AnimeZupCăutare

~Life is a long lesson in humility~

Buna. Citesc de ceva vreme toate fic-urile voastre si mi-am adus aminte ca incepusem si eu sa scriu acum cativa ani un fic, dar m-a parasit inspiratia si am renuntat; insa acum mi-a revenit inspiratia si m-am decis sa continui fic-ul. Pentru inceput voi posta primele doua capitole si in functie de comm-urile voastre, voi decide daca sa scriu in continuare sau nu.
Accept orice critica, desigur fara bataie de joc.


Capitolul I

In linistea noptii, strabatuta doar de zgomotul motoarelor masinilor, ploaia incepuse sa-si astearna stropii fini si reci in praful ce se odihnea pe asfaltul incins. Caldura inabusitoare de peste zi era inlocuita incetul cu incetul de racoarea binefacatoare. Cainii si pisicile se ascunsesera de ploaia rece, iar pasarile isi acoperisera capul sub aripile multicolore. Intr-una din casele asezate in linie perfecta, inconjurate de un gardulet alb si cu gazonul mereu proaspat taiat, la una din ferestre, un chip privea ingandurat, in noapte.
Parul rosu, lung, ce trecea de talie, ii incadra fata dulce de copil inocent, iar cateva suvite din bretonul lung ii invaluiau ochii verzi ca smaraldul, migdalati, dandu-le un aer misterios. Pe buzele pline, rozalii, usor intredeschise i se odihnea o tigara. Corpul zvelt si mladios, bine dezvoltat, se sprijinea lenes de fereastra.Pe bratele incrucisate la piept i se revarsau manecile largi ale unui capod de matase, rosu, ce ii acoperea corpul, protejandu-l de aerul rece ce venea de afara.
Fata arunca tigara pe fereastra si se intoarse spre camera. Privi la patul micut, de o persoana, peste care asternuturile albe de in zaceau aruncate si ofta. Se intoarse si privi in oglinda micuta, atarnata deasupra biroului din colt, pe care erau imprastiate zeci de foi si carti. Dar usa camerei se deschise brusc si o voce stridenta zgarie timpanele fetei.
-Nu mai consuma curentul degeaba ca se te privesti in oglinda. Ai destul timp ziua si oricum nu esti o frumusete iesita din comun, ii spuse doamna Firefrog in timp ce o masura cu ochii mijiti de sus pana jos. De cand ai venit aici ai fost o pacoste, nu ma mir ca mama ta te-a abandonat, a continuat ea pe un ton acru.
Doamna Firefrog era in varsta de cincizeci de ani, cu parul rosu strans intr-un coc la spate, mereu imbracata intr-un costum mov si ciorapi albi in picioarele incaltate in obisnuitii pantofi cu toc patrat. Ea era directoarea orfelinatului "Childhood", dar cu toate ca tinea sa arate celorlalti ca este o femeie buna si iubitoare, atat aspectul, cat si comportamentul ii aratau adevarata fire. Toti copii din orfelinat stiau cat este de avara si de rea, nepasandu-i decat de aspectul financiar si exterior al orfelinatului.
-Imi pare rau, doamna, am vrut sa beau doar un pahar cu apa. Si nu aveti niciun drept sa vorbiti asa despre mama. Poate ca m-a abandonat, dar dumneavoastra nu aveti de unde sa stiti motivul pentru care a facut acest lucru, asa ca nu va permit sa o jigniti. Mie imi puteti spune ce vreti, dar nu aveti voie sa vorbiti in acest fel despre cea care mi-a dat viata pentru ca nu o cunoasteti si nu stiti cine este, vorbi tanara indignata de cuvintele directoarei.
-Poti bea apa si dimineata, doar nu o sa mori de sete cateva ore.Mereu ai avut ceva de comentat si de fiecare data cand te-am pedepsit, nu te-ai invatat minte. Insa daca nu vei invata sa mi te supui, vor exista consecinte mult mai grave ca inainte. Nu cred ca ai uitat ultima pedeapsa, nu? spuse ranjind. Acum stinge lumina si mergi la culcare, maine ai treaba, si astea fiind spuse, doamna Firefrog iesi din camera trantind usa.
Fata ofta si stinse lumina. Cum ar fi putut sa uite ultima pedeapsa ce i se aplicase?

~Flash-back~
-Dar doamna, nu eu am furat banii, spuse fata pe un ton plangator.
-Taci! Tu esti singura careia i-am dat dreptul de a intra in biroul meu! Am avut incredere in tine si te-am lasat sa faci curat in birou, nu sa furi bani, tipa doamna Firefrog la tanara ce o privea ingrozita, aplicandu-i in acelasi timp o serie de palme peste chipul brazdat de lacrimi. Te voi pedepsi, ranji femeia indreptandu-se spre fata, nu inainte de a fi luat ceva de pe birou.
-Nu doamna, va rog! implora fata, ingenunchiata, ferindu-se. Vazu o lucire, auzi un sunet scurt si aspru si simti ceva matasos ce i se prelingea pe corp. Ridica ochii cu teama si privi ingrozita in jurul ei. Parul ei lung si rosu ca focul zacea acum imprastiat pe covor de jur-imprejurul ei. Isi duse mainile la cap si pipai incet cu degetele tremurande, dorindu-si din toata inima sa fi fost doar un cosmar. Dar nu era un cosmar, era realitatea. Frumosul ei par ce il iubea atat de mult ii fusese taiat fara mila de la baza gatului. Stranse incet, foarte incet firele de par si fugi in camera ei, tinandu-si pletele la piept cu amandoua mainile si varsand lacrimi amare.
Statuse ore intregi in camera ei, plangand si strangand in brate frumosul ei par ce isi pierdu-se acea stralucire care o fermeca.
Trecuse un an de atunci si parul ei crescuse la loc, ba chiar mai lung, ajungandu-i aproape de genunchi, insa nu va uita niciodata acea zi. Fusese pedepsita pe nedrept si stia ca directoarea o pedepsise in mod special pentru ca nu o suporta, nu ca ar fi furat vreun ban, ceea ce nici macar nu se intamplase. Isi jurase in acea zi ei insisi ca se va razbuna, nu numai pentru pedepsele suferite, ci si pentru copilaria pierduta.
~End of flas-back~

Scutura capul ca sa scape de acea amintire si merse in pat unde se invalui in asternuturile reci ce o facura sa tremure putin si inchise ochii, incercand sa adoarma si uite unde se afla. Fusese abandonata la nastere de catre mama ei pe treptele unei biserici si ajunsese in acest orfelinat, unde toti copiii nu-si doreau decat sa devina majori si sa plece, scapand astfel de directoare. Trecura minute bune pana a reusit sa adoarma, insa cosmarul a inceput sa o bantuie din nou. Era acelasi, mereu acelasi. Totul era scufundat in intuneric, insa ea alerga prin acea bezna fiind urmarita de o pantera neagra al carei marait il auzea ca si cum ar fi fost langa ea... Desi fugea cat o tineau picioarele, nu reusea sa scape de acea felina ce o urmarea cu miscari gratioase, iar in momentul in care a simtit pe spate cum ghearele ascutite ale panterei ii sfasiau pielea, cauzandu-i o durere ingrozitoare, s-a trezit tipand si transpirata toata, incercand sa-si dea seama unde se afla, inca simtind parca pe spate acea zgarietura. Isi scutura capul ca un catel si realiza ca avusese din nou acel cosmar care ii bantuia somnul de ceva timp. Se ridica din pat si isi aprinse o noua tigara, ducandu-se la geam ca de obicei, de data aceasta fara sa mai aprinda lumina, nevrand sa fie deranjata de doamna Firefrog, ce suferea de insomnie. Privi ingandurata pe geam la ploaia ce biciuia salbatic pamantul vrand parca sa-l cresteze. Oare ce insemna acel vis? Si de ce era urmarita tocmai de o pantera in vis? De ce nu era alt animal? Din cate isi aducea aminte acum, era fascinata de pantere, nu speriata de ele. Serpii si insectele erau cele care o speriau. In cele din din urma observa ca tigara se consumase singura cat timp se pierdu-se in ganduri asa ca o arunca afara si se reintoarse in pat, nu inainte de a lua un somnifer din tubul ce se afla mereu sub perna ei si se scufunda intr-un somn adanc si fara vise.[/align][posturi unite]


Capitolul II

Soarele isi reluase locul pe cer, dandu-i liber lunii pentru cele cateva ore in care va incalzi pamantul, luminandu-l cu razele sale blande. Fata se simti mangaiata pe fata de acele raze blande si isi intredeschise ochii usor, doar atat cat sa vada cat este ceasul. Pentru inceput vedea in ceata, dar odata ce reusi sa-si dea seama cat indicau acele ceasului, zambi si se intinse lenesa ca o pisica. Se ridica in fund si incepu sa se frece la ochi, cascand in acelasi timp. Se ridica putin nesigura pe picioarele ei si se indrepta spre baie. Ajunsa acolo, isi racori fata cu apa rece ce curgea la robinet, se spala pe dinti, apoi intra la dus. Dupa zece minute de rasfat sub apa rece ce curgea cu multa presiune, trezindu-i la viata simturile si corpul, iesi si se infasura intr-un prosop ce ii acoperea doar mijlocul si jumatate din pulpe. Se reintoarse in camera, unde isi usca parul cu uscatorul de par, apoi si-l perie pana cand reusi sa il descurce si il impleti intr-o coada ce ii curgea lin peste umar, coborand pe piept. Se indrepta spre dulapul cu haine si isi scoase uniforma ce o astepta asezata cuminte si frumos pe un umeras. Imbraca camasa alba, simpla, peste care lua o vesta in carouri negru cu rosu, mai scurta decat camasa; isi puse fusta neagra cu margini rosii ce ii ajungea pana la jumatatea pulpei, incalta cizmele negre, lungi pana genunchi, cu toc cui, dar micut. Verifica in oglinda daca nu ii lipseste ceva, dupa care isi lua geanta de scoala si iesi din camera. Pentru a ajunge la parter trebuia sa parcurga un hol lung si prost luminat, pe langa faptul ca era zugravit intr-un gri metalic la fel ca ochii directoarei. In capatul holului se aflau scarile acoperite de un covoras lung, la fel de gri ca peretii. Cobora cu grija pe scari stiind ca nu erau prea stabile si merse in bucatarie. Bucataria era micuta si mizera, podeaua fiind patata cu diferite pete scarboase, la fel ca masa si aragazul, care insa era acoperit de niste oale mari, ce aduceau a cazane, fierband, cu ceva in ele care se revarsa pe margini, acoperind aproape in intregime vopseaua invechita si decojita a aragazului. Se indrepta spre frigider si cauta un timp prin el, reusind in cele din urma sa incropeasca un sandwich din cele gasite pe acolo, dar nu indeajuns incat sa-i potoleasca foamea ce o chinuia de aseara. Il manca in cateva secunde si isi turna un pahar cu lapte pe care il dadu pe gat, dupa care iesi din casa si lua drumul scolii. Strabatu drumul in cateva minute si intra pe poarta scolii. Ca de obicei, curtea era plina de grupuri de fete si baieti ce discutau aprinsi cate un subiect. Se indrepta spre scoala ce ocupa o buna parte din curtea imensa si intra in ea, facandu-si loc cu greu pe langa cei care stateau la intrare, examinand cu un aer superior pe ceilalti. Merse cu capul in jos pana clasa, cerandu-si scuze atunci cand se ciocnea de cineva, fara sa ridice insa capul. Se aseza in banca si isi scoase caietele, indreptandu-si apoi privirea spre geam lasandu-si gandurile sa zboare in voia lor. Visa ca scapa din viata aceea plictisitoare si isi relua viata de la capat, dupa voia ei, intr-un loc necunoscut, unde nimeni nu o obliga sa faca ce nu vrea.
In felul acesta, orele treceau mai repede. Indata ce auzi soneria ce anunta sfarsitul orelor din acea zi, se ridica cu greu din banca si porni spre casa. Se schimba de uniforma intr-un trening confortabil, de culoare gri si se apuca de treburile ei zilnice. Facu curat in bucatarie, servi mancarea copiilor, puse hainele murdare la spalat, tunse gazonul, pregati mancarea pentru cina si isi facu temele. Cam asa era o zi obisnuita pentru Roxanne. Abia dupa ce facea toate astea, avea dreptul de a iesi la o plimbare. Asa ca se schimba intr-o pereche de blugi negri cu cateva taieturi pe genunchi, un maieu alb si adidasii negri. Isi despleti parul, il perie de doua ori si pleca. De fiecare data cand putea sa scape din casa se refugia in singurul loc in care se simtea in siguranta.
Mergea pe strazile aglomerate privind vitrinele stralucitoare, dar fara sa se opreasca pentru a examina marfa expusa. Ca de obicei, intra in parcul aglomerat si el de copii si cupluri ce ocupau bancile, de batrani ce isi scoteau animalele la plimbare sau pur si simplu se strangeau pentru a discuta ultimele noutati. Trecu printre toti acei oameni si se indrepta spre lacul albastru, limpede, pe care pluteau cateva rate salbatice si se indrepta spre un colt al parcului mai retras. Acolo, sub o salcile plangatoare ale carei ramuri atingeau pamantul, se afla o piatra mare, pe care ii placea sa se intinda si sa priveasca cerul printre ramuri. Se intinse pe acea piatra si incepu sa priveasca cerul ca de obicei, ascultand sunetele ce strabateau parcul. Incepuse sa atipeasca, fara sa realizeze ca parcul se golea de oameni si pe cer se strangeau nori grei de ploaie. Abia cand simti vantul rece ce ii infiorase pielea s-a ridicat de pe piatra si s-a indreptat cu pasi grei spre casa, insa pierduta pe ganduri nu a realizat ca pasii o duceau pe alt drum. Auzind in urma pasi apasati a privit in urma si si-a dat seama ca se afla intr-un loc necunoscut ei. In urma ei veneau doi tipi ce pareau ca ar fi locuit pe strada, ce aratau ingrozitor. Hainele le erau zdrentuite si murdare la fel ca fetele lor. Incepusera sa fluiere si sa strige dupa ea, facand-o sa grabeasca pasii in incercarea de a scapa de ei, dar norocul nu o insotea. Isi dadu seama ca ajunsese intr-o infundatura si ca nu avea cum sa scape, tipii fiind mult mai puternici ca ea. Se intoarse cu fata spre ei si incercand sa para curajoasa i-a intrebat ce vor de la ea, dar cand ei au ranjit la ea si i-au spus ca va afla, a inceput sa se sperie de-a binelea. Facu cativa pasi in spate, dar se lovi de ceva dur si tare, iar in clipa in care s-a intors sa vada ce era acel ceva, a simtit o durere surda in ceafa si totul s-a intunecat in fata ei.

The panther girl

O.K. Deci am terminat de scris si al treilea capitol si, pentru ca nu mai am rabdare, il voi posta. Insa va avertizez ca contine scene hard, de +18, cred ca se potriveste mai bine decat +16.
Sper doar ca veti fi multumiti.

Capitolul III

Se trezi dintr-o data simtind cum un val de apa rece ca gheata se prabusea peste ea. Dadu sa sara in picioare, dar nu putu sa faca nicio miscare. Mainile si picioarele ii erau legate atat de strans incat la cea mai mica miscare,franghia i se adancea in carne, sfasiind-o. Privi in jurul ei si realiza ca era intr-o pivnita luminata doar de un bec chior, culcata pe o saltea jegoasa al carei material ii provoca mancarimi, ea insasi fiind dezbracata. Unul dintre tipi avea o galeata goala in mana, dandu-si seama ca aruncase apa din galeata peste ea ca sa o trezeasca. Nu spuse nimic, doar ii privea pe tipi care susoteau putin mai departe de ea, apoi ii vazu ca se indreapta ranjind catre ea. Unul dintre ei se apleca si ii desfacu franghia de la maini doar ca sa i le potriveasca in V, in jurul lui. Nu intelegea de ce facuse tipul acela acest lucru, insa atunci cand il vazu pe celalalt desfacandu-se la curea, intelese cu groaza ce avea sa urmeze. Incepu sa tipe disperata dupa ajutor si sa se zbata, insa primi un picior puternic in stomac si capul ii fu tras puternic pe spate, ca mai apoi sa simta cum tipul cel mare se pregatea s-o violeze. Tipa din nou, rugandu-se de ei cu lacrimi in ochi s-o lase in pace, dar fara niciun rezultat. Dimpotriva, tiptele ei il enervasera pe cel mare cu strigatele ei, asa ca incepu sa o loveasca fara mila. O lovea cu putere in stomac si spate, cu picioarele, iar peste fata si cap ii repezea nenumarate palme si pumni.
Roxanne incepuse sa scuipe sange si sa ramana fara voce, iar cu fiecare lovitura pe care o primea in spate sau stomac simtea cum oasele ii sunt zdrobite, tot ce mai simtea acum fiind o durere surda in tot corpul. Pumnii si palmele ii umflasera fata, spargandu-i buzele si nasul, umflandu-i ochii. Se simtea ca si cum s-ar fi prabusit intr-o prapastie, cum fiecare os ii era rupt, fiecare bucata de muschi lovita pana cand i se sfasia carnea. Vazand ca tipul nu renunta sa o loveasca precum o bestie, inceta sa mai tipe dupa ajutor, gemand doar de durere. Multumit de rezultat, el se opri si din nou se intoarse spre picioarele ei. Roxanne il privea cu ochii inlacrimati cum ii desfacuse picioarele si isi musca buzele pana la sange, stiind ca ce avea sa fie mai rau abia acum urma.
Tipul o patrunse cu putere, rupandu-i himenul dintr-o data, provocandu-i o durere groaznica, ca si cum mii de sabii ar fi taiat-o, patrunzandu-i carnea in mii si mii de locuri. Incepu sa planga si mai rau, rugandu-se la Dumnezeu sa faca o minune si s-o scape sau s-o omoare pe loc. Dumnezeu insa, se pare ca nu ii asculta rugaminte, caci cosmarul continua. Era distrusa, nu mai avea putere sa mai faca vreo miscare sau sa planga, tot ce mai putea face era sa ii priveasca pe cei doi cum o batjocoreau. Sangele ii curgea din rani si tot corpul ii era moale, fara vlaga, ca si cum nu ar mai fi avut vreun os intreg in el, nici macar nu o mai durea, fiecare parte fiindu-i amortita. Inchise ochii, nemaiputand suporta sa ii priveasca si incepu sa-si aduca aminte de trecut, gandindu-se cat de bine ii fusese atunci. Nici macar doamna Firefrog si pedepsele ei nu se puteau compara cu cosmarul prin care trecea ea acum. La un moment dat, isi pierdu din nou cunostinta, dar dupa o noua galeata cu apa si cateva lovituri administrate de cei doi, fu trezita si nevoita sa suporte parca, la nesfarsit, acel cosmar.
Cei doi o violau cu schimbul, iar atunci cand gemea prea tare sau se zbatea, o luau iar la bataie. Era atat de distrusa, isi dorea din tot sufletul sa moara, sufletul ii plangea cu lacrimi de sange si simtea in piept o durere atat de mare incat avea impresia ca ii va despica pieptul in doua. Isi dorise ca macar virginitatea sa o piarda cu cineva care sa o iubeasca, insa nu avusese parte de noroc. Acei tipi ii distrusesera si ultima parte de copilarie pe care o mai avea in ea, ii furase inocenta, ii calcasera in picioare ultima picatura de demnitate si mandrie pe care o mai avea in ea. Ce facuse atat de rau incat sa i se intample asa ceva?
Nici macar doamnei Firefrog, pe care o ura mai mult decat orice, nu dorea sa i se intample asa ceva. De ce oare Dumnezeu o mai tinea pe Pamant daca o facea sa sufere atat de mult? Toate aceste ganduri i se invarteau prin cap, dar incetul cu incetul incepura sa se aseze cuminti, deasupra lor ramand un singur gand. Acest gand fu scris cu sange pe inima fetei, ea insasi simtind cum orice picatura de mila sau inocenta ii dispareau pe masura ce minutele treceau, iar ura incepea sa ii cuprinda inima, impietrind-o. Dar acel gand inca ramanea scris cu sange in gheata ce ii invaluise inima ca o armura. "Ma voi razbuna pe toti cei care m-au facut sa sufar, incepand cu acesti doi idioti si terminand cu cotoroanta aia batrana."
Totul incepuse din nou sa se intunece in fata fetei, pe masura ce ura o cuprindea. Corpul ii era lovit si violat in continuare, ranile inca le simtea cum ii sangerau,dar nimic din toate astea nu o mai interesau. Astepta ca cei doi sa se plictiseasca si sa o lase in pace, ca sa se poata odihni, dar mai ales sa se gandeasca la un plan de razbunare.
Ore in sir, cei doi barbati au abuzat-o fizic si sexual, dupa care au renuntat intr-un sfarsit, obositi. Au urcat scarile, iesind din pivnita si incuind usa, lasand-o pe tanara intr-o balta de sange, lesinata.
Hello dear.
După cum ţi-am spus am venit şi pe la ficul tău, pot spune că ma atras foarte mult. Ideea este, ok, sunt sigură că o vei face mult mai amplă. Nu voi sta să îţi comentez fiecare capitol în parte, căci sunt destul de obosită, îţi voi spune câteva chestii, de care sper că o să ţii cont pe viitor. În primul rând te-aş ruga să împarţi capitolul în mai multe paragrafe, pentru că aşa ne va fi şi nouă mai uşor de citit plus că dă mult mai bine la estetică.
De asemenea ar fi frumos dacă ai lăsa Space între dialog şi descriere, motivele ar fi ca cele de mai sus. Descrierea deşi nu are prea multe figuri de stil, este bogată în detalii, iar asta este un plus, zic eu mai ales că este la persoana a 3-a. Dialogul nu mi se pare sec şi nici în exces. Despre personaj nu mi-am format o idee prea clară, o să o fac pe parcurs.
Ultimul capitol postat, pot spune că a fost drăguţ, deşi acţiunea a fost uşor grăbită. Sincer mă aşteptam să se întâmple ca ea să fie violată, oricum dacă nu mă înşel, pantera pe care o tot visează va avea legătură cu răzbunarea ei. După cum spuneam, descrierea este în regulă, dar de data asta am văzut câteva repetiţii care erau deranjante uneori, fii mai atentă pe viitor. Cam atât aştept nextu. Bye, bye.
Buna. Am revenit dupa o perioada cam lunga de absenta, dar inspiratia ma parasise total, insa cred ca i s-a facut dor de mine pentru ca s-a intors.
Voi posta un nou capitol, insa astept ca de data aceasta sa fiti darnici cu comentariile si mai ales, cu critica, insa fara bataie de joc.


CAPITOLUL IV

Trei zile la rand, cei doi au chinuit-o pe fata, aplicandu-i acelasi tratament pentru ca la sfarsitul celei de-a treia zi, crezand ca este pe moarte, au abandonat-o la periferia orasului, intr-un canal. Roxanne era mai mult moarta decat vie, corpul si-l simtea paralizat, la fel ca sufletul. Auzea voci si pasi care treceau pe deasupra ei, dar nu avea putere sa strige dupa ajutor. Zacea in acel canal, plina de sange si rani, intr-o apa mizerabila, iar sobolanii misunau pe langa ea, fiindu-le prea frica ca sa se apropie. Salvarea ei a constat intr-un cersetor ce i-a auzit gemetele in timp ce mergea pe strada. A ridicat capacul canalului, iar ceea ce a vazut l-a socat. In canal era o fata plina de sange si rani, ce il privea cu niste ochi sticlosi, gemand de durere. A alergat la primul telefon public si a chemat salvarea. In cel mult zece minute, alarma ambulantei s-a facut auzita si fata a simtit motorul masinii oprindu-se deasupra ei. Capacul canalului a fost inlaturat din nou, de data aceasta facandu-si aparitia oamenii ce lucrau pe ambulanta. Acestia au coborat usor o targa, pe care au pus fata, au legat-o strans, i-au pus masca de oxigen si au inceput sa o urce in sus spre ambulanta, nu inainte de a-i injecta un sedativ, pentru a-i calma durerile, ce le simtea probabil, din plin.
Printre ochii usor intredeschisi, Roxanne a zarit multimea ce se adunase de jur-imprejurul ambulantei, privind ingroziti la ea, la felul in care arata. Odata urcata in masina, a simtit o inteptura in mana si cum un lichid rece incepuse sa-i curga prin vene provocandu-i o stare de somnolenta. Cu ultimele puteri, a oftat usurata si a inchis ochii, scufundandu-se in intunericul ce o invaluia incetul cu incetul, aducandu-i o binecuvantata odihna. Ajunsa la spital, a fost transportata imediat in sala de operatii, unde a fost ingrijita cu mare atentie de doctorii ce se mirau cum a putut supravietui si intrebandu-se ce i s-a intamplat. Coastele rupte i-au fost indreptate si bandajate strans, la fel ca maxilarul, mainile si picioarele i-au fost puse in ghips, iar ranile ce ii brazdau intreg corpul cusute si bandajate.
Dupa ce au tratat-o, au mutat-o intr-un salon de o singura persoana, i-au administrat medicamentatia prescrisa si un sedativ puternic, apoi au lasat-o sa se odihneasca. Saptamani intregi a fost hranita prin tuburile ce ii ajungeau pana in stomac, plutind mereu intre vis si realitate. Cosmarurile si durerile o chinuiau, zi de zi politia o vizita in incercarea de a afla ce i se intamplase si cine fusesera cei care o chinuisera, dar ea refuza sa spuna ceva.
Amintirile cosmarului prin care trecuse o chinuiau de fiecare data cand inchidea ochii, simtea cum sufletul ii era sfasiat iar si iar, si plangea cu lacrimi de sange. Tipete de durere si frustrare ii chinuiau mintea, asurzindu-i gandurile incurcate. Se retrasese intr-o cochilie, refuzand orice contact cu lumea din jurul ei, refuzand sa scoata o singura vorba, devenind muta la intrebarile celor din spital. In ciuda tratamentului administrat zilnic, trupul inca o durea, ranile ce ii fusesera provocate fiind prea grave pentru a fi anesteziate doar cu cateva calmante. Desi era mai mereu sedata, cosmarurile continuau sa o bantuie, visa la nesfarsit clipele de groaza prin care trecuse, dar acesta nu era singurul cosmar care ii tulbura somnul produs de sedative. Mereu visa o pantera neagra cu trupul brazdat de rani sangerande, la fel ca ea, ce o privea cu ochii tristi si inlacrimati. Era inconjurata de un fum negru ce parea ca izvoreste din inima ei. Ochii o priveau cu mila, parca intelegandu-i suferinta si simtind cum ii erau transmise gandurile ei, in care ii spunea sa fie tare, ca va reusi sa se razbune si sa-si viata de la capat. Insa de fiecare data cand incerca sa se apropie de acea pantera din visul ei, fumul negru ce o inconjura, nu o lasa, intrepunandu-se intre ele ca un zid de nepatruns. Mereu se trezea speriata din acest vis, cu aceleasi intrebari in minte. De ce visa acea pantera? De ce corpul ii era plin de rani? De ce ii auzea gandurile? De ce fumul cel negru parea ca ii iese din inima? Sa fie intunericul ce salasluia si in inima ei? Ce legatura era intre ea si acea pantera? De ce nu putea sa o atinga? Oare cat timp o va mai visa? Toate aceste intrebari, majoritatea incepand cu "de ce" , ii chinuiau minte imediat ce se trezea din cosmaruri.
In timpul cat a stat in spital, doctorul i-a recomandat un centru de ajutorare a adolescentilor, unde se putea caza gratis o vreme, pana isi putea gasi un loc de munca convenabil si o locuinta. Ii notase adresa si numarul de telefon pe o hartie ce o lasase pe comoda de langa pat, insa Roxanne nu se atinsese de ea, doar o privise. Statuse de multe ori pe ganduri daca sa urmeze sfatul doctorului sau sa se intoarca la orfelinat, insa din moment ce doamna Firefrog nu o cautase, se hotarase ca nu are nimic de pierdut daca urma sfatul doctorului si se caza in acel centru pana se hotara ce va face in continuare.
A sosit, in sfarsit, si ziua externarii. O data imbracata, si-a luat la revedere de la cei care o ingrijisera, si iesise pe poarta spitalului, cu un zambet trist pe fata, sperand la o viata mai buna decat cea de pana acum.
CAPITOLUL V


Mergea ingandurata printre oamenii ce se grabeau intr-un loc anume, ciocnindu-se de ei, fara sa-i pese de cine se lovea. Ajunsa in fata centrului, intra cu capul plecat si se indrepta direct spre biroul de informatii. Isi spuse numele si cine ii recomandase locul, apoi completa formularul ce ii fusese dat, fara niciun comentariu. Merse apoi in biroul directorului, ducand cu ea si formularul completat. Batu usor in usa, si intra, dupa ce i se strigase un intra subtire de dupa usa. Biroul era mic si simplu. Peretii albi, incarcati cu rafturi pline de dosare prafuite, un birou negru pe care se odihneau dezordonate cateva hartii si un calculator, iar in fata biroului, un scaun de lemn, pe care se asezau vizitatorii. In spatele biroului, se afla un barbat in varsta, slabut si chel, imbracat intr-un costum crem ce ii venea cam larg. Acesta o privi peste ochelarii negri, cu lentile groase, fara sa o intrebe ceva. Intinse mana dupa formular, iar dupa ce arunca o scurta privire peste el, tasta cateva butoane, citi ce i se afisa pe ecranul calculatorului, cauta intr-un sertar, scoase doua chei si ii spuse scurt:
-Etajul doi, camera doua sute cincisprezece. Momentan vei sta singura in camera, dar mai tarziu s-ar putea sa ai o colega. Cina se serveste la ora opt in cantina, micul dejun la sapte, iar pranzul la ora doisprezece. Daca pierzi una din aceste mese, vei fi nevoita sa astepti pana la urmatoarea. In biblioteca gasesti o lista cu locuri de munca convenabile. Restul il vei afla pe parcurs. Acum, la revedere domnisoara.
Saluta politicoasa si iesi din birou, mai trista decat intrase. Nu se asteptase la o primire foarte calduroasa, insa nici la o asemenea primire rece nu se gandise. Urca scarile pana la etajul doi, fara sa priveasca altundeva decat la picioarele ei. Ajunsa la etaj, isi cauta camera si descuie usa. Era o camera micuta, cu doua paturi, o masa in mijloc, un dulap pentru haine si o fereastra mare, acoperita cu draperii groase, de catifea visinie. Inchise usa, trase draperiile si deschise fereastra pentru a aerisi camera de aerul inchis. Odata ce facu toate acestea, se aseza intr-unul din paturi si inchise ochii, fericita ca putea dormi, in sfarsit, linistita.
Adormi repede, insa si de data aceasta, somnul ii fu tulburat de vise. Retrai clipele groaznice prin care trecuse, iar apoi pantera neagra reveni, dar de data acesta ceva era schimbat. Felina nu mai era trista, era fericita. I se parea ca zambeste cald, iar ochii ei reflectau o lumina calda ce o invaluia mangaietor, incalzindu-i parca, sufletul. Trupul ei negru nu mai era plin de rani,iar blana ii lucea stralucitor in lumina soarelui, aruncand reflexii de curcubeu in jurul ei. Fumul ce odata era negru, acum era alb si nu mai se intrepunea intre ele ca un zid, lasand-o pe fata sa se apropie de pantera. S-a apropiat de pantera si a mangaiat-o pe cap, felina punandu-si capul pe umarul ei, luand-o parca, in brate. Aceasta torcea multumita in bratele fetei, transmitandu-i liniste si bucurie in suflet. De data aceasta, Roxanne dormi linistita.
Atunci cand se trezi, umbrele serii incepusera sa se astearna in micuta camera. Isi privi ceasul de la mana si vazu ca era ora sapte jumatate. Se ridica din pat si cobori la cantina, fiind lihnita de foame. Cantina era compusa dintr-o sala mare, cu mesele rotunde, inconjurate de cateva scaune si intr-un colt, o vitrina cu mancare, din care isi putea alege ce vroia. Lua o tava pe care puse cateva fructe, un iaurt cu fructe, doua sendwich-uri cu ton si un pahar cu suc natural. Privi cateva secunde pe deasupra meselor si merse la o masa dintr-un colt. Servi cina fara sa ridice capul, desi simtea cum era privita din toate partile. Termina repede de mancat si se reintoarse in camera, cu toate ca ar fi dorit sa faca o scurta plimbare, insa ii era frica sa iese iar seara, singura, in oras.
Petrecu ceva timp la fereastra admirand apusul si cercetand apoi curtea si cladirea in care se afla, insa ferindu-se de toti, nevrand sa stea de vorba cu nimeni. Ajunsese la concluzia ca ii era mai bine singura, decat cu prieteni. Cum intunericul incepuse sa-si faca simtita prezenta din ce in ce mai mult, urca in camera si mai zabovi inca cateva ori pe ganduri, adormind intr-un final cu gandul la ziua ce va urma.
Dimineata sosi repede, trezind-o pe fata cu ajutorul razelor blande de soare ce ii mangaiau fata, incercand parca sa-i aline sufletul plin de suferinte. Desi era somnoroasa, se trezi, simtindu-se destul de infometata. Timp de zece minute rataci prin holurile centrului cautand baia, iar atunci cand o gasi aceasta era ocupata. Privirile ei fugira cateva secunde de la ceas la usa baii si hotari ca micul dejun era mai important ca baia, deoarece nu stia cat timp va petrece in oras in cautarea unui loc de munca si era sigura ca va pierde pranzul, asa ca renunta la a mai astepta eliberarea baii si cobora la cantina.
La fel ca in seara trecuta alese cateva fructe, un iaurt si doua sandwich-uri cu ton, insa de data aceasta prefera laptele in locul sucului. O mica problema intampina in timpul dejunului. Unul din tipii de la masa alaturata se asezase langa ea, in incercarea de a vorbi cu ea, insa Roxanne ii spuse scurt ca nu doreste sa vorbeasca cu cineva si sa plece. Vazand ca tipul insista cu intrebarile, aceasta renunta la lapte, turnand tot paharul in poala tipului, dupa care se ridica si pleca, fara sa se mai uite in urma, desi auzea destul de clar injuraturile ce ii erau adresate. Cu toate ca aceste mic incident o deranjase, hotari ca era mai bine daca isi vedea de treaba si merse in biblioteca, unde i se dadu o lista cu diferite locuri de munca si pleca in oras, cu speranta ca ziua i se va imbunatati.
;3 uite ca am trecut si pe aici
mi se pare chiar interesant si foarte bogat in descrieri (am ce invata de la tine) dar sa fiu sincera ma cam sperie cand vad asa de mult.

trecand la povestea in sine e chiar frumoasa ca idee dar ar trebui sa mai bagi ceva personaje, adica in 5 capitole vorbesti doar despre acelasi personaj ceea ce e cam... plictisitor. nu interpreta rau cati tiam zis ca e chiar interesat si chiar imi pare rau pentru ce i s-a intamplat Roxannei. [çwç]

;3 mult succes in continuare
CAPITOLUL VI


Soarele diminetii isi trimitea razele blande printre frunzele copacilor, ce tremurau usor in adierea vantului cald. Orasul forfotea de multimea de oameni si masini, care isi incepusera traseul de zi cu zi, inca de la rasaritul soarelui. Zeci de oameni mergeau grabiti spre slujbele sau casele lor, scufundati in ganduri si griji, in timp ce masinile alergau fara intrerupere, incingand asfaltul si poluand aerul si asa putin oxigenat al orasului. Roxanne mergea incet prin multimea de oameni, privind melancolica la grupurile de oameni ce isi serveau micul dejun, pe terasele cofetariilor, in acelasi timp simtind lacrimi in ochi la vederea familiilor fericite ce se bucurau de viata. Aceasta ofta trista si se reintoarse in prezent. Privi inca o data pe foaia din mana, apoi se opri in fata unei cladiri inalte, suprafata acesteia fiind formata in totalitate din geamuri fumurii. Pe usile duble, de sticla, se perindau barbati si femei, imbracati elegant. Fata isi privi imbracamintea si rosi in obraji, simtindu-se rusinata de felul in care arata. Parul ei lung atarna intr-o coada, pe unul din umeri, odihnindu-se pe tricoul ei, rosu cu dungi albe. Blugii ei albastri se revarsau peste adidasii albi, aspectul ei fiind total opus elegantei din cladirea firmei F&FXM. Ofta inca o data, apoi isi lua inima in dinti si intra in cladire. Se simtea privita din toate partile, insa intr-un mod total dezaprobator, asa ca merse cu capul plecat pana la biroul de informatii, unde intreba de biroul domnului Petrovici. Ar fi urcat cu liftul pana la etajul cinci, dar prefera sa urce scarile decat sa petreaca cateva minute sub privirile si susotelile dezaprobatoare ale celor aflati deja in lift. Parcuse cele cinci etaje incet, gandindu-se la trecut. Intra sovaitoare pe holul etajului si il parcurse citind pe placutele usilor, oprindu-se in cele din urma in fata uneia dintre ele. Batu foarte incet, sperand ca nu a fost auzita, insa s-a inselat. Imediat auzi un "intra" tare si hotarat. Incerca sa afiseze un zambet cald si intra. Biroul in care intra era unul mare, cu un mica camera in fata, probabil biroul secretarei fiind primul. Parcurse micul spatiu si intra in biroul domnului Petrovici.
Acesta era destul de mare, cu peretele din spatele biroului, format in totalitate din sticla. Peretii erau vopsiti intr-un crem cald, iar mobila formata dintr-o canapea asezata langa unul din peretii laterali, biroul mare si fotoliile moi, de piele, ce il inconjurau, se armonizau intr-o combinatie de culori negru si crem, placute ochiului. Pe pereti erau inramate cateva diplome si atestate, precum si premiile primite la diferite concursuri. Pe biroul mare, negru, se odihnea un laptop, cateva dosare, o poza inramata ce reprezenta probabil o persoana draga domnului Petrovici, un pahar cu whisky si cateva cuburi de gheata, iar alaturi de pahar, o scrumiera din lemn masiv, in care fumega un trabuc.
In spatele biroului, asezat pe un scaun de piele neagra, o privea pe sub gene, un barbat solid, imbracat intr-un costum negru, corpul bine facut reliefandu-se pe sub costum. Parul de un saten inchis, ii era ciufulit, unele suvite mai lungi, acoperindu-i fata alba, serioasa. Ochii lui negri, o priveau patrunzatori, una din sprancene fiindu-i ridicata in semn de intrebare.
-Da domnisoara, cu ce iti pot fi de folos? a intrebat acesta cu o voce taioasa, dar hotarata.
-Buna dimineata. Dumneavoastra sunteti domnul Petrovici? a intrebat la randul ei fata, usor, nedorind sa para necivilizata.
-Da, eu sunt domnul Petrovici, accentua el ultimele doua cuvinte.
-Am inteles ca sunteti in cautarea unei secretare si as dori sa... a vorbit Roxanne, dar a fost intrerupta de barbat.
-Da, caut secretara, insa din cate stiu, la un interviu pentru o slujba te prezinti in costum, nu ca si cum ai merge la plimbare.
-Imi pare rau domnule, dar momentan, nu imi pot permite sa imi cumpar un costum. Multumesc ca m-ati primit... a rostit usor fata, dorind sa se retraga.
-N-am terminat inca cu tine. Stii cum functioneaza un calculator, poti raspunde la telefon, dar mai ales stii sa faci o cafea buna? Vreau un raspuns sincer pentru toate trei intrebarile, a vorbit repede el.
-Da domnule, stiu sa le fac pe toate trei, a raspuns zambind fata, sigura pe ea.
-Ai noroc ca am nevoie urgenta de secretara, altfel nu mai stateai aici niciun minut. Insa nici eu nu ma pot face de ras, asa ca in ciuda principiilor mele, iti voi da o parte din salariul tau in avans pentru a te imbraca adecvat. Insa doresc ca intr-o ora sa fii in biroul tau, imbracata asa cum se cuvine, iar cafeaua sa ma astepte pe birou. Iti voi explica ce ai de facut atunci, acum trebuie sa plec si eu, a spus barbatul, dandu-i o suma de bani fetei, apoi iesind in fuga din birou, lasand-o singura.
Roxanne a rasuflat usurata, asezandu-se pentru cateva minute pe unul din fotolii, in care aproape se scufundase. Desi ii tremurau picioarele, s-a ridicat si a iesit din birou, coborand de data aceasta cu liftul, cufundata in ganduri si neluand in seama susotelile din jurul ei. O data ajunsa afara, a mai privit o data cladirea, apoi s-a indreptat spre complexul comercial pentru a-si cumpara un costum potrivit noului ei loc de munca. Din zecile costume ce se aflau intr-un din magazinele ce impanzeau interiorul mall-ului, Roxanne a ales unul negru, simplu, format din fusta, camasa si sacou, iar celalalt era crem, insa pantalonii inlocuiau fusta. A cumparat si doua perechi de pantofi, apoi a fugit in in centrul in care locuia acum. S-a schimbat repede, optand pentru costumul crem, si-a prins parul intr-un coc simplu, lasand doar cateva suvite sa-i atarne, si a plecat inapoi la fima F&FXM, dorind sa inceapa cu bine prima ei zi de munca.



Inca astept critica, deci va rog, nu ma dezamagiti:)
;3 in sfarsit Roxannei i se intampla ceva bun.

E foarte frumos cum descrii sentimentele fetei, esti foarte detaliata si intr-un fel e bine, dar nu exagera ;3 [eu sunt una dintre putinele persoane ce prefera dialogul].

Nu prea mai am ce spune, asa ca bafta in continuare ^w^ [ùwù nu uita sa ma anunti cand pui continuarea]
'ello. Am venit cu next-ul insa as vrea mai multe comentarii, altfel ma las de scris.
Sper sa va placa. Spor la citit.

CAPITOLUL VII

Din banii ce ii primise in avans pentru a-si ajusta garderoba, si-a platit un taxi, pentru a ajunge cat mai repede la firma. De data aceasta a intrat in cladire increzatoare, neluand in seama privirile ce ii erau adresate. Toti cei din jurul ei o priveau admirativ sau obscenic, insa pe ea n-o interesa. A mers direct in biroul in care avea sa lucreze de acum incolo, constatand ca seful ei inca nu ajunsese. A profitat de lipsa acestuia pentru a face repede cafeaua de care i se spusese, apoi a facut putina curatenie, aranjand hartiile de pe biroul domnului Petrovici si aerisindu-i putin biroul. S-a intors in biroul ei, unde a inceput sa cerceteze agenda ce o astepta, nu inainte de a sterge praful de pe birou, fiind adepta curateniei. In timp ce cerceta curioasa agenda, incercand sa descifreze scrisul precedesoarei ei, usa biroului s-a deschis brusc, pe ea facandu-si aparitia insusi domnul Petrovici. Acesta a privit-o putin, zambind, fiind multumit acum de aspectul ei.
- Ma bucur ca ti-ai schimbat aspectul, se pare ca iti sta mult mai bine asa. Apropo, sa vii in zece minute in biroul meu ca sa-ti dau indicatiile spre ceea ce ai de facut.
Roxanne se ridicase in picioare si a ascultat ce i se spusese, cu un zambet in coltul gurii.
- Desigur domnule. Cafeaua va asteapta pe birou, asa cum ati cerut.
Toate acestea fiind spuse, fata si-a reluat locul, iar seful ei s-a dus in biroul lui. In cele zece minute, Roxanne a reusit sa inteleaga pe deplin tot ce fusese scris in agenda, facand ea insasi notitele ei, apoi a mers in birou. Acolo, domnul Petrovici era scufundat in citirea unui dosar, in timp ce trabucul fumega din nou in scrumiera. Tanara si-a dres putin glasul si a ramas in picioare, in asteptarea ordinelor. Acesta a mai intarziat putin in studierea dosarului, apoi si-a ridicat privirea, cercetand-o, ca si cum ar fi uitat pentru ce o chemase.
-Domnisoara, acest dosar imi este necesar in doua ore, corectat si pus la zi. De asemenea, i-a aceasta foaie si noteaza-ti, te rog, in agenda, tot ce este scris pe ea. Vreau sa ma anunti cu zece minute inainte de fiecare sedinta sau intalnire cu clientii. Si inca ceva. Vreau sa gasesc in fiecare dimineata cafeaua facuta si toate dosarele aranjate si aduse la zi.
Roxanne ascultase fiecare cuvant cu mare atentie, dandu-si seama ca seful ei era un om muncitor, ce tinea mai mult la slujba sa ca la orice altceva. A luat foaia si dosarul, dupa care s-a retras tacuta in biroul ei. Desi la inceput, i-a fost putin cam greu sa inteleaga cuprinsul dosarului, mintea ei inteligenta a prelucrat informatiile destul de rapid, astfel incat, dupa nici o ora, reusise sa puna dosarul la punct. A transcris apoi cu mare atentie tot ce era notat pe foaie, toate intalnirile cu clientii si sedintele, programandu-si ceasul sa sune cu cincisprezece minute inainte de fiecare programare. In momentul in care a vrut sa-i duca sefului dosarul, usa biroului ei s-a izbit de perete, navalind inauntru o femeie de aproximativ treizeci de ani, plinuta, imbracata intr-un costum de culoarea leopardului, machiata strident si incarcata in mod excesiv cu bijuterii false. Parul acesteia era vopsit intr-un blond platinat, insa prea incarcat de fixativ. Mirosul parfumului se raspandise imediat in micuta incapere, dandu-i fetei impresia ca doamna isi turnase, la propriu, sticla de parfum in cap.
Doamna ce navalise ca o furtuna in camera, a inceput sa tipe dupa domnul Petrovici, tipetele ei fiind intrerupte doar de rasuflarea intretaiata. Auzind un clic usor, Roxanne si-a dat seama ca seful ei incuiase usa, nedorind sa fie deranjat de acea doamna dizgratioasa.
- Unde este Mihail? Mi-a promis ca mergem la teatru, iar eu il astept ca proasta de doua ore in fata teatrului. Nu o sa scape de mine asa usor... tipa dama, ducandu-si mana pe care ii atarnau greu cateva bratari masive ce imitau aspectul aurului.
- Imi pare rau doamna, dar domnul Petrovici este plecat momentan intr-o delegatie urgenta. A fost contactat acum o ora ca este nevoie urgenta de dansul si mi-a spus sa va sun, pentru a va anunta, insa eu am uitat, fiind prima mea zi, a mintit roscata in incercarea de a calma blonda. Dati-mi voie sa va servesc cu o cafea si sa va explic mai bine care este situatia, a continuat Roxanne, luand-o pe dama de brat si tragand-o spre camera in care se prepara cafeaua. A asezat-o, mai mult fortat, pe dama pe un scaun, apoi a servit-o cu cafeaua, cu care ar fi preferat in gandul ei, sa i-o toarne in capul blondei, pentru a estompa mirosul puternic de parfum ieftin.
- Domnul Petrovici a primit un telefon urgent in urma cu o ora, in care i s-a spus sa mearga intr-un anumit loc, unde era nevoie de diplomatia lui pentru a incheia o afacere. Mi-am notat pe o hartie numarul dumneavoastra, insa sunt prea zapacita, fiind prima mea zi aici, si am pierdut-o. Exact in momentul in care ati aparut, cautam numarul dumneavoastra. Este vina mea pentru asteptarea dumneavoastra si va rog sa ma iertati, a vorbit roscata pe un ton mieros.
Dama nu a zis nimic, vazand cu cata umilinta ii vorbea fata, apoi a zambit victorios si s-a napustit pe usa afara, nu inainte de a-i preciza fetei ca asteapta sa fie anuntata de intoarcerea domnului Mihail, cum il numise ea.


P.S: M-am gandit sa pun si pozele cu personajele, insa in urmatoarele capitole.
;3 chiar imi place capitolul asta... nu ai exagerat cu descrierile si ai folosit si dialog mai bogat! ce sa mai spun, perfect!

Oricum ar fi pacat sa te lasi de scris doar pentru ca nu iti comenteaza. Macar scrie pentru tine, nu conteaza daca ai comentarii sau nu. Eu asa gandesc :3
Ms frumos Ayame Chan. Ai dreptate, chiar daca nu prea am comentarii, o sa continui sa scriu.
Zilele astea o sa postez si capitolul urmator, insa nu stiu cand. Te voi anunta oricum.:)
Asa cum am promis, am venit cu next-ul, cu toate ca sunt dezamagita. Ma asteptam la mai multe comentarii si, mai ales, la critici, dar...
Spor la citit


CAPITOLUL VIII


Roxanne a rasuflat mai mult decat usurata, nevenindu-i sa creada cat de usor i-a fost sa scape de dama aceea plina de ifose. A intrat zambind victorioasa in biroul ei, insa in momentul in care l-a vazut pe seful ei asteptand-o, in scaunul ei, a inlemnit. Insa surpriza nu a durat mult, deoarece domnul Petrovici s-a ridicat in picioare, zambind.
- Nu credeam ca vei scapa atat de repede de ea. Asta inseamna ca ai mult tact, si esti foarte inteligenta, de asemenea. Nu a trecut decat o ora si cincisprezece minute, iar tu ai pus si dosarul la punct, si ai scapat si de Leneva in mai putin de cinci minute. Ma bucur ca te-am angajat si iti promit ca vei avea multe de castigat, daca vei fi la fel de constiincioasa in continuare si, mai ales discreta. Nu as dori ca intreaga firma sa afle despre acest mic incident, a spus seful zambind, scotand la iveala o dantura de un alb stralucitor si perfect dreapta.
Pentru Roxanne, domnul Petrovici era destul de atragator, insa nu indeajuns pentru a uita cosmarul prin care trecuse, astfel incat aceasta s-a hotarat sa se concentreze asupra muncii, gandindu-se ca pentru a-si duce planurile la implinire ar avea nevoie de ceva bani. Asa ca tacu si astepta ca seful ei sa se retraga, nu inainte de a-l anunta ca in zece minute va sosi unul din clientii lui. Era bucuroasa ca reusise sa faca o buna impresie inca din prima zi, insa nu dorea ca sa se infiripe vreo relatie, alta decat cea strict profesionala, intre ea si barbatul caruia ii era in subordine, fiind destul de constienta de aspectul ei fizic care atragea privirile mai mult decat ar fi trebuit, asa ca hotari sa adopte o atitudine rece si distanta, considerand ca asa e cel mai bine pentru toata lumea.
Prima ei zi de munca a trecut destul de repede, fara niciun alt incident, poate putin plictisitoare pentru Roxanne. Si-ar fi dorit sa aiba ceva mai mult de lucru, ceva care sa-i ocupe mintea, astfel incat amintirile chinuitoare sa nu mai revina, dar spre nefericirea ei, se parea ca si celelalte zile vor fi la fel de plictisitoare. Odata cu lasarea serii, roscata s-a retras spre "casa". Incepuse sa zambeasca de cate ori se gandea la centrul in care locuia acum, numindu-l casa. Intarziase, asa ca n-a mai prins cina, dar nu o deranja. Nu era prima data cand se culca nemancata. Corpul ei se obisnuise de mult cu mesele sarite, dar din cand in cand stomacul ii mai amintea ca are nevoie si de mancare pentru a supravietui, nu doar de tigari si cafea, chiar daca printre ele se mai strecura cate o gustare.
De data aceasta, oboseala acumulata peste zi isi spusese cuvantul, tanara adormind in cel putin cinci minute. Nici macar cosmarul binecunoscut nu o mai vizitase, doar prietena ei felina ii salutase somnul. Culoarea ce ii predomina blana era inca neagra, dar reflexiile aruncate erau doar rosii acum, iar ochii isi modificasera culoarea intr-un albastru ca azurul, dar fata nu era deranjata. Fumul disparuse, fiind inlocuit cu un peisaj dintr-o preerie uscata, in care vantul adia destul de mult, poate cam prea mult. Soarele ii facea cu ochiul cand si cand de dupa norul gri, in spatele caruia se ascunsese. Gandurile felinei erau calme, cu toate acestea, unul singur isi striga puternic cuvintele: "Nu lasa garda jos niciodata, pericolul e peste tot!"
Chiar si in somn, mintea roscatei lucra fara incetare, prelucrand informatiile de peste zi, la acestea adaugandu-se avertizarea din gandurile panterei.
A doua zi de munca incepuse cu o vreme mohorata, dar Roxanne nu s-a lasat descurajata. Si-a facut ritualul din fiecare dimineata, a servit micul dejun si a plecat, pe jos, spre serviciul ei. Vantul soptea vorbe dulci frunzelor verzi din putinii copaci ce reusisera sa supravietuiasca in acel oras poluat, iar razele soarelui incercau timide sa-si faca aparitia printre norii suri ce acoperisera cerul, prevestind cat de curand o ploaie binefacatoare pentru pamantul uscat. Nu era chiar atat de frig, era putin cam racoare, insa oamenii deja apelasera la geci si umbrele, unii mai in varsta scosesera de la naftalina chiar paltoanele, de parca ar fi fost toamna, nu mijlocul verii. Toate aceste lucruri ii adusesera zambetul pe buze tinerei, facandu-i gandurile sa zboare in trecut, cand ea insasi se imbraca in haine de toamna atunci cand ii era frig, desi era vara.
Atat biroul ei, cat si al sefului ei, au fost sterse de praf, aerisite, si cafeaua aburinda isi astepta consumatorul. Roxanne luase loc la biroul ei, revizuind notitele din agenda si dosarele ce trebuiau aduse la zi. Scufundata in citirea dosarelor, nu auzise scartaitul usor al usii si nici nu simtise privirea celui ce o masura din usa. Un barbat destul de inalt, cu un corp slabut, imbracat intr-un costum negru; o privea amuzat, sprijinit de tocul usii. Parul negru ca miezul noptii, ii era prins intr-o coada la spate, cateva suvite din bretonul lung umbrindu-i ochii aurii, cu sclipiri rautacioase, iar buzele subtiri ii erau arcuite intr-un zambet ironic.
Roscata, adancita in ganduri, nu a auzit pasii ce se apropiau de ea, insa in momentul in care a simtit cum doua maini i se asezasera pe umeri, a sarit in sus, aruncand in teama ei, dosarele prin tot biroul. Tanarul a inceput sa rada in hohote, incercand in acelasi timp, sa o linistesca, dar s-a ales cu o palma de toata frumusetea pe unul din obraji. Palma cu care il lovise pe individ o ardea, iar inima ii batea nebuneste in piept, incercand parca sa evadeze. A privit lung la cel ce o speriase atat de groaznic, realizand cu greu ca nu era cine crezuse ea. S-a asezat jos pentru a se linisti, dar incercarea ei a fost tulburata de vorbele brunetului.
- Domnisoara imi pare rau ca te-am speriat atat de rau, dar pot spune ca ai fost destul de obraznica cu acea palma, mai ales ca nu stii cine sunt, i-a vorbit el pe un ton impunator.
- Imi cer scuze pentru palma, dar stiu ca se bate la usa inainte de a intra intr-o camera. Cat despre persoana dumneavoastra, putin ma intereseaza ce functie ocupati. Nu cred ca sefului meu i-ar placea intrarea dumneavoastra nepoliticoasa.
- Atunci este randul meu sa-mi cer iertare ca am intrat neanuntat, dar eram prea curios sa cunosc noua secretara a lui Mihail, avand in vedere zvonurile ce circula prin..., a vorbit barbatul, dar a fost intrerupt brutal de roscata.
- In primul rand, nu ma tenteaza sub nicio forma sa particip la "radioul" transmis in firma, iar in al doilea rand, stiu ca tine de politete sa te prezinti inainte de a incepe o discutie cu cineva necunoscut, i-a vorbit taios Roxanne, privindu-l in ochi.
- Numele meu este Acheron Omar si sunt director adjunct in ramura economica. Deci, ma ocup cu cifrele, de fapt, pot spune ca le si visez, a inceput sa glumeasca brunetul.
- Sunt Roxanne Brizzo si sunt secretara domnului Petrovici, insa nu pot spune ca sunt incantata de cunostiinta, ba chiar ingrozita, a inceput sa ridice vocea roscata, usor speriata, vazand cu Acheron venea spre ea, cu intentia clara de a o lua in brate.
In clipa in care brunetul a pus mana pe talia ei, Roxanne a ramas blocata, privind prin el cu ochii goi, fara nicio expresie. Privea prin el, sau mai bine zis, privea la imaginile ce i se perindau prin fata ochilor. Imagini ce il prezentau pe el intr-o ipostaza dureroasa, alaturi de niste tipi dubiosi. Acheron a profitat de blocajul ei, luand-o in brate, apropiindu-si chipul de fruntea ei vrand sa o sarute, dar usa s-a izbit de perete, pe ea facandu-si aparitia Petrovici.
Imi placeeee x33 chiar ador capitolul asta! mia placut finalul ;3

\(°w°)/ repede repede!!! vreau sa vad ce se intampla!! vreau nextuuuuu'

chiar ai evoluat (daca pot zice asa) vad ca exista un echilibru intre dialog si descriere deci mult noroc in continuare si tine-o tot asa ùwù
CAPITOLUL IX


- Mi s-a parut mie ca simt miros de magar idiot, a spus acesta indreptandu-se spre biroul lui. Te rog sa-mi lasi secretara in pace si sa vii in biroul meu.
Acheron a privit dezamagit spre Roxanne si l-a urmat pe Mihail.
- Inchide usa in urma ta. Ah, si Roxanne? a strigat barbatul.
- Da domnule? a intrebat roscata din usa.
- Adu-i o cafea acestui animal pe doua picioare, care-si spune Don Juan, i-a cerut Petrovici zambind.
- Imediat, a chicotit tanara, inchizand usa.
- Acum, domnule Acheron, cu ce te pot ajuta? si-a indreptat acesta privirea spre tanarul sprijinit de perete.
- Hmm, cu nimic, a spus brunetul ganditor. Am auzit ca ai o noua secretara si am vrut sa vad daca zvonurile despre frumusetea ei sunt adevarate.
- Ei bine, din cate ai observat, e destul de frumoasa. Insa te rog sa stai departe de ea. Am nevoie de mintea ei, care le depaseste cu mult pe fostele mele secretare.
Conversatia celor doi a fost intrerupta de sosirea Roxannei cu cafeaua. Acheron o privea, observandu-i parul rosu ce parca ii luase foc in lumina soarelui, reflectata prin geamul fumuriu, corpul zvelt cu forme bine definite, ochii verzi ca smaraldele, dar fara nicio expresie si buzele pline, arcuite intr-un zambet trist.
Roscata observa privirile admirative ale brunetului si, in graba ei de a iesi din raza lui de observatie, a rasturnat unul din trofeele asezate pe rafturi. Inainte de a atinge podeaua, tanara l-a prins cu o viteza uimitoare. In tot acest timp, Petrovici urmarea totul, cu ochii larg deschisi, in timp ce mintea ii lucra febril. Cerandu-si scuze, fata a asezat trofeul la locul lui si s-a indreptat spre usa. Mihail a luat un alt trofeu, l-a cantarit putin din ochi si l-a aruncat spre Roxanne, fara sa zica nimic. Acheron a vrut sa strige dupa ea, dar ceea ce a urmat l-a lasat mut.
Fata s-a intors brusc si a prins trofeul inainte de a o lovi, dar ochii ei nu mai erau goi. Ochii ei exprimau acum o rautate si o ferocitate iesite din comun, asemenea unui animal salbatic, furios. Brunetul a facut un pas in spate vazandu-i expresia, in timp ce Petrovici urmarea spectacolul cu un zambet de multumire pe buze. Insa cand a ridicat capul, privirea fetei revenise la cea dinainte, privirea goala. A pus trofeul pe birou si a iesit din camera imediat, ea insasi constienta ca ceva i se intamplase in momentul ce trecuse. A iesit in fuga din birou si s-a dus direct in baie. A incuiat usa si s-a privit in oglinda, gandurile ei framantandu-se nelinistite, amintindu-si ceea ce se intamplase in birou.
Mergea linistita spre usa cand in fata ei aparuse un glob alb ce reprezenta sufletul panterei din vis, intrandu-i in corp si unindu-se cu sufletul ei. Auzise suieratul trofeului ce se indrepta spre ea cu viteza si pe Acheron cand inghitise in sec. Ochii ei puteau vedea in detaliu, chiar si particulele de praf ce pluteau in aer. Se mira, dar in acelasi timp, i se paruse normala agilitatea cu care prinsese trofeul. Stia ca ii privise pe cei doi si isi aducea aminte cum o pofta uriasa de a-i ucide o cuprinsese. Simtise cum intunericul si pustiul ii invaluisera inima intr-o mantie neagra, dandu-i o siguranta si incredere in ea asa cum nu avusese niciodata. Auzea pana si falfaitul aripilor pelicanilor ce zburau deasupra marii, iar ochii ei vazusera pana in parcul din centrul orasului, vazuse cum doua furnici se luptau pentru o firimitura de paine. In mintea ei auzea gandurile lui Acheron, ce tremura de frica, gandindu-se cat de frumoasa este, dar in acelasi timp periculoasa. Ceea ce o mira era ca nu putuse gandurile lui Petrovici, de jur imprejurul lui fiind ridicata o bariera invizibila. Cu coltul ochiului, zarise un medalion ciudat la gatul lui, inscriptionat cu niste semne ciudate, ce incepuse sa straluceasca atunci cand ea incercase sa-i citeasca gandurile. Apoi tot ce isi mai amintea era cum simtise ca sufletul panterei o parasise si teama pe care o simtise atunci cand vazuse expresia plina de multumire a sefului ei.
Si-a clatit fata cu apa rece, gandindu-se ca ceea ce se petrecuse fusese doar un vis de zi, scurt, pe care il avusese. S-a imbarbatat singura si s-a intors in biroul ei, insa a tresarit speriata atunci cand a intrat pe usa si si-a gasit seful asteptand-o, asezat pe scaunul ei, scufundat in citirea unui dosar voluminos, pe care scria, din cate se parea, numele ei. Auzind usa, Petrovici a inchis dosarul si a privit-o cercetator pe Roxanne.
- Te simti mai bine domnisoara? Sper ca da pentru ca avem de discutat o problema destul de serioasa, pe care nu ma asteptam sa o gasesc chiar la tine, i-a spus acesta direct, ridicandu-se si intrand in biroul lui, asteptand-o sa-l urmeze.

Astept comentariile voastre
*A* oooh! din ce in ce ma interesant.

Acum chiar nu am ce critica, adica chiar mi-a placut totul... descriirile si dialogul! Mama!! cred ca am devenit fana ta x33 serios, chiar imi place mult acum mai ales ca are legatura cu o pantera [T^T ador felinele, mai ales pantera]

;3 mult noroc!!
>w< debea astept continuarea!
'ello. Am cam intarziat cu next-ul, dar am fost ocupata. As vrea mai multe comentarii, va rog, si mai ales, mai multa critica. Cred ca deja am vorbit cam mult, asa ca o sa postez next-ul.
Bafta la citit si va astept comentariile.

CAPITOLUL X

Roxanne ramasese uimita, dar in acelasi timp ii era si frica. Se temea in primul rand ca va fi concediata, cu toate ca nu-si amintea sa fi gresit ceva; si in al doilea rand, se temea pentru ca nu stia despre ce e vorba si ce anume era acea problema. Isi urma seful incet, cu capul plecat, si se aseza pe unul din fotolii, deoarece picioarele ii tremurau prea rau. Seful ei se aseza la birou si forma un numar de telefon, iar in timp ce astepta ca apelatul sa raspunda, o privea dur, dar si satisfacut, pe tanara.
- Akshara, poti sa vii, te rog, pana la mine? Cred ca am gasit pe cineva care se potriveste perfect cerintelor tale. Da, e la mine in birou. Ok, te astept.
In tot acest timp, Roxanne ascultase nemiscata conversatia sefului ei. Se intreba la ce se referise prin acele cerinte, insa ceea ce o mira si mai mult era faptul ca ii disparuse teama, in locul ei aparand indiferenta. Auzise destul de bine ca persoana de la capatul celalalt al telefonului era o femeie si devenise chiar curioasa sa o cunoasca, mai ales ca o incitase numele acesteia. "Akshara" parea a fi un nume din Egiptul Antic, un nume ce semana destul de mult cu numele reginei vampirilor, Akasha, din cartile renumitei Anne Rice. Gandurile ei au fost intrerupte de vocea barbatului, ce o privea putin uluit. Acesta se asteptase sa-i fie frica, insa constatase ca tanara devenise indiferenta, ba chiar cazuse pe ganduri.
- Roxanne, nu esti curioasa cu cine am vorbit la telefon? Sau de ce am spus Aksharei ca am gasit persoana potrivita cerintelor ei?
- Ba da, dar voi afla o data cu sosirea ei, asa ca nu mai are rost sa intreb, i-a spus roscata privindu-l in ochi. Ar fi dorit sa continue, insa privirea i-a ramas blocata in gol. In fata ochilor ii aparuse din nou pantera. Aceasta s-a apropiat de ea, asezandu-se, parca, la picioarele ei. A privit in sus spre ea si i-a transmis gandurile ei, in care ii spunea sa stea linistita, de data aceasta nu o va mai face nimeni sa sufere pentru ca atata timp cat ele sunt impreuna, nimeni si nimic nu le va rani.
Petrovici strigase la fata de cateva ori si se ridicase in picioare, vrand sa o zguduie putin pentru a o trezi din visare, insa pe usa isi facuse aparitia Akshara, care ii strigase sa nu se apropie de Roxanne. Femeia incercase sa se apropie de fata, dar cand dorise sa o atinga, roscata fusese invaluita intr-o aura de lumina albastra ca azurul, impenetrabila. Barbatul era uimit, in timp ce bruneta se infuriase. A mai facut o incercare de a o atinge pe fata, insa a fost aruncata in perete. Intre timp, tanara a revenit si ea in prezent, si ramasese cu ochii la femeia furioasa ce era ajutata de seful ei sa se ridice.
Parul negru, lung, i se revarsa pe umeri, doua codite groase ii inconjurau fata ale carei trasaturi erau de o feminitate superba. Ochii negri erau conturati cu negru, in timp ce buzele voluptoase erau facute cu un rosu stralucitor. Corpul cu forme delicioase era acoperit de o rochie lunga, gri, iar talia zvelta ii era evidentiata printr-o esarfa neagra, de matase, ce ii era legata la mijloc. Mainile fine ii erau incarcate de bratari masive de aur, iar in picioare purta sandale negre, joase, legate pe glezne.
Roxanne admira frumusetea egipteana a brunetei, privirile ei mangaind pielea catifelata si bronzata a femeii, provocandu-i fiori ascunsi. Bruneta era furioasa, dar in acelasi timp atrasa de roscata. Furioasa din cauza faptului ca nu se putuse conecta cu ea, dar atrasa la randul ei de fata datorita aspectului ei, insa si datorita privirilor aruncate asupra ei.
Tanara se ridica in picioare si merse spre femeie. Ii zambi dulce si ii spuse:
- Eu sunt Roxanne Brizzo, incantata de cunostinta. As vrea sa te invit sa bem o cafea la mine in birou. Stiu ca ai venit special pentru mine ca sa ma cunosti, insa acum ca te-am vazut, vreau sa te cunosc si eu.
Bruneta ramase putin pe ganduri, privi la Petrovici, care insa ridica din umeri, si ii raspunse fetei.
- Cu mare placere.
Roscata deschise usa si o lasa pe Akshara sa o ia inainte, iar ea o urma, privindu-i miscarile fundului, cu un zambet pervers pe buze. In cinci minute, cafeaua era servita, iar cele doua domnisoare erau asezate la birou, fata in fata. Prima care deschise discutia a fost bruneta, dupa ce a baut o gura din cafea.
- Eu sunt Akshara si sunt o veche prietena de-a lui Mihail. Lucrez pentru o anumita agentie, ca sa zic asa, iar el ma ajuta uneori, pentru ca imi este dator.
- Iti este dator pentru ca i-ai dat acel medalion ce le blocheaza accesul celor care vor sa ii citeasca gandurile, nu-i asa? ii raspunse Roxanne, la randul ei , insa printr-o intrebare.
Auzindu-i intrebarea, bruneta aproape ca s-a innecat cu cafeaua si a ramas cu ochii la fata.
- De unde stii?
- Pentru ca atunci cand am vrut sa-i citesc gandurile, am fost blocata si nu am putut sa nu observ stralucirea medalionului din acel moment.
- Ai dreptate. Medalionul pe care il poarta i l-am daruit eu pentru ca stie cam multe despre ceea ce fac eu si nu vreau sa se afle. Sa lasam insa acest subiect deoparte si sa revenim la treburile noastre. Agentia pentru care lucrez eu se ocupa cu recrutarea si antrenarea persoanelor cu abilitati speciale, asa cum esti tu.
- Cu ce pret? Si nu te face ca nu intelegi, pentru ca stim cu totii ca fiecare lucru are un pret.
- Pretul nu este prea mare. Domnul Cesar, seful nostru, se ocupa cu anumite afaceri. El ne cere cateodata sa ii aducem anumite lucruri, daca e nevoie, chiar sa le furam. Uneori ne solicita ca sa ii pedepsim pe dusmanii lui. In schimb, ne pune la dispozitie tot ceea ce ne trebuie si ne da cati bani vrem. Un singur lucru ne cere cu seriozitate, iar daca nu il respectam, suntem pedepsiti la randul nostru. Pentru el, cel mai important este sa ii fim loiali.
- Si daca cineva refuza sa faca parte din agentie?
- Poate ca la inceput va refuza, insa dupa ce va trece prin anumite circumstante, va veni singur la noi. Pentru ca noi nu suntem singura agentie care se ocupa cu asa ceva, insa suntem singurii care nu obligam oamenii sa vina la noi. Ceilalti da. Multi au ajuns sa fie vanati ca sa intre in organizatiile lor si, de multe ori, au gasit scaparea la noi.
- Am inteles. Ce pot sa spun? Inca nu pot sa ma pronunt, pentru ca desi suna foarte tentant propunerea ta, nu ma pot arunca cu capul inainte. In plus, de abia mi-am inceput viata aici si imi va fi greu sa o iau iarasi de la capat. Insa promit ca ma voi gandi si te voi anunta atunci cand voi hotara ceva.
- Multumesc. Aici ai numarul de telefon. Ma contactezi cand te hotarasti.
Discutia fiind incheiata, Akshara s-a ridicat de la birou si a plecat, nu inainte de a-si lua la revedere de la seful roscatei.
>w< scuze de intarziere...

Dar, ce sa spun. Acum chiar imi place, povestea devenind din ce in ce mai interesanta.
Descrierile si dialogul mi se par ok, deci chiar nu mai am ce comenta. Greseli chiar nu am gasit.
Ador genul asta de poveste, ce implica si un pic de fantasy.
^w^ Mult succes in continuare!
thx dear
sunt cam ocupata acum, dar incerc sa pun next-ul cat de repede pot
I'm back. Hmm, sa mai postez continuarea sau nu? Din cate vad, de citit ati citit fic-ul, dar chiar atat de greu este sa lasi un comm cu "like" sau "dislike"? Sau poate ca fic-ul meu nu este chiar atat de interesant incat sa mai postez, nu?
Astept un raspuns, iar in cazul in care nu voi primi niciun raspuns, voi renunta la fic.
Bye