ooc : M-am bucurat tare mult cand am vazut ca s-au inscris utilizatori la noul role play postat de mine. Drept consecinta, deschid acest topic pentru a incepe povestea. Sa dam curs aventurii !
PS. Sper sa mai vin si cu alte rpg-uri interesante si sper ca voi sa ma primiti !
bic :
Imbracata intr-un deux-piece elegant, Julietta se indrepta spre biroul unui notar pentru a primi ceva pretios. Aflata in limuzina bunicului ei, condusa de Thomas, Julietta se gandea ce-ar fi putut primi ea intr-atat de important, incat sa fie chemata la un notar.
Cand Thomas o anunta ca au ajuns la destinatie ea cobori din limuzina si intra in cladirea unde-si avea biroul respectivul notar.
Notarul, un barbat trecut de 50 de ani, cu barba lunga alba si ochelari de vedere pe care-i lasa intotdeauna pe varful nasului o privi pe Julietta si fara sa spuna prea multe cuvinte rosti : "Acesta este biletul pe care bunicul vi l-a lasat. E timpul sa cititi continutul.”
Aleasa educatie pe care ea o primise de-a lungul anilor, o impiedica pe Julietta sa se enerveze sau sa raspunda rastit. Lua biletul respectiv si intreba daca poate pleca. Notarul îi facu semn ca da, iar ea iesi din cladire urcandu-se in aceeasi limuzina ce-o adusese acolo.
Pe drumul spre casa, Julietta deschise biletul citind : "Du-te spre Insulele Cayman si gaseste o grota ace are o gaura prin care razele soarelui se strecoara la ora 5 seara. Vezi unde pica raza si sapa acolo. Foloseste cu intelepciune ceea ce gasesti acolo.”
Nu mai era nimic altceva. Niciun detaliu suplimentar, nicio explicatie in plus. Nimic.
Decisa sa plece intr-o aventura, Julietta porni spre insulele cu pricina cu avionul personal al bunicului ei si cand ajunse acolo se caza la un hotel, urmand ca mai apoi sa plece in cautarea grotei specificate in bilet.
'Sper sa nu dau peste pirati !’gandi ea, in timp ce somnul o fura. A doua zi, pregatita si echipata cu tot ceea ce-i trebuia porni spre insula misterioasa…
Aflat pe vasul lui de pirati, Tom, incepea sa dea ordine in sus si in jos. In seara asta aveau sa ajunga in Insulele Cayman, unde piratii isi vor lua o scurta pauza de la munca.
***
Tom, imediat ce ajunse pe insula, intra intr-o carciuma.
Acolo intalni o fata interesanta de vreo' 22 de ani. Trase aer in piept si-si lua avant sa se duca sa vorbeasca cu ea.
Fiind de ceva timp pe insulă, venise de dimineaşă la una dintre numeroasele cârciume din port pentru a se interesa de nişte anumite lucruri şi zvonuri. Îşi trecu mâna prin părul lung şi negru, mergând spre tejghea. Clipi de câteva ori şi îl rugă pe bărbatul ce servea acolo să o ajute în aflarea unei adrese.
***
Trecuseră câteva ore bune şi ea nu află nimic. Se aşeză pe un scaun, oftând extenuată. Căutase în toate cărţile şi hărţile posibile şi degeaba. Îşi aranjă pantalonii, punându-şi un picior peste celălalt.
Se apropie de respectiva fata si in cele din urma ii spune tejgherului sa-o serveasca cu un Jack Daniels. Dupa ce primeste bautura, iar tejgherul arata spre mine, ii fac cu ochiul dupa care o intreb ce-o aduce prin asemenea carciume unde ea n-ar avea ce cauta.
Îşi puse un picior peste celălalt, legănându-l încet în aer, privind plictisită în jur. Tresări scurt când un chelner îi aduse o băutură şi privi în locul indicat de tânăr, văzându-l pe bărbat. Afpşază un zâmbet rece dar totuşi provocator, ce o caracteriza, analizându-l scurt. Când acesta o întrebă ce căuta acolo, dădu din umeri.
-În căutarea unor informaţii, spuse calmă, vocea ei răsunând în jur. Ca majoritatea turiştilor noi-veniţi pe insulă, şi ea căuta comoara lui Barbă Neagră. Clipi de câteva ori, privindu-l.
-Informatii...repeta el zambind.
Se pare ca el nu era singurul care aflase locatia cu privire la comoara lui Barba Neagra. Se uita in jos si incepe sa chicoteasca.
-Si, ia zi, ai facut rost de informatiile dorite? spune barbatul afisand un zambet cald.
Clătină scurt din cap.
-De dimineaţă tot caut şi nu am găsit nimic. Sunt moartă de obosită, spuse şi oftă scurt, luând o gură din băutura comandată de băiat. Dar tu? Ce te aduce pe aici? Înafara căutărilor, evident, adăugă trecându-şi mâna prin păr relaxată.
-Stii, viata mea e o cautare continuua. Fie ca obiectivul e renumita comoara a lui Barba Neagra, fie o doamnisoara frumoasa ca tine.
Clar, baiatul incepuse sa flirteze. Trecusera atatia ani de cand nu s-a mai bucurat de viata incat folosise replici atat de banale. Se uita putin jenat in fata, dupa care isi intoarse privirea spre colega lui de bautura, care parea sa chicoteasca dupa 'complimentul' meu.
-Nu stiu daca am mentionat, dar eu sunt Tom, Tom Huber.
Chichoti slab când îi auzi, păstrându-şi totuşi acea mască rece pe chipul destul de palid. Îşi trecu limba peste buzele roşii, umezindu-le, apoi îl privi calmă.
-Amanda, Dietrich Amanda. Mă bucur să te cunosc, Tom, spuse zâmbind şi clipi de câteva ori. Se rezemă de spătarul scaunului, jucându-se cu o şuviţă de păr, ce o ondula pe deget. Totuşi, nu pot spune că tu nu eşti drăguţ, adăugă după câteva clipe râzând slab.
Nici nu terminase bine sa se bucure de complimentul facut de Amanda, ca unul din subordonatiik lui il facuse sa tresara.
-Capitane Huber, spune el formal dandu-si palaria jos in fata Amandei, trebuie sa veniti urgent cu mine. Avem informatii noi, adauga incet astfel incat sa-l auda doar Tom.
Tom era intodeauna bucuros sa beneficieze de titlul de capitan in absenta 'Capitanului Hunter'. Se simtea mandru ca il alesese tocmai pe el sa-i fie inlocuitor temporar. Se intoarse din nou spre domnisoara zambind usor.
-Sper sa avem ocazia sa ne mai intalnim, dar in momente ca acestea, datoria ma cheama. Succes in cautari, Amanda Dietrich, sunt curios cine va ajunge primul la comoara. De acum e o competitie. Totusi, daca ai nevoie de ceva, intreaba de Capitanul vasului 'Colorado', sigur vei da de mine.
Tom era un laudoros inrait, dar niciodata nu refuza o provocare, si se pare ca o cursa noua avea sa inceapa.
-Ja, natürlich, spuse pe o germană cursivă şi zâmbi dulce, terminând băutura. Se ridică în picioare, aranjându-şi hainele ce le purta şi merse spre tejghea, tocurile ei făcând un zgomot uşor deranjant. Nu-i păsa. Pe ea o liniştea acel zgomot, ţinând-o cu picioarele pe pământ. Nu era genul de persoană visătoare. Vedea totul aşa cum era şi nu se grăbea să facă afirmaţii nefondate, până nu era întradevăr sigură de acele lucruri.
-Oameni buni, voi nu stiti de bunele maniere? racni Tom infuriat si in acelasi timp amuzat.
Alfred, subordonatul de mai devreme, vru sa spuna ceva, dar a fost intrerupt de Tom din nou. Acesta ii smulse o scrisoare din mana si incepu sa citeasca cu voce tare:
-"Du-te spre Insulele Cayman si gaseste o grota ce are o gaura prin care razele soarelui se strecoara la ora... Vezi unde pica raza si sapa acolo. Foloseste cu intelepciune ceea ce gasesti acolo.” La ce ora? Se pare ca proprietarul acestei scrisori a avut grija sa nu ne lase indicii prea mari si a gaurit locul unde trebuia sa se afle ora. Si totusi, am aflat ca se afla intr-o grota, insa trebuie sa fie o cale mai scurta decat sa bantuim prin toate pesteriile de aici. De unde ati facut rost de ea?
-Domnule, am gasit-o in timp ce jucam poker, a cazut din buzunarul unei doamne.
-Incapabili, buni de nimic, nu v-ati gandit sa o urmariti sau ceva?
Tom pleca bombanind ceva inainte ca Alfred sa mai poata zice un cuvant. Ochii lui verzi ii sclipeau si in intuneric dand de inteles ca era multumit totusi de indiciul aflat. Incepu sa-si rasuceasca suvite din parul negru ce-i ajungea pana la umeri, tuns in scari.
Ieşi afară, privind în jur. Era destul de cald, iar faptul că băuse, făcea lucrurile şi mai urâte. Oftă uşor. Începu să meargă spre casa unde stătea pentru a se schimba. Nu ştia ce să mai facă. Căutase în aproape toate hărţile şi tot nu găsise ceva. Ar fi fost mai bine dacă ar fi găsit pe cineva cu care să meargă în căutare şi să împartă ceea ce avea să găsească. Nu era vanitoasă, iar faptul că era acolo, nu înseamnă că alerga după bani şi faimă, ci doar vroia să se distreze. Clipi de câteva ori, făcându-şi aer cu palma.
A doua zi, Tom a decis ca echipajul lui era cam incult si ca are nevoie de un avant spre cunostiinte. Nu ca i-ar ajuta cu ceva, dar a hotarat ca in seara aceea sa mearga cu totii la un fel de opera, unde, protagonista parea a fi o tipa pe nume "Esfir Adelaide Dominov", o pianista, mai exact. Tom le-a promis piratiilor ca dupa ce vor face efortul sa mearga la opera, ii va lasa sa se joace in voie poker la 'carciuma-cazino' de alaturi.
***La spectacol***
El a fost surprins sa o vada printre spectatori pe Amanda, tanara nemtoaica cu care facuse cunostinta cu o zi inainte. Acesta dadu usor din cap in semn de salut, dupa care zambi cald, cum obisnuia sa faca.
Ajunse destul de repede acasă şi se schimbă cu o rochiţă crem, prinzându-şi părul lung şi negru într-o coadă. Femeie cu care locuia îi înmână o scrisoare, iar acesta o citi repede, crezând că ar fi vorba despre ceva informaţii. Oftă dezamăgită când află că era un anunţ despre un concert la operă şi aruncă foaia pe masă. Hotărâse să se ducă, şi aşa nu avea ce face acasă. Îşi făcu o baie, apoi se îmbrăcă rapid şi plecă spre locul unde se ţinea spectacolul. Ajunse acolo şi privi în jur. Nu era foarte multă lumea. Îl văzu pe Tom şi îi zâmbi uşor, oarecum cald, salutându-l cu doar o mişcare din cap.
Dupa ce echipajul vasului 'Colorado' a ramas destul de surprins sa vada ca o opera poate fi placuta, s-au ridicat in picioare aplaudand. Insa, dorinta lor de a avea parte de tigari, alcool si bani, le-a adus aminte imediat ca Tom le promisese ca vor merge la carciuma de alaturi. Acesta incuvinta din cap, dandu-le de inteles ca pot merge in fata. Intre timp, el se duce la Amanda.
-Se pare ca destinul ne-a reunit din nou, spune el infloridu-i un zambet in coltul gurii. Stii, intodeauna dupa un moment de imbogatire culturala, vine unul de distractie. Ce zici, ma insotesti la o partida de poker vis-a-vis?
Se ridică în picioare, aplaudând, mulţumită. Deşi la început crezuse că avea să se plictisească, acum se bucura că alesese să vină aici. Îşi netezi rochia neagră ce îi punea talia şi formele în evidenţă şi se întoarse cu faţa spre Tom când îi auzi vocea. Zâmbi uşor.
-Desigur, de ce nu? întrebă pe un ton mieros, clipind de câteva ori. Îl privi în ochi, jucându-se cu pandantivul de la gât ce îi cădea perfect între curbura sânilor.
-Imi place. Imi place ca nu fugi de provocari, spuse Tom ranjind.
Dupa "lungul" drum pana la carciuma, in care cei doi au tot glumit, intra pe usa darapanata. Imediat dupa ce intrara pe usa se auzea o muzica amestecata. Ceva intre Jazz si muzica marinareasca.
S-au asezat la o masa alaturi de alti indivizi ciudati. Dealarul tine o tigara in coltul gurii si zambeste cand vede ca s-au adunat destui jucatori pentru a incepe jocul. Tom primi prima carte. Popa de rosu. ''Inca un popa sau un as si jocul e ca si castigat''. Trei de trefla. ''Fir-ar''. Incerca sa se uite la cartile Amandei, dar aceasta trase subtil mainile mai aproape pentru a se asigura ca Tom nu se uita la carti. Tom zambi, dupa care vazu cartile puse de dealer pe masa. Nimic folositor pentru el. Si deja pusese destul de multi bani in joc, insa nu ducea lipsa. Cand cei opt dadura cartile pe fata, castigatoarea parea a fi Amanda. Ma incrunt usor in gluma, dupa care domnisoara isi trage banii castigati spre ea. Ofticat ca a pierdut partida, ii sugereaza Amandei sa mearga sa bea ceva.
Chicoti slab când acesta îi propuse să meargă să bea ceva, dar acceptă şi se ridică, el urmându-i exemplul.
-Invidios? întrebă pe un ton dulce mergând pe lângă el. Privea în jur, păstrându-şi zâmbetul caracteristic ei pe cip. Îşi trecu mâna prin părul roşcat ce îi cădea pe umerii goi, apoi îşi întoarse privirea spre el, privindu-l calmă.
-Invidios? repeta Tom. Nu te flata singura, lasa-mi macar sarcina asta mie.
Chicoti slab, dupa care o intreaba pe Amanda ce vrea de baut.
E prezisa o noapte lunga si plina de distractii.
-Eu? Să mă flatez? Oh, dar te înşeli, dragă. Eu nu mă flatez, cel puţin nu acum. Spun doar un adevăr, spuse şi râse slab, privindu-l printre genele lungi şi negre, ce îi incadrau ochii de un albastru asemeni safirelor. Dacă nu ai fi fost invidios, nu ai fi plecat de acolo, adăugă, chicotind slab. Nu putea spune că nu îi plăcea să îl tachineze, deoarece, ar fi minţit.
Cand auzi vorbele fetei, se impiedica de o sticla lasata probabil de un betiv. Arunca o injuratura incet, dupa care se intoarce zambind spre Amanda care chicotea amuzata.
-Si ca sa nu mai spun, draga Amanda, acela se numeste norocul incepatorului. Dar sa uitam de asta si sa revenim la ale noastre. Te servesc cu un Jim Beam?
-Dacă eşti amabil, spuse şi zâmbi scurt. Se aşeză pe un scaun din faţa tejghelei, punându-şi un picior peste celălalt. Rochia i se ridică uşor pe picior, în timp ce ea analiza împrejurimile. Îşi întoarse mai apoi privirea spre brunet, clipind de câteva ori.
Ii cere tejgherului doua whiskeyuri Jim Beam. Scotoceste dupa cateva amarate de monede. Cand vrea sa-i scoata din buzunar, odata cu ei, iese si mica scrisoare despre comoara lu' Barba Neagra, care cade pe jos. Vru sa se intinda dupa ea, dar Amanda a fost mai rapida si a smuls-o din privirea tanarului. O deschide pentru a o citi.
Începu să citească scrisoarea, apoi ridică o sprânceană. Îl privi clătinând din cap.
-Urât din partea ta, Tom. Chiar foarte urât, spuse, fluturând scrisoarea prin faţa ei. Zâmbi machiavelic, părul acoperindu-i o partea a cipului foarte palid.
