AnimeZupCăutare

Domination by [+16] [yaoi]

o..m...g Naruse_Ryo I love your chapter.Is so fantastic.I love your sweety preety things with sho and ohno.Ppor Ohno :cry: but Ryo is a jerk [sorry for] but is the truth.
I want next chappter, 'cause sho+ohno=>:love:
I hope sho love ohno, 'cause I will bite him
Next is Lye :D,
>:D< I love this fik...i love ohno and sho
Whoa :X Kawaii desu. :x Super capitol, ca toate cele de pana acum. plin de dulcegarii, si stuff stuff. :love: Ce frumos s-a purtat Sho. S-a indragostit foarte repede de baiat dar e logic, cat timp e atat de mumos si scump si o//o...si...
da chiar de ce nu se muta la Sho acasa pana la urma cine e Ryonmaru. :grr: Chiar daca mie imi plac chestiile violente dintre Ryo si Ohno. Ma intreb daca pentru ca erau apropiati l-a pus sa "se joace", acum dupa ce "l-a inselat" ce-l pune sa faca :)) Muhahaha de abia astept continuarea. Dupa cum te stiu eu LYE tre sa ma astept la ceva hard hard hard hard :X:chuu::perv: whoa nu mai am rabdare sa pui rpd continuarea ca sunt in stare sa-mi dau send prin mail si sa vin dupa tine sa te bat la cap cu nextul nextul nextul...:))

Good luck girls!
faceti o treaba super yaoista!
I love this stuff!
Chuuuuuu
Si premiul pentru cea mai ticaloasa fata ii revine lui...ati ghicit..LYE!Nee-chan a zis deja ca sunt o nemernica.Sper sa nu ma urati la fel de mult!Apropo..avertizare de varsta pentru acest capitol:))

Dupa placere,vine durere

Ohno continua sa se afle in apartamentul lui Sho,mai precis in bratele acestuia.Brunetul statea cu capul pe pieptul roscatului,tinandu-si mainile stranse la piet.Adolescentul il mangaia,sarutandu-l pe frunte din cand in cand.In camera,linistea apasatoare se lasa ca o perdea peste cei doi.Nu se auzeau decat suspinele copilului,ce demonstrau faptul ca se simte bine alaturi de baiatul cu parul rosu.Insa stia ca acest moment nu putea sa dureze la nesfarsit.Trebuia sa se intoarca acasa,acel loc unde cosmarurile devin realitate.Acel infern unde este stapanit de un demon cu chip de inger.Ar fi vrut sa ramana cu Sho pentru o eternitate.Insa era constient de faptul ca daca Ryonmaru afla de escapada celor doi,ar fi redus vesnicia la cateva zile.Era in stare sa ii omoare si nu ii era frica sa faca asta.Brusc,brunetul s-a asezat in sezut,acoperindu-si trupul cu cearceaful alb.
-S-a intamplat ceva?Intreaba roscatul imbratisandu-l.
-Nu...sigur ca nu.Ma poti duce acasa?
Adolescentul a aprobat din cap,ridicandu-se din pat.Acelasi lucru l-a facut si Ohno,adunandu-si hainele imprastiate pe podea pentru a se imbraca.Intarziase deja cateva ore acasa si Ryonamru isi daduse seama de acest lucru.Ura ca brunetul sa plece fara sa ii spuna.Si de fiecare data cand facea asta,o platea scump.Cuplul a parasit vila,continuand sa se tina in brate.In masina,Sho ii tinea mana pe picior,incercand sa se concentreze doar la drum.Acelasi lucru nu se putea spune despre copil,ce vroia sa gaseasca o scuza plauzibila.Cel mai crut cosmar ar fi ca Ryo sa afle.Insa nu avea de unde.Ajungand aproape de casa unde acesta locuia,automobilul negru a oprit,pentru a nu trezii suspiciuni.Ohno a vrut sa coboare,insa a fost prins de mana de catre roscat,care a reusit sa ii fure un sarut.Brunetul a zambit suav,lunandu-si ghiozdanul de pe bancheta din spate.
Ajuns in fata vilei,pustiul a deschis usor usa,incercand sa nu faca zgomot.In momentul in care a vrut sa urce scarile,a auzit vocea poruncitoare a blondului.
-Piticule,vin-o pana la mine.
Tanarul a tras aer adanc in piet,lasand rucsacul langa cuier.A pasit in living,tinand capul in jos.Ryo il privea,lovind usor cu degetele suprafata moale a canapelei.
-Unde ai fost pana acum?
-Pai..ne-a mai tinut cateva ore la scoala.Am avut pregatire.Spune acesta senin.
-Si daca iti spun ca am vorbit cu un coleg de-al tau,care mi-a spus ca nu ai participat la ore,ce faci?
Auzind acest lucru,luminozitatea de pe chipul lui Ohno a disparut.Deja incepea sa piarda teren in fata blondinului,care parea ca le stie pe toate.Agitat,a inceput sa se balbaie,incercand din rasputeri sa gaseasca o scuza care sa ii motiveze absenta.Ryonmaru i-a facut un semn,chemanadu-l la el.Brunetul facea pasi mici,incercand sa stea cat mai departe de varul sau.Insa acesta s-a ridicat de pe canapea si apucandu-l de guler,l-a tras inspre el.I-a mirosit camasa,strangand cu putere materialul.
-Unde dracu ai fost?Mirosi a parfum de barbat.
-Pai...am fost...
-Cu Sho.Am dreptate?Spune si incearca sa nu ma minti.
-Da.Raspunde ferm pustiul.
In acel moment,o palma puternica din partea blondului l-a trantit la pamant.Acesta l-a apucat de par,tragandu-l dupa el.Ohno incerca sa se ridice,insa ii era imposibil sa faca acest lucru.Ryo l-a dus pana in camera lui,unde l-a lasat pe podea,lovindu-l cu piciorul in abdomen.Simtitnd o durere incredibila,adolescentul s-a ghemuit,scuipand cateva picaturi de sange.Insa tanarului nu parea sa ii pese de acest lucru.L-a apucat de mana,ridicandu-l de pe podea,rupandu-i in acelasi timp camasa.Trupul slabut al brunetului purta mirosul roscatului,fapt care il scotea din sarite pe blondin.Acesta l-a strans de obraji,introducandu-si limba in lacasul umed,atingand fiecare coltisor.Ohno a vrut sa il impinga,insa un genuchi in burta din partea propriului sau var l-a facut sa cada in pat.Ryonmaru s-a napustit asupra lui,muscandu-l cu dintii de sfarcurile deja intarite.Trasa dungi de saliva pe corpul baiatului,desenandu-si propria initiala.Vroia sa il insemneze,sa il stie doar al lui.Agresiv,tanarul a indeprtat pantalonii care il mai acopereau pe Ohno,aruncandu-i pe podea.Acesta i-a bagat mana in chilori,strangandu-i membrul pana ce brunetul a inceput sa scoata scancete.
-Nu ai voie sa scoti nici-un sunet.Ai inteles?
Dintii blondului au prins buzele pustiului intr-o sransoare,asemanatoare cu o menghina,ce era destinata durerii.Un firicel de sange a inceput sa se scurga pe barbie,insa a fost linsa de agresivul var.Acesta si-a dat pantalonii jos,expunandu-si trupul in toata splendoarea sa.Intr-un mod incredibil de violent,l-a luat pe copil de par,indreptandu-i capul spre acea zona a corpului.
-Hai...vreau sa mai schimbi gustul.Presupun ca cea a lui Sho nu este la fel de dulce ca a mea.
Fiind obligat de adolescent,Ohno a inceput sa sarute "amicul" varului sau,in timp ce lacrimile ii curgeau siroaie pe obraji.Ryonamru continua sa il traga de par,ori de cate ori simtea ca acesta vrea sa se retraga.Membrul blondului era tare si ferm,bucurandu-se de sarutarile brunetului,ce continua sa faca ce i se spune.Brusc,violatorul l-a ridicat,sarutandu-l.Ii lingea buzele,in timp ce saliva se scurgea pe barbia brunetului,cazand pe picioare.Ryo l-a apucat de gat,lipindu-l cu chipul de perna.In momentul in care l-a patruns,brunetul a tipat.Insa a primit o palma puernica peste fese,semn ca nu a facut ce i s-a spus.Tanarul facea miscari de dute-vino in interiorul pustiului,tinandu-l si tragandu-l de par.Brusc,acesta l-a ridicat,asezandu-l la el in brate,pentru ca penetrarea sa fie din ce in ce mai adanca.Din nou,Ohno a scos un scancet,insa a primit o palma peste fata din partea varului sau.Ca sa faca durerea mai mare,Ryonmaru i-a apucat sfarcul stang intre degetul mare si cel aratator,strangandu-l cu putere.Dandu-si seama ca daca mai scoate un sunet risca sa fie lovit din nou,brunetul a decis ca este mult mai bine sa isi muste propria buza.Blondul i-a luat membrul in mana,masandu-l agresiv si cuprinzandu-l in palma,il strangea.
-Nu ai voie sa iti dai drumul pana nu iti spun eu.Sai mai bine,implora-ma sa te las.
Realizand ca nu mai poate sa se abtina,pustiul a inceput sa gafaie,in timp ce lacrimile continuau sa i se scurga pe obraji.
-Te...rog sa ma lasi.Spune acesta printre suspine.
Adolescentul a inceput sa rada,scotand mai apoi un sunet adanc.Un lichid alb si lipicios a aparut,semn ca acesta s-a simtit bine.In cazul brunetului,nu a fost vorba de placere,ci doar s-a excitat mai mult decat a trebuit.Vazand ca si varul sau a reusit sa se elibereze,blondul a inceput din nou sa rada in hohote.
-Piticule,nu te credeam in stare sa faci asa ceva.M-ai murdarit pe abdomen.Ar trebui sa te pun sa lingi tot pana ce nu mai ramane urma.Defapt,cred ca asta voi face.Hai,curata.
Ohno a dezaprobat ferm din cap,incercand sa se dea cat mai departe.Insa Ryonmaru l-a apucat de gat,si strangandu-l,i-a dus capul inspre abdomen.Limba copilului atingea lichidul albicios,in timp ce chipul sau nu exprima decat scarba.Dandu-si seama ca nu mai poate continua din pricina senzatiei neplacute pe care o avea,s-a retras.Ryomaru i-a dat drumul,impingandu-l cu piciorul.
-Nu-i asa ca a fost mai dulce decat cea a lui Sho?Raspunde sau o patesti.
-Da...a fost.Spune pustiul neavand incotro.
Blondul s-a ridicat din pat,stergandu-si urmele de pe trup cu prosopul asezat pe scaun.
-Pitiule,nici sa o iei in gura nu esti in stare.De tine am avut grija,urmea nenorocitul ala de Sho.
Ryo a parasit camera,lasandu-si varul singur.Brusc,acesta si-a pus mainile la gura,ridicand capul.Isi inghitea propria voma,strangand cu putere din ochi,in timp ce lacrimile continuau sa ii curba.Niciodata nu s-a simtit atat de umilit.Ii era teama pentru ce ar putea patii Sho.Nu vroia ca el sa treaca printr-o experienta asemanatoare sau mult mai violenta.Varul sau era in stare de multe lucruri,cele mai injositoare pedepse doar el le putea aplica.

Asta a fost...cine ma uraste,are la dispozitie Death Note sau jigoku Tsushin.Cine nu...ii multumesc:)).Nee...e randul tau^^.
8-} mi-a p[lacut la nebunie ce sa intakllat.
Bravo yuki esti cea mai tare ca intodeauna ma fascinezi ahhh!!!
Bietul ohno ce a patit din partea lui ryonmaru, sper k sho sa afle si sa-l salveze de la moartea suprema la care e supus. :chuu:
Mia placut muuuult de tot acest capitol si acum sa-l vad si pe nextu.
Wow , ce sadica ai fost mey ...nu pot sa cred cat nemernic este ryo...le-as strange de gat pana m-as satura eu....sper s-o pateasca si el curand .... In orice caz , capitolul a fost extraordinar ca si celelalte ...abia astept sa vad ce scrie naruse-ryo...sper sa fie un capitol mai tandru ca sa mai indulceasca putin durerea micutului ......
Oricum , gambate kudasai !
"tanarul a indeprtat" - tanarul a indepartat
"intr-o sransoare" - intr-o stransoare
"a primit o palma puernica" - a primit o palma puternica
"Sai mai bine" - Sau mai bine

Si nu stiu...nu mi-a prea placut felul in care Ryo s-a comportat cu Ohno...Adica nu stiu, dar cred ca pe Ryo ar trebui neaparat sa-l consulte un psiholog :|
In orice caz capitolul a fost tare, deabia il astept pe urmatorul! Gambate!
:bye:
me is back minna ^__^ So here you go a new chapter ^^ Hope you enjoy it ^^


O noua viata


Ohno isi lasa usor capul pe perna, acoperindu-si trupul firav cu cearceaful si strangandu-si genunchii la piept. Lacrimi mari ii curgeau pe chipul alb si speriat, suspinele lui auzindu-se atat de puternic in casa aceea atat de lipsita de orice alt sunet. Ochii parca il ardeau si simtea ca inima i se rupea in mii de bucatele. Ryo avea sa-l raneasca pe Sho... Nu ii ajungea ca il distrugea pe el in fiecare zi tot mai mult? Se parea ca nu... Poate ca stia ca ranindu-l pe Sho il raneste si pe el si asta voia defapt. Nu intelegea de ce varul lui era atat de crud cu toata lumea. Uneori il ura atat de mult incat si-ar fi dorit sa-l omoare... Dar stia ca asta era imposibil... Sa incerce sa-l omoare pe Ryonmaru era ca si cum ar fi incercat sa prinda aerul... Tot ce putea sa faca era sa planga fara sa comenteze, ca de obicei. Si-ar fi dorit ca macar o data sa poata fi stapan pe propria lui viata...
Minutele treceau, facand durerea din inima lui tot mai puternica... Se intreba daca Sho o patise deja. Se simtea ca o povara in plus pentru el. Dragostea lor era interzisa si avea sa le aduca multe necazuri... De ce nu le era permis sa se iubeasca? Pierdut in propriile lui ganduri nu auzi de prima oara bataile puternice din usa dar apoi se ridica repede din pat si se grabi sa deschida. Stomacul il durea ingrozitor in locul unde varul sau il lovise cu putere si isi pierdu echilibrul, cazand pe podeaua rece si lovindu-se la cap in urma impactului cu podeaua. Un firisor de sange ii curgea de pe frunte in jos pe ochi si obraz, facandu-l sa injure in soapta. Vazand ca bataile deveneau tot mai insistente se sprijini de perete, mergand pana la usa si deschizand-o. Il vazu pe Sho privindu-l din dreptul usii si ii zambi, fericit ca acesta era bine.
-Sho... Ma bucur sa te vad... spuse el, dupa care cazu in bratele lui, pierzandu-si cunostinta.
Roscatul il prinse cu putere, punandu-i mana pe umarul sau si ridicandu-l, intrand apoi in casa si inchizand usa cu piciorul. Il duse in sufragerie, asezandu-l pe canapea si incepand apoi sa caute ceva pentru a ii curata rana de pe frunte. Gasi intr-un final o bucata de tifon si ceva apa medicinala si se duse inapoi langa el, incepand sa-i curete sangele cu multa grija. Ohno nu arata deloc ca un baiatel de doar 16 ani. Chipul lui delicat si inocent era brazdat de durerea si groaza in care traia. Nemaiputandu-si stapani lacrimile Sho izbucni in plans, intrebandu-se cum de nu aflase de el mai din timp. "As fi putut poate sa opresc multe din cele ti s-au intamplat, micutul meu..." isi spuse el, simtindu-se mai vinovat decat niciodata. "Ce fel de monstru e Ryonmaru? Pe cine am avut ca prieten in toti acesti ani?" se tot gandea el.
Ohno incepu sa clipeasca si deschise ochii privindu-l trist pe Sho. Il saluta usor, observandu-l plangand si isi duse mana spre fata lui, stergandu-i lacrimile.
-Te rog... Nu plange pentru mine... ii spuse.
Sho ii lua mana intr-a lui si i-o saruta, inchizand ochii si incercand sa nu mai planga. Ii zambi si el desi Ohno putea observa cat de fals era acel zambet.
-Ce sa intamplat? intreba el repede. Ryo plecase sa te bata.
-Dupa ce te-am lasat pe tine am stat in masina mea si am asteptat... Imi era teama ca te va ranii asa ca am vrut sa ma asigur ca totul va fi bine... L-am vazut parasind casa furios dar Nagase la oprit chemandu-l la o petrecere sau asa ceva. Dupa ce au plecat am venit aici... ii explica roscatul.
-Inteleg... spuse Ohno incet.
Pentru cateva momente se lasa tacerea, nici unul dintre ei neindraznind sa mai spuna ceva. Erau amandoi atat de fericiti si totusi atat de tristi... Fericiti pentru ca acum erau unul langa altul, tristi pentru ca stiau ca nu va dura pentru mult. Ohno se ridica usor, asezandu-se mai bine si privi in jos.
-De ce trebuie sa fie viata atat de complicata? spuse el incet.
-Viata nu este deloc complicata, scumpule... Viata este defapt atat de simpla... Te-ai ingrozi daca ti-ai da seama cat de simpla este, te-ai considera un idiot... Noi, oamenii, suntem cei care ne-o complicam inutil... spuse Sho, privindu-l pe baiatul de langa el si tinandu-l inca strans de mana.
-Ce vrei sa spui cu asta? intreba Ohno nedumerit.
-Vreau sa spun ca uneori este mai bine sa iti asculti doar inima si sa lasi ceea ce mintea iti spune deoparte... Sa faci ceea ce vrei tu sa faci, sa fii ceea ce vrei tu sa fii... Atunci cand faci asta viata este mult mai simpla... asa cum este ea defapt...
Ohno nu spuse nimic, gandindu-se doar la ceea ce Sho ii spusese. Avea atat de multa dreptate... El nu isi ascultase inima niciodata. Dar isi dorea sa o faca. Nu voia sa mai fie marioneta lui Ryonmaru. Voia sa aiba propria lui viata, departe de chinurile in care traia, departe de tot, doar el si Sho.
-Ai incredere in mine? il intreba acesta.
-Da... esti singurul in care am incredere... ii raspunse Ohno.
-Atunci, vino cu mine. Haide sa plecam de aici, departe de aici, undeva unde el sa nu ne gaseasca, undeva unde putem fi fericiti...
Brunetul privii in gol pentru cateva secunde, parand sa mediteze la propunerea ce ii fusese facuta. Clipea des, semn ca era nedumerit si confuz, dar in secunda urmatoare se arunca in bratele lui Sho, strangandu-l cu putere.
-Da! spuse el tare, ca si cum tocmai l-ar fi cerut in casatorie. As veni cu tine si la capatul pamantului daca mi-ai cere!
Sho il saruta, fericit ca micutul acceptase si il lua in brate, scotandu-l afara din casa si ducandu-l pana la masina lui.
-Stai, nu mi-am luat haine si nimic... spuse Ohno
-Nu ai nevoie de nimic, iti voi cumpara eu tot ce iti doresti de acolo, spuse Sho zambind si urcandu-se la volan.
-Unde vom merge? intreba Ohno cand masina roscatului porni in viteza.
-In Shizuoka, varul meu locuieste acolo. Mi-a spus de multe ori ca atunci cand am probleme sa merg la el, ii raspunse tanarul.
-Povesteste-mi despre el, daca il voi cunoaste as vrea sa stiu macar la ce sa ma astept.
Brunetul era genul de baiat extrem de curios dar nu era asta motivul pentru care isi dorea sa stie mai multe despre varul lui Sho. Se gandea insa ca ar fi nepoliticos sa mearga in vizita la cineva fara sa-l cunoasca deloc. Asa ca asculta cu mare atentie ceea ce ii spuse Sho.
-Ei bine, incepu acesta, varul meu are aproape 29 de ani iar numele lui este Junosuke. Vila in care locuieste este de doua ori mai mare decat a mea si are bani suficienti pentu a cumpara intreaga Japonie si alte cateva tari.
-De unde are atatia bani? A jefuit o banca? intreba Ohno mirat.
-Din cate stiu nu se ocupa cu jafuri dar cine stie. Este sef intr-un clan foarte respectat de Yakuza si mai toata lumea se teme de el. Dar cu mine s-a purtat mereu frumos si stiu ca nu am de ce sa-mi fac griji in aceasta privinta. Ceea ce face el cu viata lui il priveste si daca aceasta "slujba" i se potriveste cel mai bine eu nu o sa ma bag. Plus ca nu este deloc treaba mea. Nu a fost niciodata prins pentru ca are politia la degetul mic iar afacerile pe care le conduce ii aduc un profit mare, explica roscatul, cu o indiferenta ciudata, de parca i-ar fi povestit ca varul sau lucreaza intr-o simpla si draguta banca si nu ca este cap de mafie.
-Ce fel de afaceri? intreba Ohno, temandu-se parca de raspuns.
-Trafic de arme, contrabanda de bijuterii, trafic de droguri, prostitutie... el e bagat in toate. De aceea este atat de bogat, majoritatea celor ca el isi aleg un singur "domeniu" dar el le-a ales pe toate o data, spuse adolescentul zambind.
-Pari a fi mandru de el... spuse Ohno, lasandu-si capul in jos si gandindu-se ca poate nici pe Sho nu il cunostea atat de bine pe cat credea.
-Oh, dar sunt mandru de el! Este singurul din familia mea pe care il iubesc! veni raspunsul baiatului, facandu-l pe brunet sa ramana de-a dreptul socat privind parbrizul.
-Asta doar pentru ca este mafiot? intreba, evitand sa il priveasca in ochi.
-Nu, spuse Sho amuzant, incepand sa rada. Asta pentru ca nu a incetat niciodata sa fie un om minunat desi face ceea ce face. Vezi tu, parintii mei sunt niste oamenii de afaceri destul de renumiti iar asta i-a impiedicat mereu din a isi face datoria de mama si tata. Erau mai mereu plecati iar eu stateam la varul meu pe parcursul calatoriilor lor. Incet, incet, Junosuke le-a luat locul in viata mea si pe la 11 ani am inceput sa ii spun tata. Chiar daca este doar cu 10 ani mai mare decat mine s-a dovedit a fi un parinte mult mai bun decat ei. Este adevarat ca poate distruge oamenii cu o singura miscare si stiu faptul ca el omoara si asa mai departe. Dar asta nu la facut niciodata sa se poarte urat cu mine. Mi-a dat sfaturi, m-a tinut in brate atunci cand plangeam si a avut grija de mine cand eram bolnav. M-a invatat tot ce stiu si mi-a oferit dragostea pe care familia mea nu avea timp sa mi-o arate. Asa ca nu ai de ce sa te temi, o sa vezi ca este un om minunat.
Ohno zambi, simtindu-se mai bine. Acum era de-a dreptul nerabdator sa-l cunoasca pe acest misterios var al lui Sho. Tot ce stia despre Yakuza era ca acesti sunt niste mafioti periculosi de care trebuie sa stai departe. Unii dintre colegii lui de clasa chiar faceau glume pe tema asta, spunand "Stii care e cea mai simpla metodata sa te sinucizi? Enervezi un Yakuza, moarte sigura!" iar asta nu era deloc o exagerare. Dar alaturi de Sho nu ii era teama de nimic. Era atat de fericit incat sa fie alaturi de el incat nu se putea opri din zambit. Il tinea de mana si vorbeau despre diferite lucruri, razand si facand tot felul de glume pe seama tuturor. Zambetul lui Sho i se parea lui Ohno cel mai frumos lucru din lume iar saruturile pe care acesta i le dadea uneori cand masina oprea la un semafor il facea sa pluteasca parca. Era totusi ceva ce il ingrijora...
-Sho... Daca Ryonmaru ne gaseste? ii spuse el usor la un moment dat.
-Nu ne va gasi, te asigur de asta. Si chiar daca o va face, Junosuke va avea grija sa nu patim nimic. Poate ca varul tau este dur, dar asta pentru ca nu la cunoscut inca pe al meu! spuse Sho zambind. Nu iti face griji, scumpule, totul va fi bine.
Ii saruta usor fruntea, concentrandu-se apoi din nou la drum. Il anunta ca nu mai era mult si ajungeau, ceea ce il bucura foarte mult pe Ohno. Erau cateva ore bune de cand plecasera si era deja trecut de miezul noptii. Tokyo era undeva in urma, cu mult in urma, la fel ca si Ryonmaru si tot ce tinea de el. In mai putin de cateva minute, masina roscatului parca in fata unei cladiri mari, ce se asemana cu un hotel. Se dadu jos, deschizandu-i lui Ohno usa si luandu-l de mana. Copilul privi fascinat impunatoarea locuinta a lui Junosuke, gandindu-se ca intregul lui colectiv din liceu ar fi incaput acolo si ar mai fi ramas inca loc pentru mai multi.
-Aceasta este noua ta casa, ii spuse Sho.
-Wow... sopti Ohno, incapabil de a spune altceva.
Mersera usor pe drumul de piatra ce ducea spre usa casei iar roscatul batu puternic in ea. Se auzi o voce din interior spunand "Imediat!" si un barbat brunet isi facu aparitia. Ochii lui albastri straluceau in lumina lunii pline de pe cer pe sub claia de par negru, iar Ohno privi cu mult interes cercelul alb si frumos din urechea lui stanga. Era imbracat intr-o camasa alba, descheiata la toti nasturi si cu o pereche de pantaloni negri. Cand il vazu pe Sho, acesta zambi fericit, imbratisandu-l cu drag si poftindu-l inauntru. Tras de catre roscat, Ohno pasi alaturi de el, privind in holul de intrare. Podeaua lucioasa era perfect lustruita iar scarile lungi din fata lui duceau pe doua holuri paralele. Candelabrul de pe tavan era de-a dreptul superb, iar intreaga incapere parea scoasa dintr-o carte de istorie cu palatele regilor contemporani.
-Vino, sa mergem in sufragerie, il indemna Junosuke pe Sho.
Acesta il tinea strans pe Ohno de mana, mergand in urma varului sau spre o alta camera. Sufrageria parea chiar mai mare decat holul principal, iar Ohno observa cat de frumos confectionat era fiecare articol de mobila din acel loc. Se aseza alaturi de Sho pe canapeaua mare, iar Junosuke ii privii pe amandoi, abia atunci parand sa il remarce si pe el.
-Cine e pustiul? intreba curios.
Ohno il stranse mai tare pe Sho de mana, lasand capul in jos fara a scoate un cuvant.
-Il cheama Ohno, este iubitul meu, spuse Sho il locul lui.
"Iubit?" isi spuse Ohno in minte. Roscatul tocmai spusese ca era iubitul lui? I se parea atat de uimitor acest lucru... Desi, da, avea dreptate erau practic un cuplu dar... Nu era oficial, nu isi marturisisera niciodata dragostea. Oare Sho folosea asta pentru a ii demonstra ca il iubeste? Era oare o actiune indirecta? Ohno nu stia si nici nu avea timp sa se gandeasca la asta.
-Varul lui obijnuia sa-mi fie prieten, spuse Sho, dar s-a dovedit a fi un nemernic.
-Vrei sa ti-l rezolv? intreba Junosuke, parand sa vorbeasca de o problema de matematica si nu de viata unui om.
-Nu, nu este nevoie, raspunse Sho. Am dori doar sa stam aici pentru o vreme, fara prezenta lui, departe de viata cruda si dureroasa pe care Ohno a avut-o pana acum.
Junosuke se ridica din scaunul mare si confortabil in care statea si se aproprie de Ohno. Se lasa usor pe vine in dreptul lui, privindu-l. Brunetul avea capul plecat si ii era parca teama si sa respire. Se gandea ca poate Junosuke nu-l placea, ca poate nu vor putea sta acolo. Dar barbatul il prinse usor de barbie, ridicandu-i capul usor pentru a-i privi mai cu atentie chipul.
-Ochii tai... I-am mai vazut undeva... spuse el usor.
-Unde? intreba Ohno nedumerit.
-In oglinda pe cand aveam 15 ani... ii marturisi Junosuke incet.
Il prinse de umeri, tragandu-l spre el si imbratisandu-l strans. Ii mangaie usor parul, simtind cosmarul propriei lui copilarii intorcandu-se prin acesl baietel. Nu ii pasa cine era sau de cine fugea, era hotarat sa il apere cu orice pret. Ohno se simtea ciudat. Nici nu il cunostea si totusi se simtea atat de bine si confortabil in bratele lui, ca si cum ar fi fost din nou langa tatal sau. Sho avea dreptate, Junosuke era un om bun.
-Nu iti face griji, micutule. Voi avea grija de tine, ii spuse el, dandu-i usor drumul si privindu-l din nou. Acum, aici, incepi o noua viata. Si te asigur ca va fi una mult mai buna!
Sho zambi fericit, stiind ca facuse alegerea perfecta venind acolo. Totusi, oare ce dorise varul lui sa spuna prin faptul ca el si Ohno aveau aceiasi ochi? Nu stia nimic despre trecutul varului sau iar acum asta incepuse sa-l intrige. Dar se hotara sa lase asta deoparte pentru un moment, bucurandu-se doar de lucrurile minunate ce i se intamplau.

Cam atat momentan :-? Sper sa va placa si gomen ne, Lye nee-sama pentru discutia neplacuta de ieri, s-au cam incins putin spiritele, sper doar ca nu te-ai suparat >.< Kiss u all minna si astept parerile voastre ^__^
"As fi putut poate sa opresc multe din cele ti s-au intamplat, micutul meu..." - As fi putut poate sa opresc multe din cele ce ti s-au intamplat, micutul meu
"dar Nagase la oprit" - dar Nagase l-a oprit
"Dar asta nu la facut niciodata" - Dar asta nu l-a facut niciodata
"dar asta pentru ca nu la cunoscut" - dar asta pentru ca nu l-a cunoscut
"prin acesl baietel" - prin acest baietel

Pareri...hm, pai sa vedem... :-? Imi vine sa topai de fericire pentru ca s-a intamplat asa ceva :X Ma asteptam la orice, dar numai la asta nu. Ficul devine din ce in ce mai superb :X
Deabia astept urmatorul capitol! Gambate! :*
:bye:
Mama mia , ce capitol ! Foarte frumos intr-adevar ! Stilurile voatsre se imbina asa de frumos , Lye este mai dura , tu esti mai tandra ....a iesit un fic admirabil ! Imi place ca Sho a ales sa-l ajute pe Ohno si ca cei doi se iubesc , dar oare ce se va intampla cu Ryo ? Mor de curiozitate ! Sa vedem ce ne mai pregateste Lye ! Gambate kudasai si rep de la mine :D !
Fericirea este umbrita

In somptuoasa vila din Shizuoka,era o atmsofera destul de placuta.Trio-ul se afla la o masa intinsa,servind cina.Diferite feluri de mancare complicate si foarte aspectuoase se intindeau in fata lor,in timp ce un lumanarile unui candelabru ardeau mocnit.Ohno statea alaturi de roscat,sorbind usor dintr-un pahar cu suc proaspat de portocale.Nefind atent,adolescentul a miscat paharul,reusind sa se ude.O dara orange i se scurgea in coltul gurii,intinzandu-se pe barbie.Sho a zambit suav,luand servetelul din stanga tacamului,stergand lichidul prin atingeri blande.Obrajii brunetului au capatat imediat o nuanta sangerie,incalzindu-se din ce in ce mai tare.In fata lor,Junosuke ii privea,infigand furculita intr-o bucata de carne.Nu isi putea lua ochii de la Ohno.Parea ca se uita intr-o oglinda.Se vedea pe el in urma cu mult timp.
-Jun,te simti bine?Intreaba Sho zambind.
-Eu?Sigur ca da.Ma gandesc la ziua de maine.Vine un nou transport de fetite si spionii mei au aflat ca politia vrea sa isi bage nasul si de data asta.
-Nu te temi nici-un moment pentru viata ta?Poti fi inchis sau mai rau...ucis.Spune Ohno oarecum ingrijorat pentru varul iubitului sau.
-Pustiule,e greu la inceput.Insa cu timpul inveti sa fi precaut si sa nu ai incredere nici in propria ta umbra.In afacerile astea,este exact ca in jungla:mananca sau vei fi mancat.Asa ca la un moment dat,ajungi sa te obisnuiesti.Alte intrebari?
Brunetul a dezaprobat din cap,continuand sa taie bucata de carne.Pentru un moment a simtit rautate venind din partea barbatului,insa ochii lui albastri nu exprimau acelasi lucru ca si vocea.Pentru prima oara,Ohno se simtea in siguranta.Departe de Ryonamru si rautatile lui,era sigur ca va invata cum e sa traiesti in realitate.
In linistea vilei din Tokyo,s-a auzit o usa trantindu-se.Blondul a aruncat neglijet cheile pe masuta din sticla,trantindu-se pe canapeaua din living.Astepta ca Ohno sa isi faca aparitia pentru a vedea daca acesta vrea ceva.Insa spre surprinderea lui,nu a aparut nimeni.Nervos,s-a ridicat de pe suprafata moale,urcand treptele ce duceau spre etajul unu.Ajungand in fata camerei adolescentului,a deschis usa cu piciorul.Insa a fost intampinat de o liniste mormantala.Agitat,a aprins lumina,privind in jurul sau.Nu era nici urma de pusti.Realizand ce s-a intamplat,a dat cu pumnul in perete,punandu-si capul pe brat.
-Veriosul meu a plecat cu nenorocitul ala.Cred ca vor scapa de mine?Poate morti,insa nici atunci.
Acesta s-a reintors in living,luand telefonul de pe canapea.A tastat nervos un numar de telefon,lipindu-si trupul de zidul rece.La capatul celalalt,a raspuns o voce dura de barbat.Cei doi pareau ca se cunosc foarte bine,din pricina modului in care vorbeau.Insa brusc,expresia chipului blondinului s-a schimbat.Ce i s-a spus de a devenit atat de serios?Ochii lui albastri priveau un punct fix din podea.Ryonmaru si-a anuntat amicul ca ii va face o vizita,chiar a doua zi.Insa de ce?Cine era misteriosul sau prieten?
-Asa se pare...incearca sa se ascunda de mine.Vor avea un mare soc.
Spunand acest lucru,blondinul a intrat in camera lui,luand trollerul asezat pe un dulap.Unde se ducea?
Intr-o incapere din mareata vila,pe un pat acoperit cu lenjerie albastra,cei doi tineri stateau imbratisati.Ohno desena cercuri pe pieptul roscatului,cuibarindu-se in bratele acestuia.Era destul de tarziu,insa cei doi nu vroiau sa adoarma.Se simteau mult prea bine unul in compania celuilalt.Stiau ca in sfarsit,vor fi fericiti.
Dis-de-dimineata,soarele avea o stralucire aparte pe cerul albastru al Japoniei.In camera unde tanarul cuplu se odihnea,era liniste.Brusc,usa s-a deschis facandu-si aparitia Junosuke.Acesta si-a miscat usor varul,incercand sa il trezeasca.
-Porumbeilor,trezirea.A venit un prieten la mine si vreau sa va fac cunostiinta cu el.
Cei doi au deschis usor ochii,cascand larg.Brunetul a zambit,parasind incaperea.Adolescentii s-au ridicat usor din pat,dandu-si un sarut in loc de salut.Se imbracau,glumind si razand.Chipul lui Ohno radia de fericire.Acestia s-au imbracat,coborand multimea de trepte,indreptandu-se spre living.Se tineau de mana,zambind.Pe o canapea,alaturi de Jun se afla un tanar blond.Vazandu cuplul,acesta s-a ridicat de pe suprafata moale.
-Ei sunt Sho si Ohno.Baieti,el este cel mai bun prieten al meu,Ryonmaru.
Auzind acel nume,brunetula a simtit cum pamantul ii fuge de sub picioare.Daca nu se sprijinea de roscat,cu siguranta ar fi cazut.Era palid,in timp ce inghitea in sec.Adolescentul s-a ridicat de pe canapea,patrunzandu-i cu privirea pe cei doi.Sho nu stia ce sa spuna,insa simtea broboane reci de transpiratie pe ceafa.Spera din tot sufletul sa fie un cosmar din care sa se trezeasca cat de curand.Blondul a afisat un ranjet malefic,spunand mai apoi pe un ton infricosator de calm:
-Imi pare bine de cunostiinta.Cu siguranta ne vom intelege foarte...bine.
Acesta a accentuat ultimul cuvant,continuand sa il priveasca pe Ohno,care mai avea putin si lesina.Roscatul l-a apucat de talie,iesind cu el afara,langa piscina.Acesta s-a asezat pe un scaun,acoperindu-si chipul cu ambele palme.
-Ne-a gasit...stiam ca o sa se intample asta.Stiam ca nu e bine sa plec.
-Linisteste-te!Nu aveam de unde sa stiu ca e prieten cu varul meu,insa nu ii voi permite sa iti faca rau.Spune Sho imbratisandu-si iubitul.
Chiar in acel moment,o voce rece s-a auzit in spatele lor.Cuplu s-a intors,inghitind in sec.
-Deja vorbiti despre mine?Credeati ca nu va gasesc?V-am mirosit...o fiara intodeauna isi gaseste prada.Aveti mare grija sa nu ii spuneti ceva lui Junosuke.Sau va jur ca va fi ultimul lucru pe care il faceti.
Spunand acest lucru,Ryo a intrat in casa.Brunetul continua sa tremura,in timp ce strangea materialul cu care era acoperit scaunul.Ii era frica.Fericirea lui a fost umbrita de aparitia blondului,a carui privire era mai rea ca niciodata.

Randul tau..nee.
Am citit si acest fic , mi-a placut foarte mult , am asteptat cu nerabdare fiecare capitol si de fiecare data a meritat sa astept .Am citit ficul cam de la inceput si sunt fan al lui.Dar nu am postat deoarece nu ma pricep la comentat , dar acum am vrut sa va spun ca-mi place.
Gambate in continuare fetelor!Astept cu nerabdare urmatoarele capitole.
Nu pot sa cred....deci chiar nu pot sa cred ! Si aici ii gaseste mey ? Doamne , ce nemernic e Ryo asta ! Fir-ar el sa fie ! Saracul Ohno , ce mila imi e de soarta lui . Daca nu ar Sho sa-l ajute putin nu cred ca ar rezista acestei situatii ! Oricum , un capitol superb , pe masura asteptarilor mele ! Astept urmatorul capitol , sunt tare curioasa sa vad ce se mai petrece !
"a aruncat neglijet cheile" - a arancat neglijent cheile
"brunetula a simtit " - brunetul a simtit

"-Ei sunt Sho si Ohno.Baieti,el este cel mai bun prieten al meu,Ryonmaru.
Auzind acel nume,brunetula a simtit cum pamantul ii fuge de sub picioare." - deci foarte serios acuma, cand am citit ce scrie, a inceput si mie putin sa imi fuga pamantul de sub picioare :| Waai, deci nu pot sa cred ca asa ceva s-a intamplat tocmai acum ~x(
Sho si Ohno sunt chiar prosti daca nu ii spun lui Junosuke adevarul...Asa cum si Sho a realizat ce fel de "prieten" a avut in Ryonmaru timp de atatia ani, asa ar realiza si Junosuke...trebuie insa sa-i deschida cineva putintel ochii ca sa vad adevarul...si cine altcineva daca nu Sho si Ohno ?
Uh, in fine...deabia astept urmatorul capitol! Gambate! :*
:bye:
buna...m-am gandit sa dau si eu un comm daca tot am citit ficul de atata timp si mai ales ca mi-a placut foarte mult. Critici nu pot sa fac pentru ca ficul e superb:love:, si se vede ca aveti talent.
Imi plac mult personajele mai ales Ohno care e foarte dulce si sper sa nu i se intample nimic din cauza raului ala de Ryo (sorry ca am spus asa dar nu-mi place cum se comporta cu Ohno :yada: )
sper sa pui cat mai repede capitolul urmator pentru ca mor de nerabdare si abia astept sa-l citesc ja ne :bye:
Here I am guys ^^ Sorry I've made you wait, my mom is crazy in this time of month >_<" So, am venit cu o continuare si sper sa va placa ^___^


Cosmarul trecutului


Lui Ohno nu-i venea sa creada ca Ryonmaru ii gasise si acolo. Spera sa fie doar un vis urat din care s-ar fi putut trezi dar realiza ca asta era doar cruda realitate pe care trebuia sa o indure. Si-ar fi dorit sa ii spuna adevarul lui Junosuke dar ii era teama, amenintarea crunta a varului sau rasunandu-i inca in minte. Nu se indoia ca blondul ar fi fost in stare sa ii omoare, acesta ii daduse destule dovezi pana atunci care demonstrau acest fapt in totalitate. Se intreba daca Ryonmaru simtea sau, cel putin, simtise vreodata si altceva in afara de ura, indiferenta si dezgustul pe care il arata fata de tot ce il inconjura. Se intreba daca acesta stia macar cum se simte dragostea... cel mai probabil nu. Si se mai intreba daca il iubea sau nu cu adevarat pe Sho. Roscatul fusese singurul care se purtase frumos cu el, care il ajutase si ii aratase faptul ca nu era singur. Si era convins de faptul ca acesta il iubea. Dar nu era la fel de sigur de sentimentele lui proprii...
-Oare il iubesc? Este un baiat frumos, atragator, bun, inteligent... de ce nu l-as iubi? Are grija de mine, sau cel putin incearca dar... ce simt defapt pentru el? Ei haide, Ohno, gandeste! spuse brunetul tare, prinzandu-si capul in maini si incercand sa mediteze.
-Vorbesti singur? auzi o voce venind din spatele lui.
Se intoarse speriat pentru a il vedea pe Ryonmaru stand sprijinit de perete in dreptul usii si privindu-l amuzat. Ohno isi simtea inima batand sa ii sparga pieptul si il privi fara a scoate un cuvant. Il astepta pe el sa vorbeasca iar acesta o facu nu dupa mult timp.
-Stiam ca doar nebunii au acest obicei. Te numeri si tu printre oamenii cu probleme psihice? intreba blondul, venind tot mai aproape de brunet.
-Nu, domnule... Eu doar...
-Te gandeai la Sho, nu-i asa? Banuiesc ca te iubeste mult de vreme ce te-a adus in palatul asta, unde toata lumea te trateaza ca pe un printirsor si garzile lui Junosuke sunt gata sa distruga pe oricine pune mana pe tine. Pacat insa ca nu a fost suficient de destept incat sa isi dea seama ca nu ve-ti putea scapa de mine, spuse el, uitandu-se la Ohno cu o privire ce ar fi putut ingheta si pietrele. Sa tii minte un lucru, piticule. Diavolul poate sa intre si in biserica daca vrea. Esti doar al meu si asa vei fi intotdeauna si voi venii dupa tine oriunde te-ai duce.
-De ce face asta? De ce nu ma poti lasa sa fiu fericit? De ce nu incetezi o data sa-mi mai distugi viata? intreba Ohno cu lacrimi in ochi.
-Ce ai face daca ti-as spune ca fac asta pentru ca te iubesc si te vreau doar pentru mine? spuse el, inaintat catre Ohno pana cand acesta, care se tot dadea in spate, ajunse langa perete si puanandu-si mana deasupra umarului sau, oprindu-l sa plece.
-Ti-as spune ca minti, ii raspunse Ohno rece, impunandu-si punctul de vedere in fata varului sau pentru prima oara. Tu nu iubesti pe nimeni si de aceea nimeni nu te iubeste pe tine!
Si-ar fi dorit sa mai spuna ceva dar Ryonmaru la oprit brusc printr-un sarut. Nu era dur si brutal ca sarturile cu care blondul il obijnuise. Era tandru, mangaiandu-i usor parul si obrazul in acelasi timp. Lui Ohno ii amintea oarecum de saruturile lui Sho. Nu credea ca varul lui s-ar putea purta vreodata si asa si desi ura sa o recunoasca, ii placea. Dar apoi Ryo il musca tare de limba, pana cand sangele ii inunda lui Ohno gura, facandu-l sa se innece.
-Ai dreptate, piticule. Se vede ca ma cunosti, spuse Ryonmaru. Ai face bine sa te obijnuiesti cu ideea asta.
Ii intoarse varului sau spatele si pleca, trantind puternic usa. Ohno cazu in genunchi, incepand sa planga. Ajungand in camera pe care Junosuke i-o daduse, Ryonmaru dadu un pumn tare in perete, asezandu-se pe pat si punandu-si mana pe fata, acoperindu-si ochii.
-Ce dracu fac?? spuse el, vorbind cu propria lui persona. Am fost gata sa ii marturisesc totul... Trebuie sa am mai multa grija. Ohno nu trebuie sa afle!

*

Ohno nu spuse nimic restul zilei, nu vorbi nici macar cu Sho. Se simtea atat de confuz... De ce Ryo fusese atat de dulce la inceput si apoi atat de dur? Nu intelegea nimic. Era insa convins de faptul ca varul lui nu-l iubea deloc. In timpul cinei era o tacere de mormant. Ohno si Sho mancau in liniste, fara a-si ridica privirea din farfurie si parand pierduti in ganduri, Ryonmaru ii privea din cand in cand pe furis iar Junosuke parea sa ii astepte pe ei sa spuna ceva.
-S-a intamplat ceva? intreba el cand tacerea deveni mult prea apasatoare.
Se uita la Ohno iar baietelul simti asta si isi redica usor privirea spre el. Scutura din cap in semn ca nu dar nu scose nici un cuvant, dupa care se concentra din nou pe spaghetele lui pe care le rasucea intr-una absent cu furculita.
-Daca este vreo problema as vrea sa imi spui, continua Junosuke. Eu si Ryo suntem aici pentru a te ajuta sa treci peste trauma puternica pe care ai suferit-o.
Ohno stranse furculita in mana, simtind ca avea sa explodeze. Isi dorea atat de mult sa spuna totul... Dar se intreba oare ce ar fi facut Junosuke daca afla? Daca il omora pe Ryonmaru? Sa-l omoare... Cum ar fi reactionat la vestea ca varul lui e mort? Il ura oare atat de mult incat sa-si doreasa sa-l vada la 3 metri sub pamant? Nu... Cu siguranta nu...
-Sunt bine, spuse el in cele din urma. Ma simt doar putin ametit dar este in regula. Am nevoie doar de putina odihna.
-In regula. Atunci, dupa ce termini de mancat te poti duce alaturi de Sho la culcare, nu as vrea sa patesti ceva... ii spuse Junosuke.
Ohno dadu incet din cap si incerca sa zambeasca desi nu ii iesi foarte bine. Junosuke ii puse mana pe umar, strangandu-l usor si spunandu-i:
-Varul tau nu te va gasi, poti sta linistit... Esti in siguranta aici.
-Care este defapt povestea cu varul lui? intreba blondul dupa ce Junosuke il lasa pe Ohno in pace si cu toti incepusera sa manance din nou.
-S-a purtat ca un nemernic... L-a terorizat pe Ohno si nu l-a iubit niciodata, explica Junosuke.
-Nu mai spune... zise Ryo, ridicand din spranceana in timp ce Ohno il privea speriat pe sub claia de par negru. Ei bine, poate ca a avut un motiv pentru a face asta.
-Nu cred ca exista un motiv suficient de bun pentru a transforma viata unui copil intr-un cosmar viu, spuse Junosuke repede si rece. Nu exista nici o motivatie pentru asta, nici o scuza...
-Poate ca asa este, spuse Ryonmaru, parand sa vorbeasca pentru el insusi. Sa inteleg ca daca l-ai prinde pe tip l-ai omora?
-Nu cred... Probabil mi-ar fi teama de el... raspunse brunetul.
-Cum asa? intreba Ryonmaru surprins.
-Cu siguranta mi-as vedea cosmarul propriei copilarii in ochii lui... Oamenii ca el au o privire aparte... rece, lipsita de orice expresie, atat de indiferenta incat doare... Cam ca a ta... spuse Junosuke, privindu-l atent pe Ryo.
Acesta isi lasa capul in jos pentru cateva momente si apoi il privi si el zambind si spunand:
-Doar nu crezi ca eu sunt ca tipul ala, nu-i asa?
Ohno si Sho isi aruncara o privire pe furis in timp ce Junosuke se uita absent in gol, parand sa se gandeasca la ceea ce ii spusese Ryo.
-Nu... nu cred asta... spuse el intr-un final, dupa care se ridica de la masa, indreptandu-se spre usa. Scuze, mi-a pierit apetitul... Ma duc in pat, noapte buna. zise inainte sa iasa din incapere.
Cei 3 adolescenti privira impreuna usa pe care el iesise iar apoi Ryonmaru se uita la Ohno, afisand acel zambet fals atat de specific lui. Se ridica de la masa iar cei doi facura la fel, stand drepti in fata lui asemeni soldatilor din armata. Ryonmaru se indrepta spre Ohno si ii sopti la ureche:
-Cea mai buna si de apreciat calitate a cuiva este sa stie cand sa taca. Iar tu pari sa stii asta... Bravo, bun baiat. Daca continui asa nu o sa ai probleme... cel putin nu foarte mari...
Brunetul inghiti in sec speriat si nu spuse nimic, privind cu ochii mari peretele din fata lui. Ryonmaru il musca de ureche dupa ce termina de vorbit, indepartandu-se de ei si iesind pe usa pe care plecase si Junosuke. Ohno cazu in genunchi iar Sho isi puse mainile pe umerii lui, incercand sa-i dea putere si curaj desi nici el nu avea asa ceva in acel moment. Povestea asta mergea prea departe, le era extrem de teama de ce ar fi putut Ryo sa le faca. Sho isi dorea sa-l protejeze pe brunet dar cum ar fi putut face asta cand pana si el se simtea extrem de nesigur? Voia doar ca totul sa fie bine, voia sa-l faca pe Ohno fericit.... Trebuia sa gaseasca un mod sa faca asta insa...


Cam atat momentan, preia tu nee-san ^^ Astept parerile voastre minna, kiss u all and ja ne ^__^
hi hi Imi place mult poveste, si devine din ce in ce mai interesant. Imi place mult atitudinea lui Ryonmaru, cred ca-l place pe Ohno..si chear as vrea sa-i arate asta :yes: Sper ca nu va pleca..adica sa fie scos din fic..prin a fi omorat sau altceva...face ce animul sa aiba un aspect de necunoscut...ne stiind ce va urma sa faca..ne stiind cum va continua... la fel ca si Junosuke..si el are un rol important si nu as vrea sa plece....intelegeti voi.
Ori cum fic-ul e marfa si astept cu nerabdare cap urmator.
Succes si spor la scris :P :bv:
wow...asta da veste: lui ryo ii place de ohno si totusi de ce nu se poarta mai frumos cu el si nu-i dovedeste asta:-? ? nu as vrea ca sho si ohno sa se despart din cauza lui pentru ca sunt asa de draguti impreuna. cred ca ficul asta devine din ce in ce mai interesant si nu cred ca e nevoie sa-ti mai spun cat de mult imi place, sper doar sa pui continuarea cat mai repede altfel mor din cauza suspansului:dead:
ja ne :*:bye:
Wa...minunat capitol , Naruse_Ryo ! Esti foarte buna si tu si stilul tau se imbina minunat cu cel al lui Lye ! Fic-ul vostru este absolut extraordinar . ce mai pot spune ? Imi e mila de saracul Ohno , dar s-ar parea ca afurisitul de Ryo simte totusi ceva pentru el ceea ce este totusi putin ciudat de vreme ce se poarta ca un nemernic ! Sau face asta pentru a masca sentimentele pe care le nutreste pentru varul sau ? In orice caz , minunat capitol si abia astept continuarea ! Gambate kudasai !
Dubla tortura

Ohno continua sa stea pe scaun,privind un anume punct din podea.Se temea de varul sau,inainte sa inceapa toata aceasta incurcatura cu Sho.Acum,ca Ryonmaru se afla la cativa pasi departare de ei,simtea cum intreg trupul ii este cuprins de un sentiment oribil.Ori de cate ori inchidea ochii,isi amintea tortura prin care a trecut.Ce facuse sa merite toate acele lucruri?Nu era decat un copil de saisprezece ani,care abea incepea sa traisca.Insa pentru el,viata incepuse in urma cu sase ani,cand parintii lui au murit,lasandu-l singur.Nimeni nu s-a interesat de soarta lui.O singura persoana a ales sa il creasca.Cu toate ca avea doar treisprezece ani,Ryonmaru a fost cel care l-a luat sub aripa.Daca asa se putea numii "protectia" care i-a dat-o.Fara sa isi dea seama,doua lacrimi s-au nascut in ochii lui inocenti,curgand pe obrajii palizi.Vazandu-l,Sho s-a apropiat de el,luandu-l in brate.Il enerva atat de tare sa se stie lipsit de putere in fata blondului.De ce nu putea sa il loveasca?Se afla in casa varului sau si acesta nu ar fi ingaduit ca Ryo sa se atinga de el.Insa exista ceva ce il oprea.Acea privire cruda si rece ar fi fost in stare sa inghete pana si focurile Infernului.Insa vroia sa il protejeze pe Ohno.Nu ar mai fi suportat sa il vada plangand.
-Gata frumosule.Esti cu mine si nimeni nu o sa te raneasca.
-Te auzi ce spui?Vrei sa pari curajos si sa ma imbarbatez,insa iti simt inima cum bate,parca ar vrea sa iti sara din piept.Imi e frica...pentru tine.Deja nu imi mai pasa ce imi face...
Insa roscatul l-a apucat de obraji,sarutandu-l apasat,strangandu-l mai apoi in brate.Parea ca vrea sa ii cuprinda intreg trupul,sa il protejeze de cosmar,de acel demon cu chip de inger.Brunetul se simtea in siguranta atunci cand Sho ii era alaturi.Stia ca exista cineva care il iubea si care ar fi facut orice sa nu sufere.Insa cat va dura asta?
Pe strazile orasului,Ryonmaru gonea cu masina.Vantul ii ciufulea parul blond,in timp ce ochelarii de soare ii ascundeau privirea atragatoare,dar nepasatoare in acelasi timp.Acesta a oprit la semafor,tragand cu ardoare dintr-o tigare,ajunsa deja la jumatate.A privit lung fumul,afisand un ranjet atat de caracteristic lui.In dreapta,se afla un automobil,unde trei fete isi scriau numerele de telefon cu ruj pe geam.Asa a fost intodeauna.Era de ajuns o privire si un zambet razlet ca acele domnisoare sa ii cada la picioare.Brusc,in mintea frumosului blond a luat nastere un plan.La ce se gandea?
In camera lor,cei doi adolescenti stateau imbratisati.Ohno privea lung cerul negru,presarat cu praf de diamante.Stia ca in seara respectiva,Junosuke nu va ajunge acasa.Brusc,usa de la intrare sa auzit trantindu-se.Dandu-si seama ca varul sau a ajuns acasa,brunetul si-a strans genunchi la piept.Spera ca Ryo va intra in camera lui,fara sa faca prea mult zgomot.Insa a avut un soc atunci cand a vazut usa dormitorului izbindu-se puternic de perete.Sho s-a ridicat,cu gandul sa il dea afara.Insa blondul a scos o arma de la spatele ,indreptand-o spre roscat.
-Ti-am zis ca o sa te omor!Ai crezut ca ma joc,nu-i asa?Spune acesta razand zgomotos.
-Ryonmaru,lasa pistolul jos si linisteste-te.Esti furios si nu iti dai seama ce faci.Nu ai vrea sa ai o persoana pe constiinta,nu-i asa?Spune Sho incercand sa il linisteasca.
Vazand ca varul sau nu glumeste,Ohno s-a ridicat din pat,punandu-se la mijloc.Vazand acest lucru,blondul a continuat sa rada,lipindu-i arma de frunte.
-Fa-mi mie ce vrei.Insa nu ii face lui rau.Te rog...
-Piticul isi protejeaza iubitelul.Ce patetic.Am o idee de-a dreptul uimitoare:tu o sa fi al meu...si Sho va trebui sa urmareasca tot spectacolul.Asta...sau il omor.
Auzind acest lucru,roscatul a vrut sa il loveasca.Insa blondinul i-a dat cu piciorul in abdomen,trantindu-l la podea.L-a apucat de gat,trantindu-l pe scaun,unde i-a legat bratele cu propria camasa.Vazand ca fostul lui prieten nu are cum sa scape,Ryo l-a prins pe Ohno de gat,muscandu-l de ureche.Ii baga mana pe sub bluza,masandu-i abdomenul.Buzele acestuia coborau din ce in ce mai jos,sarutand cu ardoare gatul subtire al pustiului.Acesta l-a trantit pe pat,prinzandu-i mainile deasupra capului.Vazand ce teroare i se pregateste iubitului sau,roscatul a vrut sa scape.Insa Ryo l-a privit,avand ochii plini de rautate.Observand ca roscatul s-a linistit,tanarul s-a reintors la varul sau.Il saruta violent,strecurandu-si mana in pantalonii lui.Cu miscari agresive,Ryonmaru i-a indepartat pantalonii,expunand trupul micutului in toate splendoarea sa.Nevrand sa mai amane momentul,adolescentul si-a dat jos hainele.
-Piticule,ce parere ai despre spectacolul pe care Sho il vizioneaza?Nu-i asa ca te exciti?
-Nenorocit blestemat ce esti!Inceteaza acum!Striga roscatul disperat.
-Sa termin?Dar abea am inceput.
Blondul l-a luat in brate pe Ohno,in asa fel incat roscatul sa il vada.Il tinea de obraji,patrunzandu-l cu putere.Brunetul a tipat,in timp ce ochii inlacrimati parca implorau indurare.Ryonmaru ranjea cand ii vedea chipul lui Sho,ce parea sa erupa precum un vulcan.Insa nu s-a oprit aici.I-a prins buzele intr-un sarut agresiv,muscandu-l cu ardoare de limba,pana ce un firicel rosiatic a inceput sa i se prelinga pe barbie,combinandu-se cu broboanele reci de sudoare.Il tinea de gat,strangandu-l ori de cate ori acesta se opunea.
-I-ai spus vreodata cat de dulce e prietenul meu?Intreaba Ryo continuand sa ranjeasca.
-Nu...Replica Ohno cu vocea stinsa.
-Rau ai facut.Priveste-l si spune-i.Sau mai bine,arata-i cum imi venerezi tu mie mandria.Sa se simta inferior.
Insa brunetul dezaproba din cap.Se umilise deja destul ca sa mai faca si aceasta oroare.Insa Ryonmaru l-a apucat de par,conducandu-i capul spre acel loc.Vazand acest lucru,Sho a simtit cum fiecare celula din corp ii este invadata de furie.Nu ii mai pasa de ranile care si le cauza din pricina materialului strans.Ar fi vrut sa puna mana pe acel pistol si sa il ucida pe blond.Acesta radea in timp ce il obliga pe Ohno sa ii faca acele lucruri de-a dreptul odioase.Intr-un final,acesta l-a impins,ridicandu-se de pe pat.
-Cu chestia asta,ti-ai dat seama ca eu nu ma joc.Data viitoare,nu voi mai fi bland.
Ryo a plecat,lasandu-i singuri pe cei doi.Brunetul s-a trantit de pe suprafata moale,indreptandu-se spre locul unde roscatul era legat.A indepartat stransoarea,cazand mai apoi pe podea.Sho l-a apucat de brate,asezandu-l pe pat.Gafaia,in timp ce ochii negri priveau pierduti in jurul sau.Vazandu-l intr-o asemenea stare,adolescentul a strans pumnul atat de tare,pana cand sangele a inceput sa i se scurga printre degete.
-Blestemat sa fi,Ryonmaru.
Ai scris frumos capitolul si mi-a placut mult, insa imi vine sa-l omor pe Ryo! Cum poate sa ii faca, de fapt sa le faca asa ceva? Ryo, pregateste-te ca vin eu cu pistolul si pazea ca o sa :die:. Nu suport sa-l vad pe ohno suferind:mean:. MAcar e bine ca il are pe sho aproape si il iubeste mult si sper ca lucrurile sa se indrepte.
astept nextu si sayonara:bye:
"usa de la intrare sa auzit" - usa de la intrare s-a auzit

~x( Acuma imi vine chiar eu sa ma duc la Junosuke si sa ii spun cine e de fapt Ryo ~x( Vai, ar trebui sa intre Sho noaptea peste el cu un pistol si sa ii zboare creierii, ca deja nu se mai poate trai cu tipu ala in casa :die:
Uf...deabia astept urmatorul capitol! Gambate la amandoua! :*
:bye:
M-am intors minna ^__^ Scuze ca a durat atat, am o mama isterica -__-" Dar acum sunt back ^^ So aici e continuarea ^.^

Trecutul nu e mereu facut sa ramana in urma


Ohno statea intins in pat, bratele puternice ale lui Sho cuprinzandu-l protectiv. Se simtea ametit si avea o stare enorma de greata. Deschise usor ochii si il vazu pe roscat langa el, chipul lui neted fiind brazdat de urmele lacrimilor ce ii cursesera pe chip inainte sa adoarma. Brunetul il privi pentru cateva secunde inainte sa realizeze ce se intamplase cu ei defapt. Apoi, ca si cum un film de groaza infiorator s-ar fi derulat prin fata ochilor lui, Ohno isi aduse aminte ce ii facuse varul lui si de ce fusese Sho nevoit sa priveasca. Tresari puternic si incepu sa planga, lipindu-se de pieptul roscatului. Trupul ii tremura usor in timp ce suspinele lui neincetate se auzeau tot mai puternic. Adolescentul isi deschise ochii si il vazu pe micutul lui iubit plangand. Il stranse tare si il mangaie pe cap, sarutandu-i fruntea. Nu avea de gand sa mai lase ceva sa i se intample. Dar ce putea sa faca? Ryonmaru era un adevart demon, gata sa-i distruga pe amandoi ori de cate ori avea ocazia. Se simtea atat de neputincios in fata lui si detesta enorm acest sentiment. "De ce naiba trebuie sa fiu atat de slab? De ce nu-l pot apara pe cel pe care il iubesc? La ce folos viata mea daca nu pot fi fericit?" isi repeta intr-una in gand. Ohno, pe de alta parte, nu credea acelasi lucru. Stia ca nu era Sho de vina pentru tot ce se intampla. Era sigur ca acesta nu ar fi putut sa-i tina piept lui Ryonmaru, orice ar fi facut. Stia ca sa incerce sa i se impotriveasca era o cale spre propria lor distrugere.
Dupa ce s-au mai calmat au inceput amandoi sa isi schimbe hainele si au coborat scarile pana in sufragerie. Junosuke statea pe un scaun mare ce parea foarte confortabil si privea pierdut in gol. Tresari cand ii vazu si isi indrepta privirea spre ei, inspectandu-i cu atentie in timp ce cei doi se asezara pe canapea. Ohno avea capul plecat, lacrimile ce inca nu i se uscasera pe chip parca dorind sa faca loc altelor noi. Sho privea tavanul ca si cum l-ar fi fascinat, prea ratacit in propriile lui ganduri pentru a-l auzi pe vaul lui vorbind. Il auzi abia cand acesta ridica tonul, spunand:
-Sho! Pe ce planeta esti?
-Imi pare rau, Jun, nu eram atent... Ai spus ceva? raspunse roscatul.
-Da! Ce naiba e cu voi? Va purtati ciudat, zise Junosuke. Ce s-a intamplat?
-Nimic. Ce s-ar fi putut intampla? Ce te face sa crezi ca s-a intamplat ceva? spuse Sho repede si tare.
Poate prea repede, pentru ca raspunsul lui il facu pe brunet sa creada si mai mult ca ceva nu era in regula. Varul lui nu se purta asa de obicei si nu obijnuia sa-i raspunda tare sau dur cum o facuse cu cateva momente in urma. Isi putea da seama ca cei doi ascundeau ceva si vroia sa afle ce cu orice pret. Se ridica si ii privi in timp ce Sho se lasa usor si speriat mai jos in canapea.
-Bine, ce naiba se intampla? Ce aveti? Parca sunteti la o inmormantare! spuse Junosuke, pierzandu-si controlul.
-Nu este nimic, Jun... Serios... Ne-am trezit doar cu fata la cearceaf, spuse Sho.
Dar varul lui nici macar nu-l asculta. Se uita la Ohno care tremura usor si suspina constant in timp ce lacrimile ii alunecau pe chipul lui acoperit de parul negru si ravasit. Barbatul il prinse de barbie, ridicandu-i capul pentru a-l privi in ochi si ii sterse lacrimile de pe obraji, mangaiandu-l pe cap. Ochii lui caprui exprimau atata durere...prea mult de indurat pentru un baietel de 16 ani.
-Esti bine? intreba Junosuke, vocea lui fiind la fel de blanda ca cea a unui tata ce i se adreseaza copilului sau.
-Este bine, spuse Sho, vazand ca Ohno nu dorea sa raspunda. E doar putin trist.
In momentul urmator Junosuke se intoarse spre el, lovindu-l tare cu pumnul in obraz si facandu-l sa se prabuseasca la podea. Il prinse de camasa, ridicandu-l in picioare si il zgudui cu multa putere.
-Ce i-ai facut? intreba tare.
-Poftim?! Nu i-am facut nimic! spuse Sho, profund uimit si revoltat de banuielile varului sau.
-Sho, daca i-ai facut ceva te strang de gat cu mana mea! continua Junosuke, mai nervos decat il vazuse Sho vreodata.
-Nu i-am facut nimic eu! Idiotul pe care l-ai bagat in casa ta i-a facut. Ryonmaru este varul lui!! tipa roscatul, pierzandu-si cumpatul.
Ohno impietrise parca in canapea, cu buzele intre-deschise, socat de faptul ca Sho ii spusese varului sau adevaraul. Jun il elibera pe Sho din stransoare, dandu-se cativa pasi in spate in timp ce roscatul isi aranja camasa la loc.
-Poftim? Nu, nu se poate... spuse Junosuke, nedorindu-si parca sa creada spusele baiatului.
-Ei bine, este adevarat. De cand s-a intors a reinceput sa ii faca viata un cosmar, si lui si mie. Ne trateaza ca pe niste marionete, crezand ca poate face ce vrea cu noi. Chiar ieri l-a violat in fata mea, zise Sho, hotarat sa spuna tot.
Junosuke ramase blocat pentru un moment, abia atunci parand sa inteleaga cu adevarat ce spunea tanarul lui var. Lovi cu putere perete, scotand din buzunar un pistol si spunand:
-O sa-l omor pe nenorocitul ala!
-Nu! zise Ohno tare, alergand spre el si prinzandu-l de mana in care tinea pistolul. Nu face asta, te rog...
-Dar... el este cel care ti-a facut rau in tot acest timp... Ti-a distrus copilaria, viata... Tu mai mult decat oricine ar trebui sa iti doresti sa-l vezi mort, spuse Junosuke.
-Ar trebui, asa este... Dar nu imi doresc asta... La urma urmei, el a fost singurul caruia i-a pasat de soarta mea si ma luat in grija. Probabil as fi sfarsit mai rau daca nu era el... Nu vreau sa moara, nu-l urasc chiar atat de mult...
Jun il lua in brate, strangandu-l cu putere, simtind in propriul lui piept toate sentimentele pe care Ohno le avea. Micutul era ca o oglinda prin care se vedea pe el insusi asa cum era cu adevarat. Pasi se auzira in timp ce cineva intra in incapere.
-Hei, ce se intampla aici? E ziua dramelor sau cum? spuse Ryonmaru, privindu-i pe cei 3.
Junosuke il prinse pe Ryonmaru de gulerul camasii si il izbi de perte inainte ca Ohno sa aiba timp sa clipeasca. Il privea cu multa ura, dispert si furie in timp ce Ryo parea impresionat de reactia prietenului sau.
-Esti un nenorocit, spuse Jun. Si cand ma gandesc ca te credeam prietenul meu.
-Deci ai aflat. Banuiesc ca trebuia sa afli si tu si tu la un moment dat, spuse blondul indiferent.
Ohno isi inchise ochii cand Junosuke incepu sa-l loveasca pe varul lui. Diferenta de putere dintre cei doi se putea vedea cu ochiul liber. Ryo nu putea nici macar sa blocheze avalansa de pumni primiti de la prietenul lui. La urma urmei, brunetul era un mafiot periculos iar Ryo era doar un pusti ce face pe durul pe langa el. Ohno isi deschise ochii cand il auzi pe varul sau cazand la podea si il privi. Ii curgea sange din nas si din buza de jos si tusea puternic tinandu-se de stomac, iar Ohno era sigur ca suferea desi pe chip i se vedea doar indiferenta. Junosuke il prinse de par, punandu-i teava pistolului la tampla.
-Te pot omora intr-o secunda, ii spuse.
-Da-i drumul, il provoca blondul nepasator si rece.
-Poftim? spuse brunetul uimit.
-M-ai auzit. Da-i drumul. Stiu ca poti sa o faci si stiu ca vrei sa o faci. Nu ma deranjeaza sa primesc un glont in cap atata timp cat stiu ca este de la cineva cu care nu ma pot masura in putere. Asa ca sunt pregatit. Omoara-ma, Jun, raspunse Ryonmarul.
Junosuke tremura, mana in care tinea pistolul parand a fi gata sa-i cedeze dar stranse tare din dinti si intreba:
-Tie chiar nu-ti pasa daca mori?
-Nu ma tem de moarte, veni imediat raspunsul.
-De ce te temi tu, Ryonmaru? intreba Jun, nervos.
-De mine insumi... si de greselile pe care le comit fara sa-mi dau seama... spuse blondul, privindu-l pe Ohno pentru un moment. Dar asta nu este si cazul tau, nu-i asa? Haide, Jun! Esti un Yakuza! Esti temut de toata lumea! Si acum ce faci? Stai in fata mea, imi tii un pistol lipit de tampla...si iti este teama sa apesi tragaciul...
-Nu mi-e frica de tine! Te pot distruge, idiotule!
-Atunci fa-o! De ce nu o faci? Poate pentru ca ti-ai dat seama ca nu-ti vei atinge adevaratul scop facand asta.
-Ce vrei sa spui? intreba Jun, incepand sa tremure tot mai mult.
-De cand l-ai cunoscut pe Ohno ai devenit obsedat de el, crezand cu tarie ca daca il vei omora pe cel care la ranit te vei razbuna si tu. Crezand ca drama copilarie tale va muri o data cu varul lui. Eu sunt acela, eu sunt nenorocitul care i-a distrus viata. Dar moartea mea nu iti va sterge tie amintirile! Trecutul nu este mereu facut sa ramana in urma, Jun. Oricati oameni ai omora nu vei putea scapa niciodata de sentimentul acela de groaza atunci cand l-ai omorat pe el! Si nu poti uita... Iti aduci mereu aminte de cum era, cum te simteai cand erai prins in lanturile alea tari de fier, cum era cand te batea si te facea sa il implori sa te omoare mai repede, cum era durerea aceea atat de puternica pe care o simteai la 16 ani. Si crezi ca Ohno te intelege, iar asta te face sa-l iubesti si sa vrei sa-l distrugi pe cel care la ranit! Nu-i asa? ii striga Ryonmaru.
Lacrimi mari incepura sa-i curga lui Junosuke pe chip si ii dadu drumul lui Ryo, impingandu-l inapoi pe podea. Se ridica, indreptandu-se spre fereastra si privind afara, atingand usor geamul in acelasi timp.
-Dute in camera ta... Nu vreau sa te vad acum... Daca pleci de aici te voi gasi si la capatul pamantului... Vom vorbi mai tarziu, ii spuse lui Ryo.
Si, spre uimirea lui Ohno si Sho, blondul se ridica usor si pleca fara sa spuna ceva, lasandu-i pe cei trei singuri. Jun incepu sa planga si mai tare, simtind un cutit fierbinte in interiorul lui. Lovi cu putere fereastra care se sparse in mii de bucatele, unul dintre cioburi reusind sa-i faca o taietura pe mana. Ohno se duse imediat langa el in timp ce Sho fugi repede spre baie cautand ceva cu ajutorul caruia sa-i panseze mana ranita. Gasi destul de repede si se intoarse in fuga, ajutandu-l pe varul lui fara sa spuna ceva. Cuvintele erau de prisos, plus ca nimeni nu stia ce sa spuna.
-Cine e Ryonmaru defapt? spuse Jun intr-un sfarsit.
-Poftim? intreba Ohno, neintelegand ce vroia acesta sa spuna.
-Mi-a facut inventarul celor mai ascunse ganduri si sentimente in doar cateva minute... Am vazut flacarile infernului arzand in privirea lui... Pare un demon cu chip uman... Nu-l recunosc... explica brunetul.
-Ce ai de gand sa faci? intreba Sho.
-Nu stiu... Chiar nu stiu... spuse Junosuke.
Nimeni nu mai vorbi timp de cateva minute ce parura o eternitate. Jun statea pe jos, lipit de perete, fumand o tigara si gandindu-se la tot ce ii spusese Ryonmaru. Vorbele lui ii rasunau in cap din nou si din nou, ca un imens gong chinezesc ce nu se oprea. Si atunci realiza... Tresari si se ridica brusc, cuprins de un soc puternic de groaza.
-Ce s-a intamplat? intreba Sho ingrijorat.
-Ceea ce mi-a spus Ryo... Despre cel care m-a ranit... va amintiti, nu? zise el.
-Cum as fi putut uita, sa intamplat acum 15 minute... zise Sho. Stii... nu-mi vine sa cred ca mie care sunt varul tau nu mi-ai spus tot ce ai patit cand erai mic si i-ai spus lui.
-Dar tocmai asta e.... Nu i-am spus... Nu i-am spus niciodata nimic din toate astea... Si nu avea de unde sa le stie.... Decat daca...


Cam atat momentan, va las in suspans ^^ Continua tu nee-san ^__^ Astept parerile si criticile voastre :* Kiss u minna and ja ne ^^
Wa...Naruse_Ryo , esti rea ! M-ai lasat in suspans ! De la cine putea afla Ryo de toate acele lucruri despre Jun ? Deci , capitolul etse absolut superb pot spune , esti o scriitoare excelenta , talentata si tot ce vrei tu ! Deci ador fic-ul asta , si chair nu mai conteaza cat timp am asteptat acest capitol ! Am uitat de asta atunci cand l-am citit ! Este superb capitolul ! Acum sa vedem ce ne pregateste Lye ! Gambate kudasai mina !
Decat daca... e aceiasi persoana!? Hai Jun! Omoara-l, fa-i ce ti-a facut si el tie(sau poate doar lu Ohno)...Rau..rau de tot! Nu-mi vine sa cred! Adik...afurisitul ala de Ryo are inima? El considera ca poate comite greseli?
Sau poate ca Ryo nu e aceeasi persoana...poate ca doar cunoaste faptasul...sau poate este? Nici nu mai stiu ce sa cred!
Sho a fost atat de curajos!:-X Si se vede ca il iubeste mult pe Ohno! Ce bine imi pare ca Ryo o sa o pateasca...chiar daca incepuse sa-mi placa de el..un pic...mai ales atunci cand l-a sarutat bland pe Ohno si parca i-a zis ca-l iubeste...desi eu sunt convinsa ca mintea de inghetau apele dar mrg, trecand peste asta.
Sunteti niste scriitoare desavarsit..si mi-a placut capitolul pt ca e lungutz...
Gambate la scris!
Ja'!
Un adevar mult prea socant

Junosuke se plimba agitat prin living,tragand cu ardoare din tigarea ajunsa deja la filtru.Continua sa se gandeasca la Ryonmaru si la cuvintele pe care acesta le-a spus.De unde stia el ce i s-a intamplat liderului in urma cu cinsprezece ani?Era foarte mic pe vremea aia.Cineva trebuie sa ii fi povestit toate acele orori.Insa cine?Prima crima a brunetului a fost la saisprezece ani,cand l-a omorat pe acel asupritor.Ori de cate ori inchidea ochii,isi amintea acel moment,in care mainile lui erau pline de sange,iar trupul barbatului era intins pe podea,in timp ce lichidul vital se scurgea din rana provocata de acel cutit,ce a patruns tocmai in inima.Isi amintea cat de speriat a fost.O noapte,nu a fost in stare de nimic.Pur si simplu a stat langa cadavru,privindu-si mainile patate.Credea ca a uitat acei ani care i-au marcat viata,pentru todeauna.Insa o data cu aparitia lui Ohno,acele amintiri o data ingropate,au fost reinviate.Pe canapea,Sho isi tinea iubitul in brate.Acesta tremura,tinandu-si degetul mare lipit de buze.Strangea cu putere tricoul roscatului,abtinandu-se sa nu planga.Ceea ce tocmai s-a intamplat,a reusit sa il sperie foarte tare.Faptul ca si-a vazut varul amenintat cu pistolul si ranit a fost oarecum socant pentru el.Nu stia ce sa faca.
In camera lui,Ryonmaru isi tinea pumnii sprijiniti de dulapiorul alb.Privirea lui rece era atintita asupra oglinzii,in timp ce suvitele blonde ii cadeau rebele pe ochii duri.Brusc,pe chip i-a aparut un ranjet atat de caracteristic lui.Stia ce a facut.Stia ca in acel moment,Junosuke se da de ceasul mortii,incercand sa isi dea seama de unde stia el ce i s-a intamplat mafiotului in copilarie.Daca ar fi stiut cine era cu adevarat,probabil ca ar fi fost atat de socat,incat pentru cateva minute nu ar fi in stare sa spuna ceva.In ochii lui Ryo...nu se citea decat un singur lucru:razbunare.Insa...de ce?
In living,continua sa fie liniste.Brusc,pe trepte au inceput sa auda pasi.Cei trei au ridicat privirile,patrunzandu-l pe adolescent.Acesta continua sa ranjeasca,bagandu-si mainile in buzunare.S-a asezat pe canapea,punandu-si mainile in san.Vazandu-l atat de calm,brunetul s-a apropiat de el,apucandu-l de gulerul camasii.
-Nenorocitule,de ce zambesti?Cine esti tu?
-Cine sunt eu?Ryonmaru...prietenul tau.Raspunde blondul pe un ton sarcastic.
-Nu m-am referit la asta.De unde sti ce s-a intamplat acum cinsprezece ani?Cine ti-a zis?Continua Junosuke sa strige,parand din ce in ce mai disperat.
Expresia fetei lui Ryo s-a schimbat,ranjetul fiind inlocuit de o raceala ce ar fi putut ingheta pana si focurile mistuitoare ale infernului.Acesta l-a apucat pe brunet de incheieturile bratelor,indepartandu-l.Liderul era uimit,dar simtea un dram de teama.Mai vazuse undeva acea privire...insa cum ar fi fost posibil asa ceva.
-Crezi ca nu stiu ce ai facut acum cinsprezece ani?Cum l-ai ucis pe cel care te-a tratat ca pe un sclav?In acest moment,stiu ca iti e frica de mine.Poate ca esti cel mai periculos mafiot din intreaga Japonie,insa eu iti amintesc de cosmarul vietii tale.Ohno a reinviat acel sentiment pe care ai incercat sa il ingropi atata timp.Iti citesc in privire.
-Taci!De unde sti tu toate aceste lucruri?
-Pentru ca...cel care te-a violat si te-a tratat ca un sclav timp de cinci ani....cel pe care tu l-ai ucis a fost fratele meu mai mare.
Auzind acest lucru,Junosuke a simtit cum pamantul ii fuge de sub picioare.Pentru un moment,a avut impresia ca acea este un cosmar din care spera sa se trezeasca in curand.Nu putea sa fie adevarat...acel barbat nu a spus niciodata ca ar avea vre-un frate.In acea perioada,Ryonmaru ar fi trebuit sa aiba cam patru ani .
-Nu poate sa fie adevarat...niciodata nu ai vorbit despre vre-un frate.Se aude vocea lui Ohno ce isi privea socat varul.
-Piticule,te crezi atat de important ca sa iti povestesc aceste lucruri?Nici-unul dintre voi nu stie nimic despre viata mea.Nimeni nu imi cunoaste adevaratele radacini.Ce spui Junosuke?Persoana care iti era cel mai bun prieten s-a dovedit a fi fratele celui pe care l-ai ucis.Ai impresia ca te-am considerat vreodata prieten...sau ca am tinut la tine?Esti cel mai periculos tip din aceasta tara,insa acum,nu imi poti face nimic,nu-i asa?Eu sunt acel cosmar pe care ai incercat sa il ingropi.In mintea ta,Dante traieste prin mine.
Nemavrand sa mai auda acele lucruri,brunetul a parasit vila,luand cheile de la masina asezate pe masuta rotunda si inalta.Ryonmaru a privit usa care se trantea cu putere,spunand mai apoi cu zambetul pe buze.
-Poti sa fugi,dar nu te poti ascunde.Iar cu privire la voi doi,am un avertisment: de acum inainte,ar fi bine sa fiti de doua ori mai precaut.De mine,nu isi bate nimeni joc.
Spunand acest lucru,Ryonmaru a parasit vila.Brunetul isi privea iubitul,incercand sa il linisteasca.Insa acesta tremura din toate incheieturile.Era incredibil cum o singura persoana reusea sa ii sperie pe cei trei.Trebuia sa existe cineva mai puternic decat blondul,care sa ii arate cum stau lucrurile cu adevarat.
Pe strazile libere are orasului,automobilul barbatului gonea.Acesta strangea cu putere volanul,apasand pedala de acceleratie.Daca inainte isi dorea sa il loveasca pe Ryo pentru tot ce i-a facut micutului Ohno,acum si-ar fi dorit sa il vada mort.Istoria se repeta,chiar daca intre el si copil nu era nici-o legatura.Insa chiar si asa,atunci cand il privea,parea ca se uita intr-o oglinda ce arata trecutul.Brusc,acesta a oprit masina pe un pod,indreptandu-se spre marginea lui.Si-a pus mainile pe bara de metal,privind lung barcuta plina de lumini,ce abea mai putea fi zarita in acel intuneric apasator.Adierea rece a vantului ii flutura parul,in timp ce norii acopereau luna.Jun a scos din buzunar un pachet,din care a luat o tigare.S-a uitat la ea,aprinzand-o mai apoi cu o bricheta argintie,ce avea propria lui initiala.
-Cine ar fi crezut ca se va intampla asta?Cred ca asa vrea sa ma pedepseasca Cel de Sus.Nu ma lasa sa uit trecutul,trimitandu-l pe fratele celui care mi-a facut atata rau.Sau asta e opera diavolului?Care dintre ei ma uraste cu atata ardoare?Credeti ca nu voi mai ucide?Sa scap de acea fantoma care ma bantuie,sunt in stare sa ii sfarsesc viata lui Ryonmaru.Cine va castiga?Eu sau el?
Spunand acest lucru,Junosuke s-a urcat in automobil,pornind in viteza.Acesta a intors brusc,lasand urme negre pe carosabil.Vroia sa ajunga acasa si sa discute cu blondul.Insa vor putea cei doi sa poarte o discutie...normala?