acesta privindu-si fratele cu coada ochiului, care facea acelasi lucru.
Blondina ii privi si ea putin confuza dar nu dadu mare atentie. Soarele isi regasi libertatea pe cer, aruncandu-si razele placute peste oras. Raze care patrunsera si in incapere, captand atentia fetei pierduta pentru un moment prin ochii celor doi.
-Cred ca..este timpul sa plec..multumesc pentru tot.
Isi aseza hainele inca ude in micul rucsac ce il avusese cu ea in tot acest timp. Akito se oferi imediat sa o conduca pana la usa, in timp ce Shimizu criza de gelozie cand ii observa comportamentul fata de tanara. Chiar si zambetul neobisnuit ce cu greu isi face aparitia pe chipul lui il facea gelos, mai rau decat pe un copil. Roscatul o saluta pe blondina in ultimele secunde cu jumatate de gura. Tanarul inchise usa, privindu-si fratele ratacit pe Pluto.
-Hn...ce ai patit ? Parca cineva ti-a golit capul..defapt..oare de ce mai zic "parca" ?
-Ce incerci sa ironizezi "Mister GentleMan with the girls" ?
-Absolut nimic..., spuse el indreptandu-se spre canapea pentru a se uita la televizor. Si apropo deschide geamul sa intre aerul proaspat..ceva ceva radiaza din tine ce ma sufoca deja.
Roscatul se inrosi putin, rosu pe dinafara, "rosu de nervi" si pe dinantru. Jucandu-se cu inocenta unei fete drept in fata lui parca era tortura curata. Si ii veni prima idee in minte, care sigur o considera cea adevarata:" O facea intentionat".
Akito incepu sa schimbe haotic programele de la televizor, parca alergand dupa butoanele telecomenzii la ce ameteala il cuprinse. Chiar si asa, tot cu gandul la acele vanatai era si la cum sa isi continue planul. Shimizu se aseza si el vrand-nevrand langa acesta, pentru ca nu isi gasea prea mult starea. Dupa mult gandit, si multe hotarari intoarse si neintoarse, Akito deschise gura, intreband:
-Hei..tu...ai vazut ce vanatai avea pe picioare...? Ce crezi ca i s-a intamplat ?
-"Deci se uita si la picioarele ei..." Nu am vazut...eu nu sunt genul de baiat care se holbeaza la formele unei persoane. Si totusi...de ce mi-ar pasa de o fata ce o cunosc doar de aproximativ o ora ?
-Hei
Este a-2a oara cand citesc fic-ul tau..il ador !!
Imi place mult relatia dintre cei doi o//o.. desi am impresia ca Akito se cam joaca cu focul provocandu-si fratele :D
Din cate am vazut si el tine la Shimizu mai mult decat la un frate..
Acea fata nou venita nu-mi inspira nimic bun.. parca vad ca o sa se bage intre ei si cred ca o sa ajunga sa ma enerveze ingrozitor..:??
Ce pot sa mai spun? Astept cu nerabdare urmatorul capitol...sper sa nu dureze mult pana il vei posta:D
:bye:
Sentiment incurabil

Ramas pe canapeaua din sufragerie, Shimizu privea aiurea podeaua, in timp ce mintea sa era adancita printre ganduri. Comportamentul lui Akito era mult mai diferit decat cel de dinainte. Parca sufletul i se deschise lui, cat si sentimentele se exprimau, chiar si asa nu in totalitate. Cele intamplate mai devreme dovedeau multe lucruri. Insa acest lucru il facuse pe baiat sa isi dea seama ca fratele sau poate detinea in suflet macar o mica parte din iubirea ce i-o poarta el. Si asta l-ar face tare fericit, ar fi radiat de bucurie.
-Macar...
Sunetul cheilor de la usa il trezi pe tanar din visare. Se parea ca Akito voia sa paraseasca apartamentul. Nu il putea lasa sa plece exact cand mai avea putin si putea sa ajunga in sufletul sau. Repede, alergase catre hol, prinzandu-l pe baiat de mana exact cand voia sa iasa pe usa.
-Nu pleci nicaieri..
Akito il privi ciudat, incercand sa isi ia mana inapoi.
-Serios acum…fac ce vreau..nu esti mama ! Da-mi drumul..
-Nu…nu pleci.., continua el sa sopteasca, lipindu-l de usa semi-deschisa, incat o inchise total. Akito incepuse sa se sperie, mana care il strangea nu voia sa dea drumul, dar nici sa slabeasca stransoarea. Chiar cand ar fi vrut sa scape de atmosfera din apartament si mai mult de la rusinea ce il cuprinse, acum ideile se pierdusera si garda incepea sa se lase din ce in ce mai jos.
-Nu sunt mama ta…sunt fratele tau. Si daca sunt fratele tau putin mai mare, trebuie sa ma asculti. Pe mine, persoana care spre socul tuturor si al meu, m-am indragostit de tine, acelasi sange ca si al meu. Chiar si asa, nu imi pasa ce ar spune lumea, pentru ca te iubesc si asta e singurul sentiment caruia ii ofer o mare atentie. Insa…se pare ca intr-un final..tot eu voi fi cel ce sufera daca tu fugi…fugi..si fugi. Poti sa simti ceva pentru mine, pentru un romantic incurabil ?
Vorbele sale fusesera pline de sinceritate si caldura, incat il facu pe tanarul din fata sa sa se inroseasc grozav. Vazandu-l ca nici nu mai stie cum il cheama, roscatul isi dadu seama ca intentionat, nu i se va oferii nici un raspuns la intrebare. Insa se inselase, deoarece Akito incerca din rasputeri sa isi caute cuvinte ce pur si simplu nu voiau sa iasa din gura.
-Eu…cred…vreau sa zic...
Buzele tremurate nu-si duceau fraza pana la capat. Era pierdut total, arata mai rau decat daca ar fi fost in fata unui public imens si ar fi trebuit sa interpreteze un rol. Roscatul il privea curios, asteptand vorbele care nu aveau sa mai fie spuse. Timp de cinci minute, Akito inghitea doar in sec, pierzandu-si banda ideilor. Ar fi vrut sa spuna ce simte si el, sa-i raspunda la intrebare cu aceasi sinceritate, dar nu putea. Shimizu ar fi asteptat o vesnicie, dar observandu-l atat de tacut, parca ar fi vrut sa renunte de a-l mai tortura psihic. Isi inchise ochii, in timp ce suvitele rosii ii acoperea fruntea si privirea neexpresiva.
Akito il privi lung, stia ca fusese vina “curajului” sau esuat. Hotarat si inca putin euforic, se ridica incet pe varfuri, apropiindu-si chipul de al baiatului ce nu observase acest lucru, deoarece ochii sai albastrii erau inchisi. Cu o usoara ezitare la inceput, din cauza batailor inimii ce accelerasera, reusi sa ii acapareze buzele intr-un sarut, trezindu-l din gandire. Ii era teama ca agitatia din pieptul sau putea fii auzita. Si de respirat in preajma lui, ii era frica. Atata spaima incat isi dadu seama singur cat de indragostit devenise cu atata usurinta. Mana roscatului trecuse sub barbia lui, prelungind sarutul incat ii taiase respiratia. Saruturile continuara, unul mai pasional decat altul, iar fermuarul de la hanoracul tanarului se lasa cat mai jos, aproape dezgolindu-i umerii firavi. Roscatul isi puse o mana la spatele lui, luandu-l in brate pe sus.
-Hei…da-mi…da-mi drumul...
-Nici gand. Spuse el intinzandu-l pe canapeaua din sufragerie, printre pernele mici colorate. Shimizu ramases uimit cand simti cureaua de la pantaloni cum era desfacuta de mainile fratelui sau. Il privi mirat, iar acesta cu ochii semi-deschisi, lasa hanoracul sa alunece de pe canapea.
-Pentru asta..te voi trata ca pe un baiat..nu ca pe o fata cum imi propusesem…, spuse tanarul incepandu-si jocul cu corpul fratelui sau care nu il oprea, dimpotriva, ii fura saruturi cand reusea sa se apropie de chipul sau si ii musca buzele cu dorinta. Insa se lasase mai moale cand simti mana baiatului prin pantalonii sai, explorand acea zona sensibila. Il implora sa se opreasca, prea tarziu insa, se trezi fara haine pe el. Fiecare particica a corpului sau fusese mangaiata cu saruturi, pe bust si in zona gatului se observau usoare urme de la ele, fapt ce dovedea ca era marcat. In totalitate satisfacut, isi lipi mana cu a sa, strangand-o puternic cand se simti inauntru lui. Akito scapa un sunet de placere, ce il acoperi repede cu una din perne, iar lacrimile de la durere isi facura aparitia. Ii ridica privirea, stergandu-i lacrimile cu saruturi mici, apoi il cuprinse in bratele sale, lasandu-l sa se linisteasca. Hotarase sa se opreasca, dupa un ultim sarut lung.
-Ai fost dragut…dragut Akito dragut..
Akito nu putea nega, ii placea sa isi lase corpul pe mana lui Shimizu, chiar daca inca i se parea putin ciudat. Nu ii raspunsese nici acum la intrebare, totusi uneori un singur gest poate dovedi mult mai mult decat simple cuvinte.
-----------------------------------

traditionalul si traditionalul -> scuzati greselile de tastare [nu m-am uitat daca sunt T.T]--[si ca e scurt ><]
Deci m-am hotarat sa citesc si eu acest fic... Sa stii ca m-a captivat subiectul(daca il pot numi subiect, caci acum chiar nu imi vine in minte cum sa il numesc XD) acestui fic: brother x brother. Eu ador acest gen de fic, iar al tau chiar m-a cuprins. Acum nu ma pun sa comentez fiecare capitol (ar dura prea mult XD) spun pe scur: mi-a placut cum ai inceput, faza din bucatarie a fost totala :perv:, iar acum ca a aparut Hana pe "micile ecrane", chiar ma enerveaza, desi stiu ca Akito nu se va uita niciodata la ea, dar ea la el da. Imi place relatia celor doi, cum se iubesc ei, desi sunt frati. Iar in ultimul capitol, a fost superb, cum a prins curaj si l-a sarutat pe Shimizu. Desi nu vreau sa intervina Hana intre ei, si vanataile de pe ea zic ca sunt ciudate... Greseli nu cred ca am vazut in niciun capitol, si sper sa postezi cat mai repede, caci eu astept cu sufletul la gura. Si daca ai putea sa le faci un pic mai lungi, acum nu iti ordon, doar daca ai putea, dar daca nu, atunci e bine si asa. Astept si gambate la scris. *chuu*:bye:
M-am apucat sa citesc si eu capitolele la recomandarea unei prietene :)) Ma apuc sa citesc. Si,...
Afirm cu bucurie ca iti ador fic-ul: imi place la nebunie descrierea ta coerenta. Nici nu ai greseli in exprimare O.o Foarte tare!
Mi se pare interesanta ideea. Ce am mai ras cand a intrat peste fata aia :|=))
Intr-adevar, imi place. Daca ar fi sa-ti dau o nota de la 1 la 10, as face exceptie si ti-as da 11 O.o
Da, superb. Tine-o tot asa!
Frumos, frumos, frumos :love:
Ah cat de mult imi plac baietii astia doi :X. Sunt simpatici si ma bucur ca Akito nu mai opune rezistenta..Dar presimt ca o sa existe multe "peripetii" in relatia lor.
Shimizu este dupa parerea mea cel mai dulce..mult prea dulce :chuu:
Astept nextu . Repede!! :))
Bye bye :bye:
chiar nu m-am gandit ca actiunea va evoluat in acest sens. (interesant). :yes: e o idee destul de interesanta si originala!FELICITARI! :love: chiar imi place foarte mult acest fik si abia astept sa citesc continuarea! :love: :love:
Imi place foarte mult cum l-a tratat Shimizu pe Akito si ca cel din urma a acceptat intr-un fel situatia creata! :pls: Sincer chiar nu ma asteptam la aceasta pasiune ascunsa a unuia fata de celalalt.continua tot asa! :pls: :pls:
:bye: :bye:
yeh arigato' minna-san *gives hugs*
------------------------------
Curatenie! My love...

Urmatoarea zi s-a infatisat cu repeziciune, iar fiindca era perioada primaverii, oamenii, in special femeile, isi incepeau curatenia de primavara. Lumina de afara indeparta intunericul din camera. Aflat pe acesi canapea, in bratele calde ale roscatului, Akito isi deschidea ochii pierduti in lumina ce intra prin perdea. Un stranut usor il l-a facut sa isi lase capul in pieptul fratelui sau, ca nu cumva sa fie auzit. Iar Shimizu, inca adormit, il apropie mai mult de el, probabil fiindca i s-a facut un usor frig Invatatura de minte pentru amandoi sa nu mai doarma (prea mult)….dezbracati. Trezit total din ameteala somnului, baiatul a vrut sa se ridice de acolo, desigur dupa o lupta aproape nereusita cu mana roscatului, ce nu voia sa ii dea drumul la talie. – Si cand dormea avea aceleasi intentii.
Vazandu-se in sfarsit liber, s-a dus sa faca un dus pentru limpezirea gandurilor incurcate din capul sau. Dar mai mare fusese socul pentru el cand realizase ca este total dezbracat. Incercand sa uite ce s-a intamplat seara trecuta, rasfatandu-se cu apa semi calda a dusului, in timp ce o mica durere isi facuse aparitia prin tot corpul.
-Firar sa fie. Il urasc..pur si simplu il urasc ! tipa incruntat in baie, insa isi schimba repede expresia fetei fiindca stia ca zice numai prostii.
Dupa ce nimerise primul prosop la mana, se imbracase cu tricou negru-verde si niste pantaloni trei-sferturi gri. A inceput sa caute cutia de leucoplaste probabil ratacita prin biroul fratelui sau. Rusinea il invadase mai devreme cand s-a privit in oglinda. Nenumarate semne de la muscaturile ce le-a primit cu atata lacomie, incat nici nu indraznea sa se uite la propria reflectie. Victorie totusi, si-a gasit "salvarea" intr-un sertar mai vechi, care l-a facut sa tuseasca de la praful ce iesea din el.
-Doamne dar sta in biroul asta blestemat 24 de ore din 24 si nu e in stare sa isi faca putina curatenie pe aici ? Nu mai are scapare…
Roscatul aparuse si el semi-imbracat in pragul usii, trezit de la zgomotul provocat prin birou, dar mai mult cel din baie. Un ras prostesc l-a apucat cand si-a vazut fratele plin de leucoplaste.
-Tu de ce razi? intreba acesta pe jumatate bonsumflat.
-Trei leucoplaste pe gat..alte 5 pe brate..unu pe obraz…probabil fiindca arati ca o mumie, insiruise el motivele apoi continua cu un mic ranjet in coltul gurii.- Nici nu vreau sa-mi imaginez ce minuni se mai afla si sub..hainele tale.
-Termina pervers batran! Si spune-mi doar..a cui ii este vina ? Sa auzim sa auzim..
-Da..a mea a mea—recunoscuse vesel, apoi se apropie de el. Dar chiar si asa ma simt al naibii de mandru...pentru un.."pervers batran".
Un rosu vag ii colora obrajii tanarului "mumie" si se accentua cand se simtii sarutat. Cu fata inocenta si bandajele proaspat pictate pe el, ii era asa scump roscatului, incat ar fi continuat asa, din nou, fara sa se gandeasca cat il tinuse noaptea treaz. Insa se razgandise inainte de a face ceva gresit, sa-l lase sa respire, grabitul lucrurilor putea sa il zapaceasca pe Akito mai rau decat era. Cu greu i-a dat drumul din stransoare buzelor, facand pasi spre rafturile bibliotecii din spatele scaunului. Praful sarise cand ridica o carte din biblioteca, de parca nu mai atinsese acel loc de 100 de ani.
-Cred ca trebuie sa fac curat..candva.
-Candva ? intreba Akito trezit din visarea sarutului. Nici un candva,ci acum. Vei face curat in birou si in sufragerie iar eu ma voi ocupa de bucatarie si hol. Baia si camera noastra o vom face impreuna, s-a inteles ?
-S-a inteles sa traiti, domn sergent. Dar nu e corect...nu mai bine le facem pe toate impreuna? Eu sunt mai nepriceput din fire... Imi dai tu lectii! se prefacuse el cu o fata de ingeras, dar esuase fiindca Akito era greu de convins.
Cu chin si cu vai isi incepuse experimentatul unei curatenii pe care nu o mai facuse de secole in biroul sau. Nici el nu stia cum a reusit sa gaseasca cateva dosare imense, pline de acte si chitante, jumatate deja trecute de termen. Dupa ce le studie putin cu privirea, oftase prostesc in sinea lui.
-Eh si eu ma certam cu postasul ca nu imi aducea factura de la banca...saracul acum il compatimesc.
Curios din fire, observase un plic pe un raft de mai sus, probabil altul plin de facturi. Insa nu apucase sa il ia, fiindca Akito venise in birou, din cap pana in picioare mai rau decat era inainte. Pe obrajii lui se observau doua zgarieturi ce lasasera o urma de sange, si degetele ii erau la fel de sangerii.
-Ce ai mai facut de data asta ?
-Nu intreba... Imi poti da te rog cutia cu leucoplaste ?
-Te ajut eu..nu e nevoie..
Shimizu se apropie de el, avand grija de degetele sale, cu ajutorul limbii, eliminand urmele de sange ce se prelingeau pe ele. Folosise o metoda rusinoasa pentru tanar, fiindca se facuse rosu in obraji mai rau decat sangele de mai devreme. Cand roscatul se apropie si de obrazul lui, cu aceasi intentie, Akito il oprii imediat, parca parca iesit din priza.
-Nu! Gata.. Ajunge, sunt bine..ma pot descurca si singur..
-Nu-ti place ? venise intrebarea tanarului, una caruia baiatul nu ii putea gasi vreun raspuns pe moment, nici-atat vreunu sincer nu intentiona sa zica.
-Ce intrebari poti pune uneori...
-Incorect..nu asta e raspunsul. Ai voie sa alegi doar din doua variante: da sau nu ? Fara sa o inventezi pe a treia.
Vorbea asa de maret incat il apucase rasul pe Akito. Insa habar nu avea cat de serios era inauntrul lui, ar fi vrut sa stie si raspunsul la aceasta intrebare, care sigur deja realizase ca nu va venii niciodata. Putin stresat de reactia la care nu se astepta, ii arunca cutia cu leucoplaste, intr-un mod nervos plin de raceala.
-Descurca-te singur atunci !
Rasul ii incetase de mult, doar isi lua cutia si pleca, dandu-si seama ca facuse ceva tampit ca de obicei. ”Oare s-a enervat sau se prefacea?” Se intoarse in camera groazei, defapt bucataria, evitand alt accident neplacut cu farfuriile. Dupa ce ocolise camera cu o privire, se apuca de stersul mobilierului, total cu gandul in alta parte. "S-a enervat asa rau? Nu..nu cred. Sau poate da. Dar ii va trece repede. Dar daca nu...daca nu-mi mai vorbeste ? Nu..nu poate face asta. Defapt stai, poate sa o faca--"
Era atat de concentrat pe gandurile sale incat incurcase solutia pentru mobilier cu cea de geamuri. Shimizu isi terminase intr-un final curatenia din birou, pe jumatate, doar stia ca in aproximativ patru zile totul va fii la fel ca inainte. Asa ca s-a dus la fratele sau sa vada cum sta cu treaba. A ramas perplex langa intrare cand l-a vazut concentrat pe stersul aceluiasi dulap, cu solutia gresita, cu degetele inca sangerii si cutia de leucoplaste aruncata undeva pe podea. Nici macar nu se atinsese de ea. Dimpotriva tot ce facea era sa isi creeze mult mai multa suferinta. Astfel, trecusera aproape cinci minute, Akito nu realiza ce face si nici pe roscat nu l-a observat. Doar scotea cate un scancet slab deoarece solutia de geamuri peste ranile sale provoca durere. Nemaisuportand sa il vada cum isi sapa singur groapa, ii prinse mana cu care lucra.
-Hei...da-mi drumul nu am terminat..ma doare !
-Normal ca te doare daca nu ti-ai ingrijit mainile. Doar ti-am dat bandajele, de ce nu le-ai folosit ?
-Nu e treaba ta...ai zis sa ma descurc singur...asa ca nu te amesteca. Lasa-ma sa ter—
Nu si-a continuat fraza deoarece un sunet macabru si-a facut aparitia cand roscatul aruncase solutia in perete. Sticla de plastic cazuse langa mobilier, jumatate din continut pe jos, iar capacul se stricase de la impact. Akito se sperie, inca uimit de gestul facut. "E nervos...stiam eu. E nervos rau de tot." Buzele incepura sa ii tremure, in timp ce degetele de la mana libera se miscau in semn de neliniste. Observand acest lucru, roscatul il privii cateva clipe, dandu-si singur seama ce greseala facuse. Uneori actiona violent, insa doar cand era foarte foarte serios. Iar de data asta nu avea chef de glume, stia ca ceva nu e in regula cu el.
-Bine..ce s-a intamplat ? Trebuie sa fie vina mea..altfel nu imi pot explica de ce incerci sa faci totul singur incat ti-ai provocat durere. Uita-te putin la tine..la mainile tale ! Ce dracu poti spune despre ele ?
Shimizu ii lua violent si cealalta mana, ridicandu-i-le pe amandoua incat sa le vada mai bine. Akito isi ridica privirea usor inlacrimata, uitandu-se catre ce i se ceruse.
-Nu ma pricep..ai dreptate. Si fiindca eu sunt incapatanat..te rog frumos sa ai grija de mainile mele, sopti el asezandu-si degetele langa buzele acestuia, cersind din priviri tratamentul bine cunoscut de mai devreme.
Pentru a doua oara cand Akito il lasase fara cuvinte. Cum de a prins atat curaj ? Astepta cu ochii inchisi sa-si primeasca antidotul, in timp ce frica nu ii daduse pace. Dar nici sa plece de acolo nu ar fi putut, acest lucru i-ar intuneca si mai mult ideile inca necunoscute de el, aflate prin mintea fratelui sau.
Roscatul actionase, tratandu-i degetele tremurate cu saruturi pasionale, iar Akito nici nu-si mai simtea durerea, nici picioarele care parca nu mai aveau forta in ele de la placerea provocata. Vazandu-l asa pierdut si observandu-i gestul de a-si musca buzele, ii eliberase incet mainile, sarutandu-l aprins pana ar fi spus stop. Insa nu avea cum sa spuna ceva daca gura ii era acaparata de buzele sale moi si studiata de catre limba lui, pana la ultimul detaliu. Nemaiavand aer, Akito il indepartase instinctiv, respirand mai greu. Daca nu il oprea stia ca va avea parte de alceva nepotrivit in acel moment.
-Multumesc pentru...tratament, sopti el asezandu-i in maini cutia cu leucoplaste, apoi a disparut pe usa. Ramas singur, Shimizu ofta in sine.
-Firar..iar a scapat. Si mai aveam putin...- iar o nuanta de rosu aprins ii colorase obrajii cand si-a amintit cat de dragut fusese Akito cu cateva clipe in urma, pierdut in bratele sale, cersindu-i lacom antidotul.
-Scump. Asa scump..al naibii de scump...Akito..
Tanarul cu parul verde statea sprijinit de peretele holului, putin ametit si intimidat la auzul frazei. Parca totul se invartea cu el iar ochii sai capatasera o culoare de verde sters. Pentru a doua oara cand a realizat cat de indragostit putea sa fie de monstrul cu parul rosu si buze violente.
--------------
cred ca :-? am scris putin mai mult decat data trecuta..or dunno' :-??-> scuza'ti greselile de tastare [daca sunt :)) nu m-am uitat prea mult]
Ah ce-mi place :yes:
Superb capitol si imi pare bine ca a fost mai lung :D
Vai nu mai puteam de ras la faza "probabil fiindca arati ca o mumie" ..prea tare :ha:
Si partea asta mi-a placut "-Firar..iar a scapat. Si mai aveam putin..."..este fooarte hot :hot: .. Huh cred ca o sa ajung si eu sa ma indragostesc de Shimizu, nu numai Akito..la cat de dulce poate fi,e si normal :))
Grabeste-te :bye:
Am citit ficul si mi-a placut extrem de mult!

Ai talent si multa imaginatie! Greseli de tastare nu am prea vazut... :bv:

Cat despre acest capitol mi-a placut foarte mult ca este mai lung!:yes:
"Probabil fiindca arati ca o mumie" - fraza asta a fost bestiala era sa cad de pe scaun de la atata ras!:ha:
Astept nextu'! Sper sa-l scri repede avand in vedere ca este vacanta!
:bye:
P.S: Era sa uit....personajele sunt foarte dragute... mai ales shimizu :love:
yah thx x3 minna
------------------


Pe holul semi-luminat, ceasornicul aflat langa perete isi canta melodia aproape enervanta, in timp ce praful acoperea formele acestuia. Akito trebuia sa suporte insa praful ce il sufoca, deoarece statea lipit de ceasornic. Fiind inalt, era un loc aproape bun de ascunzatoare, mai bun decat peretele holului. Desii probabil praful nu il interesa in totalitate, deoarece starea sa era una nostalgica. Obrajii sai erau inca rosiatici, iar in piept, inima facea zgomot nebunesc "Mai rau decat ceasornicul de langa el"-cum se gandea cu exagerare. De ce trebuia ca el sa fie singurul intr-o situatie de genul? Il intimidase propriul gest de mai devreme, chiar daca respiratia calda a roscatului simtita cu cateva minute in urma il incalzea mult mai mult chiar si printr-o simpla atingere. Isi duse degetele "tratate" spre buze, simtindu-se din ce in ce mai paranoic cu fiecare secunda.
Ceasornicul isi incheiase cantecul zgomotos de ora 12:00 ce rasunase in urechile baiatului. Roscatul tocmai iesea din bucatarie, cu mainile cat de cat umede. Curatase substanta albastra pentru geamuri ce se imprastiase pe podea, incercand sa-si aminteasca planul de idei al fratelui sau legat de curatenie.
-Bucataria si holul el..eu biblioteca....si...si mai ce parca ? Balconul ? Nici gand nu a mentionat asta..poate..sau nu..
-Sufrageria..., se scapase tanarul ascuns dupa ceasornic, asezandu-si repede mainile de la gura. "Firar idiot mai sunt.."
Shimizu isi indreptase privirea intra'colo, afisand un zambet ciudat. Exact cand voia sa se apropie cu gandul de'al descoperii, melodia soneriei isi facuse aparitia. Se razgandii cu greu, indreptandu-se spre usa. Insa expresia i se schimbase cand vazu cine sta in fata lui. Era Hana-chan, lipsita de entuziasm, fiindca probabil ar fi vrut ca Akito sa raspunda.
-Buna...etto..Akito-kun este aici ? intreba ea pe un ton vesel-fortat.
-Akito este...plecat ! La..defapt pana in oras cu cineva...va venii mai incolo, mintise acesta pastrandu-si tonul indiferent.
Desii chipul fetei se intrista putin, revenindu-si cu un zambet fortat.
-Ii poti spune ca..atunci cand se intoarce sa ma sune ? Numarul meu este aici, spuse tanara intinzandu-i o mica hartie mototolita.
-Da...cum vrei. Alceva..ce mai vrei ?
-Ni..nimic..trebuie sa ma intorc la despachetat. Imi pare rau de deranj..bye!
Aceasta incepu se faca pasi spre apartamentul ei, putin speriata de indiferenta roscatului. Ii era teama de el, nu numai intamplarea jenanta din baie nu-i picase bine, insa modul plictisit cu care ii vorbea o facea sa se simta ciudat.
Shimizu o saluta scurt, inchizand repede usa cu piciorul. De'ar fi fost dupa el, ar fi rupt hartia cu numarul de telefon al fetei in mii de bucatele, apoi direct la gunoi. Nu o suporta, nici comportamentul ei de "barbie" sensibila, nici faptul ca incerca sa se aproprie de Akito cu motive de "iubire". Tot ce facea era sa ii injecteze venele cu gelozie si sila.
Akito nu reusi sa auda mare lucru, aproximativ nimic din cauza ticaitului neoprit. Isi lasa usor chipul sa depaseasca marginea obiectului, insa se daduse repede inapoi cand il vazu pe Shimizu cum se apropie. Se lipi mai mult ceasornic, inchizandu-si ochii de teama. In mintea sa ar fi crezut ca roscatul va trece pe langa el si va fi neobservat, idee salvatoare desigur. Desii era total opus, Shimizu ii ghicise gandul, asa ca se prefacuse ca nu l-a vazut, trecand pe langa ascunzatoarea sa intr-un mod obisnuit. Insa se oprii din mers la vreo 2 pasi distanta. Akito nu realizase nimic, datorita ochilor inchisi pe care nu intentiona sa-i deschida. Intr-un moment de tacere, baiatul se crezuse salvat, dar repede isi pierduse gandul cand il auzii pe roscat cum se apropie din ce in ce. Intradevar se apropiase mult de chipul lui, aproape sa il atinga, sufocandu-l cu senzatia pe care i-o oferea. Buzele lor aproape erau unite, iar obrajii lui Akito incepeau sa capete nuanta de mai devreme. Treptat, se pierdea din nou, dus de valul euforiei. Roscatul zambii victorios in sine, prinzandu-i buzele intr-un sarut apasat, ce nu facuse decat sa creeze mult mai multa agitatie in pieptul victimei sale. Fusese unul extrem de lung, cu fiecare secunda Akito era mult mai lipit de ceasornic, in timp ce avea din nou senzatia ca nu-si mai simte picioarele. Realizand ca deja se incalzise il impinse pe roscat, lasandu-i o urma de sange la buze fiindca se impotrivise la final. Shimizu si-o sterse cu maneca de la camasa, privind in continuare victorios.
-Sufragerie..., sopti Akito incercand sa schimbe subiectul printre micile balbaieli de la senzatia de mai devreme. Acolo trebuie sa faci curat acum..eu ma intorc la treaba mea.
-Aceea fiind ? Nu ai facut decat sa stai ascuns. Nu conteaza ma duc, spuse plictisit indreptandu-se spre camera, insa inainte sa intre facuse o mica pauza. -Ah si Akito...splendid gust..
Tanarul se inrosise puternic, aranjandu-si maneca de la tricou intr-un mod nervos. Baiatul disparuse in sufragerie mai mult sa nu primeasca vreun bibelou in cap, probabil deja planuit de fratele sau. Ajuns acolo, inspecta camera cu cateva priviri. Nu era mare lucru, doar pernele unde amandoi dormisera erau mototolite iar mobila trebuia stearsa de praf. Un zambet 'malefic' ii aparuse pe chip cand isi aminti ce se va intampla dupa. El si Akito trebuiau sa faca restul impreuna. Desii in gandul lui taiase partea cu -restul- lasand ideile perverse sa ii invadeze imaginatia "bogata".
-Un bilet spre paradis, soptise roscatul vesel incepand sa aranjeze prin jur.
Ramas pe hol, Akito isi amintise de ceasornicul de langa el, care saracutul tipa de praf. Isi luase solutia de sters din bucatarie, putin uimit caci podeaua stralucea, nu tocmai cum o lasase el. Trecand cu vederea, se apucase sa stearga ceasornicul, incercand sa suporte praful ce il facea sa tuseasca, chiar sa si stranute. Cu greu realizase ca si bluza lui era prafuita din cauza asta.
-Prost loc de ascuns...acum trebuie sa fac iar dus...perfect..
Dupa ce insufletise inaltul obiect si masa lunga ce se prelingea de-alungul holului, isi lasase solutia intr-ul colt.
-Gata..neh ma simt de parca am fost la sapa..
Isi ridicase incet tricoul, dezbracandu-se de el in timp ce intra in sufragerie. Totusi ramasese perplex cand observa curatenia pe care o facuse Shimizu. Totul stralucea, nici o urma de praf sau alceva asemanator. Roscatul ramasese si el uimit cand il vazuse pe fratele sau, jumatate dezbracat.
-Mie de ce nu mi-ai spus ca faci streptease ?
La auzul intrebarii, Akito mototolise tricoul, aruncandu-i-l in fata.
-Eu am facut curat..habar nu ai cat praf am intalnit.
-Hei si eu am intalnit mult deci trebuie sa iti urmez exemplul cu dezbracatul, nu ? glumise el indreptandu-si mana spre cureaua pantalonilor.
Baiatul se panica fiindca nu prinsese gluma, incepand sa se balbaie mai rau ca un reporter cand prezista vremea. Pe roscat il luase rasul cand ii vazuse expresia de pisica fricoasa, oprindu-si gluma repede.
-Tu chiar m-ai crezut ? Pff..dai impresia ca te violez non-stop la ce fata ai facut..
-Daca voia sa fie o gluma atunci te rog scuza-ma ca am uitat sa rad, riposta Akito enervat pe el insusi la cat de patetic fusese. Foarte bine stai aici si continua sa razi, eu ma duc sa termin curatenia, isi continuase fraza iesind pe hol.
Roscatul isi sfarsise cu greu starea de amuzament incercand sa redevina mai serios, dar de fiecare data cand mai avea putin si o facea, ii intalnea privirea 'intentionat indiferenta' a fratelui sau, incepand din nou sa rada. Tot ce facea era sa il cicaleasca si mai mult, iar acesta se simtea din ce in ce mai rusinat cu fiecare raset. Il urma pe hol, tinandu-si o mana spre gura.
-Bine bine am inteles a fost...amuzant pentru tine...dar daca te lua valul ca de obicei si iti trecea ceva prostesc prin cap ? Te cunosc..de aceea am avut motiv de a ma manifesta asa.
-Stiu...dar a fost o gluma nu trebuie sa te.."incingi" prea mult din cauza asta.
-Nu ma incing ! tresari el incrucisandu-si bratele goale, deoarece inca nu isi luase vreun tricou pe el, era doar in pantaloni, spre placerea fratelui sau de a-l sorbi din priviri.
-Sunt sigur de asta nervosule...
Roscatul ii aruncase tricoul inapoi, care evident cazuse pe podea, undeva departe sub masa holului.
-Macar...era murdar, sopti el cu putina prefacatorie in ton.
Akito se apleca si isi agata mana de marginea mesei, intinzandu-si cealalta mana dupa el.
-Te ajut eu, sopti cu un ton ciudat fratele sau, care avea cu totul o alta intentie cand ii observa pozitia putin cam indecenta--in mintea sa.
Se apropie de el, intinzandu-si o mana, care il cuprinse pe Akito la bust, incepand sa se plimbe de la inceputul gatului pana in apropierea pantalonilor, apoi se ridica iar, spre sfarcurile acestuia care deja se intarisera de la senzatia mangaierii. Roscatul isi lasase degetele sa le 'mangaie' putin mai violent, incat Akito scoase un mic sunet de placere.
-Nu...*ahh..*...Shimizu acolo....acolo nu e tricoul meu..!
-Stiu prea bine.., ii sopti acesta in apropierea urechii, satisfacut de micile sunete pe care le auzea. Isi lasa mana sa coboare spre pantalonii baiatului,desfacand cele doua sireturi apoi strecurandu-si mana in ei, oferindu-i din ce in ce mai multa placere cand mangaia acel loc.
-Nu...nu acolo..te ro-- insa buzele sale fusesera acaparate intr-un sarut violent care il lasa fara aer.
In timp ce limba roscatului explora in voie, acesta reusise sa ii ofere in continuare placere in locul sau sensibil, iar Akito prinsese cu usurinta culoarea rosiatica in obraji, accentuandu-se cu fiecare atingere in plus. Ii dadu drumul la buzele umede, incepand sa-i invadeze gatul cu mii se saruturi, usor usor il intinse total pe podea sub masa. Akito isi ridica privirea, uitandu-se neexpresiv la masa, apoi isi inchise ochii fiindca roscatul isi continua saruturile dureroase. Shimizu zambise la o mica pauza, vazandu-si fratele cum parca se topeste in bratele sale, ii dadea motiv sa-si iubeasca lacomia care il poseda complet.
Hartiuta unde era scris numarul de telefon al blondei cazuse langa Akito, odata cu camasa roscatului. Roscatul ajunsese cu saruturile din ce in ce mai jos, oprindu-se in apropierea pantalonilor. Akito isi deschise pentru un moment ochii, observand hartia mototolita. Intinse mana dupa ea si isi aruncase privirea de curiozitate, iar Shimizu se oprii brusc cand vazuse asta.
-Numarul de telefon a lui Hana-chan...? Cand ti l-a dat ?
-A..fost la usa...dar i-am zis ca nu esti acasa asa ca a plecat..
-De ce ai facut..
-Fiindca vrea sa mi te fure...vad in privirea ei cat de mult vrea sa iti fie iubita...Akito, nu te pot pierde cu atata usurinta cand de-abia am reusit sa-ti marchez iubirea in suflet...
Baiatul nu mai spusese nimic, doar mototolise hartia, aruncand-o intr-un colt al camerei.
-Sufletul meu nu poate fi cucerit de ea...iti...iti apartine numai tie..bakaro, soptise el foarte incet si rosu din nou, desii roscatul il auzise, acaparandu-i buzele intr-un sarut tandru de bucuria pe care i-o formase.
-----------------------

god gata ^^" unica poveste cu tastatul ;))
Woow..nici in vise nu puteam sa ma gandesc ca ii va spune asta lui Shimizu o//o ..suna exact ca o declaratie de dragoste, insa parca vad ca Hana nu o sa se dea batuta asa usor..Mai ales ca e si vecina cu ei, o sa-i fie usor sa isi bage codita.Promit sa o iert ca se baga in relatia lor numai cu conditia sa mi-l lase mie pe Shimizu :))
Capitolul a fost lung..deci este mai mult decat ok
Te-as ruga sa insisti mai mult pe descriere..si mi-ar placea ca scenele de dragoste dintre cei 2 sa fie putin mai detaliate..:eto:
Astept cumintica pana vine nextu dar grabeste-te ca nu stiu cat rezist :D
:bye:
Ohayo Miku.....vad ca nu te obosesti sa mai scrii la ficul asta desi iti zic mereu ca este superb si nu o panarama cum zici tu >:p panarama este ce scriu eu :> tu scrii kawaii si daca nu continui ficul....te zic lu' sor'ta :| de fapt :-? mami este cam dusa si are treaba cu omar sau omer sau cum l'o chema :-j ma rog...te zic lu' bunicu' =)) | lu' mike in caz ca ai uitat :> |

In fine :)) deci ficul tau este kawaii si din cate am citit nu mi se pare sa ai greseli de ortografie, naratiune buna, descriere la fel desi cum de acord cu nolazy si ar trebui fie mai detaliate scenele dintre cei doi. Daca continui o sa ajungi un mare scriitor b-) garantez eu....bye si daca nu continui te kill xD >:p
Bun deci unde e continuarea pe care o astept de cate saptamani bune :-w ?Deja m-am saturat sa tot astept!E prea tare ficu ca sa-l lasi balta!Pune repede continuarea te rog!!!!Ai multa imaginatie si idei originale!Asa ca hai apuca-te de scris!