AnimeZupCăutare

[Terminat] Am I your obsession?

Buna. Ficul e minunat, cu toate ca ultimele doua capitole au fost cam scurte.
In fine, sa trecem la ceea ce ne intereseaza.
Ficul acesta e minunat. Despre figurile de stil nu am ce comenta, sunt perfecte ca intotdeauna. In legatura cu actiunea, a fost draguta, doar ca vroiam mai multe detalii, mai ales atunci cand Julio a aflat ce i-a facut Cipriano. Abea astept sa citesc urmatorul capitol, pentru a citi reactia mai detaliata a lui Julio.
Sincer, aveam emotii crezand ca Eric nu avea sa-i spuna despre Cipriano. Cred ca-l ucideam daca tinea asta secret.
Oh, sunt asa curioasa sa citesc ce-i va face Julio lui Cipriano.
Astept cu nerabdare continuareaa!!! stiu ca sunteti ocupate cu scoala, insa daca ati putea sa puneti mai repede continuarea ar fi perfect.
V-am pupat si ne citim data viitoare.
Multumim de comentarii. Ne bucuram ca inca avem cititori, dat fiind faptul ca postam destul de greu. Nu renunatam la fic, asta e clar. ^^ Lectura placuta!
- Capitolul 20 -
[/b]


Ultimul zgomot provocat de el pe care l-am auzit a fost usa trantita cu putere. Am vrut sa ma ridic si sa il opresc pe Julio pentru a nu inrautati situatia si a se lua iar Cipriano de mine. Consideram ca ma descurc singur, dar stand putin pe ganduri, cred ca aveam nevoie de ajutorul lui… putin.
Cautam hainele cu privirea, poate reuseam sa ajung la timp ca sa opresc eventualele probleme pe care sigur Julio le-ar fi inceput. Probabil satenul chiar le ascunsese pentru ca nu erau de gasit.
Am luat repede cearsaful si l-am inlaturat in jurul taliei ca sa nu fiu chiar gol, indreptandu-ma spre usa destul de greu. Ma mai obisnuisem cu acea senzatie, dar totusi era al dracu de dureroasa. Inainte sa trec de pragul usii nu mi-am mai privit tinuta, caci sigur nu mai ieseam de aici pana nu-mi gaseam hainele.
Am privit ultima oara in camera ca sa nu uit ceva, nici nu m-as mai fi intors acolo. Cu coada ochiului am surprins un dulap destul de mare si inchis la culoare.
-Cat de prost sunt! Cum de nu mi-a venit ideea asta pana acum? am spus ca pentru mine, in timp ce am deschis usa dulapului si am cautat o camasa si ceva de imbracat. Am luat repede primele haine ce mi-au picat in mana si am iesit pe hol. Am apucat sa fac cativa pasi, fiind intrerupt de un fluierat pervers din spatele meu. Cand am intors capul nervos, l-am zarit pe Joshua, tipul care s-a luat de mine la antrenamentul cu armele si din cauza caruia am ajuns la detentie. Ma privea din cap pana in picioare, razand de tinuta mea, apoi se uita spre usa, incercand sa ghiceasca de unde veneam.
-Ti-a tras-o bine? ma intreba pe un ton perfid, afisand o privire depravata.
-Si ce te doare, ma, pe tine?
-Cred ca pe tine te doare mai rau decat pe mine.
Fiindca ma grabeam, nu aveam chef sa ma cert cu prostii, asa ca am trecut pe langa el, privindu-l cu superioritate. Am mers pe langa cateva usi pana am ajuns la camera si am deschis suprafata din lemn, cu intentia sa ma schimb de aceste haine ca sa ma asigur ca nu mai am parte de scene din astea, cum fusese cea de dinainte.
Noroc ca in camera nu era decat Rain si inca un coleg cu care nu schimbasem niciodata o vorba. Blondinul tinea in mana un pachet cu biscutiti, chipul luminandu-se cand m-a vazut. Cand m-am apropiat de el am observat cum isi abtinea rasul infundat.
-Hai, razi daca vrei! i-am zis, folosindu-mi tonul morocanos.
-Nu… E de la biscuiti.
Am observat cum ma analizeaza din cap pana in picioare, ramanand uimit de tinuta mea.
-Vrei? intreba Rain, intinzand pachetul de biscuiti catre mine.
-Nu! am zis scurt, cautandu-mi noi haine.
Mi-am luat o pereche de blugi si sacoul de la uniforma, impreuna cu boxerii negri. M-am dezbracat rapid si i-am luat pe mine, facandu-mi brusc pofta de un biscuite. Am intins mana dar nu-l mai primeam, asa ca am privit catre Rain care fixa pamantul cu chipul imbujorat. Deja ma obisnuisem cu comportamentul lui timid.
-Ce? Mi-a mai crescut? am spus-o in gluma, dandu-i usor un pumn in umar.
Continua sa nu se uite la mine si sa se inroseasca mai mult. Ma gandisem deja la o noua replica pentru a-i scoate la iveala inocenta, dar am fost interupt de un tipat care a spart linistea.
-Bataieee!!
Imediat mi-am adus aminte de Julio si Cipriano asa ca l-am luat pe blond de mana si l-am tras dupa mine pe hol, unde se ingramadeau toti sa iasa. M-am strecurat impreuna cu blondul prin multime, mai calcand pe cineva pe picior si mai dandu-le cate un branci.
Am reusit sa ies printre ei pana am ajuns la marginea cercului de persoane care se formasera in jurul lor.
L-am surprins pe Julio pregatit de urmatoarea miscare, repezindu-se asupra brunetul. Era imposibil sa nu-ti dai seama cati nervi acumulase, vazandu-se chiar si in privirea lui extrem de glaciara si infricosatoare, apoi se indrepta spre el cu pumnii stransi.
In acel moment Rain ma prinse strans de mana, tresarind cand conducatorul echipei adverse se napusti asupra lui Cipriano, care bara orice lovitura a satenului.
Pentru ca nu avea sanse sa-l atinga, Julio il apuca strans de una din incheieturi si-l facu sa scoata un geamat de durere.
Mana mea inca era cuprinsa de a lui Rain, care pleca de langa mine prin multime. M-am uitat dupa el catva timp, pana cand sunetele de disperare ale lui Cipriano mi-au atras din nou atentia. Julio il prinse cu o mana de umar si cu cealalta si tinea incheieturile bratelor stranse la spate, dand cu genunchiul in stomacul lui.
-Sa te mai atingi de el , figlio di putana*, se rasti Julio in timp ce Leon veni si ii desparti.
-Opriti-va o data pana nu vine Domnul Tennison , spuse Leon trepidant.
Satenul il indeparta pe blond si se indrepta si mai nervos spre Cipriano, care sari pe el, nedorind sa para mai prejos.
-Bastardo**!
Brunetul ii dadu doi pumni in maxilar, pornind din nou bataia. Nimeni nu se baga intre ei, mai putin Leon care incerca inca sa ii desparta, fiind pe cale sa-si i-a si el una.
Cipriano continua sa dea in saten, indemnandu-l sa mearga cu spatele, ceea ce a si facut.
-De ce dracu stai si nu dai in el? Loveste-l o data! am izbucnit, vazand ca Julio statea ca prostu` si il lasa pe ala sa-l bata.
In urmatorul moment, Julio se dezechilibra si cazu, iar Cipriano, dorind sa preia initiativa, se aseza peste el, prinzandu-i gulerul camasii cu o mana.
-Uite cum sare curva aia pentru tine!
-Ce-i? Te dispera faptul ca nu e al tau?
Toti priveam cum mana lui Cipriano se indrepta spre pantalonii lui, strangandu-l de barbatie. Mi-am dat seama ca facea din ce in ce mai tare, si asta doar dupa expresia lui Julio.
-Vrei sa nu mai ai ce baga in roscatu` ala?
Incercam sa par indiferent cand ma uitam la fata lui Julio plina de broboane de sange. M-am apropiat de ei, toti privindu-ma stupefiati. Linistea predomina, iar pasii mei se auzeau pe pamantul rece. Inainte sa spun ceva, Leon aparu in fata mea si ma opri.
-Mai bine te dai la o parte, altfel ar putea iesi si mai rau.
-Pai fa ceva si opreste-i mai repede! m-am rastit iarasi, dandu-i mana la o parte.
Cipriano se ridica de pe el victorios, stergandu-se la gura de sange dintr-o miscare. Se indeparta de saten trufas , dandu-se toti din calea lui. Dupa aceasta intamplare parca devenise mai de temut. Insa fu intors prin surprindere de o mana puternica si lovit de doua ori in fata, apoi intre picioare, umplandu-i gura cu scancete de durere. Julio, nervos, reusise sa se ridice la timp si sa se razbune pe el si pe tot ceea ce-mi facuse.


M-am asezat pe marginea patului imediat dupa ce m-am imbracat in pijamale si mi-am privit colegul.
-Ma pis pe ea de zi. Nu am avut timp sa ma odihnesc pentru maine, cand avem cacaturile alea de probe.
-Da, ai dreptate. Bine ca l-am chemat pe Leon inainte sa iasa si mai urat, zise Rain.
M-am pus pe spate, cu mainile sub ceafa si picioarele intinse, privind tavanul chiar inainte sa inchid ochii si sa ma gandesc la examenele la care stiam oricum nu o sa fac nimic, caci situatia fizica nu-mi era buna deloc, iar la matematica nu invatasem nimic; ca apoi sa zic nervos :
Ma pis pe ele de zile!



Subsol :
figlio di putana* - fiu de catea ( italiana )
bastardo** - bastard ( italiana )
Genial:X. Îmi place că J nu se lasă mai prejos, şi îi arată lui Cipriano cine e în proprietatea lui: Eric. E e doar al lui şi numai al lui, plus că Cipriano merita pumni şi picioarele din partea lui J pentru ce i-a făcut lui E. Defapt merita şi mai mult după părerea mea! Ştiu că abea aţi pus nextu', însă deabea aştept următoru capitol. Sunt curioasă de ce v-a face E şi R la probe. Şi ce vor vorbi J şi E >:). Spor la tastat, şi aduceţi nextu repejooorr :">. Ja ne'.

EDIT Daria: ok, nu-mi place sa par exagerata, dar sper sa numai gasesc in comentariile tale cuvinte lungiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiite doar ca sa-ti maresti lungimea postului >.<.
a fost superb.deabea astepam sa vad ce se mai intampla.chiar a fost foarte interesanta bataia dintre rain si julio.rain chiar o cauta cu lumanarea.nu stiu cum de julio sa putut abtine sa nu il bata de atata timp.of saracu eric sa speram ca nu ii mai face nimic cipriano.daca se mai atince inca o data de eroc sar putea ca julio sa nu mai tina cont unde se afla dar il snopeste in bataie(cred si sper).chiar imi place ficul tau si deabea astept continuarea.asa ca spor la scris si adu cat de repede poti next
Ma bucur ca ati adus nextul, fetelor. In sfarsit vedem urmarile pe care le are aflarea adevarului. Ma intreb daca Cipriano mai are filmarea aceea, deoarece daca inca o are nu va iesi deloc bine continuarea. Bataia a fost un moment extrem de tensionat, iar unele replici au fost amuzante. Se pare ca Eric nu realizeaza inca la cine tine, dar sper sa o faca in curand. In finalul capitolului am observat ca Eric nici nu mai are chef de viata ca sa zic asa. Sunt curioasa cum vor decurge probele. Bafta la scris si va rog sa ma anuntati cand postati nextul.
Hmmm, picant :> Of haideţi, doar nu aveţi de gând acum să întârziaţi *laughs* cel puţin, nu foarte mult, i'm still waiting here.
God god, cât de mult mi-a plăcut partea cu bataia <3 Cei doi bătându-se pentru un roşcat ca Eric ; ofc nu ar rata o asemenea oportunitate. Vaiiii, replicile mele favorite :
-Uite cum sare curva aia pentru tine!
-Ce-i? Te disperă faptul că nu e al tău?
[...]
-Vrei să nu mai ai ce să bagi în roşcatu` ăla?
Atât de cool şi de... Mrrr, just like two tigers, luptându-se pentru o pradă 'buuuună' :]] Chiar lipsea ceva acţiune în toată povestea asta. Lolz, sunt curioasă ce se va întâmpla cu Eric, căci bănuiesc că Cipriano nu va sta şi se va uita - va vrea ceva răzbunare (cred eu) şi doar ştiţi ce fel de revenge i want, nu numai eu presupun :)).
See you *hugs*

25. Nu mai aveti voie cu quote, decat cand vreti sa evidentiati ceva cu bold. Un exemplu bun dupa cum se poate aplica, ar fi aici, post-ul lui Cyber. In rest, doar ca sa va mariti postul si sa spuneti ''oh, ce frumos, ce romantic!'', numai este acceptat.

Addeh, eu iti dau cu gardul in cap >.<.
M-a atras mereu fic-ul asta. Am inceput sa il si visez noaptea. Asa mi-am amintit ca nu prea am mai trecut pe aici. Stilul de a scrie, cum am mai zis nu prea mi se pare schimbat mai deloc. La fel de bun. Mi-a placut ca a-ti bagat niste expresii italiene, imi amintesc de unele filme italiene cu mafie si lupte. Cand citeam "Cipriano... triumfator" am avut o senzatie gen "las' treuie sa vina Julio" si dupa pam! Pumn sub centura. Cipriano, Cipriano... vezi mamica ca o incasezi pentru violuri? Te credeai mare si uite acum. Personalitatea sa... incerc sa nu mai urasc personajele fiindca sunt ceva gen - prima zi: il urasc! A doua zi: il iubesc! Frumos capitol, multumim ca nu il veti abandona si veti continua sa ne uimiti cu idei noi si scene noi (<3) ca de fiecare data. Succes.

Psycho XD
Multumim de comentarii! Ne bucuram ca mai avem lume care ne citeste si, ca de obicei, ne cerem scuze ca am intarziat... din nou. Cred ca v-ati cam saturat de scuzele noastre, dar asta e.^^' Sper ca inca ne mai cititi.
Limbaj vulgar!!!
Capitolul 21



-Trezirea! silabisi o voce groasa, deranjandu-mi somnul si accentuand ultima silaba. Sunetul era prea puternic, atat de puternic incat simteam cum imi scartaie fiecare neuron.
-Vrei sa-ti bag trompeta aia in cur? am spus pe un ton nervos, aruncandu-ma pe o parte si punandu-mi perna pe fata.


-Eric, au inceput examenele.
Vocea sa ma facu sa imi duc mainile neintentionat spre urechi si sa le acopar. Dupa ce am realizat ceea ce spusese, am tresarit brusc, deschizandu-mi ochii. Am privit in jur alarmat cand i-am vazut pe toti imbracati, cu paturile facute si gata de examene, iesind pe usa. In cateva secunde am ramas singur cu Rain in camera.
M-am repezit spre usa de la baie, luand in picioare cearsaful de pe pat.
-Eric, stai, spuse blondul intinzand mana spre mine.
-Du-te inainte, vin si eu acum, am spus grabit, intrand pe usa.
M-am imbracat repede in uniforma, mi-am dat cu putina apa pe fata, apoi am luat-o la fuga spre sala de clasa. Problema era ca nici macar nu stiam in ce incapere se tin examenele, asa ca am intrat in prima care mi-a aparut in fata ochilor.
Inaintand pas cu pas am observat ca nu cunosc pe niciunul dintre colegi. Mi-am plimbat privirea prin clasa ca sa ma asigur, pana ce am dat de trasaturile bine definite ale chipului pe care nu-l puteam da uitarii. Julio.
Intr-o maniera blanda si patimasa pe buzele sale experimentate se regasi zambetul suav.
Cand m-am trezit din visare, am realizat ca ma holbam fix la el. Mi-am mutat privirea, dand din lac in put cand i-am intalnit chipul mai pervers ca de obicei al lui Cipriano.
Chiar inainte sa ma intorc am observat cum ochii lui isi concentrau miscarile pe mine, apoi cu un reflex rapid spre umflatura din pantalonii sai.
Am realizat ca locul meu nu era aici, imediat ce am auzit vocea groasa a profesorului:
-Tu ce cauti aici? facu el, analizandu-mi uniforma. Clasa ta e a doua pe stanga.
Am dat aprobator din cap, in timp ce am rostit un multumesc stins, ca apoi, exact inainte sa parasesc incaperea, sa-i zaresc fata lui Julio; atunci am observat si discretul „succes” care se citea pe buzele sale.
Deja ajunsesem pe hol si nu-mi puteam lua gandul de la privirea lui insetata de iubire, zambetul sau sensibil si delicat, gesturile si soaptele ce ma faceau sa plutesc ca un fulg. Nu-mi puteam lua privirea de la Julio.
Lucrurile au inceput sa decurga mai repede imediat ce am intrat in clasa, cerandu-mi scuze ca am intarziat - macar astazi sa fiu mai politicos, poate imi cresc astia punctajul cu o sutime - ca apoi sa ma asez in spatele lui Rain si sa primesc foaia de examen.
-Credeam ca nu mai ajungi, se auzi soapta blondului in linistea mortuala.
-Shht, fa liniste si da-mi si mie sa scriu acolo ceva, ca oricum nu stiu nimic.
-Haide Eric, nici macar nu te-ai uitat pe subiecte. Concentreaza-te! Sigur reusesti sa faci ceva, se auzi iarasi aceeasi soapta.


Zgomotele colegilor proveneau din toate partile, plangandu-se fiecare de ce a facut la examen.
-Ce ai facut? Se vedea ceva cand iti aratam foaia?
-Am vazut un rahat. Ai si tu un scris. N-am inteles nimic, i-am spus dezamagit lui Rain.
-Scuze, dar de ce nu mi-ai spus nimic?
-Tu n-ai vazut, ma, ca statea ala de mate in spatele meu?!


Semnalul de pornire se auzi cand am inceput sa alerg cot la cot cu ceilalti, dar, deja de la primii metri parcursi simteam cum tot corpul imi era incetinit de o durere a dracu de sacaitoare. Nici nu ajunsesem bine la obstacole si deja rasuflam ca un descreierat.
Nu voiam sa privesc in fata spre ceilalti care ajunsesera deja la bustenii pe apa, iar altii la zidul de escaladat deoarece ma descurajam, dar nici sa mai alerg nu puteam. Dupa doi pasi m-am oprit fara sa vreau din cauza durerii. Cu siguranta aici ieseam primul daca nu se ivea cacatul asta de problema.
-Eric Tennison, descalificat! se auzi vocea proeminenta a arbitrului care statea mereu cu ochii pe noi.
In cateva momente ma aflam pe banca, injurand de ciuda pentru ca eram decis ca aici voi compensa proba scrisa.
-Sa-mi bag pula! am facut nervos, gesticuland cu mana in aer.
Il priveam cu dispret pe ala care a trecut primul linia de sosire, pentru ca stiam ca trebuia sa fiu in locul lui. Pe dracu, mai era si din echipa adversa! Acum totul depindea de proba scrisa.
Dupa ce Rain termina, veni langa mine pe banca, tragandu-si sufletul.
-Eric, ce s-a intamplat? De ce ai abandonat? Eram sigur ca o sa castigam cu ajutorul tau.
Cand m-am intors sa-i raspund, m-am trezit brusc cu buzele lui peste ale mele. O simpla atingere si-l facusem sa se inroseasca. Inainte sa clipesc, disparuse ca o iluzie straina, lasandu-ma cu o privire uimita. In coltul gurii imi aparu un zambet discret dar, din pacate, nu-mi putea imbuntati ziua.
Am plecat inainte sa se anunte catigatorii la proba fizica, caci eu oricum nu facusem nimic. Fusesem singurul descalificat, eu si cu un mototol de tocilar. Am plecat spre camera cam bosumfalt, iar gandul mi-a zburat spre Julio si Cipriano cand le-am auzit vocea de nicaieri. Ei erau vinovati pentru cele care mi se intamplasera si, fara sa vreau, injuraturile imi umpleau gura.
Dupa cateva minute, defapt, am realizat ca vocile veneau chiar din camera alaturata. Conversatia reusise sa-mi capteze atentia imediat ce-am auzit numele meu in ea, asa ca m-am apropiat de usa care era crapata, tragand cu urechea si asigurandu-ma cu o remarca scurta ca sunt singur pe hol.
-Uite aici, a spus Cipriano, indemnandu-l pe Julio sa priveasca intr-o anumita directie.
-Ce dracu e asta? Asta nu e el!
-Nu vezi parul ala rosu dupa care esti tu mort? Nu auzi gemetele astea de placere? Se vede ca l-am satisfacut mai bine ca tine.
Era evident ca Julio devenise vizibil agitat, concentrandu-se mai mult asupra ceea ce i se arata, ca apoi sa-i observ zvacnirea obrazului care devenea din ce in ce mai rapida pe masura ce gemetele mele se inteteau.
Mi-am dat seama ca era vorba despre rahatul ala de caseta, simtind cum picioarele mi se inmoaie la gandul ca Julio avea sa ma creada o carpa innebunita dupa placerile sexuale.
Pierzandu-mi controlul si dorind sa-mi fac dreptate, am dat buzna peste ei in camera, lasandu-i pe amandoi socati de aparitia mea.
-De ce dracu il crezi pe ala? Nu e destul de clar ca m-a violat?!
-Uite, nici acum nu recunoaste ca i-a placut. Nu-mi vine sa cred ca te-ai batut pentru unul ca asta, facu Cipriano, afisand un zambet depravat.
Julio tacea. Conversatia devenise prea apasatoare. Pe chipul sau nu se citea nicio expresie, si tare imi era ca incepuse sa-l creada pe brunet.
-Nu mai vreau nicio explicatie. E foarte clar ce s-a intamplat acolo, spuse satenul, lasandu-ma cu un sentiment de vinovatie, din cauza caruia nici nu mai aveam tupeul sa-mi apar orgoliul.
Ultimul cuvant pe care l-am auzit soptit iritat din partea lui Julio, a fost: curvo!


Cee?? Poftiiim? Il omor pe Cipriano! Gata intru in fic si-l ucid! Nesimtitul, tocmai cand lucrurile mergeau bine, cand era ok, cand Eric in sfarsit isi dadea seama ca il place pe Julio, vine nenorocitul asta de Cipriano colac peste pupaza care, ce face? Ii da impresia lui Julio ca Eric e curva, dar nu e asa! Nu pot sa cred. Deci imi vine sa intru in fic si sa-l iau si pe Julio sa-l dau cu capul de pereti. Cum e atat de bou cat sa creada ce indruga idiotul ala? Eu una sunt plina de nervi. Saracul Eric, la proba scrisa nimic, la cea fizica nimic, acum ce o sa faca? Sper sa rezolve problemele, bafta la scris fetelor si va rog sa aduceti nextul cat mai repede ca fierb nu alta.
Deci nu se poate asa ceva! Nu imi vine sa cred.. J e un mare prostanac daca-l crede pe C. Si cum a avut tupeul jegos sa-l faca pe scumpul Eric, "c****" ? E un mare prost daca el crede in C si nu in E. J m-a dezamagit mult la faza asta... il credeam mai altfel, nu credeam ca e asa de naiv. El chiar nu vedea ca pe caseta aia a fost violat iubirea lui?
Si bietul Eric... pun pariu ca se simte ca un rahat. Si el il iubeste pe J, si sa-ti spuna persoana pe care o iubesti asa, cred ca e destul de nasol.
In fine, astept nextul si puupii ;*.
Ja nee.
Cum? Nu il mai place? Julio la facut curva pe Eric? Saracul a pierdut din cauza ca a facut sex cu astia si acum ce? O sa ajunga din nou sa fie batjocorit de Cipriano. Nu imi vine sa cred. Si eu credeam ca il iubeste, ca vrea sa-l protejeze. Nu ma mira daca acum Eric ar vrea sa se sinucida. Povestea s-a complicat din ce in ce mai mult si dupa toate aste, nu-mi vine sa cred ca Julio nu-l mmia crede pe Eric.
Nici faptul ca Eric a intrat in camera nu a fost o idee buna. Trebuie sa urmeze niste yaoi-uri incitante nu gluma. De abea astept sa vad cum va evolua povestea. Daca Eric va fi cu Cipriano sau cu Julio sau daca Lion va fi cu Rain. Ori Rain cu Eric. Ooo si atunci Eric ar fi cel care domina. Imi pare rau ca totul a luat-o pe dos, dar stiu ca vor ruma lucuri si mai si de acum in colo.
Si aici se complica lucrurile. Esti (sunteti) plina(e) de suprize. Dar nu ma mir. Trebuia sa ma astept. As zice ca imi pare rau de Eric, dar as minti. Hai sa fim seriosi...pana la un punct (vorbesc strict de un nivel primar), cred si eu ca i-a placut ce s-a intamplat cu Cipriano (nu-mi sariti in cap). Inteleg ca nu l-a vrut pe Cipriano...si Julio ar fi trebuit sa inteleaga si el...ce naiba. Une e sa-ti placa actul sexual in sine (ma repet pana la un punct) si alta e sa-ti placa persoana cu care il intreti. Si...chiar a fost obligat...
M-a dispera...si debitez prostii pe aici. Oricum, minus un punct pentru ca a reactionat cum a reactionat.
Plus un punct autoarelor pentru ca au condimentat actiunea. Astept nextul poop
Am venit cu nextul si ne scuzati ca am adus ultimul capitol asa greu. Ne pare rau ca se termina, dar speram ca v-ati bucurat de el. Lectura placuta!^^
Nota: In Amerca, in loc de note se folosesc litere in ordine alfabetica. De exemplu, A este 10 si F este 4.



Capitolul 22



Azi era ziua in care rezultatele se vor afisa pe panoul mare din fata scolii. Urma sa vada toata lumea cat de prost am fost.
M-am ridicat din pat si mi-am luat camasa alba impreuna cu uniforma verde, fara sa fac prea mult zgomot, ca sa nu-i trezesc pe ceilalti. Am iesit primul pe usa si m-am asigurat ca nu mai e nimeni pe hol, sau in fata panoului. Singurul examen care ne mai putea ajuta echipa acum era cel scris, pentru ca stiam deja ca la proba fizica a castigat echipa lui Julio. Ca tot veni vorba de el, nu-mi puteam imagina de ce il crezuse pe mincinosul de Cipriano…
Sa-i ia dracu’ pe toti! Nici nu stiu de ce ma precipit atat. N-ar trebui sa-mi pese daca ma credea sau nu.
Prins in ganduri, nici nu mi-am dat seama cat de repede am ajuns in fata rezultatelor, incepand apoi sa-mi caut numele.
-Tennison Eric, am soptit, atingand literele cu degetul aratator si trasand o linie pana in partea dreapta. Trei linii formau o nota si nu, nu era A, ci era un F, si inca unul destul de mare care iesea prea mult in evidenta.
-Oh, pe naiba, iese in evidenta! am marait printre dinti, controlandu-mi buzunarele si gasind in scurt timp un pix rosu cu care aveam de gand sa fac din F un A.
Mai intai m-am asigurat ca nu vine nimeni si am modificat repede, tragand o singura linie.
La scurt timp dupa aceea locul s-a aglomerat, fiecare cautandu-si nota. Am facut doi pasi in spate, rasufland usurat.
-Ah, ce bine ca am modificat-o! Nu mai vede toata scoala cat de prost am putut fii.
M-am trezit cu o mana pe umar ce ma apasa usor.
-Cat ai luat? intreba Rain, zambind.
Am strambat din buze, spunandu-mi ca am luat nota maxima.
-Ce nota pocita. Parca e modificata de cineva, constata blondul, privind din nou spre panou printre capetele elevilor.
-Hai taci ca am modificat-o eu, i-am soptit la ureche, simtind cum i se infioara incetisor pielea din acel loc, dandu-i mai apoi un pumn in gluma.
Actiunea a fost intrerupta de un carait enervant al boxelor agatate de pereti:
- Va rugam sa va regrupati in ordine spre curtea scolii pentru a anunta echipa castigatoare!
Vocea am recunoscut-o imediat, era a tatalui meu, ca apoi sa iesim cu totii afara in ordine. In stanga eram noi si in cealalta parte echipa adversa in uniformele lor visinii, privind cu suspans persoana din fata imbracata la costum ce nu mai avea nevoie de prezentari.
-V-am chemat aici pentru a anunta castigatorii din acest an. Vreau sa va felicit pe toti pentru efortul depus. Ati ajuns la asteptarile mele si la nivelul pe care il are acest liceu, dar, bineinteles, au mai fost si exceptii, spuse, maturand cu privirea peste toti. Fericitii care vor pleca in excursie sunt..., iar dupa o lunga pauza in care eram foarte sigur ca n-o sa castigam si priveam plictisit, tatal meu isi deschise din nou gura, anuntand: echipa condusa de Pryce Julio. Ati avut cele mai bune rezultate atat la proba scrisa cat si la cea fizica. Felicitari inca o data!
Ultimele cuvinte de lauda nu au mai fost auzite din cauza unor strigate de fericire si ropote de aplauze. Si in timp ce echipa adversa era in culmea fericirii, urland de bucurie, noi aveam niste fete plouate. Unul dintre colegi s-a indreptat nervos spre Rain, care devenise foarte abatut.
-Ne bazam toti pe tine, blondule. Ce nota ai luat?
-Pai eu am luat A, dar se pare ca a fost o nota foarte mica care ne-a tras pe toti in jos.
-A cui? Sa vezi ce-i rup capul, ataca el din nou.
-Nu se stie, am sarit eu repede.
-Puteti sa va faceti bagajele. Autocarul pleaca intr-o ora, a anuntat tatal meu, uitandu-se spre Julio.
Plecara intr-o galagie infernala spre camerele lor, in timp ce noi ne-am dus sa luam masa la cantina. Ne-am asezat plictisiti acolo, gandindu-ne la cat o sa avem de invatat pentru a termina anul, in timp ce ceilalti se vor distra in excursie.
Dupa ce am mancat, am iesit in curtea din fata, privindu-i pe toti cum urcau in autocar. Am analizat fugitiv toate persoanele de la geamul automobilului, oprindu-ma la una: cea de pe al doilea loc. Pentru un moment ne-am intalnit privirile, insa el nu si-a mentinut-o mai mult de doua secunde asupra mea.
-Julio, mi s-a citit pe buze numele sau, ridicand foarte putin mana in speranta ca il voi atinge cumva, dar era o dinstanta prea mare intre noi. Inima-mi batea nebuneste, iar stomacul mi se stranse intr-un spasm violent in momentrul in care autocarul a pornit, lasandu-ma pe mine in urma.


De atunci zilele au trecut al dracului de incet, ca si cum timpul a murit cu multi ani in urma. Incepusem sa cred in dragoste, indiferent de forma pe care o lua: obisnuita, iesita din comun sau obscena.
Rain imi atragea deseori atentia ca sunt prea visitor, dar nu-i spusesem niciodata adevaratul motiv. De cateva zile incoace nu ma mai cunosteam, eram un altul: mai meditativ, mai romantic, mai indragostit de Julio. Aveam nevoie de el, trebuia sa-i comunic, in primul rand, ca-i simteam mult lipsa.
Mergeam abatut pe holul prost luminat, indreptandu-mi pasii spre fereastra din capatul acestuia. Era nopatea tarziu, iar luminile din fata scolii erau singurele care domneau in intunericul de afara. M-am asezat pe pervaz si am incercat sa-mi pun ordine in ganduri.
Cu adevarat lucruirile se inrautateau din ce in ce mai mult, iar eu imi pierdusem cumpatul.
A fost destul de socant sa constat ca am judecat pe cineva atat de gresit, ca m-am inselat atat de mult. Si, fara sa-mi dau seama, mi-am dus mana la vanataia de la incheietura mainii. Inca ramasese acolo, lasand o rana adanca pe inima mea si rasacolindu-mi toate amintirile; amaintiri care mi se derulau in minte, de la scena cu Cipriano pana la cea cu Julio.
Probabil ca inca nu ma iertase, iar toate acele rahaturi care se petrecusera in trecut erau doar un pretext stupid sa ma tratez pe mine insumi ca un tanc de cinci ani.
Inca ii simteam atingerile fierbinti pe pielea mea, sarutarile pasionale care-mi provocau fiori chiar si acum, toate acele lucruri placute care mi le facea intr-un mod patimas ma innebuneau, intunecandu-mi gandirea in fiecare moment de cand plecase. Mi-am intors privirea inapoi si puteam observa cum, din capatul celalat, se vedea trupul sau ce mergea cu miscari atletice spre mine, la fel ca prima oara.
Am realizat de ceva vreme ca Julio era singurul aspect calduros si diafan din viata mea, iar acum imi era absolut insuportabil fara el. Eram prada unei halucinatii.
Mi-am scuturat usor capul, trezindu-ma imediat la realitate, ca apoi sa-mi apara din nou in fata ochiilor holul intunecat si pustiu.
-Nu am niciun motiv, niciun motiv intemeiat sa ma simt atat de agitat, atat de tulburat si de confuz, am spus in soapta, privind gradinile inecate in bezna si amintindu-mi emotia surprinzatoare a primului sarut la acea fereastra. Ii vedeam chipul cu ochii schiplitori si inlacrimati, ganduindu-ma la cuvintele spuse soptit ce atunci mi se pareau prea stanjenitoare si enervante, dar acum tanjeam sa le mai aud inca o data din gura lui. Trecusera trei saptamani de cand nu-i mai auzisem vocea.
Am deschis fereastra larg si m-am aplecat, privind in jos.
Sunt ferm convins ca orice as face de aici inainte nu voi rezolva nimic, asa ca neavand incotro, ma vad silit sa renunt la a ma mai gandi la el.
-Banuiesc ca-si va gasi pe altcineva destul de repede.
Asa ca m-am aruncat…

THE END
(pacaleala de 1 Aprilie)
Cum adica s-a aruncat?????
Nu-mi vine sa cred! Si asa se termina? Sunteti atat de crude amandoua!!!. Nu e un final urat, nicidecum. Poate, avand in vedere provestea e finalul perfect, dar...
Nu stiu, ma asteptam ca Eric sa lupte in continuare. Nu-mi vine sa cred ca pur si simplu s-a dat batut. Nu-mi vine sa cred ca Julio l-a abandonat. Nici nu stiu ce sa mai zic...oricum ati facut o treaba buna fetelor. Felicitari. A fost un fic cu adevarat reusit. Sper sa mai veniti cu altele. V-am pupat si muulta inspiratie.
In sfarsit am gasit si eu un fic care sa nu se termine ca toate celelalte. A fost un fic dramatic si plin de amuzament. Fetelor, a fost un fica care mia placut mult si chiar daca nu am prea mult timp sa scriu, nu pot sa nu las un comm. Imi pare rau ca Eric nu a ramas cu Julio, insa asa e viata si voi asta ati si demonstrat. Julio e un tip cu inima puternica si desi si el cred ca a suferit, poate trebuie totusi sa-l creada pe Eric, caci ii iubea mult. Eh, dar voi sunteti sefele.
Un fic plin de iubire, pasiunde si amuzament. Am ramas un pic in ceata cu relatia dintre Rain si Leon, insa poate mai veniti cu un capitol intermediar cum ar veni. Poate veniti cu un sezon 2? Nu stiu, asta nu depinde de mine! Va iubes si voi stiti asta, bafta in continuare!
Arigatou! :X:X:*
Un fic care a impresionat cu adevarat. Eric, un personaj ce a avut parte doar de influente negative, fara protectia mamei a ajuns aici, unde viata l-a lovit mai mult decat sanatos. Din ficul asta se pot trage si invatataturi cum ar fi sa fim atenti la ce prieteni ne facem s cat de mult credem in ele [cazul lui Julio] si ar mai si faptul ca nu trebuie sa punem bariera in fata adevaului, cel putin pana nu este prea tarziu [cazul lui Eric]. Totusi, pot sa desprind ca sentimentele lui Julio fata de Eric nu au fost cu adevarat iubirea, deoarece in fata cuvintelor unui amic, acea sustinuta iubire s-a dus. Nu a luat in calcul decat ceea ce i-a spus Cipriano, nu a trecut dincolo de minciunile aranjate de acesta, iar asta cel putin pentru mine a dovedit falsitate. Apoi, faptul ca Eric s-a aruncat m-a lasat inmarmurita. Nu ma gandeam ca din copilul ambitios, tupeist si atat de indraznet sa ajunga cineva care sa renunte, dar asta dovedeste ca desi poate ca a fost prea tarziu, dragostea pe care a simtit-o a fost pura. Ma bucur ca am putut citit un astfel de fic, care ne invata ca viata poate sa plezneasca dur, felicitari pentru parteneriat, sper sa pot citi si alte ficuri la fel de uimitoare. Bafta in continuare amandourora.
Multumim pentru comentarii, daaar.... People, stiti ca azi e intai aprilie? Si... :-"
Capitolul acela nu a fost ultimul. Eu si Dyx am planuit asta mai de mult. Ne scuzati, dar n-am fost pacalite azi si nici nu am pacalit pe nimeni, iar asta a acoperit totul. Eu una ma simt foarte bine. ^^ Sorry guys, again !
Revenind, capitolul 22 nu este ultimul, din fericire sau tristete pentru unii, din cate am observat din comentarii.
Insa... Nu se spun nimic despre aruncatul lui Eric de la balcon ( ce ciudat suna ). Speram sa ne cititi si dupa aceasta mica gluma. :3
Știi ce fericită mă simt că nu e ultimul capitol ? Aveam senzația că este și așa se termină. Țin minte că îmi spusesei că aveți planuri mărețe, dar ieri mă tot gândeam că nah poate e școala de vină și vă ocupă timpul or something else. Yeaaaahhhh !!!! = )) Omfg that was a hell good of a joke = )) OmFfg. Am fost păcălită și de voi și de Aly. Anyway, faza cu aruncatul pruncului roșcat de la balcon m-ar interesa într-o oarecare manieră gen să fie cât mai dramatic posibil, iar apoi să apară Nea J și să salvezw copilul. Ar fi impresionant așa de ultimă oră. Rush, adorable and romantic I guess. Vă aștept în continuare.
Ma asteptam sa fie o gluma, fiindca doar era 1 aprilie, nu? Ar fi fost... dragut sa spunem daca finalul ar fi ramas acelasi, dar ar fi ramas ceva gol. Nu stiu, gandindu-ma ca acela e finalul, parca lipsea ceva. Ori am sarit eu un rand sau doua cand citeam, ori ramane gol. Dar sa sarim peste asta. Sunt genul care citeste intai finalul capitolului, doar pentru ca dupa imi este mai usor sa citesc continutul. Nu prea stiu ce as putea comenta, fiindca mi-am bazat atentia pe final. Ma intreb ce forma va avea finalul. Chiar va muri? Va fi salvat? Va fi pe maorte intr-un pat de spital? Dunt atatea moduri de a-l interpreta si firea mea curioasa se intreaba ce veti alege. Sau paote nu va fi finalul. Poate va fi o noua sansa spre altceva. Oricum, ma bazez pe imaginatia voastra. Well, succes la scris.

Psycho XD
Postez aici pentru ca vreau sa fac un mic anunt : Leon. aka Crazy.Dyx si cu mine ( mai mult ea decat eu, lol. ) ne-am apucat sa modificam capitolele cu caractere ciudate. Am sters diacriticele si pot fi citite acum in caz ca ati ramas in urma cu ele. ^^
Speram sa terminam cat mai repede si tot ficul sa fie curat de la cap pana la coada.
Hello! Am venit cu noul capitol... Ok, initial voiam sa-l punem cu o saptamana in urma, cand ficul a implinit un an; dar am fost plecate, si ca sa nu va suparati pe noi, pe acesta l-am facut mai lungut, si-am adus si o surpriza.^^ Dar sa nu va asteptati la Rain cu Eric intr-o masina, pe ploaie, facand stiti voi ce.
Citire placuta!

Capitolul 23
[/b]



Asa ca m-am aruncat… M-am aruncat in prapastia nesfarsita a gandurilor mele, inghitind orice amintire, fara sa las lacrimile sa se reverse; lacrimi ce amenintasera sa izbucneasca toata ziua. E o nebunie si e absurd, dar il iubesc. Stiam de cateva saptamani ca ma indragostisem de el, dar n-am vrut din orgoliu sa se intample, sa accept. Era imposibil; nu intelegeam cum am ajuns sa il schimb pe vechiul Eric atat de repede din cauza lui. Am ridicat o privire trista spre cer. Mi-am tinut rasuflarea, apoi am eliberat-o intr-un oftat lung si infiorat, atunci cand am zarit luna, stiind ca si el o va vedea de acolo de unde este.
**
[/b]


Mai trecuse o luna. Sentimentele ramasesera aceleasi… Sau mai intense.
Cantina era acum mai goala, la fel ca in restul zilelor de cand please el, de cand plecasera ei.
-De ce nu mananci? ma intreba Rain, facandu-ma sa tresar.
Raspunsul la care se astepta el nu veni imediat. Am stat cateva secunde nesfarsite pe ganduri, apoi am raspuns brusc:
-Vrei sa mancam in oras in seara asta? am spus, ridicandu-mi privirea din farfurie si uitandu-ma in ochii lui.
-Ce?
-Iau eu masina de la tata si plecam ca atunci, mai tii minte?
-Da. A facut o pauza. Dar mai sti ce s-a intamplat data trecuta, nu?
-Da-l dracu’ pe Cipriano, ca nu mai e aici, i-am raspuns, ridicandu-ma de la masa, facandu-i semn sa vina cu mine.
Am pornit spre biroul tatalui meu, lasandu-l pe Rain sa astepte la usa. Speram ca bosorogul nu o sa fie inauntru, asa ca mi-am incercat norocul si am intrat. Bucuria mi-a disparut incet cand l-am observat stand in picioare, analizandu-si tinuta intr-o oglinda. Isi intoarse capul spre mine. Era surprins de prezenta mea acolo.
-Haide, Eric. Nu-mi spune ca ai probleme tocmai acum. Trebuie sa ma grabesc sa plec la o sedinta, imi spuse, vizibil agitat.
-Nu. Am venit sa te rog sa imi dai masina pentru ca…
M-am oprit cand i-am vazut privirea fulgeratoare. Inainte sa apuce sa-mi dea o replica usturatoare, am zis eu ceva:
-Tine cont si de parerea mea macar odata in viata ta. Daca ar mai fi trait mama, lucrurile ar fi stat altfel.
Se vedea cum vorbele mele il sensibilizara chiar si dupa expresia chipului sau care deveni blanda si calma. Imi intinse mana cu cheile si, inainte sa plece, imi sopti: sa nu iesi prea mult in evidenta.
Am mai asteptat putin sa ma asigur ca pasii lui se indeparteaza de birou, apoi am dat buzna spre sertarul in care stiam ca o sa gasesc cardul. Langa el era si un pachet de tigari, dar am renuntat la a-l mai lua, stiind ca pot cumpara tot ce aveam nevoie cu banii.
Minutele petrecute in birou nu-si mai aveam rostul, asa ca am iesit si m-am indreptat spre Rain, care ramasese acolo unde l-am lasat.
-Hai, blondule, hai sa mergem! am rostit, facandu-i cu ochiul si invartind cheile pe deget.
-Si cardul?
-E-n buzunar.
Astea au fost ultimele cuvinte inainte sa ne ducem in garaj si sa pornim masina. Rain era inca nelinistit, dar l-am calmat usor. Drmul a fost parcurs la fel de rapid ca prima oara, asa ca am ajuns in cateva ore la destinatie.
Luminile orasului erau aprinse deja, de parca farurile nu vegheau drumul indeajuns. Afara se intunecase, iar noi cercetam orasul pentru a ne gasi un loc potrivit de a ne petrece noaptea.
In scurt timp am parcat masina in fata unui spatiu care se observa ca era populat din cauza oamenilor ce se ingramadeau spre intrare. Cand ne-am apropiat, am putut auzi de la alti ca locul se deschisese recent si ca era destul de frumos.
-Haide, Rain, l-am indrumat, tragandu-l de mana cand ne veni randul sa intram.
Atmosfera de petrecere se simtea inca de la intrare, muzica si luminile accentuand-o. Animatoarele isi aveau locul la bara, incantand privirile disperatilor. Una cate una inaintau lasciv in fata scenei, unde se opreau si isi miscau trupurile, dandu-si jos hainele incet. Atente la miscari, reuseau sa ii seduca pe toti doar cu limbajul corpului.
Privirea nu mi-a ramas prea mult acolo, nu pentru ca nu mi se scula cand ma uitam la ele, ci pentru ca obiectivul meu era alcoolul. M-am indreptat spre bar printre multimea de oameni si am comandat o sticla de Bloody Mary.
-Rain, tu ce vrei?
Blondul raspunse mai tarziu, caci sunetul muzicii il impiedicase sa auda intrebarea mea imediat.
-O… ceva de portocale.
Am zambit siret, apropiindu-ma de barman si comandand in soapta un cocktail cu alcool si portocale. M-am uitat imediat spre blond sa vad daca m-a auzit, pentru ca sigur nu ar fi vrut sa bea ceva cu alcool. Insa unde mama dracu era distractia daca nu ne faceam de cap putin?
In scurt timp ne-am asezat la masa si am luat bauturile cu noi, nu inainte sa cumpar si un pachet de tigari. Exact in fata noastra era un grup de pustoaice, doua blonde si trei satene, carora le-am facut semn sa vina mai aproape. Acestea nu ezitara si se asezara langa noi, incercand sa agate cate ceva. M-am trezit cu trei dintre ele peste mine, celelalte incercand sa se dea pe langa Rain, care nu actiona in niciun fel.
Incercam de fiecare data sa-i fac vreun semn sa puna mana pe un fund, pe o tata, sau macar pe un picior, sa pipaie sau sa faca ceva; la dracu, nu se descurca deloc! Atmosfera s-a destins mai tarziu, cand am inceput sa dansam, mai ales ca Rain se desmortise dupa ce bause doua pahare din bautura pe care i-o cumparasem.
Toata seara am agatat si le-am schimbat imediat cum ma plictiseam de una. Timpul trecuse si era deja patru dimineata. Unii plecasera, insa in locul lor venisera altii, deci numarul persoanelor era cam acelasi. In ultima jumatate de ora trupurile noastre obosite se odihneau pe canapea, iar pe Rain incepuse sa-l doara capul, asa ca cea mai buna solutie era sa plecam acum, pana nu ajungeam si mai rau. Ne-am ridicat cam greu si am iesit afara.
Era pustiu si putin racoare, doar un tip bine facut trecea pe drum. Pasii mi s-au oprit. Mersul, inaltimea, trupul frumos structurat imi aduceau aminte de el. Simteam cum golul din suflet se adancea, iar gandurile cu el imi revenisera in memorie. L-am atintit cu privirea, incercand sa-mi dau seama daca e Julio; speram ca va fi el. Rain mergea inainte, pana la masina, asteptand ca eu sa deschid usile. Cand tipul trecu pe partea luminoasa a strazii, se vedea ca nu era satenul meu. Am coborat scarile, pana am ajuns la blond.
-Te simti bine?
-Da, cred ca da, am raspuns, deschizand usa de la masina. Am intrat imediat inauntru, dand drumul la caldura si aprinzand luminile. Blondul se aseza pe scaunul de langa mine, asteptand plecarea. Am pornit motorul si am aprins farurile, marind ochii. Nu vedeam nimic in fata.
-Sa-mi bag picioarele! Eu nu pot sa plec… N-am chef sa ma trezesc la spital dintr-un accident de masina.
-De ce?
-Nu vad bine, am spus dezamagit.
Picaturile de apa se scurgeau pe geamurile fumurii, coborand pe capota si inconjurand masina de o panza lichida.
-Acum chiar ramanem aici.
-Pai… Pot sa dorm? intreba Rain, dandu-si scaunul pe spate si facandu-si loc. Am zambit si am facut acelasi lucru.
-Stai bine?
-Nu prea.
-Poate are tata ceva pe aici, am zis si m-am intors cu fata spre scaunele din spate, gasind un sacou si o camasa. Le-am mototolit si le-am pus pe post de perna: sacoul la el si camasa la mine.
-Acum ne putem odihni, am zis vizibil ametit.
Dupa putin timp, m-am uitat la el si deja inchisese ochii, insa eu nu puteam pune geana pe geana indiferent de cate pozitii incercasem. Sperand ca o sa adorm am inceput sa numar picaturile de ploaie care se scurgeau pe parbriz; dar nu faceau altceva decat sa ma plictiseasca. Brusc m-am uitat spre Rain, care avea buzele intre-deschise, respirand greoi. Imi venea sa sar pe el, caci parea foarte inocent, mai ales ca umflatura din pantalonii mei era tare de cand cu tipele ce se urcasera pe mine.
-Rain, dormi?! am soptit, privindu-l oarecum mirat.
Niciun raspuns nu se facu auzit. Nici macar unul. Mi-am dus mana sub camasa lui si i-am atins pielea fina, urcand pana la buric unde m-am oprit si mi-am strecurat cealalta mana, pe care am dus-o la sfarc. Dreapta se muta pe talia lui, strangand usor, in timp ce stanga facea cerculete fine in jurul mugurelui roz. Era foarte incomod materialul ce nu ma lasa sa-l ating acolo, asa ca m-am apucat sa ii deschid nasturii de la camasa unul cate unul.
-Eric? se auzi numele meu soptit cand tocmai ma pregateam sa imi apropi buzele de ale sale.
Isi deschise ochii si ma privea surprins. Am scos un sunet din gat, nelasandu-ma intimidat de expresia lui. Mana mea se intinse catre butonul care stingea lumina, apasandu-l fara a mai sta pe ganduri. In intunericul din masina, blondul tresari; era ca si cum astepta asta de multa vreme. Gura mea se apleca peste a lui, fortandu-l sa-si deschida buzele si sa guste din savoarea alcoolului. Acesta nu se opuse, din contra, se agata de mine, continuand sarutul intr-o maniera patimasa. M-am indepartat, insa el se ridica o data cu mine, tanjind dupa un alt sarut, in timp ce, ajutat de mainile mele, isi dadu jos camasa. Mi-am luat o mana de pe el si am dat drumul la radio, miscand rotita de volum cand am auzit melodia potrivita: Selah Sue- This world. Beat-ul lent ma facea sa-l dezbrac la fel de incet ca si ritmul. Rain ma ajuta in tot ceea ce facem, lasandu-ma foarte surprins de reactiile lui. Dar era bine, mai ales ca nu aveam chef sa ma zbat cu careva pentru a ma satisface.
M-am asezat peste el, ducandu-mi mainile pe curea si desfacand-o. Punand palmele pe pulpele sale, mi-a fost mult mai usor sa-i dau blugii in jos, odata cu boxerii. Mi-am dus mana catre slit. Cu o miscare rapida, blondul isi puse palma peste a mea, deschizandu-ma el si ajutandu-ma sa-mi dau panatlonii putin in jos.
Mi-am lins buzele cand mi-am dat seama ca ramasese gol si ma pot juca cu fundul lui, asa ca mainile s-au pus pe fesele sale, cuprinzandu-le si masandu-le ca un disperat.
-Ce cur bun ai, am zis eu ca o constatare, muscandu-mi buzele.
Rain fu profund miscat de cuvintele mele, simtind cum obrajii ii ardeau, semn ca se inrosise.
Aflat intre picioarele sale, m-am intins catre gura sa, sarutandu-l. Simteam cum inima ii batea nebuneste. Mi-am luat mainile de pe fesele lui, ducandu-le pe talie, apoi pe suprafata scaunului si sprijinindu-ma in ele; astfel puteam ajunge sa-i gust pilea fina a gatului. Gemea foarte incet, de abia il auzeam, iar mainile i se intinsera deasupra capului, cuprinzand capatul scaunului cu ele. Aceasta pozitie nu dura prea mult, caci palmele sale imi inconjurara gatul, ridicandu-mi usor capul si presandu-si buzele de ale mele. In lumina fulgerelor din departare, ii puteam observa privirea verde si stralucitoare.
Sarutul continua, insa mana mea se misca pe linia boxerilor, dand-o jos, scotandu-mi organul la iveala. M-am tras inapoi, dezlipindu-mi buzele si stand in genunchi. L-am privit din cap pana in picioare pret de cateva seconde, apoi, ajutat de forta mainilor, i-am ridicat pulpele si l-am tras spre mine, reusind sa-l patrund. Melodia inca se face auzita in micutul spatiu ferit de ploaia de afara. Rain se arcui. Ma miscam pe ritmul bassului, patruzandu-l incet, dar in totalitate. Gemea lung, strangandu-mi materialul care-mi acoperea spatele.
Dupa cateva momente muzica se opri.
-Semnalul masi… am mormait nervos, auzind cum ploaia de afara devenise mai torentiala, alimentata de tunete si fulgere. Asta nu ma putea opri din a ma satisface, asa ca am continuat, de data asta mai rapid. Se auzeau doar picaturile de apa, bubuiturile de pe cerul intunecat, suflurile si gemetele blondului, sincronizate cu ale mele. Miscarile erau aceleasi, de du-te vino, intrand si iesind din trupul lui ce-mi parea atat de fragil. Aruncand o privire spre chipul sau, i-am observat ochii umezi, apoi mi-am trecut buricele degetelor peste obrazul sau, atingand lacrimile ce se scurgeau. Am ramas surprins.
-De ce plangi?
Raspunsul nu inceta sa apara:
-Sunt lacrimi de fericire, zise printre sughituri si suspine.
Dupa o mica pauza, mi-am continuat miscarile, gandindu-ma mai mult la organul meu erect, decat la lacrimile lui de fericire. Eram cu mainile pe talia sa, blondul tinandu-si picioarele stranse deasura fundului meu, cu o intentie puternica de a nu-mi da drumul. Ajutat de trupul sau care se misca, ma simteam mult mai bine si aproape de final. Mi-am dus mainile pe sub umerii sai, tragandu-l mai aproape de mine, iar el isi incolaci bratele in jurul gatului meu, dezlipindu-si spatele de portiunea scaunului. Aceasta pozitie imi deveni imediat preferata, mai ales ca ma satisfacea al dracului de bine.
Cred ca mai mult de o jumatate de ora am continuat asa. Trupul lui tresarea de fiecare data cand tunetul spargea cerul. Atmosfera din masina era fierbinte, gemurile se aburisera deja, nepermitandu-mi sa vad vremea de afara, dar normal ca inca era furtuna. Gemetele devenisera din ce in ce mai profunde, amandoi simtind ca se apropia momentul de extaz. Continuand actul timp de cateva minute, mi-am dat drumul inauntrul sau, desprinzandu-i mai mult picioarele si punandu-i-le pe umerii mei. Rain scoase un tipat, care suna al dracu de bine, punandu-si mana pe geamul aburit si incercand parca sa-l stranga. Palma sa cobori usor, lasand dupa ea decat urma degetelor.
Am ramas peste el extenuat, tragand camasa de pe scaunul celalalt deasupra noastra, insa pana dimineata ma aflam din nou pe locul meu.
Superba scena din masina ! Dar sa fiu sincer, nu ma asteptam la Eric-Rain. Btw mi-a placut, mult!
Se pare ca in cele din urma Eric s-a trezit din visare si si-a dat seama cat de indragostit si dat peste cap este :]]. Capitolul trecut care s-a terminat cu replica " Si m-am aruncat" pot spune ca m-am agitat putin, acum insa m-am mai calmat =^^=.
Astept capitolul urmator care sunt sigura ca va fi la fel de incitant si surprinzator.
Suces in continuare! <3
O surpriza uriasa din punctul meu de vedere, iar lucrurile se complica rau de tot. Cu cine va ramane Eric pana la urma, cu Rain sau cu Julio? Sincer actiunile lui mi-au pus mari intrebari legate de sentimentele sale. In sfarsit isi da seama ca il iubeste pe Julio, dar din influenta acloolului [cred] o face cu Rain. Saracutul blond o sa o ia de buna, insa aici va veni si alegerea lui Eric: Julio sau Rain? Si pana la urma cred ca da si de probleme cu Leon din moment ce blondul era al sau. Ce pot sa zic decat ca lucrurile se complica foarte tare, iar inima mea este in dinti. Spor la scrius fetelor! Ja ne!
oK...m-ati bagat in ceata :))
Se arunca...dar doar metaforic. Buna faza, chiar am picat in plasa (eu si tot zupul)
Frumos capitol, ma bucur ca l-ati adus. La multi ani!!! ca tot ati zis ca ficul a implinit un an saptamana trecuta. Sa mai scrieti ficuri la fel de frumoase ca si asta.
Revenind...
Nu il inteleg pe Eric. Si-a dat seama ca il iubeste pe Julio, dar se culca cu Rain. Chestia asta o sa-i aduca numai probleme, cu julio pe de-o parte si cu Leon pe partea cealalta. Sunt curioasa cine cu cine va ramane. Totusi, eu inca sunt in echipa EricxJulio. Desigur, daca mai aduceti scene ca cea de sus, s-ar putea sa ma razgandesc.
Oricum, frumos capitol si il astept pe urmatorul. Vreau sa vad ce va face Julio cand se va intoarce. Se va preface ca nu s-a intamplat nimic? Va fi indiferent? Si Cipriano? Il va mai molesta pe Eric?
abia astept:X poop si spor la scris
Deci a fost superb! Si pe mine m-a surprins Eric si in situatia lui nu mi s-a parut cel mai bun lucru cel putea face deoarece asta a complicat si mai mult lucrurile :)) Totusi oficial tin cu Eric si Rain! Sunt adorabili impreuna si sper sa il aleaga pe el XD Rain nu vreau sa fie cu Leon, pentru ca l-a facut sa planga :-< Si Julio, parca il vad ca e gelos daca ii vede pe cei 2 ca iubiti.
Genial fic, abia astept sa aduci continuarea! <3