AnimeZupCăutare

[Naruto] Leaving paradisse I: Madrid

Aoleu ce merita Hinata o buna bataie, cam cu tupeu fata... inteleg ca tine la Sasuke, dar nici chiar asa. Bine ca Sasuke a scapat desi are nevoie de mult ajutor pentru a se recupera si e o sansa mare ca cei doi sa se apropie :>
Descrierea parca a stat pe loc, adica tu ai pus..dar nu am simtit toata acele emotii si sentimente ale Sakurei si inca o chestie ce am observato e ca ai repetitii. Nu ai incercat ceva suprinzator si nu ai accentuat bine sentimentul ca Sakura nu mai are pe nimeni si e singura. ceea ce e frumos si bine e ca faci capitolele lungi.
Claritatea e buna si ideile sunt ordonate, iar la dialog stai bine...doar cu descrierea mai ai putin de munca. O ocazie mai buna ca cei doi sa se apropie nu se punea :> te rog ca Sakura sa o pocneasca pe Hinata, sa-i dea o lectie sau macar Sasuke care sa se rasteasca putin la ea >:)
Te pup :*
Hey!Buna draguto.Hmmm....interesant capitol.Mi-a placut.Imi place ce i-ai facut lu' Sasuke!!:D
Descrierea este buna,eu zic ca ai avut descriere atat cat trebuia si ma bucur ca nu ai exagerat cu ea.
Naratiunea este ok,actiunea nu mi s-a parut grabita.
Dialogul si el a fost bun,chiar daca a fost putin cam mult( nu are nimic,chiar mi-a placut ca a fost putin mai mult dialog) nu mi s-a parut sec ci din contra chiar interesant.
Greseli de tastare am observat cateva,dar sunt putine.
So...cum ti-am mai spus,acest capitol a iesit super,mi-a placut cum ai dezvoltat ideea,cum ai facut lucrurile sa decurga.A iesit ceva ''misto''.:D
Astept sa pui nextuu!!Si te rog sa ma anunti!
Spor la scris!!
Pa!
Buna,

Pot spune ca m'a intristat destul de tare capitolul, mai exact cand i'a spus Sasuke Sakurei acele cuvinte. Inteleg ca poate i'a spus asta la nervi dar totusi s'a gandit putin ca o poate rani? Si + ca nici nu stie de ce a imprumutat suma aceea imensa de bani. Revenin la performantele tale: descrierea merge destul de bine, am simtit tristetea Sakurei, actiunea nu e grabita, dialogul nu e sec iar greseli de tastatura...ai cateva. In afara de asta pot spune ca deabia astept continuarea fic'ului si ma rog sa vina mai repede.
Hey dear!Super tare capitolul.Il ador.Pacat de Sasuke.Imi e asa mile de el dar nu stiu de ce s-a aruncat in fata masinii ca s-o salveze pe Sakura.Vad ca acum regretea ca a facut asta.Off,imi vine s-o omor pe Hinata.E o scorpie.Si Sasori,la ce sa ma astept de la el?Ca doar Sasuke e angajatul lui cel mai bun din cate am inteles,dar totusi ma bucur ca s-a abtinut sa nu-i faca ceva Sakurei cum a facut "vacuta Milka".Sper ca Sasu isi va reveni.Oare la ce se gandea?Anyway,next plzzzzzzz si nu uitati sa ma anuntati daca nu aici,imi spune Micky pe mess.Hugs!
Cap 7: Together Double S
Partea I

Sasuke:

Fug si iar fug. Simt cum bietii mei plamani ard la propriu, respiratia o ia razna, iar picioarele mi se inmoaie usor, usor, cu fiecare metreu parcurs. Dar nu imi pasa. Sunt absolut socat de tot ce s-a petrecut in ultimele cateva ore. Nu pot accepta lucrul asta, pur si simplu nu imi sta in fire. Politistii erau tot pe urmele mele, incercand sa ma opreasca de cand ii impinsesem din pragul usii si am luat-o la goana spre locul accidentului. Ma apropaim din ce in ce mai mult de intersectia cu pricina si prevedeam cum totul avea sa se clarifice ca persoanele au fost confundate si a fost o greseala. Nu puteau sa ma paraseasca tocmai acum, cand totul era bine.
Lumea se adunase intr-un cerc in jurul masinii, sau mai bine spus adunaturii de fiare izbita violent de un stalp. Oamenii misunau de colo-colo, privind ca la un spectacol de teatru, cum pompierii descarcerau cele doua victime de sub masina facuta praf. Politistii impanziti peste tot, ii tineau la distant ape curioasi, evitand astfel un alt incident neprevazut. Din ambulanta abia sosita, coborau grabiti paramedicii si asistentele cu targi si truse medicale sa le ofere ranitilor primul ajutor. Ma strecuram usor prin multime, pana am reusit sa ajung in fata tuturor sa aflu adevarul. Acolo, intinsi pe jos, era un barbat si o femeie pe care medicii incercau sa ii resusciteze. Privieam atent spre cei doi, de dupa bratul politistutlui care ma tinea deoparte si imi dadusem seama ca ceva nu e in regula.
Le deosebeam cu usurinta aspectul fizic si trasaturile unice, ca si cand i-as fi cunoscut de o viata, apoi am simtit cum absolut totul se naruie in fata mea. Se spune ca nu crezi pana nu vezi, iar cu toate astea, inca nu imi vine sa cred. Mama?! Tata?! Nu imi pot explica de ce tocmai ei? M-am smucit din bratele politistului care ma prinsese, dupa care m-am prabusit la pamant langa parintii mei. Mi-am trecut usor mana peste chipul mamei, apoi am simtit cum ochii imi sunt intepati din ce in ce mai mult de lacrimi amare, asa ca le-am dat drumul sa curga. Micutele perle argintii se prelingeau usor pe obrajii mei, apoi se izbeau brutal de ciment, spargandu-se in alte mii de bucatele.
Am inceput sa tip la medici sa le salveze mai repede viata, insa unul dintre ei se aseza langa mine si isi pune o mana pe umarul meu. M-am uitat la el pret de cateva secunde cum avea capul in jos, apoi ma privi si imi spuse ca nu s-a mai putut face nimic. Parintii mei erau morti! Nu, nu se putea intampla una ca asta! De ce parintii mei?! De ce tocmai ai mei! Cum ma voi descurca de acum incolo fara ei? Dar cel mai important, cum ii voi spune micutului Aki ca mama si tata nu vor mai veni niciodata acasa?! Ma uitam la fiecare persoana in parte, care ma priveau cu dispret ca si cand as fi un nenorocit de adolescent, care nu isi asculta parintii si acum regreta dupa ei. Insa e o minciuna, mereu le-am cerut sfatul cand aveam nevoie. Mai avusesem si certurile noastre, dar in final totul se termina cu bine pentru ca stiam ca ei ma iubesc, iar eu le transmiteam aceeasi dragoste. Deodata am deosebit doua chipuri care imi pareau asa de cunoscute, dar totusi atat de diferite. O femeie inalta, imbarcata intr-o rochie alba vaporoasa statea acolo si ma privea cu ochii ei mici si albastrii, iar parul ei roz ca o bomboana era fluturat de briza puternica. Langa ea un tip bine facut, ma privea insistent cu mainile bagate lenes in buzunarele blugilor sai. Ochii sai negrii ca doua margele, semanau asa de mult cu ai mei, iar parul sau prins intr-o coada la spate ma facea sa cred ca e o versiune a mea din viitor. Ma fixau cu privirea atat de tare si cu atat de multa ura, ca si cand eu mi-as fi ucis parintii. Mi-am pus mainile pe cap, incercand sa ma regasesc si am inceput sa utlu ca disperatu`, rugandu-ma ca nimic din ce e aici nu e real.


Eram ridicat in sezut, respirand alert, cu un fior rece pe sira spinarii si uitandu-ma atent in toate partile. Dupa ce m-am mai calmat, m-am lsat pe spate pana am simti perna alba si pufoasa ca prima zapada din an. Ma uit la ceasul de pe noptiera care indica miezul noptii. Ma ridic, imi iau carjele de langa si ma tarasc pana in baia camerei. Ma bucuram pe o parte, deoarece facusem progrese mari cu picioarele mele. Cel drept il simteam complet, puteam sa il misc, insa cel stang mai era inca amortit, asa ca medicii au spus ca puteam de acum incolo sa folosesc doar carjele. Numai ca, ce ma ingrijoreaza cel mai tare este faptul ca e a treia saptamana la rand de cosmaruri. A inceput sa imi afecteze munca si concentrarea. Mi-am spalat fata cu apa rece, crezand ca ma va inviora, insa in zadar. M-am uitat in oglinda la reflectia mea si m-am speriat complet. Eram atat de alb la fata de ziceai ca sunt mort.
Am oftat adanc, apoi m-am retras in camera si m-am asezat in pat. Linistea domina camera intunecata. Puteam auzi foarte usor ploaia care pornise afara. Picaturile de apa cristalina se izbeau de geamul camerei mele. Ascultam sunetul linistitor al ploii.
Dupa vre-o doua ore ploaia a incetat sa mai bata la geamul camerei mele, timp in care eu am stat in pat uitandu-ma in gol, gandindu-ma la nimic. Ma ridic, ma duc la fereastra si trag draperia deoparte. Micile balti, create de ploaie, erau prezente pe sosea, iar masinile din celelalte vile erau proaspat spalate. Deschid geamul si o mica briza imi mangaie fata obosita si stresata. Inspir adanc, iar aerul rece si tare imi invada numaidecat narile. Brusc imi veni o idee in minte. Inchid geamul, ies din camera, cobor silentios si cu grija scarile si ies din vila in care ne-am mutat toti patru. Sasori hotarase aces lucru deoarece credea ca e mai bine pentru siguranta mea, insa mie unu nu prea imi surase ideea, dar nu aveam cum sa ripostez.
Luna se arata sfioana de dupa norii de ploaie. Stele incepura sa straluceasca si ele, lasand timiditatea deoparte. Hotarasem sa fac o mica plimbare prin parcul din cartierul cu vile. Nimic nu-mi poate limpezi mai bine gandurile decat o mica plimbare sub clar de luna. Ma indreptam incet spre parc, privind cum totul era afundat in intuneric si tacere. Pana si cluburile pe langa care treceam erau inchise. Uram sa fie prea liniste, dar tacerea asta era una relaxanta si puteam sa imi pun cap la cap gandurile. Desi la suprafata paream fara teama, inauntrul meu se dadea o batalie. Da, o batalie intre nepasarea mea si suferinta care ma inconjura pretutindeni. Nu stiu cat voi mai putea rezista asa. In fiecare noapte am acelasi cosmar cu parintii mei morti. In fiecare seara, gandul ca trebuie sa ma culc ma ingrozeste si de fiecare data ma trezesc tulburat, speriat si cu ochii in lacrimi. Poate ca in sinea mea eram doar un copil… un copil care inca sufera dupa raposatii lui parinti si se ascunde dupa masca impenetrabila a indiferentei.
Simt cum ochii imi sunt inundati de lacrimi. Le dau drumul sa se prelinga pe fata ca apoi sa cada pe asfaltul ud. Totusi, nu din cauza asta au murit parintii mei. Ei au murit intr-un accident de avion, nu unul de masina. Iar acea femeie si tipu' de langa ea cine erau? Si de ce apareau in visul meu? Frunzele copacilor se miscau incet sub adierea lina a vantului, iar pentru un moment imi doream sa fiu in locul lor si sa-mi urmez ciclul scurt de viata, dar asa era imposibil. Pasesc incet pe aleea din fata parcului abia luminata. La tot pasul auzeam cum greierii canta fara oprire. Se pare ca nu sunt singurul care nu are somn. Mergeam pe langa florile, care desi erau adorminte, parfumul lor dulce inca defila prin aer. Mergeam in continuare pana cand ajunsesem la o fantana arteziana. Desi era trecut de miezul noptii aceasta inca functiona. Pe masura ce ma apropii de ea simt pe piele mici picaturii de apa. Ma asez pe margienea fantanii si incep sa-mi plimb degetele prin apa limpede. Luna argintie se oglindea in apa, dar imaginea ei se strica din cauza jocului meu.
-Stii, pentru o persoana care e in carje mergi destul de repede.
Mi-am intors ingrozit capul inspre directia din care venise acea voce inconfundabila. Sakura statea acolo, privindu-ma ingrijorata, tragandu-si rasuflarea.
-Ce faci aici? Intreb incruntandu-ma
-Am venit dupa tine! Te-am auzit cand ai tipat si te-ai trezit din somn, iar apoi te-am zarit pe geam cand plecai. Nu puteam sa te las singur, daca ti se intampla ceva? E resposabilitatea mea sa am grija de tine!
Am lasat privirea in jos, iar ea s-a asezat pe marginea fatanii langa mine. Ma intreb de ce era asa de agitata in privita mea? E doar ca sa scape de Sasori un timp, sau are alt motiv? Am privit-o cu coada ochiului. Ea se uita ingandurata la stele de pe cer. Trebuia sa aflu mai multe despre ea, pentru c acea femeie din visul meu semana foarte mult cu ea,
-Sakura… pentru ce ai ajuns sa imprumuti bani de la camatari?
Aceasta cum auzi vorbele mele, isi miji ochii si tacu. Sper ca avea de gand sa imi spuna.
-Ei bine… Tatal meu a murit acum trei ani, iar mama a avut un accident de masina. Imunitatea corpului ei a scazut foarte mult atunci si asa s-a imbolnavit grav. Fratele meu a plecat in strainatate sa adune bani, insa nu a reusit sa adune destul pentru tratamentul mamei si asa am recurs la… voi.
Am intrebat-o cum arata mama si fratele ei, apoi Sakura imi povestite cu urme de uimire in tonul vocii ei. Se pare ca ce era mai rau, se produse. Persoanele din visul meu erau mama si fratele tinerei, iar acum si accidentul de masina avea sens. Brusc un vant puternic dadu navala peste mine si ea. Ma uit in sus si vad ca norii negri de ploaie sunt pregatiti sa mai ofere inca o tura. Am rugat-o pe tanara sa ma ajute, sperand ca ploaia sa nu ne prinda, pana ajungem acasa, insa nu a fost sa fie. Cand ajunsesem acasa eram deja uzi leoarca, respirand rapid, iar inima imi batea mai sa-mi iasa din piept. Urcam incet carile tremurand de frig, pana Sakura m-a dus in camera mea. Am intrat si m-a pus in pat. Mi-a adus cateva prosoape sa ma sterg pe cap, apoi se aseza langa mine.
-Sasuke de ce te-ai trezit asa brusc? Asta nu e prima noapte cand tipi
La cat de obosit si infrigurat eram, ma decid sa ii spun ca de ceva timp am cosmaruri cu parintii mei morti. Isi puse o aman peste chipul meu, facandu-ma sa imi maresc ochii. Ma privea nu puteam sa spun cu mila, pentru ca minteam. Probabil era aceeasi durere care ne presa de atat de multi ani, iar acum parca o imparatseam unul pentru altul. Insa ne facea sa ne ragasim. Am luat mana ei intr-a mea si i-am stampilat un sarut in palma. Nu stiu ce de am facut acest lucur, iar un lucru il stiu sigur. Sakura e oaza mea de liniste si afectiune pe care nu vreau sa o pierd.
Buna, mersi ca mi-ai zis :*

Prima data am inceput sa ma mir ca Sasuke putea sa mearga din nou, sincer am crezut ca acel vis e pura realitatea, insa nu a fost asa si totusi de ce i-ar aparea asta lui Sasuke, mai ales mama si fratele ei... :-? Descrierea e ok, am vazut figuri de stil si ma bucur ca actiunea nu a fost grabita. O greseala ce mi-a sarit in ochii inca de la inceput:
"Fur si iar fug"- fura si fuge in acelasi timp? O_____o" ma miram cand am citit "fur", moment de neatentie, insa fiind la inceput ar fi trebuit sa-l vezi.
Sakura simte ceva pentru brunet din moment ce e asa grijulie, nu o face doar pentru nu a fi batuta de Sasori sau Hinata. As crede ca ii face placere sa aiba grija de brunet:>.

Pupici de la Rose :*

O la la!! :-" Elz e aici, merci ca m-ai anuntat si pe mine.
A fost atat de dulce:x Dooamne Sasuke e atat de...copilaros cat imi place acest gen de om, desigur cu limite si cu ghilimelele de rigoare -.-''. Totusi abia astept sa se sarute:x Iii, la fiecare fan fic citit asta ma intre: Oare cand se saruta? Oare cand se pune in aplicare atentionarea aia +18? Si tot asa.
Deci banuiesc ca nextul il aduce...Mikysor nu? Ok sa o cicalesc nitel pe mess:)). Deci asteptam nextul cu nerabdare, sa nu uitati ca raman cititoare fidela. Repejor cu next!
Tai Tai :bye:


HeHe,

Am ajuns si ma bucur ca a`ti pus continuarea caci, sincer, nu m`ai aveam rabdare si muream dar a`ti venit la timp cu medicamentul :x

Descrierea buna, actiunea buna, dialogul super, deci Ok. Si sincer, nu pot sa cred ca Sasuke spune ca Sakura este oaza lui de liniste iar inainte ii spusese niste lucruri, nu tocmai frumoase dar ce s`ai faci? Azi vii, maine pleci. Cam asa si Sasuke dar sper sa fie doar un azi pleci si maine vii, pentru totdeauna.

Fara alte doar si poate imi doresc din tot sufletu mhe`o sa aduceti continuarea dar nu asa "devreme" ca asta " :))

Acest comentariu a fost scris de Sho-Yo ^&#!
Off,saracul Sasuke!Dar oare de ce are cosmaruri mai mereu cu parintii lui?Da eu tot n-am inteles care-i faza cu fratele si mama Sakurei de apar mereu in visul lui Sasuke.Oricum,ma bucur ca este mai bine.Si cred ca incepe sa prinda putina simpatie si putin respect pentru Sakura.Oare o fi din cauza ca ea a avut grija de el?In fine,asta o sa aflam mai tarziu.Da sa sti ca eu nu pot sa-i supar pe aia doi(Hinata si Sasori).Si imi pare tare rau de Sakura ca a ajuns sa ia bani de la camatari iar acum va plati pentru aceea datorie.Anyway,next plzzzzzz.Si nu uitati sa ma anuntati.Si app sa fi pe faza Micky ca o sa te cam sacai pe mess ca sa ne aduci capitolul.
Buna!Mersi ca m-ai anuntat si scuze de intarziere...!!!!:D
Hmmmmm.....frumos capitol,interesant.Vad ca Sakura si Sasuke se apropie din ce in ce mai mult unu de altu si Sasuke se simte linistit langa ea.
Ceea ce mi-a starnit interesul este acel vis al lui Sasuke.De ce ar visa Sasuke accidentul parintilor Sakurei?Care este legatura?Asta este un mister!Si sper sa aflam mai multe in urmatorul capitol.;):D
Descriere ai avut dar cred ca puteai sa descri mai mult,dar e bine si asa.
Naratiunea este buna,iar actiunea nu mi s-a parut grabita.....
Dialogul a fost bun,nu a fost deloc sec.
Greseli de tastare ai avut cateva,insa nu foarte multe.
So....scumpoo,capitolul acesta mi-a placut,a fost interesant.Sper sa ma anunti cand pui nextuu!!
Spor la scris!!
Bye!!
Buna! >:D<
M-am "speriat" la inceput cand citeam primele randuri, credeam ca am gresit fic-ul, ca-l incurc cu altul sau ca am sarit peste cateva capitole, ca nu prea se legau acele idei pana cand, intr-un final mi-am dat si eu seama ca era un vis. :))
Bun, deci sa inteleg ca au devenit ceva mai apropiati? :>
Anuntati-ma camd postati next-ul, va rooooog! ;;)
Multa bafta cu urmatorul capitol!

hugzz!
Cap 7: Together Double S
Partea a II-a


Sakura:

Stateam acolo, privindu-l pe brunet ingrijorata, incercand sa-l fac sa adoarma. Imi plimbam mana pe chipul sau, dezmierdandu-i fiecare particica, in speranta nevinovata ca Sasuke o sa adoarma intru-un final. Gestul sau de mai devreme imi ramasese intiparit in minte, incercand fara succes sa-mi explic de ce facuse asta. Incercam, fara succes, sa-mi explic de ce gestul sau imi daduse o senzatie placuta in tot corpul. Era ca si cum corpul meu isi dorea acel sarut oriunde. Tanjeam sa-l vad, pe Sasuke sarutandu-ma pe buze, sa-l simt atat de aproape, sa-i simt caldura copului. Stiam ca era un sentiment ciudat, dar era exact ceea ce simteam. Inauntrul meu mi se revela o imagine indecenta, doar cu noi doi. Avusesem atata timp grija de el, atatea nopti am vrut sa-l simt aproape, atatea zile il priveam cum se recupereaza si mi se rupea sufletul vazandu-l cum se straduieste, in ciuda durerilor pe care trebuia sa le suporte. In tot acest timp, Sasuke a devenit altfel, sau eu am inceput sa-l vad altfel. Incepusem sa-l admir pentru curajul sau si pentru dorinta de fier pe care o avea. Cred ca incepusem sa ma indragostesc. Daca toate aceste sentimente la un loc formau unul singur, intr-atat de important incat nu-l puteam ignora? Simtisem in acest Sasuke un sprijin in momentele grele cand Hinata ma luase la rost si ma injurase sau cand Sasori incerca sa ma bata mar pentru un detaliu minor. Cat despre Akimitsu si Zaia, tot eu trebuia sa am grija, desigur, iar atunci eram cel mai des luata la rost, dar nu de Hinata sau de Sasori, ci chiar de Sasuke, dar nu intr-un sens rau. Imi atragea atentia asupra unor lucruri intr-un mod placut si amuzant, iar eu ii raspundeam provocarilor de a ma enerva in asa fel incat sa-l fac sa rada si sa se simta fericit.

Tanarul inca avea ochii deschisi, privind in gol, fara sa dea vreun semn de oboseala. Mi-am luat mana de pe chipul sau, dar acesta nu a reactionat. Imi era atat de somn... Pleoapele mele se lasau din ce in ce mai jos, iar de frica sa nu adorm, m-am ciupit.

-Du-te si culca-te, Sakura, l-am auzit pe Sasuke spunand.
-Si daca o sa ai iar cosmaruri? Am intrebat, privindu-l cum se ridica in sezut. Nu vreau sa te las singur.

Sasuke a ofsat prelung, scarpinandu-si ceafa cu o mana. A lasat capul si pleaoapele in jos pentru cateva secunde, apoi m-a privit in ochii destul de serios. Mi-a cuprins din nou mana intr-a lui, facandu-mi inima sa bata cu putere. Imi simteam venele incarcate de sangele ce curgea cu repeziciune. Imi simteam corpul amortit, singura parte din mine ce inca o mai simteam "valida" fiind mana pe care mi-o tinea atat de strans.

-Daca te temi de Sasori, stai linistita. O sa am grija sa nu se mai atinga de line. Acum du-te la culcare. Maine o sa fi destul de obosita.
-Nu.

Brunetul ma privea incruntat, insa eu refuzam categoric sa-l parasesc. Nu ma intereseaza ce avea sa-mi spuna, eu nu plec de aici. Era datoria mea sa am grija de el, era raspunderea mea fata de el, care ma salvase oarecum de multe ori cand complicii sai l-ar fi facut pe dracu-n patru ca eu sa mor. Si in plus, mai e si acest sentiment care vibreaza in mine si care il inteleg cu greu... De ce mereu cand ma atinge ma simt asa de linistita? Mana sa era atat de calda si uscata, spre deosebire de mine care nici nu apucasem prea bine sa ma usuc. Capul imi vuvuia cu putere si simteam cum somnul ma apasa, dar trebuia sa raman aici cu orice pret. Sasuke era in starea asta doar din vina mea, iar acum, cand in sfarsit pot sa fac ceva pentru el, eu ma las batuta atat de usor?

Brunetul imi zambi dulce, apoi imi dadu drumul mainii. Se rezema de marginea patului, tot in sezut, privindu-ma.

-Cand eram mic... incepu' sa spuna, aruncandu-si ochii pe geam. Facu o pauza scurta, apoi relua: Cand eram mic si aveam cosmaruri cu monstrii de sub pat, mama mereu imi masa urechile si ma saruta pe frunte. Spunea mereu ca asta o sa ma protejeze si o sa ma faca sa visez frumos. Se opri, pentru un pufnet nostalgic, apoi isi reaseza privirea spre mine. Este singurul lucru la care ma gandesc inainte sa adorm si singurul lucru pe care mai vreau sa mi-l amintesc despre parintii mei. Tie ce iti faceau cand aveai cosmaruri?

Am zambit scurt, amintindu-mi de tata. Imi simteam din nou corpul, normal, amintindu-mi-l pe cel care m-a invatat atat de multe si care mereu ma ajutase in privinta cosmarurilor. Mereu imi citea cate o poveste inainte de culcare, pe care niciodata nu o termina, iar eu o ascultam cu sufletul la gura pana cand adormeam. Mereu visam sfarsitul povestioarei, asa cum era in imaginatia mea. Nu mereu aveam cele mai frumoase happy end-uri in creieras, iar de aceea in mintea mea se formau acele cosmaruri, iar tata, care de cele mai multe ori adormea langa mine, imi stergea lacrimile si imi saruta obrajii facandu-ma sa rad si sa ma culc la loc si sa ma afund intr-un somn placut. Am impartasit aceste amintiri cu Sasuke, iar acesta a zambit trist.

-Cred ca amandoi am avut o viata frumoasa inainte. Acum as da orice ca mama sa ma mai pupe pe frunte ca sa-mi treaca toate visele astea urate, zise, ducandu-si mana la frunte, mangaind-o un pic.

Il priveam cum zambea trist, in incercare de a-si aminti si alte lucruri. Nu pot sa spun ca eu eram mai breaza. Imi aminteam cu zambetul pe buze de mine si de fratiorul meu cu care ma intelegeam atat de bine. Imi aminteam de mama, care mereu ma intampina si se bucura odata cu mine in momentele in care luam note mari la scoala si invatam ceva nou. Imi aminteam de tata, care ma facea sa rad atunci cand sa afisez un zambet era ceva pur si simplu imposibil. Eram o familie fericita. Eram. Tatal meu a murit in accident de masina, mama mea s-a imbolnavit, iar fratele meu a plecat, toti, lasandu-ma singura. Ani la rand nu am avut cu cine vorbi despre toate astea. Ani la rand mi s-a aratat mila, dar niciodata intelegere. In sfarsit simteam ca cineva intr-o situatie asemanatoare imi arata mai mult decat mila. Era pentru prima oara cand puteam impartasi necazurile mele cuiva care sa ma aline intr-un mod cu totul alt fel.

Brusc, mi-a venit o idee. Poate parea stupida, dar poate era singura prin care il puteam face sa adoarma, fara sa mai aiba cosmaruri. Am inchis ochii, pentru o secunda, apoi i-am deschis, fixandu-mi privirea asupra brunetului.

-Poate ca asta te-ar ajuta sa adormi, am spus, apropiindu-ma din ce in ce mai mult de tanarul din fata mea.

M-am propitit aproape de el ridicandu-ma pe genunchi, ca sa pot ajunge la fruntea sa. Acesta ma cuprinse cu mainile de mijloc, lasandu-si pleoapele in jos, pana cand genele i s-au unit. Mi-am contopit buzele cu frunte lui, in speranta ca acest lucru l-ar putea ajuta. Cu fiecare secunda pe care buzele mele o petreceau in compania pielii sale, simteam cum fiecare particica din mine o ia razna. Toate sentimentele mi se revarsau asupra mea, asupra a tuturor amintirilor mele legate de el. Mintea mea deja innebunise in disperarea sa pentru a simti mai mult si mai mult. Buzele mele tanjeau, pur si simplu tanjeau, dupa buzele sale trandafirii. Nu mai pot. Trebuie sa fac ceva!

In secundele urmatoare, mi-am dezlipit gura de fruntea lui Sasuke si am coborat mai jos, pastrand distanta extrem de mica fata de chipul sau. Sasuke inca avea ochii inchisi, ba chiar maimult, isi intredeschise buzele, iar in clipa urmatoare, i-am apucat buza de sus cu gura. Acesta nu se lasa mai prejos, frematandu-mi si sugandu-mi buza de jos. Toata acea caldura se revarsase brusc intr-o explozie de sentimente care se revarsa asupra amandurora. Tanarul incepuse sa ma mangaie pe obraz in timp ce eu imi lipisem mainile de pipetul sau. Baiatul se lasa pe spate, tragandu-ma deasupra lui. Mana sa imi mangaia obrazul in timp ce cealalta mana mi se plimba pe spate. Toate aceste atingeri imi dadea fiori pe sira spinarii de fiecare data. Gura sa se deschidea cuprinzand-o pe a mea, facandu-ma intr-un fel sa o iau razna si sa vreau tot mai mult. Sasuke incepuse sa se joace mai cu foc cu buzele mele, pana in momentul in care mi-a ventuzat buza de sus. Ma tinea strans lipita de el si ma musca in continuu, cerandu-mi mai mult si mai mult. Cand mi-am intredeschis busele ca sa-l apuc de cea de sus pentru ca locul deja incepuse sa ma doara, m-am trezit cu limba brunetului patrunzandu-mi printre portile umezi si trandafirii. Durerea din locul marcat mi se diminuase considerabil. Il simteam. Imi simteam limbuta paralizata, in timp ce el se juca in continu cu ea. Am inceput sa o misc, incetisor la inceput, devenind din ce in ce mai perversa si mai rautacioasa. Sasuke adancea sarutul cu fiecare ocazie iar eu ii raspundeam, dorindu-mi imposibilul dorindu-l pe el. Imi placea la nebunie acea senzatie pe care mi-o transmitea. Toate acele senzatii imi patrundeau intreg corpul si ma linisteau. In sfarsit toate sentimentele mi se conturau atat de bine incat sa le pot intelege. Il iubeam. Il iubeam cu tot sufletul, inima si corpul meu. Il doream, cu toate ca stiam ca nu il pot avea.

Dupa cateva minute in care am savurat din plin momentul, am constatat ca Sasuke nu mai raspundea provocarilor mele. Oare facusem ceva gresit? M-am desprins incetisor din sarut, privindu-i ochii pe care ii tinea inchisi. M-am speriat putin la inceput, crezand ca i se facuse rau sau ceva de genul, dar mi-am dat repede seama ca adormise. Am zambit, muscandu-mi buza de jos, resimtind astfel gustul buzelor sale imprimate pe gura mea. As fi vrut sa dorm langa el, as fi vrut sa stau acolo, doar in prezenta sa, dar nu puteam. Stiam prea bine care erau consecintele. As fi dat orice ca si el sa simta ceea ce simt eu pentru el, insa stiam ca toate astea sunt doar iluzii. Lucrurile astea nu o sa se intample niciodata. Era o iluzie simplul fapt ca imi raspunsese la sarut de buna voie- sau poate ca da? Habar n-aveam. In cam imi fluerau in ecou atatea intrebari, dar niciun raspuns care sa le satisfaca. Eram inca in stare de soc, dupa faza asta, gandindu-ma intens la cum voi reactiona maine, cand va trebui sa dau din nou ochii cu el. Am oftat, sarutandu-i obrazul mai apoi. O sa-mi fie dor de Sasuke, de acel Sasuke pe care brunetul a incercat sa-l joace in seara asta.

M-am dat la o parte si am pornit-o spre camera mea, obosita si ingandurata. Dar cand Sasuke se va face bine, ce se va intampla? Atunci, cand nu va mai avea nevoie de ajutorul meu si cand cu siguranta ei, cei trei, nu vor mai avea ce face cu mine? Eram aproape sigura ca o sa isi bata joc de mine iar apoi ma vor omori. Ce e drept, Sasuke ma salvase de cele mai multe ori, dar nu fusese de ajuns. Odata si odata, nebunul cu parul de foc avea sa faca din mine o curva iar sursa aia de blana mov pentru caini avea sa ma faca mancare pentru rechini. Lacrimile mi-au brazdat fata, in timp ce eu scoteam la iveala aceste ganduri. Eram doar o prada pentru ei si lumea loc interlopa. M-am bagat sub o patura, in patul meu, cufundandu-mi ochii plansi intre perne. Ei bine, ar trebui sa-mi traiesc viata, atat cat o mai am.

Cu aceste ganduri am adormit, cu greu, strecurandu-mi mintea intr-un somn fara vise.
***

Am simtit cum o mana calda imi trece printre firele de par, plimbandu-se pe fata mea si cautand ceva anume, dar negasindu-l. Imi incalzea chipul patat de lacrimile uscate si-mi dadea senzatia aceea placuta si calduta. Mi-a intredeschis ochii, buimaca fiind, dar brusc, nu am mai simtit acea mana pe chipul meu. Am continuat sa-mi deschid ochii, apoi i-am rotit prin camera. O persoana imbracata intr-o geaca neagra, de piele, imi acapara totusi privirea si ma facu sa ma mir la vederea chipului sau. Langa el erau carjele brunetului, sustinute de marginea patului. Parul sau negru, usor ciufulit, isi arata intunecata sa parte catre mine, in timp ce chipul lui Sasuke era usor umbrit dar stiam sigur ca el este. M-am ridicat alarmata in sezut, intrebandu-ma ce dracu' face el aici.

-Sasuke, ce e cu tine aici? Ai patit ceva? Te-ai ranit? Esti bine? Am inceput sa spun, dar nu am apucat sa-mi termin sirul de intrebari ca acesta imi puse degetul la gura. Ma privea plin de ura si in acelasi timp intr-atat de bland incat habar nu aveam ce ar fi trebuit sa inteleg.Degetul sau se transforma, insa, intr-o mana ce incepuse din nou sa-mi mangaie chipul. Visam? Sau poate doar isi bate joc de mine... Eram atat de confuza in ceea ce il privea pe el acum, ca sincer nici nu stiam ce ar trebui sa fac.
-Exact ca mama, spuse el. La fel intreba si ea cand o trezeam diminetile in felul acesta.

A spus totul cu zambetul pe buze, dar dincolo de acel zambet colorat sa nostalgic era cu siguranta un suflet ranit. Poate ca in momentul de fata ar fi trebuit sa ma simt socata ca el se afla aici, si mai mult, poate chiar jenata sa-l vad in fata ochilor dupa intamplarea de aseara dar nu simteam asta. In momentul asta, ma gandeam numai la ranile adanci pe care cineva le lasase acolo, infipte in sufletelul sau. Uram sa vad cum cineva ma priveste cu mila, dar in ochii sai, povestile mele nu erau ceva de care sa ii fie mila, si nici povestile sale ceva care sa-mi provoace acest sentiment. Sufeream impreuna. Nu o puteam numi mila. Iar daca tot am avut norocul sa intalnesc pe cineva cu aceste necazuri ale vietii pe care nu le puteam spune nimanui, incepusem sa ma gandesc numai acest lucru. In dimineata asta, nu mai vedeam nici felul in care aveam sa mor in momentul in care Sasuke se va face bine si cu siguranta nici momentul in care aveam sa fiu batjocorita si violata de Hinata si Sasori pentru ca ma simteam altfel cand eram cu el, aici. Ma simteam protejata. Chiar daca el, in schimb, avea mai putine membre sanatoase fata de mine. Cand era cu mine nu ma puteam gandi decat la cuvintele pe care le rostea. Nu imi mai era teama de nimic poate ca de aceea imi place atat de mult acea senzatie.

-Astazi am recuperari, a spus. Hinata nu poate veni iar Sasori... ei bine are si el treaba, iar eu nu prea as vrea sa merg singur. Ce spui, vrei sa vii cu mine?

Am pus mana mea peste a lui, pe obrazul meu, ramanand oarecum surprinsa de cererea sa. L-am privit adanc in ochii sai, nestiind ce sa spun. Nu avusesem nicio reactie, fata mea era teapana, fara urma de reactie, desi trupul se zbatea in sinea sa sa nu sara de gatul sau, la propriu. Mereu fusese asa? Acest Sasuke pe care il vad acum, atat de curajos, atat de nostalgic, atat de... normal... Oare el fusese asa din totdeauna? Oare abea acum ii vad adevarata fata? Am tresarit in momentul in care urechile mele au inregistrat un tropait. Brunetul si-a retras rapid mana, privindu-ma la fel de surprins precum il priveam si eu.

-Sasuke! S-a auzit un strigat pitigaiat, dandu-mi de inteles ca persoana care urca scarile in spre aceasta camera era nimeni alta decat ciudata aia.

Brunetul imi facu semn catre usa si-mi sopti sa inventez ceva repede, ceva care sa includa faptul ca eu abea intrasem. Am dat din cap aprobator si am sarit catre usa, asezandu-ma langa aceasta. Intre timp, brunetul se ridica pe carjele sale, facandu-mi semn ca are incredere in mine. In tot acest amalgam, creierul meu incerca neajutorat sa gaseasca o inventie.Nu puteam sa las totul pe Sasuke, nu e asa? Si in plus, ce putea el sa spuna, prins in camera in care nu intrase niciodata aproape acea camera destinata mie. Clanta fu apasata printr-un simplu clicnc iar usa se deschise. Aproape ca imi rodeam unghiile de nervi, abtinandu-mi totusi gestul, ca sa nu dau de banuit.

-Te-am cautat peste tot! Spuse ea, apoi isi rotise privirea plina de ura catre mine. Ce cauti aici cu Sasu?
-Aici... am vrut sa continui, insa brunetul imi facea semne disperate sa ma controlez. Aici tocmai intrasem. L-am gasit aici.

Prost. Gandesc ca o gaina beata! I-am predat stafeta lui Sasuke ca o proasta, iar acum el trebuia sa dea socoteala. Curva mov isi intoarse capul si isi ridica o spranceana, privindu-l usor confuza si in acelasi timp nervoasa. Profitand de faptul ca Hinata isi atintise privirea in alta parte, am incercat sa-i fac semn din buze brunetului sa spuna ceva, orice. Acesta se balbai putin, incercand sa mormaie ceva credibil.

-Eu... Am intrat aici pentru ca Sakura...
-Pentru ca eu l-am chemat aici. El doar... am schimbat o privire scurta cu Sasuke, semn ca deja nu mai stiam ce sa spun.
-Pansamentu'. Sti ca trebuie sa-mi schimb pansamentul inainte de recuperari, nu?

Am rasuflat silentios, usurata, scapata de toata acea tensiune, in timp ce movalia isi dadu ochii peste cap. Se cotroboi prin buzunarele blugilor ei intr-atat de scurti, incat lasau la libera vedere fesele, apoi scoase niste chei. Le ridica in sus si le zdrangani in fata brunetului. Ii spuse, folosind apelativul "iubire", ca e libera sa-l duca ea la recuperari cu masina. Am putut zari cu coada ochilui un zambet sire pe fata sa, unul care exprima "victoria' sa asupra mea. Am vrut sa-mi dau ochii peste cap, dar am incercat sa-mi abtin gestul. Trebuia sa imi tin gura, ca nu cumva sa patesc cumva vreo moarte cumplita inainte de vreme. Recunosc ca ma mai luam in gura cu vaca asta ordinara, insa mereu ea avea ultimul cuvant. Nu era ca si cum nu as fi putut continua cu cearta si sa-i pun capat chiar eu, insa mereu venea Sasori, iar de teama, taceam, pe langa ea care continua sa ma jigneasca si sa-si bata joc de mine. Dar azi nu imi doresc o cearta. Ma simteam cu totul altfel. Din seara in care Sasuke imi raspunse la saruturi ma simteam altfel, chiar daca prin mintea mea isi mai facusera aparitia cateva ganduri sumbre. Aveam asa o stare de euforie in mine... O stare pe care nu puteam sa mi-o explic, fara sa ma gandesc la faptul ca il iubeam pe brunet la nebunie. Am zambit scurt, timp in care cei doi ieseau pe usa.

Imediat ce m-am vazut singura in camera, am taiat-o spre oglinda.Mi-am luat parul cu ajutorul unei maini, intr-o coada, lasand in fata doua suvite libere. Hmm.. nu-i rau. Mi-am rasucit mana, parul meu intorcandu-si varfurile in partea de sus, intr-un stil rebel. Eh... nu chiar. Incepusem sa-mi fac tot felul de fricuri, sa-mi prind parul in tot felul de chestii, dupa care schimbam frizura. Pana la urma mi-am dat seama ca tot mai bine imi sta cu parul desfacut, asa ca l-am lasat liber. Am zambit vazandu-mi imaginea in oglinda, replicandu-mi in minte ca sunt chiar draguta. Imediat dupa asta, am dat fuga in dulapiorul meu si i-am deschis larg usile, incepand sa caut si sa cotroboi peste tot, dar nu aveam altceva decat blugi lungi si scurti, mai jos de fese, doua fuste pana mai jos de genunchi si cateva tricouri si maiouri mult prea decente haine alese de ciudata aia, bineinteles.

Daca vroiam sa-i cuceresc inima, atunci trebuia sa arat de-a dreptul bestial. Poate ca asta a fost si intentia movaliei cand mi-a cumparat hainele astea sa ma impiedice sa i-l fur pe Sasuke. Ei bine, asta n-o sa se intample! Iar daca ea nu a vrut sa-mi cumpere niste haine mai sexy, in ciuda stilului meu, ce-ar fi sa dam o mica buzna in garderoba ei? Hm... Sunt sigura ca nu se va supara, mititica. Si in plus, cand Sasuke o sa ma vada asa, cu siguranta o sa-mi ia apararea in fata celor doi nu ca nu mi-ar lua-o si la general.
Am apasat incetisor clanta usii, constienta ca cel mai probabil Sasori inca era aici, in casa. M-am furisat, tiptil, pe coridor, numarandu-mi pasii din instinct. Era un fel de mod de a ma calma in momentele stresante in care vroiam sa ma strecor neobservata undeva. In capatul holului am dat de o usa alba pe care era lipit un abtipild gigantic pe care era afisat numele ei cu tot felul de bling-blinguri si zonzonele care imi oboseau ochii. Am intrat fara tragere de inima, incuiand usa in urma mea. Am deschis usile glisante ala dulapului minunandu-ma, inca odata, de garderoba sa, la cizmele si pantofii cu toc pe care ii detinea, la fustele minii, poate prea mini sau maiourile care, daca le-as fi pus pe mine, cred ca mi s-ar vedea bustul mai mult decat ar trebui sa il arate o haine indecenta normala.

Am zambit larg si mi-am muscat buza de jos, incepand sa rascolesc in gama variata de rochii. Am inceput sa probez fel de fel de tinute, pana cand am ramas placut surprinsa de o rochie argintie cu un decolteu adanc, cu lungimea taiata sub fese. De la decolteu in jos era o cusatura care arunca in stanga si in dreapta cu valuri cocolosite de material. Am imbracat-o repejor apoi am incercat, o gramada de perechi de pantofi cu toc, dar nimic nu m-a prea incantat. Am trecut la cizme, mai apoi, deja pierzandu-mi speranta, pana cand am dat de o pereche care mi se potrivea perfect! Albe, peste genunchi, cu toc inalt, dar de pe care nu puteam sa cad atat de usor.

M-am fatait un pic in fata oglinzii, admirandu-ma, facand piruete si incercand tot felul de pozitii atragatoare. Brusc, ochii mi-au picat pe masuta ei cu machiaj. Azi e ziua mea norocoasa! M-am apropiat si am luat in mana o trusa imensa de fard, privind atent culorile. Imi aminteam secretele mamei, pe care, in adolescenta, mi le dezvaluise, pentru a arata bine cu un machiaj extra in orice situatie. Uff... Ce rau este cand iti amintesti lucruri pe care nu le poti impartasi nimanui. Chiar incepea sa-mi fie dor de Sasuke, desi nu plecase de mult timp. Am luat un creion alb de pe masa, imprastiind culoarea pe sub spranceana, apoi am imprastiat-o e tot ochiul facand un fond transparent, vizibil doar in locul unde dadurem initial. Apoi am folosit un roz deschis din fardurile ciudatei. Mi-am trasat, obisnuit , culoarea deschisa pe la ochi, m-am dat cu rimel, zambind cand am vazut cat de frumos iesise "opera mea de arta". Am luat un gloss de pe masuta, mai apoi, si mi-am manjit buzele cu acesta, dand un pic de stralucire lookului. M-am parfumat cu putin Dolce & Gabbana Rose the one.

Am facut o pirueta si mi-am dat seama cat de dulce aratam. Sper doar ca asta sa fie destul cat sa-i ia mintile lui Sasuke. Sper ca asta sa fie destul cat sa-i ia mintile Hinatei, nebuna aia de la spitalu' 9, si sa-l lase de-a dreptul rece pe Sasori. Bineinteles ca pandaliile pe care aveau sa o apuce pe ciudata cand ar fi vazut ca i-am imprumutat din garderoba faceau parte din planul meu. De fapt, ideea era sa arat mai senzational ca ea, sa-l seduc pe Sasuke si sa-l fac pe acesta sa se indragosteasca de mine in asa fel incat sa n-o lase pe ciudata, la nervii ei, sa nu se atinga nici macar de un fir de par de-al meu.

Am iesit pe usa camerei, uitandu-ma in stanga si in dreapta sa nu ma vada cineva. Am coborat usor scarile, si m-am refugiat in bucatarie ca sa-mi pregatesc ceva de mancare, cat timp cei doi erau plecati la recuperari. Am luat o rosie si niste castraveti din debara si am inceput sa feliez, punand ingredientele intr-un castron. O salata nu strica, asa, de dimineata. Am luat putina sare si am inceput sa torn uleiul in castron cat am crezut de cuviinta.

Cand eram gata sa ma infing in acea salata, am simtit doua brate puternice puse bland pe umerii mei, masandu-i usor. Mi-am lasat capul pe spate, inchizandu-mi ochii, zambind pana la urechi de relaxarea provocata. Acele maini coborau din ce in ce mai jos, pe bratele mele, lasandu-se calme si comode cu note perverse, care ma innebuneau. M-am lasat pe spate pana am simtit pieptul bine lucrat al brunetului si mi-am spijinit capul de umarul sau, in timp ce buzele sale carnoase imi explorau pielea delicata a gatului. Acesta isi ridica capul pana ajunsese cu buzele la urechea mea, simtindu-i respiratia fierbinte in ceafa. Dupa scurt timp acesta isi muta raza de actiune din ce in ce mai jos, de la gat, ajungand la piept, pana cand dadu de pielea sanului drept. O musca usor, apoi o saruta rapid, facandu-ma pe mine sa scap un geamat prelung de placere. Mi-am infipt mana in parul sau, care acum mi se parea ceva mai scurt, insa nu am dat importanta. Mi-am intredeschis ochii, privind tavanul alb si inhaland ca o nebuna flamanda parfumul sau PlayBoy care imi umplea mintea de fel de fel de fantezii, care de care mai perverse sau mai salbatice, toate astea fiind piperate de brunet care pur si simplu nu se mai plictisea sa se joace in acel loc. Era pe punctul sa ma ia pe sus si sa ma duca in camera lui probabil, insa imediat am auzit o voce pur si simplu m-am cutremurat.

-Sasori, aici e o vila de vacanta nu un bordel. Daca intradevar o vrei pe rozalie acum, i-ati o camera.

Dintr-o data nu imi mai simteam genunchii, respiratia mi se taiase, iar inima imi poampa cel putin dublu din cauza socului. M-am intors cu fata spre vinovat, sprijinindu-ma de blatul dulapului de bucatarie, canstatand stupefiata, ca cel care imi dadea fantezii si il lasesem sa ma pipaie peste absolut tot corpul era Sasori. Ma uitam cand la el, cand la brunetul din spatele meu, care se uita la mine cu o ura profunda, in timp ce roscatul imi zambea pervers, apoi dintr-o miscare schimbandu-si expresia fetei ii spusese lui Sasuke.

-Amice, ce ar fi daca ai avea si tu o zi linistita? Am sa ii iau eu la o plimbare pe Zaia si Aki, insotit de fata, spuse aratand spre mine.
-Oricum trebuia sa fac asta, spuse brunetul indreptandu-se spre pragul usii, apoi strigandu-i pe copii. Pana au coborat acestia, el a adaugat: Am plecat. Sa aveti o zi frumoasa.

Ne intoarse spatele si pleca, iseind pe usa. Eram sigura ca Hinata nu plecase. Probabil pregatise masina. Dar ce ma durea cel mai tare era ca nu fusese el cel care ma sarutase cu atata dulceata in buze. De ce? De ce nu putea fi el? Il iubeam atat de mult si totusi el imi intorcea spatele. Oare il ranisem? Oh, Doamne, sper ca nu. Sper ca nu am facut nimic gresit... Imi era atat de rusine de mine, atat de sila de Sakura Haruno.

-Deci, esti gata de plimbare dulceata?

Am inghiti in sec si mi-am plecat capul. Nu imi era frica de el, ci doar ma uram pentru ca ma lasesem purtata de val si crezusem ca acel barbat chiar era Sasuke. Nu imi venea sa cred. Acum parca imi era scarba si sila de propriul meu corp, pe care l-am lasat la voia sortii si a fost atins de cel de care ar trebui sa imi fie cel mai frica. Stiam ca va veni o zi in care el nu va mai astepta dupa mine si ma va face curva lui, ca sa pot plati in compensatie, suma pe care am imprumutat-o acum ceva timp. Insa nu credeam ca aceea zi tocmai a venit. Nici acum nu imi dau seama cum am avut atata curaj si atata vointa, ca sa ajung sa ma imprumut de la camatari. Totusi am vrut ce-i mai bun pentru mama si acum ea il are pe fratele meu alaturi de ea, dar eu? Eu pe cine am alaturi? Pe cine strig ca sa primesc putina afectiune? Mici firisoare se prelinsera repede pe obrajii mei, insa indeajuns incat Sasori sa le observe.

Acesta isi ridica palma, iar eu am inchis ochii din instinct, gata sa primesc lovitura. Am asteptat, si apoi iar am asteptat, insa palma nu mai venea. Cand am deschis ochii Sasori isi puse bland palma pe unul dintre obrajii mei si imi sterse cu degetul mare cateva lacrimi. Am inchis ochii stransi si am incercat sa numa gandesc la asta. Tot ce auzeam era acum o voce care imi striga in ureche "Nu ma atinge. Nu ma atinge. Nu ma atinge!" Poate era un gest frumos din parte lui, dar stiam cu ce ar fi trebuit sa platesc pentru acest gest. Mana sa se prelinse pana pe gatul meu iar caldura corpului sau devenea din ce in ce mai simtita.

-Hey! Se auzi o voce de copil. Am deschis ochii iar Sasori s-a intors brusc. In spatele lui statea Akimitsu si Zaia, tinandu-se de mana. Mergem?
***

Ne plimbam prin parc supraveghiand atent copiii, dar asta nu ma putea face sa uit ceea ce crezusem cu cateva ore in urma. Nu incetam sa mi-l imaginez pe Sasuke daruindu-mi acele momente de vis. Nu era ca si cumeram complet prinsa in ganduri, pentru ca inca reuseam sa vad ochiadele uimite ale roscatului. Eram scarbita de el si de tot ceea ce tine de persoana lui. Ma simteam stanjenita si folosita ca un obiect. Si, uite asa, gandurile mele legate de Sasuke s-au transformat in a-i arunca si eu ochiade roscatului cand el nu se uita. Nu pot sa spun ca nu avea un fizic frumos sau ca nu m-ar fi atras. Ba chiar din contra, mi se parea destul de atragator si poate in alte conditii chiar mi-ar fi facut placere sa flirtez cu el, insa in sinea mea stiam, pur si simplu, ca el ma uraste. Probabil m-ar fi aruncat la gunoi cu prima ocazie, daca nu m-ar pastra pentru ceva mai intim de atat. De altfel, care ar fi fost motivul sau ca sa nu cada de acord cu ciudata sa ma arunce de pe pod? Doar pentru ca avea nevoie de cineva care sa aiba grija de Sasuke? Sa fim seriosi. N-are bani sa plateasca un sclav oarecare sa se ocupe?

Am oftat silentios observand, cu coada ochiului, ranjetul sau de pe fata. La un moment dat, am simtit cum degetele sale calde se impletesc cu degetele mele reci. Tresari putin cand constata ca temperatura corpului meu era putin cam joasa, dar isi reveni imediat. De data aceasta nu se mai obosi cu impletitul degetelor si mi-a apucat mana direct. Nu am ripostat, constienta ca nu am alta alegere. Cu toate astea, senzatia caldurii mainii lui imi dadea o senzatie placuta in palma. Poate caldura sa corporala transmitea niste unde in palma mea care ma faceau sa ma simt asa cum ma simteam acum. Am clipit des, apoi mi-am intors privirea usor uimita spre el, ca si cum eram oarecum surprinsa de gestul sau. Sasori a chicotit, apoi s-a oprit in mijlocul trotuarului. Oamenii care veneau in sens invers au marait, ocolindu-ne, timp in care roscatul ma privea intens. Mi-a dat drumul mainii, apucand-o de incheietura, ridicand-o la nivelul buzelor sale. Imi tipari un sarut in palma, fapt ce imi facu pielea de gaina.

In acel moment, mintea mi-a zburat direct la Sasuke. Creierul refuza sa accepte imaginea lui Sasori, transformand-o in asa fel incat trasaturile sale erau identice cu cele ale brunetului. Stiam ca in fata mea statea Sasori, dar imaginea pe care creierul mi-o transmitea era atat de reala incat pentru un moment parca si inima a incetat sa creada ca acela era insusi roscatul care odata vroia de la mine o aventura. M-am aruncat in bratele sale si i-am sarutat obrazul, continuand sa-mi repet ca el era Sasuke, insa iluzia nu dura mult. Intr-o clipita, micuta imagine se retransforma in cea reala. Era Sasori, dar senzatia aceea care imi facea inima sa bubuie in piept ramase. Totul mi se parea atat de... atat de... Nu gaseam cuvantul potrivit. Strain? Ce simteam eu de fapt?

Am inchis ochii incetand sa mai gandesc logic, lasandu-ma purtata doar de vocea inimii. Roscatul imi mangaie obrazul si imi intoarse sarutul pe pielea fina. Am simtit cum ceva se coaguleaza acolo, ramanand imprimat ca cerneala pe hartie. Am zambit dulce, fiindu-i recunoscatoare pentru ceea ce facuse. Surase si el, vazandu-mi expresia faciala, apoi ma stranse in brate destul de tare. Pe fundal se auzeau vocile oamenilor enervati, spunand sa ne luam o camera, insa le ignoram. Tot ceea ce vedeam si ce vroiam sa vad era fata lui Sasori zambind. Asta, pana cand o voce din capul meu mi-a amintit ceva foarte important.

-Copiii! Am strigat.

M-am smuls din bratele roscatului si am inceput sa alerg, cautandu-i cu privirea pe cei doi micuti. Acesta veni din urma mea, uitandu-se peste tot, numai numai o da de ei. Eram speriata si ma simteam mai prost ca oricand. M-am intors spre Sasori, privindu-l ingrijorata. Acesta ma prinse de mijloc cu o mana, refuzand sa ma priveasca in ochi. Se tot uita imprejur, in timp ce eu ii aruncat acea privire pierduta. Sasori isi intoarse mai apoi privirea spre mine si ma linisti, spunandu-mi ca o sa-i gaseasca chiar el, iar tot ce am eu de facut era sa astept pe marginea fantanii. M-a lasat jos si mi-a sarutat fruntea, spunandu-mi sa nu-mi mai fac griji.

Am ramas acolo, privind in gol, la indemnul destul de impunator al roscatului. Am tot asteptat in speranta ca el se va intoarce cu copiii, si asa a fost. Nu dupa mult timp l-am vazut pe Sasori tinandu-i de mana pe copii, pe de o parte sora sa iar pe cealalta fratele lui Sasuke. Am oftat usurata, mergand cu directie fixa spre ei. M-am lasa la nivelul lor, pe vine, si le-am prins manutele libere.

-Unde ati fost? I-am intrebat. Ce se intampla daca nu va gaseam?

Zaia ii arunca o privire lunga fratiorului sau, insa acesta o privea cu destula fermitate in ochii, dar in acelasi timp cu o intrebare nerostita. Isi intoarse privirea spre mine si intredeschise buzele ca sa-mi spuna ceva, insa Aki prelua cuvantul:

-Am fost doar sa cautam niste creta. Vroiam sa jucam sotron, explica baiatul.

Sasori se lasa si el pe vine, privindu-i constient, ca un parinte ingrijorat.

-Trebuia sa ne fi spus.
-Exact, am completat eu. Ce s-ar fi intamplat daca v-ar fi luat cineva si si-ar fi batut joc de voi? Nu v-ar fi durut? Am incercat eu o abordare mai sentimentala. Am schimbat mai apoi subiectul, vazand stanjenirea de pe fetele lor: Uite. Mergem sa cumparam niste creta si o sa desenam un sotron impreuna. Am zambit. Si poate jucam si noi o tura, ce spuneti?

Acestia isi recapatara ranjetele lor mici si dragalase si ma imbratisara. Nu puteam sa spun ca eu nu am suras. Parca nici nu imi mai pasa ca eram imbracata ca pentru o noapte in club, deci nu ma puteam apleca sau ca purtam tocuri cu care puteam sari intr-un picior destul de greu. Era sansa mea sa le recastig increderea copiilor, asa ca am mers impreuna la un magazin apropiat, am cumparat o cutie cu creta colorata si am inceput sa desenam un sotron in mijlocul parcului. Ne-am cautat cate o piatra si am inceput sa jucam. Nu jucam prea mult. La cum eram imbracata, trebuia totusi sa tin cont. Sasori ramase la celalalt capat al desenului, cu mainile in buzunar privind in stanga, in gol. Ma intrebam la ce se gandeste si la ce simte acum. Nu stiam de ce imi pasa. Am eliminat gandurile ca si cum le-as fi sters cu un burete, si am aruncat cu piatra. Am inceput sa sar peste fiecare cifra, ascultand incurajarile copiilor. Cand am ajuns la sase am incercat un salt catre sapte si opt, dar am ajuns mai departe decat trebuia. Roscatul ma prinse, cazand pe spate. Acesta scoase un geamt scurt la contactul cu pamantul. Bine, acum o incurcasem.

Pielea imi deveni de gaina iar sangele imi patrundea in corp ca dracul. Daca se enerva pe mine fara motiv si se napustea asupra mea intr-un moment de furie? Era singurul lucru de care ma temeam in acest moment. Mi se parea ceva de-a dreptul incurcat, avand in vedere rasetele celor doi copii, Zaia si Akimitsu, pe langa chestia pe care tocmai o provocasem. Roscatul isi deschise ochii din ce in ce mai mari, eu privindu-l din ce in ce mai ingrijorata. Nu schita niciun gest, cu toate ca isi apropie gura din ce in ce mai mult de a mea. Imi prinse muza de sus intre buzele sale, intr-un sarut scurt, apoi imi zambi larg, facandu-mi frica sa dispara.

-Nu te speria. Cei ca noi patesc lucruri mai rele in fiecare zi.

Am zambit si eu, usurata, apoi m-am ridicat ajutandu-l si pe el sa se ridice. Dupa inca o ora petrecuta impreuna, . Dupa toata aceasta zi minunata petrecuta impruna cu Sasori, am simtit ca plutesc. Imi schimbasem radical parerea despre el, dar brusc, un gand m-a plesnit din plin: Sasuke. Probabil ca acele imagini cu noi doi o sa ma bantuie toata viata. Oare a ajuns cu bine acasa? Roscatul primi un telefon urgent si se retrase putin. N-am putut asculta conversatia, insa nici nu m-a interesat. Gandurile mele zburau tot mai departe in ciuda faptului ca nu ar fi trebuit. Cand se intoarse ma saruta pe obras si ii lua pe copii de mana, spunandu-mi ca a primit un telefon de la unul dintre cei mai buni prieteni ai sai. Se pare ca acest om important avea un copil cam de varsta lui Akimitsu, iar ca sa-l tina departe de treburile care trebuiau discutate, avea sa ii distraga atentia, trimitandu-i in alta camera, la joaca. Am aprobat rapid din cap apoi mi-am reluat drumul, vrand sa ajung acasa cat mai repede. Pur si simplu nu suportam gandul ca sunt departe de Sasuke

Rochia Sakurei
Cizmele Sakurei
Machiajul Sakurei
Asa deci merci dulce ca mai anuntat :*, deci Sakura oficial este o c**a:-" nu, deci ori il place pe Sasuke ori pe Sasori? Daca eram in locul ei, ii trageam o palma lui Sasori si ma intorceam la Sasuke, nu ma plimbam cu el prin parc si ziceam ca mie dor de Sasu, Doamne cat nu o pot suporta pe Sakura asta X(.

Miky ai fost absolut geniala cu sarutul Sasu x Saku, parca eu eram acolo si simteam tot ce simt ei, aoleu dar buna esti la perversitati sisule, nebuno:)). Asa eu oricum astept next cat mai repede posibil pentru ca acest fic este printre preferatele mele, nu uita sa ma anunti.

Tai Tai! :bye:


Buna everybody,

Ce mai faciii? >:d< :* Stii cat de {ne}rabdatoare am fost in asteptarea acestui capitol?! Insa, ma bucur ca ai putut sa`l ostezi si pluas ca e unul reusit. Descrierea a fost fierbinte(in unele momente, mai peste tot :D) actiunea nu e fugara iar dialogul nu e seexces. Si eu, care credeam ca Sasori nu poate fi romantic si dragut cat despre Sasuke pararea mea nu e diferita fata de parerea lu Sasori. Oricum, m-ai pus putin pe ganduri cand povesteai sentimentele ciudate pe care le simtea cu Sasori...Oare s`a indragostit si de el?!
Astept continuarea ->>>
Acest comm Sho-Yo^&#! KK"issS
Buna nepotic-o. Iti multumesc ca mi-ai spus.
Ma simt mandra, faci capitole mari ca si mine ;)) si trebuie sa recunosc ca sunt complete din toate punctele de vedere [naratiune, dialog si descriere]. Sasuke e cumva gelos ca Sakura s-a lasat sarutata de Sasori? Hopa, s-a dat si brunetul pe sentimente reale. Ce enervanta poate fi Hinata, nu credeam ca am sa zic asta vreodata :))) si chiar vreau sa vad ce fata va face cand o va vedea pe Sakura cu hainele ei. Si rozalia a gresit, din moment ce il iubeste pe brunetul ar fi trebuit sa-si dea seama ca persoana ce o saruta nu era cine credea ea ca este.
Sasori da de banuit, acu e amabil cu ea si cu ceva timp inainte dorea sa o ucida sau sa o faca o.... -.-"

Te pup dulce :*
hellooo

Imi pare rau ca nu am venit mai devreme... dar azi ( 17.09.2011 ) am vazut pentru prima oara mesajul lasat la profil. Imi place capitolul... a fost frumos. Pentru o fata in clasa a sasea, daca mai tin bine minte, este foarte bine descris acel sarut, iar eu nu-mi pot explica cum de sti atat de bine, plus ca tu realizezi scene hentai la o varsta frageda. Eu mi-am dat seama ca cel care a sarutat-o pe Sakura cand dorea sa manance salata era Sasori, chiar inainte de-a sublinia ca avea parul mai scurt... pur si simplu am stiut. Sasuke este gelos.... WoW

:bye:
Heeeei! >:D<
Scuze ca am intarziat atata cu coment-ul... am fost cam ocupata. :|
Nu mi-a placut cum a reactionat Sakura fata de Sasori, in locul lui trebuia sa fie Sasuke, nu inteleg de ce nu s-a dus sa clarifice lucrurile cu el de cand si-a dat seama ca cel ce o saruta era de fapt Sasori... ce penibil trebuie sa se fi sumtit saracul Sasuke cand i-a vazut... de Sakura nu comentez nimic ca vad ca a inceput sa-i placa putin si de Sasori, sau ma de graba cum se comporta mai nou cu ea, ceea ce nu e bine, ea trebuie sa fie numai cu Sasuke. :))
Stilul in care se imbracase Sakura, sincer mi sa parut total diferit adevaratului ei stil, chiar daca a vrut sa ii atraga atentia lui Sasuke mi sa parut ca a incercat cam mult, si in final i-a furat inima dar nu pe a cui trebuia. =))
Multa bafta in continuare cu scrisul! :*
Si anunta-ma cand postezi next-ul, te rog! ;;)

hugzz!
:-<
Mi-e rusineeee:((, m-ai anuntat de atata timp, am si citit si nu am lasat comm:'(. Ca de obicei capitolul a fost foarte bun. Sincer nu stiu de unde ai[aveti] atata inspiratiune:)). Mi-a placut descrierea:x, a avut ce ii trebuie. Actiunea a fost grabita:|....... Glumeam:)). A fost chiar ok. Dialogul a fost frumusel:-?. Pfff... nu stiu ce sa mai zic. Sa ma anuntati si data viitoare daca vreti:))
Ja ne:*
I'm so sorry that I'm so late! Stiu ca a trecut ceva timp, dar abia weekendul asta mi-am dat seama ca deja trecusera aproape doua luni si trebuia scris de mult. In fine sper sa va placa. [P.S. Va rog sa nu-mi taiati gatu la greselile de tastare. Nu mai am timp sa il recitesc]

Cap 8: Declararea razboiului


Sasuke:

Un singur cuvant imi trecea in minte de cand plecasem de acasa. Mincinoasa. O mincinoasa si o ticaloasa. Stateam sprijinit pe spatarul scaunului, cu capul intors spre geam. Vedeam, de dupa gardul clinicii in care ma aflam cum soarele asta prapadit imprastie raze calde si vesele peste marea de oameni care colindau strazile si se bucurau din plin de ziua asta asa frumoasa. Copii mici se jucau si alergau de mama focului, tinerii abia iesisera de la scoala, chiuind de voiosie ca inca o saptamana de scoala se terminase, iar acum incepuse oficial distractia de weekend si in final proaspetele cupluri se plimbau tinandu-se de mana, stand imbratisati pe banca, sau in cele mai multe cazuri se faceau declaratii de dragoste catre "iubirea vietii".

Toate erau asa de roz si de pufoase si atat de siropoase incat mi se facea la propiu rau, doar la simplul gand ca acei oameni erau cu zambetul pe buze, iar eu eram ursuz, nervos si obosit. Usa salonului se deschise larg intrand inauntru doctorul meu obisnuit urmat de un baiat cam de vre-o douazeci si ceva de ani. I-am salutat politicos, apoi dupa ce isi mai schimbara cateva vorbe, doctorul ii spuse serios tipului.

-Sunt sigur ca esti pregatit, doar ma urmaresti de ceva zile. Am incredere ca nu ma vei dezamagii si sunt convins ca totul va fi bine asa ca bafta. Ma voi intoarce peste doua ore sa vad cum merg lucrurile, incheie acesta iesind din incapere.

Tanarul ofta adanc invins. Isi lasa pe un scaun geanta, apoi isi lua de pe umerasul din cuier un halat special pentru el. Se uita putin peste niste hartii apoi isi muta aprig privirea spre mine. Se uita cu acei ochi mici si verzi ca si cand as fi fost cine stie ce specimen. Parul sau blond era lipit de fruntea transpirata aratand faptul ca era cam incordat.

-Ei bine asa cum a spus si doctorul nu ai de ce sa iti faci griji, totul va fi bine... sper. In fine, numele meu e Andrew si sunt student la medicina in ultimu' an. Sunt aici pentru ca trebuie sa fac cateva saptamani de practica, deci se pare ca tu vei fi primul meu pacient.
-Ma simt flatat, am spus chicotind.

Acum inteleg ce cu toti studenrii astia bantuind ca nebunii pe holurile spitalelor si clinicilor. Andrew rase si el cam fortat ce-i drept. Ma intreba cu ce incepeam deobicei si l-am informat cum ca primul lucru era sa fac exercitii, ca un fel de incalzire. M-a ajutat sa ma ridic si m-a pus pe patul din apropiere. Imi spuse sa ridic piciorul stang la piept, din pozitia intinsa in care eram, apoi sa il las jos si sa repet ritualul, anuntandu-l daca simt ceva neobisnuit. Am facut cum imi spusese de vre-o cateva ori si m-am oprit spunand ca totul e in regula. Mi-a spus scurt sa fac la fel si cu cel drept. Am fost putin sceptic mai ales ca cel drept imi facea figuri, dar am avut incredere si l-am ridicat la piept. Prima oara nu am simtit nimic, dar apoi o furnicatura imi strabatea pulpa piciorului in final simtind o durere imensa ca si cand o mie de ace imi strapunsera piciorul. L-am lasat rapid in jos si i-am spus lui Andrew ca nu o mai fac a doua oara nici in ruptul capului.

-Uite ce e Sasuke, spuse el ridicandu-si ochii din mapa cu foi pe care scria ceva de zor. Stiu, adica te cred ca doare, dar daca intradevar vrei ca aceasta sa fie ultima ta sedinta ar fi bine sa te straduiesti.

Avea dreptate! Nu am facut atatea eforturi ca sa ajung aici si sa o iau din nou de la inceput. Am suportat dureri, nu la fel de mari ca aceasta, dar am facut atatea exercitii si la sedinte si acasa, nu puteam sa dau tocmai acum cu bata-n balta. Am inspirat adanc si am reluat ritualul. Parca ma duruse si mai tare a doua oara si a treia oara, dar trebuia sa rezist si sa fac imposibilul. Sa pot merge din nou! Incepusem sa fac cu ambele picioare, ridicand cand pe unul, cand pe celalalt. Ma durea ingrozitor, era absolut un chin parca gustand din infernul amar si acru al Iadului. Tineam strans in pumn cearsaful de pe pat, la fiecare ridicare simtind un nou fior pe sira spinarii, fruntea imi era uda de la toate firisoarele de transpiratie care se prelingeau usor pe tampla, iar cu toate acestea inca imi fortam limitele sa nu scot nici macar un scancet.

Incet, incet durerea scadea, pana cand nu am mai perceput-o deloc. Eram atat de usurat incat simteam in mine acea racoare din tot corpul, care pornea din stomac, dupa ce fusesem foarte incordat desi nu trecuse mai mult de un sfert de ora. Dupa cateva repetari am finalizat exercitiul respirand normal si intorcandu-mi privirea spre Andrew care pregatea banda de mers. M-am ridicat in sezut si l-am anuntat pe blond mai increzator in mine, ca piciorul incepe sa se dezmorteasca. Isi intoarse capul spre mine, zambind multumit de progresul rapid pe care il faceam, si ma invita la banda. Am luat carjele de langa pat si m-am deplasat pana la aparat. Inca eram nesigur ca ma pot tine pe picioarele mele, asa ca era mai sigur sa imi iau ajutatoarele. Am lasat carjele deoparte si m-am sustinut de cele doua bare ale aparatului.

-Bine Sasuke, totul decurge fara probleme, spuse el dar apoi fixandu-si privirea la picior. Uite, nu trebuie sa iti lasi toata greutatea pe piciorul stang. Daca stai prea mult asa ai putea face intindere, ceea ce e foarte neplacut. Incearca sa iti tii echilibrul si pe cel drept, dar nu-l forta prea tare. Daca nu apar modificari pana la sfarsitul programului, adica peste o ora si trei sferturi, vei fi ca nou. Esti gata sa incepem?

Am dat afirmativ din cap si asa Andrew a dat drumul aparatului. Banda se misca incet, iar daca nu aveam sa imi misc repede unul din picioare aveam sa cad in nas. Asa am inceput cu stangul, apoi cand piciorul drept a facut contactul cu banda si m-am lasat pe el parca un cutit imi sagetase in talpa. A trebuit sa ma las cu totul pe el ca sa pot sa il duc inainte pe cel stang. In cele din urma am reusit sa "merg" mai departe si am continuat asa pana cand incepusem sa merg cat de cat normal. Tot ce simteam era doar o usoara furnicatura de la glezna in jos. Faceam progrese, iar asta imi dadea mai multa incredere in mine. Desi schiopatam mi-am luat incet mainile de pe cele doua bare. Andrew se uita si el la mine cum ma stradui, nu iesea ceva perfect, dar era ok. Puteam sa ma tin pe picioarele mele, nu aveam nevoie de carje si probabil cel mai important era faptul ca puteam sa merg, dupa mult timp. Era mai mult un schiopatat, dar eu eram multumit. M-am dat jos de pe aparat si am inceput sa ma deplasez prin incapere, vesel ca un copil care tocmai a primit ce dorea. Chiar atunci intra in salon si doctorul meu obisnuit, care se bucura sa ma vada ca totul merge conform planului.

-Ma bucur sa vad ca te poti descurca si fara carje, imi spuse el zambind si facandu-mi semn sa ma asez. Au venit si rezultatele probei de sange iar totul e in regula insa glicemia e cam mare. Nu este peste limita maxima, dar nici mult nu mai ai, asa ca ar trebui sa o lasi mai moale cu dulciurile, daca nu vrei sa dai in diabet.

Adica asta inseamna ca ar trebui sa renunt la delectarea mea cu gogosi si acadele cu gust de mere verzi?! Defapt nici nu imi pasa! Ma bucur asa de tare ca tot chinul s-a terminat si ca pot merge cat de cat normal. Doctorul se scuza si iesi grabit din camera, iar eu i-am multumit lui Andrew insa inainte sa plec i-am cerut o mica favoare.

-Auzi Andrew imi poti face o mica favoare? Te rog din tot sufletelul meu inocent.
-Depinde, raspunse acesta
-In sala de asteptare este o fata bruneta, imbracata ca si cand ar fi venit direct din club si cel mai probabil va sari pe tine si te va intreba de mine. Vreau ca tu sa ii spui ca trebuie sa mai raman pentru alte observatii medicale si ca eu i-am spus sa plece acasa si sa nu ma astepte. Este imposibil sa nu dai de ea.

Blondul s-a uitat putin ciudat la mine, apoi a iesit din salon. In timpul asta eu am mai patrulat prin camera cand dintr-o parte, cand din alta miscandu-ma ca un pinguin. Peste cateva minute aparu si Andrew care isi ridica degetul mare in sus gen "misiune indeplinita". Am rasuflat usurat, iar dupa ce am platit sedinta si am semnat cateva hartii am fost liber sa plec acasa. De cum am iesit din clinica o boare calda si linistita de vant imi dezmierda fata ceva mai bine dispusa ca deobicei. Nu prea ma tragea inima sa ma duc acasa, asa ca cel mai placut lucru era sa fac o plimbare in dupa-amiaza asta, care mai nou nu mai parea asa de rea ca la inceput. Plus ca cel mai bine imi limpezesc gandurile cand sunt singur si cand lucrurile simple, chiar nesemnificative par cele mai importante dintr-o data. Cam acesta e efectul dupa ce era sa treci pe langa moarte sau sa nu mai poti merge niciodata, cazul meu.

Paseam incet, iar oriunde intorceam capul dadeam de lucruri care ma faceau sa schitez un zambet sincer. De exemplu ma bucuram ca nu ploua, ca soarele stralucea nestingherit sau ca totul era calm si probabil asta ma multumea cel mai tare. Atmosfera era armonioasa, chiar si gastile de adolescenti erau cuminti, adunati in grupuri mici, vorbind si razand subtil. Dupa ce am strabatut parcul, incet si calm am decis sa mai fac o tura si abia apoi sa ma intorc acasa. Si asa iata-ma, colindand linistit parcul pana cand am dat peste cineva cu totul neasteptat.

Pe partea cealalta a fantanii arteziere era insusi Sasori impreuna cu Sakura si cei doi neastamparati, jucand sotron. M-am apropiat de ei, vrand sa ma alatur lor, insa m-am oprit brusc si am ramas pe loc. Tanara se impiedicase si cazu cu tot cu Sasori spre amuzamentul celor mici. Dupa ce se dezmeticira, roscatul o saruta pe fata, care avea pe fata o expresie traumatizanta, astfel linistind-o. Am ramas pur si simplu socat. Stateam acolo, in mijlocul aleei ca un prost, mintea mea negand imaginile pe care ochii tocmai le vazusera. Iar ca totul sa fie si mai rau decat pare, dupa ce Sasori primi un telefon, prin care era nevoit sa plece, Sakura ii saruta obrazul gen "ne vedem mai tarziu".

Am facut stanga imprejur si am continuat sa ma plimb, de data asta ceva mai nedumerit. Nenorocitul de Sasori. Tot imi facea mie aluzii ca o tine pentru a avea grija de copii si de mine. Sa mori tu Sasori? Stiam ca amicul meu o vrea doar in pantalonii lui cat mai curand cu putinta, dar ceva nu era in regula. Acel Sasori pe care il cunosc de atata timp nu ar fi permis nici macar sa il ingionteasca cineva fara sa ii dea vre-o doua, daramite sa il mai puna si la pamant. Dar acest Sasori, pe care l-am vazut adineauri nu semana deloc cu cel pe care il stiu. A fost atat de grijuliu sa o calmeze pe Sakura. El nu e asa de afectuos nici macar cu propria lui surioara, dar se coboara la nivelul acelei fete care ii datoreaza ogramada de bani?

Iar Sakura m-a dezamagit total. Tind sa cred ca tot ce am discutat seara trecuta si tot ce s-a petrecut intre noi a fost doar o farsa. Nu ma intelegeti gresit, nu tin la ea mai mult ca la o sora sau cel putin asa vreau sa cred. Ea era... este oaza mea de liniste sufleteasca, dar poate ca in tot acest timp cat am stat cu ea si a avut grija de mine parca s-a infiripat ceva. E ceva mai mult decat calmul care mi-l confera, e acea parte din mine care am ingropat-o acum mult timp, care sta ascunsa si pitita, gata sa iasa la suprafata si sa se simta ea insasi. E partea care ma face sa ma simt complet. Dar ce rost ar mai avea? Acel sarut de ieri a fost doar ca sa ii pun o vorba buna lui Sasori?

Ce a fost in capul meu? Cum am putut sa ii permit sa faca ce a facut? "Nu te lasa inspitit!" acestea erau cuvintele care imi bantuiau capul aseara, dar nu am avut suficienta putere sa rezist. Nu m-am putut abtine sa nu cad prada tentatiei de ai gusta buzele si toate acestea cu ce scop? Iar cu atmosfera armonioasa ce s-a intamplat? De ce toata lumea a devenit brusc agitata si zgomotoasa? Inauntrul meu se petrecea ceva ce nu am mai intalnit pana acum. Un amalgan de sentimentele se adunau, se inghesuiau si se inchegau, provocandu-mi o senzatie de tremur, in final totul incalcindu-se. Oscilam intre a o ura sau a o crede nevinovata pe Sakura si intre faptul de a avea incredere in amicul meu sau in al crede un tradator. Nu-mi pot explica ce e cu toate aceste lucruri, sunt peste limitele mele, ma depasesc complet.

Trebuia sa ma calmez rapid, dar era in zadar. Ce pot face? Incep sa cred ca tot ce am vazut e pura realitate si nu am cum sa ma opun. Ce se va intampla daca Sasori ajunge sa o indrageasca pe Sakura asa de mult incat sa se indragosteasca de ea? Cum mine cum ramane? Sunt chiar atat de neputincios? Chiar nu mai exista sperante? Dupa cum il cunosc pe Sasori e ceva serios, dar nu las asta sa ma intimideze. Declar razboi! Nu renunt eu asa usor. Foarte bine amice, facem cum vrei tu, pentru un timp! Vrei sa joci murdar? Nicio problema, jocul asta se poate juca in mai multi...
Hey. Mersi ca mi-ai spus si am incercat sa vin cat mai repede.

Surprinsa sa vad ca Sasuke poate sa mearga cat de cat. Se pare ca nu dorea ca Hinata sa il insoteasca, recunosc ca e enervanta pustoaica. Sasori si Sakura? O.o ce se intampla? De ce ce-i doi sunt asa afectuosi? Cand Sakura se temea de roscat, parca zicea ca tine la Sasuke. Acum ce face? Sasuke e gelos si chiar el a recunoscut sa ceva se infiripa. Deja se declara razboi, va iesi cu scantei.
Greseli, doar una pe la final, un moment de neatentie. Ai avut descriere si unele figuri de stil mi-au placut foarte mult :X

Abia astept nextul fetelor.
Bye.
Oh Yeah, Sasuke vs. Sassori >:). a fost un capitol frumos, trist in care Sakura etse dinnou aceea persoana nesi fara pic de scrupule pe care o cunosc. Da, s-au si sarutat ce sa zic, mama mama, bravo Sakura o adevarata idioata esti mama, se vede ca semeni bine cu Hinata aia, o sa fiti prietene foarte bune.
Sa of aceti sa sufere ati auzit? Sa fie un razboi dur si pervers, oh da, cat mai pervers ca va bat =]] vreau Hentai bree!! Este un fic fantastic, un next fantastic!
Astept next! Sa ma anuntati! Zbye ! >:D<
Ellisor mic si dragut>:D<:))
Tu mica si draguta, eu mare nesimtita... De cat timp mint ca o sa las comm? De mult timp, stiu. Deci scuze:(. Promit ca nu se mai intampla.
Sa incepem. Mi-a placut capitolul din multe puncte de vedere. Sasule s-a facut bine[intr-un timp cam scurt:-?] si gata sa o "revendice" pe Sakura. Ha! In your face Sasori! *laugh* Abia astept scenele palpitante cu acest triunghi amoros. Bine ca nu e patrat[:))]. Sakura e cam... usuratica. Ce naiba? Ori e cu Sasuke ori cu Sasori? Si Sasuke e asa draguuuut, cum s-a enervat. Eu cred ca el vrea totusi sa demonstreze doar ce e mai bun decat Sasori si ca poate avea orice fata:)). Descrierea a fost bunaaa=p~, la fel si restu.
No sugar te pupa dulceeeee>:D<
Sarcau Sasuke,pacat ca a trebuit sa vada scena asta.In fine,Sakura se comporta exact ca o usuratica.Adica mai intai se saruta cu Sasu si akm cu Sasori?Pe cine place pana la urma?Da cred ca Sasu o sa se razbune pe ea umbland cu Milka.Si app ma bucur mult ca Sasuke a inceput sa mearga din nou.Da mi se pare mie sau Sasori este indragostit de Sakura?Anyway,vreau nextu cat mai repede.Si sa ma anuntati ca de nu va luati bataita amandoua.
Intereesant capitolul. Sasuke ca a inceput a merge e bun dar sa strice o prietenie pentru o fata? Asta e pura nebunie...ssau iubire? Greseli nhe, dialog dhea, descriere dhea....Sasori incepe sa devina moale, Sasuke la fel iar Sakura?! Sakura, fata inocenta, fara aparere care se simtea singura....Ma mir pe cine va alege? Roscatul care putea sa o violeze dar care a lasat.o lui Sasuke sau pe Sasuke, misterisul Sasuke care i.a salvat viata. Trebuie sa cantareasca intelept toate sentimentele, acum cred ca un amalgam, si sa aleaga pe cine crede ca o va iubi si va avea grija de ea toate viata. Succes dolce si Sakurei... ).<
Cap 9: The revenge of a lover

Sakura:

Ajunsa acasa, m-am dezbracat de toate idiotenile astea si mi-am luat pe mine o tinuta mai comoda de-a Hinatei, poate singurele haine desente pe care le avea: o pereche de pantaloni de blugi scurti, albastri, si un maiou alb cu diferite inscriptii ba roz, ba negre. M-am furisat afara din camera si am coborat scarile repejor, nerabdatoare sa ajung in bucatarie. Eram lihnita de foame si, din moment ce nu apucasem sa-mi mananc salata, ma gandesc ca e tot acolo unde am lasat-o. Dupa o zi bulversata ca asta, chiar aveam nevoie de ceva de mancare. Cred ca daca mai stau mult pe stomacul gol, o sa incep sa am halucinatii, daca nu am avut deja. Vreau sa spun, serios, Sasori sarutandu-ma, linistindu-ma si toate cele? Cred ca asta e doar un vis urat.

Am dat buzna, practic, in bucatarie si m-am uitat pe masa. Aici era asezat un bol gol, uns pe interior cu zeama de rosii combinata cu ulei si ceva castreveciori feliati. Asadar, unde e salata mea? Ma uitam cu o spranceana ridicata in castron, incepand deja sa ma gandesc cine a putut trece pe aici. Hinata este la recuperari cu Sasuke. Sasori a plecat cu copiii, iar eu sunt cam prima care a ajuns aici. Oftez, dandu-ma batuta, din moment ce nu stiu de ce fac atata caz pentru o salata. Pun bolul in chiuveta, destinat fiind unei spalari, dar nu acum.

Ma apropii de fridgider ca sa iau tot ce e necesar unei alte salate insa, cand vreau sa il deschid, observ un biletel roz bombon, mai mult mazgalit decat scris. Trebuie sa recunosc ca pana l-am citit, mi-a luat ceva.

"Sasuke, iubire, a trebuit sa plec. Sasori are niste probleme de rezolvat cu un tip si m-a rugat sa vin sa-l ajut. Ai numarul meu, ma suni daca e nevoie.
P.S.: Daca iti e foame, pune-o de curvita aia mica sa-ti faca o salata. Crede-ma, nu o sa ramai flamand!"

Si iata cum "misterul" se dezleaga incet incet. Am rupt biletelul in bucatele mici, relaxata, apoi l-am aruncat la gunoi. Am deschis fridgiderul si, in locul rosiilor sau castravetilor, am ales sa iau ceva mai simplu si repede de mancat. Am intins mana dupa o inghetata de vanilie la pahar si, dupa ce am luat o lingurita, m-am dus in living. Am aprins televizorul si am inceput sa imi molfai inghetata, pana cand am simtit ca doua maini calde ma cuprind de umeri. Am tresarit, intorcandu-ma cu fata la persoana respectiva. In spatele meu era Sasuke, dezvelindu-si un zambet alb, cu dintii structurati intr-o semiluna perfect uniforma.

Cand l-am vazut, aproape ca m-am speriat. El statea acolo, in spatele meu, fara carje, fara nimic de care sa se sprijine. Am lasat inghetata pe masuta, privindu-l cum sta, pur si simplu, pe picioarele sale. Cand imi vazu expresia fetei, se apropie de mine. Ma cuprinde de mijloc, intrebandu-ma ce e atat de amuzant. Si abea acum realizasem ca zambesc ca o prostanaca. Dar nu mi-a prea pasat. L-am strans in brate si i-am spus:

-N-ai idee cat ma bucur ca esti bine!

Imi ia maiile din jurul gatului sau si mi le lasa pe langa corp. Facusem ceva gresit?... Se apleaca si, in momentul urmator, sunt luata pe sus, astfel incat picioarele mele sa u mai atinga pamantul, si sunt invartita de aproximativ trei ori, dupa care ma lasa jos. Nu ma puteam opri din ranjitul meu idiot, dar care se pare ca ii placea la nebunie brunetului.

-Iar tu n-ai idee cat ma bucur ca ai inghetata pe buze.

Initial, am dus mana la gura, insa n-am fost la fel de rapida pe cat a fost el. Si-a apropiat chipul de al meu si m-a privit, zambind intr-o parte, asemeni uui smecheras care pune ceva la cale. Am fost total lipsita de reactie, nestiind ce ar trebui sa fac in momente ca astea. Nu ma deranja deloc prezenta fetei sale langa a mea, ci ma... speria. Nu-i intelegeam gestul. Nu stiam cum sau de ce, insa tot ceea ce facea, sclipirea de bucurie a ochilor lui, sarmul sau incantator de baiat rau, parul sau negru atingandu-mi obrajii, totul, dar absolut totul, ma facea sa nu-mi pot stapanii inima din bataile repezi. Simteam cum fluturasii imi zboara prin stomac si cum nodul din gat se strange mai tare.

Doamne, cat de aproape era de mine! Cat de a proape era fata lui de a mea, cat de aproape erau buzele mele de ale lui... Cat de aproape erau ochii lui de ai mei. Si, in secundele urmatoare, brunetul a nevalit peste buza mea de sus muscand-o cu blandete, dand cu limba peste pata de inghetata. Imediat ce si-a delectat papilele gustative cu vanilia de pe buza de sus, a trecut la actiune. A patruns cu limba in gurita mea, cautandu-si un "prieten" de joaca. Ma cuprinse cu mainile de solduri, atat de tandru, atat de... sincer incat nu stiam ce sa mai cred.

Dar stiam ca nu il pot refuza. Fie ca se juca sau nu cu mine, nu aveam de gand sa scap vreo ocazie de a-i arata asta, chiar daca ideea fusese conceputa de el. Mi-am prins mainile in parul sau catifelat, in timp ce acesta ma strangea atat de tare si ma saruta atat de apasat, ca si cum ar fi vrut sa intre in mine. Ii strangeam firele depar cu degetele mele firave, raspunzandu-i jocurilor dragastoase. O singura rotatie de-a brunetului si, fara sa vreau, cad pe canapea, intinsa, dar fara Sasuke sarutandu-ma sau strangandu-ma in brate. Ma aruncase aici? Ma impinsese? Ma respinsese ?

Imediat ce aceste ganduri otravite mi-au inundat mintea, l-am zarit pe brunet asezandu-se peste mine, privindu-ma cu ochii migdalati, cautandu-mi privirea. I-am atins obrazul cu varful degetelor , inlaturandu-i dupa obraz cateva fire de par. Un amalgam de sentimente se revarsa asupra mea. Simteam fiecare ocheada pe care mi-o arunca ca si cum ar fi fost o atingere. Simteam fiecare bataie a inimii ca si cum ar fi fost a lui. Simteam cum respira asupra buzelor mele ca si cum le-ar fi sarutat. Simteam cum gandurile mele fata de el o iau razna. Il iubeam mai mult decat propria viata, il iubeam cu adevarat, pentru ca am ajuns sa il cunosc cu adevarat. Zambeam numai cand ii simteam prezenta.

Il vroiam numai pentru mine, il doream din tot sufletul. Il doream mai mult decat mi doream sa traiesc. Si asta nu doar ca sa-i fac in ciuda curvei aleia de Hinata, cum incercasem pana acum, ci pentru ca el ma intelege, la fel de mult precum si eu il inteleg pe el. Nu-mi lipsea nimic aici datorita lui. Desi mereu am crezut ca eu sunt cea care are grija de el, nu a fost asa. Chiar si atunci cand era in scaunul cu rotile, chiar si atunci cand a fost in carje, el a fost cel care a avut grija de mine. M-a facut sa ma simt iubita si pentru asta il iubesc.

I-am surprins obrajii in palmele mele, timp in care el imi delecta privirea. Se apleca asupra mea, sarutandu-mi obrazul si, mergand din ce in ce mai jos, gatul. Tandretea cu care buzele sale imi tatuau pupicii sai pe pielea gatului era atat de neobisnuita pentru baiatul rau pe care il vazusem inainte.Am inchis ochii, gemand la fiecare sarut aplicat. Corpul sau il incalzea pe al meu, iar mainile sale erau gata sa imi scoata tricoul de pe mine, s-a oprit.

M-a privit cu ochii usor nehotarati, asteptand parca o confirmare din partea mea. Am suras, ranjitul meu molipsindu-l si pe el. Acesta se apleca, din nou, asupra mea, de data asta tintindu-mi urechea. Imi saruta cu varful buzelor lobul urechii, fiind mai mult o atingere, apoi imi sopteste:

-Uite, Sakura, tu ma faci...
-Sasuke! striga o voce familiara, masculina, la unison cu una feminina.

Baiatul se ridica de pe mine pe picioarele lui cu o viteza extraordinara,, privind persoanele din pragul usii. Trebuie sa recunosc ca si eu ma speriasem groaznic si inca eram speriata si intelepnita, fiindu-mi frica sa ma misc. Am privit in spre usa si i-am vazut pe nimeni altii decat Sasori si Hinata care tocmai scapase o punga de cumparaturi pe jos. O, Doamne! O, DOAMNE! Am incurcat-o. M-am ridicat de pe canapea in picioare, constienta de parul meu usor ravasit, maioul sifonat si buza marcata de o usoara urma de dinti. Clipeam des, abea acum dadandu-mi seama ca poate nu ar fi trebuit sa ma ridic. Am tras de maiou in jos si am incercatsa mi-l aranjez cat de cat, dar in zadar.

-Ce cauti in hainele mele si in pat cu iubitul meu, nenorocito?! a zis bruneta dupa care sarii amenintator spre mine parca vrand sa ma omoare cu orice pret.

M-am dat cativa pasi de urias in spate. Sasorii deja sarise dupa ea sa o stapaneasca pe salbatica, la fel cum a incercat si Sasu. Dar se pare ca tarfa asta chiar vrea bataie. In ciuda faptului ca baietii o tineau cat de strans au putut, ea tot striga ca ma omoara si se zbatea ca o turbata, ca o crizata dupa ce-si luase pastila gresit, ca o drogata. Tipa la mine si ma facea in toate felurile, ca si cum as fi presuletul ei de sters picioarele. Nu aveam de gand sa o las sa ma calce pe nervi si nici sa imi fure momentul meu alaturi de Sasuke.

-Potoleste-te odata, obsedata dracu`! tip la ea, ca sa-i acopar vocea.

Tocmai aceasta reactie neasteptata a mea a facut-o sa o ia razna mai tare decat inainte. M-am saturat de ea! M-am saturat de felul in care ma trateaza, de felul in care se baga in treburile mele, de ea! Iau paharul cu inghetata si i-l arunc in fata, in plina figura, asa cum merita. Senzatia era atat de rece, incat a facut-o sa zbiere ca o mata in timpul nasterii, dar cel putin, nu mai dadea din maini si din picioare ca o disperata. Cei doi baieti ii dau drumu, enervati si ei, dar sunt sigura ca asta nu are deloc legatura cu Hinata. O arunca pur si simplu de o parte, aceasta impiedicandu-se si cazand in fund, inca incercand sa-si dea jos inghetata de pe fata.

-Ce dracu` crezi ca faci aici, Uchiha?! Striga roscatul, urcand tonul vocii lui atat de sus, incat am crezut ca surzesc.

Il ia pe brunet de gulerul tricoului si il otraveste cu privirea sa sagetatoare. Acesta, la fel de nervos, se elibereaza din stransoarea lui Sasori. Il azvarle pe acesta cu putere de marginea canapelei, facandu-ma sa-mi fie atat de frica incat m-am lipit de un colt al camerei, hotarata sa nu ma bag.

-N-am sa te las sa te joci cu ea, ma-auzi?! Nu te las sa mi-o furi de sub nas, nemernicule, ma-auzi?! Il da pe roscat cu capul de marginea canapelei si continua, in timp ce fiorii ma trec pe sirea spinarii: Crezi ca nu v-am vazut in parc?! Crezi ca nu am vazut cat de cuminte te-ai purtat cu ea?! Nici cu sora-ta nu te porti atat de frumos!

Il vad pe Sasuke cum este prins in capcana lui Sasorii si tras jos pe podea, fiind dat cu capul de aceasta. Nici nu ma mai puteam tine pe picioare, aluncand incet pana cand am atins cu sezutul de linoleum. Roscatul il prinde pe brunet din nou, ridicandu-l de pe jos si izbindu-l de perete cu atata forta, incat sasuke a scancit de durere. Doamne, abea se recuperase! Bine inteles ca il doare! Sasori se apropie de el si, in ciuda tipetelor mele, da sa ii traga un pumn atat de tare brunetului, cat sa il tina minte toata viata, insa Sasu a fost mai rapid, prinzandu-si inamicul de guler si trantindu-l de celalalt perete.

-Nu inteleg care e treaba ta! Nu tu ai adus-o aici, ci eu! Am toate drepturile asupra ei, si daca ma gandesc bine, am toate drepturile sa te fac praf in doar cateva cuvinte. Pana si pe curva asta de Hinata, daca vreau, maine o transez si o pun pe masa canibalilor. Nu te baga in trebu...

Nu apuca sa termine, ca primeste un pumn zdravan care il face sa scuipe ceva sange.

-Nu te mai preface! Zbiara baiatul. Nu incerca sa o dai pe alt subiect, cum ca vezi Doamne ai dreptul sa ma omori, pentru ca pur si simplu nu poti! Nu ai cum!
-Chiar asa sa fie, Sasuke? zambeste el. Esti sigur?
-De ce nu recunosti ca o iubesti?!

Am inlemnit. Stomacul mi se strangea puternic in timp ce ochii imi lacrimau. Sopteam sa se opreasca, neavand curajul necesar sa strig. Nici puterea sa ma gandesc la ceea ce tocmai rostise Sasuke nu o mai aveam. Si totusi socul era atat de mare ca abia mai ziceam ceva, abea mai rezpiram. Il privesc pe roscat cum prinde momentul oportun si isi loveste adversarul in abdomen, apoi in barbie o lovitura clasica din filmele americane ceea ce ma facu sa imi duc mana la gura, incercand din rasputeri sa-mi abtin strigatul.

-Dar tu, domnul stie-tot-in-casa-asta, tu de ce nu recunosti ca o iubesti atat de mult incat ai fi in stare sa primesti pumni in gura si sa mori doar sa nu pateasca ea ceva? Ia sa vedem, cine e tare in gura acum?

Sunt atat de socata de vorbele lor, incat simt cum sunt de-a dreptul paralizata la pamant in cel mai urat mod. Pentru o clipa, am simtit cum pic psihic, dar slava Cerului, mi-am revenit imediat, mobilizandu-mi creierasul ala micut sau, ma rog, ce mai ramasese din el in urma acestor cuvinte rostite. Nu pot sa exprim sub nicio forma ceea ce simt acum. Sunt atat de ravasita de situatie ca puteam fi adunata de pe jos cu farasul. Incep sa clipesc des si sa respir dupa indelungi secunde in care am uitat sa mai fac acest lucru. Imi simt lacrimile fierbinti unindu-se in barbie, in timp ce privesc traumatizata de la unul la altul. Si sunt de-a dreptul exasperata cand constat ca Sasori tocmai a scos pistolul, indreptandu-l spre Sasuke.

Abea atunci prind curajul sa tip asa cum trebuia sa o fac de la bun inceput, astfel incat sa ma auda tot cartierul, daca va fi nevoie.

-NU!

Cei doi isi redirectionara privirea spre mine, observandu-ma cu gurile cascate, ca si cum as fi fost un dezastru al naturii cu plamani de fier. Nu-mi pasa. Daca asta trebuia sa fac ca sa-l salvez pe Sasuke, este un lucru minor. Am scos printre buze, de data asta mai incet, un "Va rog, nu faceti asta", si, imediat cum am inchiat ceea ce am zis, am auzit o bufnitura. Instinctiv, mi-am dus mainile la urechi, mi-am lasat privirea in jos si am lasat lacrimile sa curga, tipand scurt. Aud o usa trantindu-se si vocea Hinatei strigand:

-Sasori, intoarce-te! Unde te duci? Sasori!

Abea am avut curajul sa imi ridica capul, dupa aproximativ un minut dupa plecarea roscatului. Il vad pe Sasuke ingenunchiand langa mine, in timp ce ma ia in bratele sale puternice, strangandu-ma la pieptul sau.

-Shh, s-a terminat. Gata. A aruncat pistolul de perete si a plecat, Sakura. Nu e aici. Linisteste-te.

Imi sterge lacrimile cu precizie, dupa ce rabufnisem intr-un plans de zile mari. Ma lipeste de trupul sau si continua sa imi sopteasca mii si mii de cuvinte linistitoare la ureche, mangaiandu-ma pe par si stergandu-mi fiecare lacrima care imi picura pe obraz. Abea acum realizam ce se intamplase mai devreme. Baietii ajunsesera sa se bata pentru mine, aruncandu-si vorbe grele si mai mult de atat, ajungandu-se la pistol. Inca respiram cu greu gandindu-ma la asta, insa brunetul avea grija de mine in acest moment, avea grija ca eu sa nu mai plang, sa respir regulat si sa ma linistesc. Am oftat, lasandu-mi capul pe pieptul sau, ochii mei nemaiavand lacrimi care sa se prelinga pe obraji.

Imi astern mainile pe pieptul sau, langa cap, in timp ce imi inchid ochii si zambesc necontenit in momentul in care ii aud inima batand. Ma las purtata de val si imi dezlipesc capul din acea zona, trecand cu buzele peste gatul sau, pana pe gurita sa. Ii apuc buza de sus cu buzele mele, apoi trec la cea de jos, continuand tot asa, pana cand acesta se transforma intr-un sarut adevarat, bine conturat de limba sa insetata. Continuam sa ne sarutam tandru, pana cand brunetul se desprinde din acesta.

Ii cuprind obrajii in palmele mele, nestiind ce as putea sa-i spun. Tot ce faceam era sa-l privesc in ochi si sa ma las purtata de bataile inimii sale, impreunate cu ale mele. Ma uitam la el, iar el se uita la mine, intr-un moment de tacere, dar unul diferit unul care merita savurat din plin. Asta, pana cand gura mi-a luat-o inainte.

-E adevarat? Fac o pauza scurta, muscandu-mi subtil buza de jos, obligandu-ma pe mine insumi sa continui. Ceea ce a zis Sasori, e adevarat?

Acesta incuviinteaza din cap fara nicio remuscare, lasandu-ma muta de uimire. Simt cum isi strecoara degetele de la o mana in parul meu si cum buzele sale strabat cale lunga pana la urechea mea.

-Sakura, tu ma faci sa ma simt complet.
-Dar Hinata? Intreb automat, in timp ce el incepe sa ma priveasca in ochi, din nou.
-Hinata nu mai inseamna nimic pentru mine de mult. Nu m-a facut niciodata sa ma simt asa cum o faci tu acum. Cu ea, ma simteam mereu in plus dar tu... Tu ai acel ceva special, Sakura. Trebuie sa ma crezi. Esti singura care m-a inteles vreodata fara sa ma judece.

Am ranjit timid, vorbele sale ungandu-mi-se pe suflet intr-o clipita. Simt cum degetele sale se joaca prin parul meu, in timp ce ma priveste, asteptand o reactie de la mine. Dar tot ce pot spune pe moment sunt patru cuvinte, atat de simple si de usor de rostit, acum ca stiu care sunt adevaratele sale sentimente fata de mine. Imi incovoi mainile in spatele gatului sau, soptind pe cat de sincer am putut:

-Si eu te iubesc!

Ii simt buzele navalind peste ale mele in cel mai salbatic mod, atat de placut pentru mine, incat ii gust buzele cu atata ardoare si nepasare fata de tot ce este in jurul nostru... Si asta pentru ca nu mai exista nici Hinata, nici Sasori, nici Zaia sau Akimitsu. In momentul asta exist doar eu si Sasuke, sarutandu-ne nebuneste, simtind din plin fiecare clipa, bucurandu-ne de momentul nostru impreuna.