AnimeZupCăutare

[Terminat] Sharingan si timpul [+18 YAOI]

Capitolul 7

Stateam alaturi de Hinata si Naruto, asteptand ca Anki sa il rezolve pe acel individ care l-am capturat, ca ceilalti, care vor veni sa il caute, sa nu ii poate citi mintea sau ceva de genu. Dupa zece minute aparu si albiciosul, iar eu am vazut ca isi inchidea un compartiment de pe bratul stang, in timp ce in mana avea un pergament cam grosut, aratand ca a scris, ce am aflat. O ruga pe Hinata sa tina putin pergamentul, apoi el isi musca degetul mare, pana dadu sangele, trasa cu sangele sau, o linie in mana stanga. Facu niste semne si puse palma pe iarba.
- Invocare jutsu, spuse si din pamant iesi un nor alb.
Cand se risipi norul acela, am vazut cum fata lui statea un lup negru, cu o zgarda la gat, cu un compartiment special, unde se puteau baga pergamente sau alte lucruri.
- Buna Emn'Wa, spuse Anki, zambindu-i lupului si apoi il mangaie pe cap.
- Buna Anki, ce sa ii duc lui Tsunade? Il intreba lupul, iar eu cu restul am ramas uimit, dar ar trebui sa numai ma mire nimic.
- Acest pergament, il informa pe animal si ii puse in acel compartimen, pergamentul.
Lupul il linse o data pe obraz si pleca, afundandu-se in padure si pierzandu-se in intunecimea ei. Joninul ne facu semn sa ne miscam si asa am facut, pornind pe jos, de data aceasta, dar fiind cu ochii in patru. Eu aveam tot timpul mana pe manerul katanei, mai ales ca eu le aparam spatele, fiindca cand eram Anbu, asta era pozitia mea in echipa. Le aparam spatele, fiindca ma pricepeam foarte bine la acest lucru.
Dupa vreo doua ore de alergat, am ajuns unde a avut loc disparitia, aceasta fiind aproape de un sat, asa ca blondul a sugerat sa ne cazam in oras la un han sau ceva de genul si sa stam acolo pana cercetam locul. Anki instramba din nas, dar nu comenta nimic si am pornit spre sat, mai ales ca Geninul - Uzumaki era singurul Genin din anul sau, iar informatia asta am aflat-o de la Anki-sensei - spunea ca stie pe cineva in acel sat ca sa innoptam la el. In timp ce mergeam, il vad pe albicios cum icneste si apoi se uita ingrozit in jos. Ii urmaresc privirea si raman socat sa vad o vipera cum l-a muscat pe tanar de gamba. Scot repede katana si ii tai capul sarpelui care se pregatea sa atace a doua oara si il prind pe tanar de mijloc, asezandu-l pe jos. Ma pun pup si rup o fasie din bluza mea. Il leg strans, mai jos de genunchi, ii scot incaltamintea si ii ridic pantalonul, ca sa vad cele doua muscaturi in gamba.
- Cauta in geanta neagra, imi sopti Anki, apoi isi dadu ochii peste cap, lesinand.
Raman uimit, dar tipatul fetei ma trezi la realitate si iau geanta neagra si scot de acolo un bisturiu si o bricheta. Inrosesc putin lama la flacara brichetei, crestez pielea unde erau muscaturile, unindu-le si incep sa ii sug sangele cu veninul, scuipandu-l afara, dupa ce i-am spus tinerei Hyuuga sa caute o fiola pe care scrie anti-venin sau ceva de genu. Dupa ce am crezut ca am supt tot veninul, Hinata imi dadu o fiola, care era anti-venin, iar eu ii l-am turnat putin in rana, apoi am inrosit din nou lama bisturiului la flacara bricetei si am ars marginile mici taieturi, ca sa nu infecteze. I-am pansat locul strans si dupa ce l-am incaltat, l-am luat in brate, mirandu-ma cate era de usor. Il rog pe Naruto sa ia geanta neagra si apoi am pornit toti trei spre sat, pentru a ne caza...

- Cum se mai simte, Itachi-san? Ma intreba bruneta, pentru a cincia oara in ziua aceea.
Anki isi revenise din lesin, dar intra intr-o stare urata rau. Delira, vorbind in propozitit lipsite total de non-sens, cerandu-mi de cateva ori sa il sarut pe buze sau sa il mangai pe trup si mai facu o febra periculoasa. Il privesc pe tanar, cum respira pe gura, intins pe o saltea, invelit si cu un prosop cu apa rece pe frunte. Ii spun ca e tot asa, iar ea aproba din cap si se duse la el, udand din nou compresa si il sterse de transpiratia de pe fata.
- Hinata ma gandeam ca diseara eu si Naruto, sa mergem in padure sa cercetam, iar tu sa ramai aici, sa ai grija de Anki, spun fetei, iar ea se innegri la fata, dandu-mi de inteles ca stie ceva, ce nu stiu eu.
- Itachi, daca pleci undeva ne insotit de Anki, vei fi ucis. Sunt luptatori Anbu ce ne supravegheaza si in caz ca reusesti sa il invingi pe Anki-san, sa te elimine ei, imi spuse, apoi iesi din camera, informandu-ma ca merge ea cu Naruto.
Oftez ofticat de-a binelea si ma pun in fund langa tanar, cu picioarele in povitia lotus* si am luat mana baiatului intre ale mele si am inceput sa ma rog la Buddha sa il ajute sa lupte cu veninul din corpul sau. Nu merita sa moara, fiindca era tanar si avea toata viata inainte, dar pe langa asta, nu a facut nimic si nu a ucis decat daca era nevoit...
Simt cum ceva se joaca cu coada - imi purtam parul intr-o coada si o aveam pusa pe unul dintre umeri sa nu ma incurce - mea. Imi deschid ochii si imi cobor privirea, uitandu-ma cu ochii mari la albicios, care ma privea gales, dar si trist in acelasi timp, lasand sa se vada suferinta prin care trecea. Imi apuca chipul cu ambele maini si m-a tras in jos spre el, ignorand ca avea palmele transpirate. Imi pun mainile de o parte si alta a capului sau, sa nu pic cumva din greseala peste el, ranindu-l mai rau. Simt cum buzele sale crapate si foarte calde, se apasara peste ale mele. Am ramas suprins si m-am indepartat imediat de el, cand i-am simtit limba trecand peste buzele mele, cerand voie sa o las in gura mea. Cand m-am indepartat, am picat pe spate, lovindu-ma la cap, iar in fata mea aparura stelute de toate culorile.
Ii aud glasul spart cum ma cheama, cerandu-mi apa. M-am ridicat in picioare si m-am dus sa ii aduc un pahar cu apa. Imi treceam ca un obsedat degetul aratator peste buze, gandindu-ma intr-una la sarutul copilaresc ce l-am avut cu Anki. Nici intr-un caz era primul meu sarut cu un baiat, dar era foarte diferit, dar de ce?...

_______________________
*Pozitia lotus e asemenea cum stau turci cu picioarele incucisate pe podea
"...Oftez ofticat de-a binelea si ma pun in fund langa tanar, cu picioarele in povitia lotus* si am luat mana baiatului intre ale mele si am inceput..." - Wow wow! Ajunge cu repetitia cuvantului "si" [-(. Sper sa nu se mai intample.
>:D<
Hmm... Vad ca Anki si Itachi "progreseaza". Tinand cont ca este de-abia capitolul 7, chiar ma asteptam la ceva yaoi, macar un semn micut, un indiciu. Si iata ca rugandu-ma, dorinta mi s-a indeplinit. >:)
Manu, te pricepi si ti-am mai spus-o odata. Adu-ne un yaoi tare! ^^
Hey Manu ^^ Scuza-mi intarzierea dar stii cum e cu lenea asta >.< Vesnica poveste eu si scuza mea idioata. Se pare ca in sfarsit yaoiul apare ^^. Chiar voiam sa te intreb cand ai de gand sa il adaugi dar se pare ca raspunsul l-am primit acum. Asa sa revenim. A fost un capitol interesant drept sa zic dar mi'a provocat putin scarba la faza cu suptul veninului. ^^'. Nu prea suport sa aud de chestii dinastea. Descrierea a fost in cantitati destul de mari dar parca mai mergea oleaca pe la sfarsit asa. Actiunea nu a fost grabita ceea ce e bine. Naratiunea este si ea frumoasa nu am ce zice. Dialogul nu a fost sec, desi a fost putin cam multisor dar e bine si asa. Greseli de tastare nu imi amintesc sa fii vazut. Ce m'a deranjat:
Inrosesc putin lama la flacara brichetei, crestez pielea unde erau muscaturile, unindu-le si incep sa ii sug sangele cu veninul, scuipandu-l afara, dupa ce i-am spus tinerei Hyuuga sa caute o fiola pe care scrie anti-venin sau ceva de genu. Dupa ce am crezut ca am supt tot veninul, Hinata imi dadu o fiola, care era anti-venin, iar eu ii l-am turnat putin in rana, apoi am inrosit din nou lama bisturiului la flacara bricetei si am ars marginile mici taieturi, ca sa nu infecteze

Repetitie. Dupa ce ai zis in prima propozitie de fiola, in a doua se subintelegea de care este. Nu mai trebuia sa precizezi de care este.

Altceva atat am avut de spus. Ai grija la repetitii si la formularea propozitiilor. Anunta-ma cand pui nextul. Buh bye! :*
Capitolul 8

Ascultam raportul fetei, in timp ce il hraneam pe Anki ca pe un copil mic, fiindca inca era slabit. Nu imi venea sa cred cat de repede poate putin venin sa il faca dintr-o persoana puternica si invincibila, intr-una neajutorata si vulnerabila. Deci veninul e periculos pentru membri clanului Enkin, fiindca asa a putut sa ii extermine Kazekage.
- Deci ce facem? Il intreba Hinata pe albicios, dar el imi arunca priviri speriate mie.
Inca nu se intremase si sa incerce sa vina cu un plan, insemna sa se forteze, deci, nu se punea intrebarea.
- Hinata, vom vedea dimineata. Acum du-te si ai grija ca Uzumaki sa nu faca vreun drac, spun eu calm si asez blidul gol langa mine.
Bruneta aproba din cap si parasi incaperea, lasandu-ma singur cu el. S-a indins inapoi pe spate, oftand lung, usor bosuflandu-se, fiindca nu ii convenea sa stea in pat si sa nu faca absolut nimic. Ii zambesc incercand sa par vesel pentru al bine-dispune si ii spun, ca se va face bine. Imi ingana vorbele si se intoarse cu spatele la mine si imi spuse sa ii aduc ceva de mancare. Mancase acum trei minute, dar nu am spus nimic, asa ca am iesit din camera, ducandu-ma in bucatarie si punand fiertura de legume in bol. Aud niste tropaieli in tavanul de la sufragerie - tavanul era podeaua camerei unde se afla el - cea ce m-a facut sa las bolul pe masa si sa ma duc cu pasi vigilenti si silentiosi pana la usa camerei. Am tras-o usor si am ramas uimit sa il vad pe Anki cum incerca sa isi revina, stand cu piciorul ranit intins, langa usa de la balcon, care era deschisa, iar razele lunii il atingeau. O mana o avea indreptata spre luna si cealalta inconjurata de chakra verde, pe picior, pentru a-l vindeca mai repede. De unde avea chakra? Fiindca acum cinci minute nu avea strop de chakra in corp si acum are sa isi vindece piciorul si sa se poate misca in voie. Imi activez Sharingan-ul si cu ajutorul lui am putut sa vad ca in mana intinsa spre luna era chakra concentrata si un firicel de energie curgea prin trup pana in cealalta mana, unde era o alta concentratie si la rana.
Cred ca ar trebui sa imi duc Sharingan-ul la oftamologic, fiindca am inceput sa nu vad bine cu el. Ce prost mai sunt, fiindca un doctor nu poate trata un kekkei-genkai, numai daca cunoastre niste jutsuri de inalta clasa. Ma duc la albicios si pun bolul umplut cu fiertura de legume si ma asez in fata sa, privindu-l atnt, dar fara Sharingan in ochi. Imi zambi si isi lasa mana in jos, intrerupand jutsul acela uimitor si lua castronul si incepu sa manance cu lacomie, parca nu ar fi mancat de foarte mult timp. Dupa ce termina de mancat, se ridica in picioare - putin corpul ii mai tremura, dar putea sa stea pe ele - si se duse pana la saltea de unde lua perna. Reveni la mine si puse perna pe coapsa mea si apoi se aseza langa mine, gemuindu-se ca o pisica, punandu-si capul pe perna. Acum puteam sa vad si mai bine, bilutele din parul sau si am luat printre degete o suvita, pe care am inceput sa o impletesc, pana am realizat ca nu aceam cu ce sa o prind.
- Desfa acest compartiment si scoate de acolo o pungulita cu bilute de par. Alege doua, care le vrei tu si sa prinzi cu ele suvita, spuse si intinse mana dreapta, indicand ultimul compartiment micut.
- Cum se desface? Il intreb, fiindca habar nu aveam cum sa il deschid.
Chicoti si apoi imi arata sa apas putin pe el si sa il trag in exterior. Interesanta deschizatoare, n-am ce spune, fiindca in lupta nu se deschidea ca sa iti pierzi lucrurile din compartimente. Imi dadu punguta si iau de acolo o bila de culoare sorie-sangerie si alta de culoarea ochilor sai si ii le-am pus in par, prizandu-i acea suvita impletita de mine. Isi baga la loc punguta, apoi puse mana peste a mea si incepu sa faca cerculete in palma, dandu-mi de inteles ca ma doreste. Imi pun putin mana pe fruntea lui sa vad daca are febra sau nu. Fruntea era inca calda, dar nu periculos, aratand ca pericolul de moarte trecu si acum era in convalescenta.
- Nu delirez, ii aud glasul, pe un ton soptit ce plutea in aer, ca sopatele vantului din padure seara sau ca stropii de ploaie cand se lovesc usor de geam.
- Ce vrei sa insinuezi? Il intreb, batand in retragere si vrand sa ma ridic, dar se urca in poala mea, punandu-si picioarele de o parte si alta a trupului meu, stand acum cu fundul pe picioarele mele.
- Crezi ca nu mi-am dat seama ca ma vrei, imi sopti si se apleca spre mine, iar buzele noastre s-au unit.
La inceput paru un sarut copilaresc, dar am simtit cum si-a intredeschis buzele si limba sa imi facea contur buzelor mele, cerand voie pentru mai mult. Imi intredeschid buzele, iar limba sa se trecura ca un sarpe in gura mea, incepand sa o cerceteze centimetru cu centimetru, invitandu-mi limba la joaca. Ii raspund putin timid, apoi continui cu mai multa pasiune si siguranta pe mine. Imi pun mainile pe talia lui, tragandu-l mai aproape de trupul meu, in timp ce mainile sale, se aflau pe umerii mei, strangandu-i si masandu-i in acelasi timp. Cobor cu mana mai jos si il apuc de fund, strangandu-l usor, facandu-l sa geama in gura mea. Geamatul sau de placere ma aduse cu picioarele pe pamant si am rupt sarutul, intorcandu-mi capul intr-o parte.
Anki isi ingropa fata in umarul meu, gafaind usor, pentru a-si reveni din sarutul inflacarat ce l-a avut cu mine. Nu imi venea sa cred ca pana la urma am ajuns sa ma sarut cu asa zisa dadac a mea, dar trebuia sa admit ca avea experienta in sarut. Se ridica de pe mine si imi spuse ca e timpul sa dorm. Am inceput sa protestez, dar isi puse doua degete - aratatorul si mijlociul - pe fruntea mea. Simt cum privirea mi se incetoseaza si apoi pic din picioare, direct in bratele sale calde si primitoare. Ii soptesc numele, inainte sa ma scufund intr-un somn adanc...
Hey ^^ Merci ca m-ai anuntat. Ca de obice [mai devreme sau mai tarziu de obicei mai tarziu dar acum mai devreme :))] am aparut si eu pe aici. Mi-a placut capitolul si ma bucur ca in sfarsit apar scene yaoi ^^. Descrierea a fost prezenta in cantitatii mari nu am ce zice la asta. Naratiunea este si ea frumoasa. Aciunea nu a fost grabita deci e bine si dialogul nu a fost nici pe departe sec. Greseli de tastare am vazut vreo cateva dar nu stau sa le caut pentru ca mie prea lene la ora asta. Am vazut una si de exprimare da treaca mearga. So, atat ama vut de zis. Astept nextu si nu uita sa ma anunti cand il pui. Buh bye! :*
Capitolul 9

M-am trezit exact la rasaritul soarelui, gasindu-l pe albicios, cum statea pup, cu coatele pe genunchi si privind cum soarele se iveste, aratand exact ca o felina gata de atac. Ma duc langa el si il intreb ce s-a intamplat, iar tanarul se ridica si se intoarse spre mine si ma saruta pe buze, urandu-mi buna dimineata. Am ramas putin, dandu-mi seama ca sarutul de aseara nu era inchipuirea mea, ce am visat peste noapte, ci chiar s-a intamplat. Deodata vad cum mana sa dreapta trece pe langa capul meu si apoi simt o mica intepatura usoara aproape de ureche. Imi intorc cu grija capul si raman uimit, sa vad ca prin antebratul sau a trecut un kunai oprindu-se in muschi. Anki isi scoase kunai-ul fara sa se instrambe si apoi arunca afara kunai-ul in crengile unui copac, ce crestea in fata balconului nostru. Se auzi un "au" scurt si din pom se prabusi la pamant un ninja cu acel kunai infipt in gat.
- Ce se intampla? Il intreb total buimacit, iar albiciosul se multumi doar sa clatine din cap, apoi imi spuse ca e timpul sa ii cautam pe Naruto si Hinata. Anki! Strig la el, pucandu-l de mana, iar tanarul se intoarse, privindu-ma atent in ochi. Ce se intampla? Ce era cu acel shinobi?
- Au fost capturati. Azi-noapte, in timp ce tu dormeai, a aparut aici una dintre broastele lui Uzumaki si m-a informat. Daca acel shinobi e aici, inseamna ca i-a bagat pe cei doi sub un genjutsu si Uzumaki e foarte slab la acest tip de jutsu. Chiar tu i-ai spus-o cand lucrai pentru Akatsuki, ma informa, iar eu am oftat, dandu-i drumu la mana.
Imi iau katana in spate si il urmez pe Enkin fara sa mai pun vreo alta intrebare idiotata sau tampita, fiindca nu imi statea in caracter sa pun intrebari de acest gen. Il astept sa isi ia alta manusa, dar el facu un semn din mana si atinse pe urma manusa, care se refacu la loc, lasandu-ma masca. Ar trebui sa numai ma mire nimic la baiatul asta, dar nu puteam sa nu admir, ca avea stil si rafinament, cand venea vorba de jutsuri sau de lucrurile sale.

- Aici este locul, imi spuse baiatul, iar ochii sai strani ma priveau atent, in timp ce eu stateam pup si avea pus degetul aratator de la mana dreapta pe sol.
- Nu pot sa simt pe nimeni pe o raza de patru kilometri in orice directie. Aici suntem doar noi doi, murmur dezamagit ca am uitat o mare parte din trucurile luptatorilor Anbu de depistare a inamicului.
Il aud cum chicoteste, apoi imi dadu un mic pupic pe obraz, soptindu-mi ca e mandru de mine, ca incerc din greu sa ma reabilitez si sa fiu primit printre ei. Rosesc in obraji, gandindu-ma la seara ce tocmai a trecut, cand am gustat cu adevarat din dulceata buzelor sale, simtindu-ma in al noualea cer. Albiciosul stia foarte bine sa sarute, mai ales cu un baiat. Sarutul sau era lenes, gingas, dar in acelasi timp doritor de mai mult si plin de pasiune si mister. Deodata ma trezesc cu un lupt cum ma miroase. Casc ochii mai bine si vad ca erau vreo cincisprezece lupi, dar astia aratau ciudat, fiindca puteau sa mearga si pe doua picioare. Anki le dadu un ordin scurt, iar lupii disparura, ramanand doar noi doi. Albiciosul imi spuse sa ma asez in fund, dandu-mi de inteles sa ne comportam ca si cand nu am suspecta nimic, iar eu ii urmez exemplu si rama uimit, cand isi scoase dintr-un compartiment un bat rotund, ce deveni imediat un pergament - ce jutsu interesant de suprimare - pe care il deschise si lasa intre noi doi.
Priveam pergamentul atent si deodata mi-am dat seama de ce il stiam foarte putin vag pe acest baiat si simteam ca am mai avut incredere in el. Am inceput sa caut printre amintiriile mele cand eram in Anbu si am ramas uimit sa constat cine este Anki.

Flash back

- De ce eu cu un pusti de zece ani, trebuie sa mergem dupa un ninja periculos? Abia daca are o misiune si eu am mult mai multe decat el...
- Itachi acest baiat e trimis in misiuni cand timpul nu e departea noastra, il face sa fie. De ce nu incerci sa te imprietenesti cu el? Imi sugera al treilea Hokage, iar eu m-am intors, vazand cum intra un baiat, imbracat in negru din cap pana in picioare.
Singura pala de culoare era parul alb ca si zapada, tot ciufulit, aratand ca si cand s-ar fi ridicat din pat, de fapt asa s-a si intamplat ca avea cearcane in jurul ochilor si casca de mama focului. Tinea in mana stanga un pergament, iar in cea dreapta o masca de Anbu, dar asemanatoare cu cea a urmaritorilor. Deci asta chiar era periculos, daca a ajuns atat de departe, incat sa conduca divizia de Anbu la doar... zece ani? Aprob ca sunt de acord sa fac aceasta misiune cu el si raman uimit cand percamentul din mana sa incepu sa straluceasca. Baiatul il deschise, citi ceva, apoi zambi.
- Daca suntem gata, e timpul sa pleca, ca lupisori mei l-au gasit pe ala, cum dracu il chema? In fine, pe ala, spuse pe un ton plictisit si somnoros.

End back


Vad cum din senin pe pergament incepura sa apara litere negre, parca o mana invizibila le scria in acel moment, in timp ce tanarul statea calm, fiindca hartia stralucea, facandu-ma sa ma doara usor ochii, de la stralucire. Dupa ce scrisul inceta, atunci pergamentul se opri din stralucit, iar eu am putut sa citesc ce scria. Se pare ca lupi sai i-au gasit pe cei doi, la sase kilometri spre Nord, intr-o pestera si amandoi erau sunt influienta unui genjutsu foarte puternic - mda, deja stiam ca Uzumaki a cedat primul - incat nimeni nu ii putea rezista, nici chiar un kage. Aici eram sigur ca exagerau, dar Anki imi spulberase speranta, spunand ca el cunoaste genjutsuri destul de puternice, incat nici un kekkei-genkai ocular nu poate sa razbata prin el.
- De ce nu vrei sa devi Hokage, daca esti asa de puternic? Il intreb curios, cand ne-am ridicat in picioare si am pornit spre Nord.
El doar se instramba, dandu-mi de inteles ca nu e momentul sau locul potrivit pentru a-mi spune motivele sale, dar in general ideea nu il incanta, asa ca am tacut din gura, concentrandu-ma pe misiune si sa ii scap pe cei doi din acel genjutsu periculos...
"numai ma mire...." - nu mai
Btw, oricat as incerca, eu nu pot sa mi-l imaginez pe Itachi rosind. Cred ca in astfel de momente, mi-l pot inchipui precum un pusti la prima dragoste. Si vorbind de dragutul de Anki, este atat de dulce si de simpatic. :X Ohh, frate, chiar sunt nerabdatoare sa aflu ce se mai intampla intre cei, si desigur, poate ca ar fi interesant sa aflam mai multe detalii despre trecutul lui Anki... Imi pare cam schimbator. : |
Si in legatura cu intrebarea ce i-a pus-o Itachi, ma pune pe ganduri. :))
Well, manu, astept continuarea. Bafta muuulta! ^^
Ti-am mai zis...imi place de Itachi asa...pare mai uman. Iar Ankiii il ador, atat de dulce si inocent (numai in aparenta). Sa fim seriosi: amndoi sunt maestrii la ceea ce fac si sunt o pereche buna. Atat penttru :> cat si pentru lupta
Deci, pana la urma Itachi il cunostea pe Anki de cand era acesta mic???
mi-l si imaginez...mic somnoros si cascand:)) =)))
Sper sa reuseasca sa-i salveze pe Naruto si Hinata...:* spor gagik in continuare
Capitolul 10

Dupa un timp, am ajuns in fata unei pesteri ce era pazita de doi ninja din Satul ascuns in Iarba? Astora le era prea bine si acum vroiau sa porneasca un razboi cu Konoha? Ma uit la albicios si vad ca si pe chipul sau angelic se citea uimirea, dar si suspiciunea. Se apleca spre mine si imi spuse ca va crea o diversiune, iar eu intru in pestera, ii pescuiesc pe cei doi si ies de acolo. Aprob din cap si astept ca el sa creeze diversiunea ce nu dura sa apara. Anki si-a dat jos bandana si a scos din gentuta sa de la spate o masca de urmaritor?! Ce si-a pus-o pe chip, facu niste semne si apoi se scufunda in umbra de sub picioarele sale, amintindu-mi si mie de acel jutsu destul de simpatic, pe care il folosesc luptatori Anbu, cand se prezentau in fata unui Hokage. Vad cum apare in fata celor doi ninja si incepu sa se lupte cu ei, folosind doar taijutsu. Trebuia sa recunosc ca il intrecea si pe Guy la lupta corp la corp, fiindca folosea mai mult miscarile de baza ale taijutsului, dar asta nu il oprea sa rupa niste oase sau sa scoata niste dinti.
Profit de diversiune si ma strecor in pestera ce avea doar o incapere inalta si in mijloc se aflau cei doi coechipieri ai mei, legati fedeles si un idiot ii pazea, incercand sa obtina informati mai multe de la ei. M-am dus in spatele tipului si l-am lovit ca lumea in spate, lesinandu-l si i-am eliberat prima data coechipieri de genjutsu si apoi i-am dezlegat. Tanara Hyuuga imi multumi, iar blondul mormai, dar se puse in pozitie de atac, cum se uita peste umarul meu. Ma intorc si eu pregatit, dar il vad pe Anki cum vinea spre noi relaxat, tarand trupul fedeles al unuia dintre luptatori.
- Cine esti? Din ce sat esti? Tipa Uzumaki, facandu-ma sa imi pun palma dreapta pe fata si sa dau negativ din cap.
- Gura Naruto! Sunt eu si numai fa atata galagie, ca am sa-ti cos gura aia mare! Marai jonin-ul la el, dandu-si masca jos, apoi arunca la picioarele blondului trupul. Trimite-l in Konoha pentru interogare, mai spuse pe un ton normal si baga masca in gentuta de la spate.
Scoase din gentuta medicala, lanterna micuta si isi puse antebratul stang sub barbia si aprinse lanterna, verificandu-i pupilele. Dupa ce spuse ca nu are nimic, decat prostie acuta pe creier - asta nu e ceva nou pentru noi - si daca s-ar muri din cauza asta, el ar fi fost de mult oale si ulcele. Se duse la Hinata, care o ruga sa isi activeze Byakugan-ul si apoi sa ii arate, fara sa il atinga, punctul maxim de chakra si fata ii spuse ca e peste tot in jurul sau, iar albiciosul zambi multumit. Imediat ce am trimis pe tipul capturat in satul nostru, Anki ne anunta ca ne vom face bagajele si vom pleca inapoi.
Am zambit bucuros, dar eram pe o parte dezamagit, fiindca nu voi mai avea ocazia sa ma mai bucur de dulceata irezistibila a buzelor lui sau pasiunea si intensitatea saruturilor dintre noi doi. Doamne! Itachi la ce te gandesti? Anki nu va fi niciodata ca tine, o tarfa masculina si mai mult ca sigur, s-a sarutat cu tine, doar in joaca sau din pura curiozitate, cum e sa te saruti cu cineva de acelasi sex cu tine. Trag aer in piept si oftez zgomotos, atragand rapid atentia asupra mea, iar jonin-ul ma intreba daca ma simt rau - in glasul sau am putut simti panica pentru sanatatea mea - iar eu am spus ca m-am gandit la ceva. Naruto cu Hinata aprobara din cap, dar Anki ma privi atent, iar eu pentru o clipa m-am temut ca nu cumva sa imi citeasca cu adevarat gandurile. Vad ca instramba din nas, dar accepta explicatia fara sa comenteze, dar dandu-mi de inteles, ca nu voi scapa pana nu afla.
Iesim din ascunzatoare si pornim spre sat, dar fiind cu ochii in patru, mai rau ca de obicei, fiindca oricand puteam fi atacati de inamici, iar cei doi fosti prizonieri, nu prea isi revenisera complet dupa excursia in genjutsu si erau slabiti. Am intrat in sat si nu am intampinat nici un inamic, cea ce ma multumea, dar m-am cam instrambat, cand albiciosul spuse ca vom pleca la noapte, apoi ma lua pe mine in camera lui.
- Nu am nimic, spun calm, cand imi ceru sa imi dau jos bluza, dar am acceptat sa vad ce are de gand.
- Nu de asta ti-am cerut sa te dezbraci, imi dadu replica tot pe un ton calm si cand m-am uitat spre tanar, am ramas uimit sa il vad si pe el la bustul gol.
- Atunci de ce? Il intreb curios, privindu-l in ochi, in timp ce tanarul era in fata mea si foarte aproape de mine, ca puteam sa ii simt finetea pieli sale, pe trupul meu. Nu! Daca nu le-am permis idiotilor din Akatsuki sa faca din mine o tarfa masculina sau sa isi bata joc de mine, nu iti permit nici tie! Izbucnesc, cand mi-am dat seama ce vroia sa cu mine.
Incepu sa rada amuzat de spusele mele, apoi ma apuca de gat, imi puse piedica si ma aseza cu spatele pe podea, urcandu-se deasupra mea. Vreau sa imi ridic mana sa il imping de pe mine, dar mainile mele erau imobilizate, deasupra capului meu. Imi zambi si apoi imi dadu un mic pupic pe buze, apoi imi sopti la ureche, ca si lui ii plac baietii si apoi ma elibeza, ridicandu-se de pe mine, dar isi puse mana sa stanga pe pieptul meu si palma fusese invaluita de chakra verde, facandu-ma sa ma simt mai bine, ca ma dureau putin plamani. Ma tinea de incheietura maini stangi, apoi lua in gura degetul meu aratator si incepu sa il linga si sa il suga pervers, facandu-ma sa oftez putin de placere, mai ales ca simteam ca ma cam intaresc in pantaloni. Am inceput sa expir mai repede si mi-am retras mana din mana sa si apoi m-am ridicat si i-am prins buzele intr-un sarut bland, dar si pervers. Il trag intr-o parte si ma urc deasupra lui, punand stapanire in totalitate pe buzele sale, in timp ce il mangaiam cu o mana pe piept, fiindca in cealalta ma sprijineam. Simteam cum zonele noastre intime se atingeau prin pantaloni si cereau sa fie descoperite si atinse.
Deodata usa s-a deschis si inainte sa pot reactionea, m-am trezit intins pe spate si mainile lui Anki erau pe pieptul meu tratandu-ma, imbracat cu mieul negru, ca si cand nu l-ar fi dat jos niciodata. Pe usa intra Naruto, care ne anunta, ca e gata de plecare si ca peste doua ore se intuneca, iar albiciosul aproba din cap, continuand sa ma trateze, dar isi mima buzele, iar eu i-am citit cuvintele:
- "Cand ajungem acasa, nu vom mai fi intrerupti si trupul meu iti sta la dispozitie, micuta mea nevastuica"...
Micutza mea nevastuica pot sa stiu si eu de ce nu m-ai anuntat ca ai pus nextul? Si chiar doua? Rusine sa iti fie! In fine. Mi-au placut capitolele foarte mult xD. Se pare ca incepe actiuneaa ^^ Cat ma bucur! Cu descrierea ca de obicei stai bine nu prea am ce comenta, cu naratiunea la fel, actiunea nu este grabita si dialogul nu a fost sec. Greseli de tastare ai avut cateva dar nu sunt grave. Nu imi place ca au fst capitolele mici. Data aviatoare le vreau mai mari! Inca ceva: corect este ,,a se stramba" nu ,,a se instramba". Eu asa stiu ca e corect. So, astept nextu si te rog sa ma anunti de data asta cand il pui. Buh bye!
Bisous, Contagieuse.
Capitolul 11

- Mersi ca mi-am salvat studenti, Anki-san, spuse Kakashi, care veni in intampinarea noastra, impreuna cu Guy si inca doi jonini din Konoha.
- Kakashi-sempai, in aceasta misiune mi-au fost mie studenti si in plus, ei au avut grija de mine la randul lor, spuse albiciosul si am putut sa vad cum si-a bagat mana stanga in buzunarul de la pantaloni si il vedeam usor luminat de charka verde.
Se pare ca inca nu isi revenise dupa urma veninului din corpul sau, dar acest lucru nu l-a impiedicat sa se lupte cu doi deodata, folosind doar taijutsu. Dupa ce Hatake si echipa lui plecara de langa noi, eu am simtit ca ma sufoc si inima incepu sa bata nebuneste. Incep sa tusesc si duc mana caus la gura, sa nu le dau si celolalti microbi mei, picand in genunchi. Aud numele meu strigat de Anki, iar voce se simtea panica si nu stiam de ce, dar am simtit ceva ud in mana mea. O iau de la gura si mi se taie rasuflarea pe moment, constientizand ca era sange! Boala mea era mult mai grava decat mi-am imaginat la inceput si decat a crezut Enkin ca este. Privirea incepe sa mi se incetoseze - chit ca nu foloseam Sharingan-ul in acel moment - incepand sa se intunece, iar eu am picat intr-un somn adanc...

Dupa un timp deschid ochii si vad ca totul era oprit in jurul meu, dar eu ma miscam foarte repede, parca in afara timpului. Trag aer in piept si simt un mic parfum de liliac invadandu-mi narile, gadilandu-le si imbatandu-ma. Sigur ca visam din nou, asa am inchis ochii, dar i-am deschis dupa nici cinci minute, auzind glasul lui Anki, cum striga la asistente ca trebuie sa fiu tratat imediat. Se pare ca el e cel care ma carase in spate, dar era imposibil fiindca aveam cincizeci si opt de kile, la ultima verificare de acum trei luni.
- Du-l in salon, ca vine imedia Godaime! Aud glasul tatalui sau, iar eu mi-am ridicat putin capul si am inceput sa vad numai alb in fata mea.
Imi trebui putin cam mult sa imi dau seama ca e de fapt parul tanarului, cand acesta ma aseza pe un pat si ma descalta, apoi incepu sa ma dezbrace, lasandu-ma doar in boxerii negri, ce ii aveam pe mine. Imi desprinse parul din elasticul rosu si l-am rugat sa nu il piarda, fiindca l-am primit cadou de la fostul meu sensei. Il aud cum imi promise ca nu il va pierde, apoi ii simt buzele cum ma pupara pe frunte, iar eu m-am scufundat intr-un somn linistit si fara vise, fara sa imi dau seama cat a trecut sau ce era in jurul meu...

Parca dupa foarte mult timp am deschis ochii si am clipit putin, apoi m-am uitat putin in jurul meu, fara sa ma ridic din pat si am vazut-o pe Tsunade cum citea ceva pe o mapa, incurntandu-se din ce in ce mai mult, in timp ce Anki fierbea ceva intr-o cana in palma sa, lasandu-ma masca. Blonda ii spuse albiciosului, ca pentru mine s-au terminat misiunile, la fel si pentru el, fiindca starea mea se poate foarte mult agrava. Cand ma vazu ca m-am trezit, tanarul ma intreba cum ma simt, apoi ma ruga sa ma ridic in fund, pentru a bea medicamentul. Am facut cum mi-a spus si am luat o gura din ceaiul ala ciudat, incat am inceput sa tusesc imediat, fiindca gustul era foarte greu de suportat.
- Itachi-kun ai sa te obisnuiesti cu el, fiindca timp de trei luni de zile, doar asta vei bea, imi spuse baiatul, asezandu-se langa mine si mangaindu-ma pe spate.
Trag cu putere aer in piept, apoi dau peste cap medicamentul, arzandu-ma pe gat si limba, dar gustul sau, era atat de rau, incat preferam sa ma ard pe gat, decat sa il simt in gura. Am simtit ca imi vine sa vomit si m-am ridicat repede in picioare, ducandu-ma la geam si vomitand afara. Din greseala am vomitat peste cineva, fiindca in momentul in care am picat ingenunchi, am auzit inaltandu-se injuraturi de sub geamul meu. Imi simteam saliva amara si un miros in gura, de imi era o scarba de gustul din cavitatea bucala, de imi venea sa o spal cu detergen, ca sa numai simt mirosul ala infernal. Ii aud glasul sau scump si dulce, cum imi spunea ca totul o sa fie bine si apoi imi apuca fata in mainile sale si am fost uimit sa descopar ca numai era in costumul de lupta, ci era imbracat cu un maiou pe trup si pe gat si peste o bluza mai larguta peste, ce ii dezgolea umeri, dar nu ii arata semnul Anbu. Il cercetez mai atent si imi dau seama ca avea parul prins intr-o codita destul de haioasa la spate, iar cateva fire de par de nea ii intrau in ochi. Am ridicat mana tremurand si ii le-am dat de pe ochi, iar in clipa urmatoare, am simtit buzele sale, lipindu-se de ale mele. Am inchis ochii, lasandu-l sa ma sarute pe buze cat vrea el, dar m-am smus din bratele sale, cand am simtit limba lui cum incerca sa imi deschida buzele.
Il privesc cu ochi mari si usori uimiti, fiindca totusi acum trei minute am vomitat, iar el vrea un sarut in toata regula. Incepu sa chicoteasca, apoi ma apuca de mana, tragandu-ma sus, cu o putere destul de mare, incat era sa imi dau gramada si ma baga in pat, spunandu-mi ca Tsunade l-ar ucide, daca m-ar prinde afara din pat. Vad ca se apleaca pentru a doua oara spre mine si ma saruta pe buze. Simt cum ma copleseste somnul adorm, mormaind numele albiciosunul, ca isi puse pe buze un fel de somnifer ce adoarme imediat si pe cel care il are pe buze, nu il apuca somnul. Destept baiatul n-am ce spune...
SAlut din nou ^^ Multumesc inca o data ca m-ai anuntat. ^^ Si de data asta, cum era de asteptat, mi-a placut nextu`. Si din nou ma mir ca nici la nextu asta nu ai niciun comentariu si trebuie eu sa sparg gheata. Dar daca trebuie, trebuie. Cum spuneam mi-a placut foarte mult nextu`. Descrierea a fost frumoasa, chair mi-a placut. Naratiunea a fost si ea la fel de buna ca si descrierea, actiunea nu mi s-a parut grabita si dialogul nu a fost sec. Greseli de tastare nu imi aduc aminte sa fi vazut dar daca erau, imi cer scuze. ^^" Si nextu asta a fost cam scurt dar te iarta mosu`^^. So, atat am avut de spus. Astept nextu si nu uita sa ma anunti cand il pui. Buh bye!
Bisous, Contagieuse.
Capitolul 12

Cand am deschis ochii, am ramas uimit sa il vad pe Naruto in salon cu mine, dar destul de batut, cu un ochi vanat, o mana si un picior in ghips si trei dinti scosi. Ce a ma facut de data asta, intr-un cat a ajuns in halul acesta in spital, parca ar fi Jiraiya-san, care a fost bagat in spital de Tsunade-sama. Aud voci de pe coridor, una necunoscuta mie, iar in salon intrara doua fete de aceeasi varsta ca si blondul. Una era blonda si ochii albastri, iar cealalta era Sakura, nervoasa-foc si cu o mana inghips, dar nici ea nu arata prea bine.
- Sakura-chan ce ai patit? Nu-mi spune ca ai incercat sa te lupti cu Anki! Exclama blondul, facandu-ma sa ma incrunt.
- Gura idiotule! Daca stiam ce i-ai spus, atunci nici nu i-as fi rupt nasul! Tipa rozalia ca o descreierata si ii mai dadu si un pumn in cap baiatul si iesi nervoasa.
- Ino, asa-i ca Enkin e la reanimare? Intreba Uzumaki, dar isi inghiti imediat cuvintele, cand se uita la mine, de fapt se uita peste umarul meu.
Ii urmaresc privirea si era sa fac si eu cu inima, fiindca in spatele meu, razamat de un perete, statea albiciosul, imbracat cu bluza aia mai de fetite si o pereche de pantaloni kaki, cu o multime de buzunare. Nasul ii era putin rosu si inflat aproape de ochi, unde arata ca l-a lovit Sakura rupandu-l, dar hainele nu tradau ca ar fi purtat o lupta cu doi dintre cei mai puternici ninja ai Satului Frunza.
- Mi-a rupt nasul, fiindca m-a luat prin suprindere, dar in rest a fost foarte... plictisitor, ii spuse usor fonfait, apoi isi trase nasul, incordandu-si maxilarul de durere.
O sigura sansa aveai sa ucizi un membru al clanului lui Anki. Trebuia sa il iei prin suprindere, dar chiar daca a fost injunghiat in inima sau in cap, el mai are la dispozitie un minut ca sa te doboare si acel minut ii este mai mult decat suficent sa te ucida. Ochii sai erau atintit spre colegul meu de salon, mai ceva ca pe un bijuu, gata sa atace din minut in minut, pana se aseza langa mine, pe pat. Inainte sa apuca sa clipesc, draperiile erau trase in jurul patului, oferindu-ne putina intimitate, iar tanarul era intins in pat langa mine, cu mainile dupa cap. Ma intorc spre el, proptindu-mi capul in palma drepata si ii apuc chipul, intorcandu-l spre mine si uitandu-ma la nasul sau simpatic, care era usor umflat si rosu, unde arata ca a fost rupt. Ii spun ca l-a prins in plin, dar Anki imi facu cu ochiul, apoi imi spuse ca mai tarziu, tatal sau il va vindeca micuta fisura si il va face ca nou. Ma abtineam cu greu sa nu izbucnesc in ras, fiindca vocea lui suna asa de amuzanta, mai ales ca pocea unele cuvinte ce erau usor nazalizate. Cand imi vazu expresia chicoti si imi dadu un mic pupic pe frunte si apoi imi spuse ca se intoarce repede si iese din salon, dupa ce dadu la o parte perdeaua.
La cam cinci minute dupa plecarea lui, intra ajutorul lui Tsunade, Shizune, care imi spuse ca e timpul sa mi se faca niste radigrafi. Ma ridic din pat si raman uimit sa vad ca purtam o pereche de pantaloni maroni si un tricou negru, pe care scria "Timpul este mereu alaturi de tine pana la sfarsit", facandu-ma sa oftez usor emotionat. Se pare ca cei din clanul Enkin, deja m-au adoptat ca si cand as avea acelasi kekkei-genkai ca si ei sau o ruda de mult renegata. Satena incepu sa imi spuna ca sunt norocos, ca Anki s-a atasat foarte mult de mine, intr-un timp atat de scurt. Am intrebat-o curios de ce si apoi am aflat, ca Uzumaki care are gura de petice - un lucru care nu ma suprinde, fiindca stiam din povestile lui Sasuke ca facea numai boacane lui Iruka - a inceput sa spuna pe la nu stiu cine, ca albiciosul m-a sarutat sau ca ii place de mine. Enkin a aflat si l-a luat putin la intrebari pe blond si cand asta a inceput sa se dea cocos pe langa asta, tanarul l-a luat putin la scarmanat. Cred ca l-a luat cam prea mult la scarmanat, intr-un cat a ajuns inapoi in spital, la urgente mai exact. Sakura a aflat doar ca Anki i-a tabacit fundul, dar nu si motivul, asa ca s-a dus la albicios, dandu-i un pumn in plina figura, rupandu-i osul nazal. Atat i-a trebuit baiatului sa o bage si pe kunoichi in spital cu mana dreapta in ghips, rupta in cinci locuri - antebratul avant patru rupturi - si trei coaste fisurate. Trebuia sa recunosc ca albiciosul stia sa se lupte, incat sa le dea de munca medicilor si sa ii puna sa foloseasca salile de urgenta.
- Dar Naruto are si alte rupturi sau vanatai, in afara de cele doua membre in ghips, un ochi vanat si trei dinti din lipsa, fara sa mai pun vanataile cele care se vad deja? O intreb pe asistenta, cand am intrat in camera radiografica, unde ma astepta Tsunade, alaturi de unul dintre gemeni Enkin.
- Patru coaste rupte si spatele tot vanat si cealalta mana scoasa din umar, cot si incheietura. As putea spune ca niciodata sa nu te puni cu Anki Nii-san cand e nervos, imi raspunse Yary sau Yuri, zambind vesel.
- In fine. Hai sa vedem cat de graba e turbeculoza ta, imi spuse blonda, lasandu-ma mut, fiindca eu stiam ca aveam pneumonie. Pneumonia ta s-a transformat in turbeculoza. Anki stiu ca te suspecta de turbeculoza, dar dupa tuse a presupus ca e doar o pneumonie, pana ai inceput sa versi sange, ma lamuri.
Imi dau jos tricoul si ma intind pe o mana si femeia ajutata de Shizune, au inceput sa imi faca radiografi peste radiografi, diferite teste si fel si fel de chesti. Dupa trei ore, m-au trimis inapoi in salon, dandu-mi sa beau o prostie din aia de ceai, care l-am baut la sec si de data asta doar am ragait putin si nu am mai vomitat. E mult mai bine asa, decat sa il dau afara de fiecare data cand il beam. Cand am intrat in salon, Naruto statea de vorba cu un tip cu coada in varful capului si se juca Shogi cu baiatul ala. Ma apropii de ei si ma asez pe scaun uitandu-ma la piese si ii spun blondului sa mute calul dupa episcop si e amenintat regele principal. Imi spuse sa mut eu si cand l-am mutat, Shikamaru - am aflat cand ii pronunta Uzumaki - se declara invins.
Pe urma am inceput un meci cu Shikamaru, realizand ca e foarte bun la logica, incat nu am terminat atat de usor jocul, cum il terminam cand jucam cu Sasori, fiindca papusarul nu prea se omora cu acest joc. Cred ca incetul cu incetul incepeam sa ma integrez aici si sa ii fac din nou sa aibe incredere in mine, dar nu ca la inceput, dar o meritam atat de putina cum era. Oare Anki stia sa joace Shogi? Cred ca o sa il invat, cat mai stau in spital si vine pe la mine sau pe gemeni, ca sa nu se plictiseasca pe aici.
Niciun comentariu? Bai unde sunteti? Veniti aici ca va crap :]]. Cum puteti sa nu lasati niciun comentariu? Rusine sa va fie! Ei las ca sparg eu gheata ca de obicei. So, in primul rand vreau sa te salut ^^. Mi-a placut nextu` a fost frumos dar nu prea imi place ca l-ai facut pe Naruto cam tantalau. Adica in anime e mai puternic iar aici e mai slab, mai pampalau ca sa zic asa. Asta e singuru lucru care nu prea mi-a placut. In rest totul este bine. Am vazut doar o greseala de tastare dar nu e grava asa ca stai linistita. Cu descrierea si destea stai ft bine deci nu am ce comenta la ele. Astept nextu` sh nu uita sa ma anunti cand il pui. Buh bye!
Bisous. Kira.
Am venit eu cu un comentariu :o3. Aseara nu stiu de ce nu am postat si aici, mi se pare ca ma grabeam sa *zzzzzz*, dar las acum si imi cer iertare ca am fost lenes si la aceasta sectiune nu am mai postat. *praying* Gomen, sweetheart!
Ca de fiecare data, ai adus un capitol magnific. Pe zi ce trece ma uimesti, ai un capsor plin de idei exceptionale.
Imi place si cum povestesti lucrurile, imbini totul dandu-i o nota de amuzamnet pe care o ador <3. Nu mi-a placut ca a fost un idiot care sa trebuiasca sa vorbeasca, insa asa e si in viata reala, cand trebuie sa taca cineva n-o face, bineinteles.
Intrarea in spital ma amuza, bine lucrat!:))
Ca de fiecare data, iti admir munca incantatoare! <3 Intotdeauna ne uimesti@-) si iti multumim de acest lucru! *hugs*
Te rugam sa ne aduci un alt capitol uimitor, iubita! >:D<
Noroc la tot asa idei bune si de-acum inainte si pentru totdeauna! :*
Capitolul 13

- Deci asa se numea jocul asta, spuse Anki, cu nasul refacut, cu fata radiind de bucurie, ca descoperise numele jocului.
- Sa inteleg ca tu il stiau cum sa joci si atunci de ce m-ai lasat sa vorbesc singur? Il intreb usor iritat mutand primul o piesa pe tabla de joc.
- Fiindca imi place cum explici. Ai talentu foarte bun de a captiva oameni si sa iti asculte vorbele fara sa respire, imi dadu albiciosul raspunsul si apoi ma trezesc ca imi dadu un mic sarut pe buze.
Am putin uimit, apoi m-am uitat speriat spre patul blondului care dormea si sforaia de nu aveam treaba, de credeam ca e cutremur. Aud un plascanit scarbit si revin cu privirea la partenerul de Shogi, care avea usor acrita. Ii spun ca e randul sau sa mute, dar imi raspunse sec, ca numai are chef sa joace acest joc si stranse piesele, asezandu-le una cate una in cutie. Dupa ce le stranse, eu m-am intins pe pat, acoperindu-ma si albiciosul in fata mea, iar ochii sai strani ma priveau atent, in timp ce se juca cu o suvita din parul meu. Incepu sa imi spuna ca pentru nimic in lume nu ar vrea sa devina hokage, fiindca atunci balanta dintre clanurile stravechi s-ar deregla si ultimul dusman care si l-ar vrea sa il vada la poarta era Aarra. Am ramas traznit auzind de clanul stravechi ce ar fi trait si mai nou traia in Satul Ploii, al carui putere de a manipula apa doar cu gandul, ii faceau pe dusmani lor sa se gandeasca de doua ori inainte de ai ataca. Zambi sters si trist, apoi imi mai spuse ca pentru el, timpul are mare valoare, mai ales aici in spital, unde a facut juramantul lui Hipocrates - primul ninja-medical si primul medic de la inceputul oamenilor pe acest pamant - ca va face imposibilul pentru a salva vietiile oamenilor, chit ca e dusman sau aliat, om de rand sau shogunul tarii.
I-am luat mana stanga in mana mea dreapta, incepand sa ii mangai usor si incet fiecare deget si apoi sa imi trec degetele mele, printre ale lui. Fara macar sa simt ca ii sunt dator sau ceva de genu, am inceput sa ii povestesc despre asa-zisa tradare a mea, spunandu-i adevaratul autor. Anki asculta foarte atent ce auzea, privindu-ma atent in ochi. Dupa ce am termina, imi sopti ca totul va fi bine, apoi ma saruta pe buze apasat. Isi trecu limba peste buzele mele, care le-am intredeschis imediat, iar limba lui se strecura ca un sarpe in gura mea, invitandu-mi limba la joaca. In timp ce limbile noastre se atingeau, se mangaiau si se frecau una de cealalta, intr-un joc pervers si erotic, buzele noastre s-au contopit, dar se desparteau cand schimbam pozitia capului si tot atunci trageam aer in piept. Se urca deasupra mea, cu picioarele de o parte si alta a bazinului meu si trase deasupra noastra patura. Incep sa il mangai pe spate, in timp ce isi strecura picioarele intre ale mele, ajugand eu cu picioarele de o parte si alta a soldului sau. Simt cum incepe sa se frece de mine, in timp ce ma mangaia timid si usor pe piept, facandu-ma sa ii gem foarte usor si incet in gura, cand imi apuca intre degetul mare si aratator, sfarcurile, incepand sa le mangaie si sa le maseze usor si pervers. Se opri deodata, rupand sarutul si privind in jurul patului, devenind brusc alarmant.
- Trebuie sa plec, mai spuse si imi dadu un sarut fugar pe buze si disparu de pe mine, inainte sa apuc sa clipesc.
Stau calm putin timp pentru a-mi calma ritmul inimi, apoi m-am ridicat din pat si ducandu-ma la usa, lipindu-mi urechea de ea. Dincolo de usa era un zgomot puternic si peste toate zarbatu vocea lui Anki cum tipa la cineva.
- Guy tu nu ai creier defel?! Unde dracu iti era capul de nu l-ai adus pe Kakashi inapoi, cum a fost ranit?! Idiotul lumii! Tuna tanarul furios, facandu-ma sa tresar.
Il aud pe Naruto cum ma intreba in soapta cine tipa si eu i-am facut semn sa taca, iar blondul se dadu cu chiu cu vai din pat jos si veni la usa, ascultand si el. Se lasa liniste, auzindu-se pe fundal niste mormaieli ale lui Guy, cum cauta niste scuze. Se auzi din nou vocea albiciosului cu trei octave mai sus, facandu-l pe saracul om cu apa si otet, intr-un cat eu si Naruto am ajuns la concluza ca Mith ar fi rezultatul dintr-un uraguntan cu un lemur, fiind bun doar sa se bâțâie de colo-colo intr-un costum de homosexual obsedat. Cam dupa zece minute de umilire totala si invinetire - am auzit si zgomot de pumn facand contact cu fata - a ochilor, Anki pleca in sala de operatie, fiind chemat acolo, iar pe coridor incepura sa se linisteasca apele.
L-am ajutat pe Uzumaki sa se urce inapoi in pat si apoi am iesit pe hol, inchizand usa de la salon incet. Am pornit cu mainile in buzunar, incaltat doar cu o pereche de slapi de casa si cu parul lasat liber, ca elasticul era la albicios si acum el era in blocul operator. Aud un glas cunoscut cum ma striga, dar nu am bagat de seama, pana cand cineva ma apuca de tricou si incepu sa traga de el. M-am intors rapid, afisandu-mi o expresie dura, dar acea expresie s-a inmuiat cand am dat de Yune, care era imbracata intr-o pijama cu ursuleti si cu parul alb ca neaua, lasat liber, de ii atingea umeri fragili.
- Hey, ce faci aici? O intreb pe micuta si ma pun pup in fata ei si dandu-i dupa ureche parul.
- Mami, cu tati si frati mei sunt aici si mami mi-a spus sa te caut, ca voi dromi cu tine, daca se poate, imi spuse un ton usor rusinat si mieros, facandu-ma sa o iau im brate.
Am dus-o in salon si am pus-o in pat cu mine, urcandu-ma langa ea, iar fetita se facu ghem la pieptul meu si incepu sa imi povesteasca, ca Anki e nervos pe Guy rau de tot. De ce? Idiotul ala in loc sa il trimita pe Kakashi cand a fost ranit de niste kunaie, a ascultat de argintiu si au continat misiunea, pana cand lui Hatake ii s-au infectat ranile si a facut febra periculoasa. Acum Anki cu Akane, Tsunade si Kenta se luptau cu moartea pentru viata Jonin-ului. Fetita avea acelasi talent la povestit cum avea fratele ei mare, incat te captiva imediat si te tinea in suspans pana la sfarsit. Am adomit, ascultand vocea ei calda si inocenta, cum imi povestea ca acum doua zile incepuse Academia si ar fi vrut sa fie fratele ei cel mare sa o duca acolo, dar au mers in schimb gemeni, cu care s-a distrat tare mult, dar in schimb l-a facut pe Anki sa promita, ca va veni o data sa o ia de la Academie sau sa vina pentru un timp suplinitor acolo. Academia, ce vremuri bune si de mult apuse...
Am putin uimit - Ce vrei sa spui?
are avea usor acrita - Ce avea usor acrita? Fata?

Cam astea au fost greselile care mi-au sarit in ochi. Restu nu le-am observat. Nu te mai salut ca am facut-o la ficul celalalt, dar vreau sa intreb unde e toata lumea? Cum de nu e niciun comentariu si trebuie eu sa sparg gheata? In fine. Mi-a placut nextul a fost interesant. Nu mi-a placut ca nu ai dus hentaiul pana la capat :-". Voiam mai mult ^^" dar e ok si asa. Descrierea este buna, la fel si naratiunea, actiunea nu e grabita si dialogu nu e sec bla bla bla. Astept nextu` si nu uita sa ma anunti cand il pui. Buh bye! :*
Capitolul 14

- Ca idiotul a continuat misiunea, pana l-au adus pe asta aproape in sicriu, mi se destainui tanarul, in timp ce ne plimbam prin sat.
Si acum ma minunam cum a putut sa obtina o permisie de eliberare din spital pentru o zi intreaga, cu conditia sa nu imi fie frig, sa nu mananc rece si sa ma ude. Azi il insoteam la Academie, fiindca trebuia sa suplineasca pe nu stiu cine. Intram in cladire, unde era mai rece decat afara, iar albiciosul imi dadu hanoracul negru, care l-a avut cand m-a luat pe el. L-am luat pe mine fara sa comentez, incheindu-ma pana sus si mi-am bagat mainile in buzunar, aratand ca un adolescent, cea ce numai eram demult. Ne oprim in fata unei clase de unde se auzea debandada totala si peste galagia din inauntru se auzeau vociile gemenilor, facandu-ma sa il privesc pe tanar cu mila. Trase aer in piept, apoi deschise usa si cand intra pe usa, in sala de clasa se lasa o liniste mormantala si cei care erau pe mese, s-au dat jos rapid. M-am dus la un loc liber din prima banca, asezandu-ma acolo, punandu-mi coatele pe banca si barbia pe ele.
- Inainte sa ma prezint si sa spun ce caut aici, da-ti-m voie sa informez niste persoane din aceasta incapere cu unele lucruri. Cei doi gemeni Enkin si Rajin, parinti vostri vor fi informati de comportarea voastra la ora si gura Yary si Yuri sau faceti cinci sute de ture in jurul satului cu sigili la maini si picioare plus greutati la picioare de un kilogram fiecare, spuse pe un ton rece si calm, fratele lor, aducandu-i pe amandoi la tacere instantanee.
Dupa aceasta observatie, el incepu sa le vorbeasca copiilor despre genjutsu, cum se scapa din el, cum se creea unul si ce efect are asupra inamicului. Explicatile sale erau la subiect, incat si Uzumaki cat de prost ar fi, tot le-ar intelege. Ca sa isi intareasca spusele facu un genjutsu peste intreaga clasa, aducandu-ne intr-o stare de plutire si relaxare totala. Cam dupa cinci minute, desfacu acel simpatic genjutsu si isi relua explicatia, dupa ce ne lasa vreo zece minute sa ne revenim de pe urma acelui jutsu.

- Sunt copii buni, dar nivelul lor de cunostinte ar veni cam egal cu zero, fata de lumea reala, imi spuse, in timp ce luam pranzul la Ichiraku ramen.
Aprob tacut din cap, apoi l-am intrebat pe Anki daca as putea sa luam ramen la pachet pentru Naruto - am aflat aseara cand am jucat cu ei Shogi - fiindca ii placea foarte mult aceasta mancare. Tanarul dadu din cap ca nu, fiindca atunci i-ar omori Tsunade pe amandoi si eu am aprobat tacut, continand sa mananc in tacere. Dupa ce am terminat de mancat si am platit consumatia, ne-am mai plimbat prin sat pana aproape de seara, cand ne-am intors in spital. Dupa ce ma lasa in salon, spunandu-mi ca va veni mai tarziu la mine si imi dadu un mic pupic pe obraz, pleca sa vada cum se simte Kakashi. Ma asez pe pat, vazand ca draperiile din jurul patului lui Naruto erau trase, dar se auzeau o gramada de voci, cea ce ma facu putin gelos pe tanar. Trag aer in piept si apoi trag draperiile de la paravanului meu si ma trantesc pe pat, luand de pe noptiera o carte ce mi-a adus-o Shizune din partea lui Tsunade. Cand deschid cartea si incep sa citesc, ridic o spranceana sceptic, apoi ma uit la titlu, facandu-ma sa imi dau ochii peste cap. Era "Icha, Icha Paradise" scrisa de Jiraiya-sama, dar totusi cum poti sa scri o carte atat de idioata si de prosteasca, ce te aduce rapid in stadiul de plictiseala maxima, cum ai deschis-o.
Fiindca nu aveam altceva de facut, am inceput sa o citesc, chit ca de cateva ori reciteam acelasi rand, aratand interesul meu fata de genul acesta de carti. Cascam din minut in minut, incat Hinata veni sa vada cine casca si dadu de mine. Am mai vorbit putin, spunandu-i ca am o frumoasa turbeculoza si sunt sub tratament aici in spital. Dupa ea aparu si un alt tanar Hyuuga care am aflat ca era varul Hinatei, Neji. Am inceput sa mai vorbesc cu ei, intrebandu-i din pura curiozitate ce sau cine era Aarra, ca se temea Anki asa de mult de el. Cand auzira cei doi au schimbat priviri ingrijoratoare intre ei, iar eu l-am spus ca daca nu vor sa imi spuna, sa nu imi spuna.
- Nu e faza ca e de spus sau nu, dar tot ce stim si noi, este ca face parte din clanurile stravechi, ce s-au creeat printre primi ninja. Alaturi de Aarra este Enkin, Ryoushi, Tazu, Aisu si Shimekiri. Aceste clanuri erau in tarile care le stapaneau si se mai zvoneste ca Anki este reincarnarea unui ninja foarte puternic, ce a fost Kage peste toate tarile ce azi le stim, imi raspunse satenul - Neji - stand pe un scaun si cu mainile in san.
Acum imi aminteam si eu ca Arra era clanul ce conducea si ajuta din umbra Satul Norilor, Ryoushi era din Satul Pietrei, Tazu a condus Satul Frunza, dar au fost alungati din sat si trimis in Satul Ierbii. Aisu era in Satul Cetii si Shimekiri erau in Satul Ploii. Cei din clanul Enkin aproape au fost extriparti si s-au refugiat in Konoha, lasand Suna fara un clan stravechi, prada celolalte clanuri, asta daca a mai supravietuit vreun membru. Daca ma chinuiam mai mult, imi aminteam fiecare insemn de clan, fiindca a trebuit sa le memorez, obligat de tatal meu. Macar ala a facut un lucru bun, dar idiot am fost ca nu am recunoscut cum pot fi recunoscuti usor membri unui clan stravechi, cum stiam la clanul Hyuuga sau Inuzuka.
Dupa ce am mai vorbit, ei au plecat fiindca orele de vizita s-au terminat, iar eu am stins lampa de pe dulapior, punand cartea acolo, aproape adormind. Tresar cand cineva ma imbratisa pe la spate, dar ma linistesc rapid, cand simt ca o pereche de buze catifelate ma pupara pe gat. Ma intorc si il iau in brate, ca sa nu pice pe jos din pat. Imi sopti ca e timpul sa iau medicamentul, iar eu am mormait resemnat, aprizand din nou becul si iau in mana cana cu ceaiul ala ciudat la gust si miros.
Capitolul 15

- Sa inteleg ca voi urma tratamentul acasa, spun, in timp ce ma imbracam cu hainele ce mi le-a adus Akane.
- Iti spun de acum ca o sa-l respecti, ca vei fi intr-o familie de doctori si nu iti fa griji, ca noi nu il luam, ma linisti femeia, bagand intr-o plasa, hainele cu care am ajuns aici.
Mi-am luat la revedere de la Naruto, punandu-i pe noptiera cartea aia idioata, spunandu-i ca nu e a mea si sa o dea inapoi proprietarului de drept. Imi promise ca o va da inapoi si pe urma ma ruga sa ii mai tabacesc fundul lui Anki la Shogi, cea ce ma facu sa chicotesc usor. Am tras aer in plamani, bucurandu-ma de ultima zi de toamna, fiindca copacii erau goi de frunze, cea ce ma intrista, fiindca eu m-am nascut vara si imi placea mult vara. Albicioasa imi spuse ca fiul ei cel mare e nascut iarna si m-am abtinut cu greu sa o intreb faza cu reincarnarea si clanurile stravechi, gandindu-ma sa ii trag pe gemeni de limba. Vazandu-mi expresia ganditoare, Akane ma duse la un magazin de Dango, facandu-mi cinste, intrebandu-ma ce ma apasa pe suflet. I-am povestit doar chestia cu acele clanuri si cand auzi, dadu ganditoare din cap, apoi imi zambi usor trista.
- Itachi, pentru voi poate timpul are valoare peste tot, dar pentru noi, doar in Suna avea valoare, aici parca se orpeste de multe ori in loc, imi spuse calma si pe un ton de intelept batran.
Am luat rapid cuvintele ei ca pe un sfat, o ghicitoare, incercand sa dezleg misterul celalalt, care l-am aflat de la cei doi tineri Hyuuga. Eram aproape sigur ca erau minciuni, dar totusi puterea de care dau dovada membri clanului Enkin, imi arata ca sunt mult mai puternici decat arata ei in mod special. Nu am auzit de nimeni pana acum sa isi ia chakra din jurul sau si sa o foloseasca la intensitate maxima, apoi sa mai stea pe picioare. "Anki cunoaste niste jutsuri la care Orochimaru nici nu ar visa sau si-ar imagina macar si are niste puteri incat Pein nu ii este nici macar la jegul de sub unghia mica", imi spun in gand, privind-o atent pe femeia cu acei ochi, ce pareau ca vad prin tine. Un lucru am putut sa observ in lupta dintre fiul ei cel mare si acei doi ninja: le citea miscarile si le contraataca, inainte ca ei sa le faca macar. Ca sa vezi miscarile, trebuie sa ai Sharingan-ul sau o intuitie foarte buna. Am lasat gandurile de o parte si m-am concentrat pe mancarea si ceaiul care l-a adus chelnerita. Dupa putin timp, in magazin intrara Anki cu Neji si Shikamaru, vorbind foarte aprins intre ei, iar dupa fetele lor puteam sa spun ca nu era ceva bun. Cand ne vazura, venira la masa noastra si se asezara si atunci am observat ca albiciosul avea bandana pe frunte si era imbracat in hainele pentru a pleca in misiune.
Mda, acum urma sa merg cu el si sa mi se agraveze starea si sa mor, nu ca ar fi interesat-o acest lucru pe Godaime, dar poate pe Enkin l-ar fi interesat. Hyuuga tot continua sa vorbeasca in soapta, arucandu-mi din cand in cand privirii ingrijoratoare. Deodata Anki il apuca pe saten de par - miscarea a fost fulgeratoare - si ochii sai straini se mijira, aratand o felina.
- Nu ma enerva ca ma duc pana in Satul Ploii si il scarmanez pe Sasuke in asa fel incat vi se va parea ca Naruto a avut parte doar de o bataie pe umar! Nu vin si daca Sasuke vrea neaparat sa mi-o plateasca pentru ca aproape i-am ucis clovni aceeia si lui i-am taiat pentru o perioada de timp chakra si Sharingan-ul, nu are decat sa vina aici si gata! Marai tanarul si ii dadu drumul lui Neji, care se dadu putin mai in spate, ca sa nu aibe albiciosul asa usor acces la el.
Akane se prefacu ca nici nu a observat ce a facut fiul ei, ca si cand ar fi ceva normal pentru ea, sa il vada pe Anki amenintand oameni in restaurante sau magazine. Oameni se uitau la noi ca la obiecte straine, dar incetul cu incetul atmosfera de veselie si lipsa de griji se restabili. Dupa ce au mai schimbat cateva cuvinte intre ei, Hyuuga si Nara au plecat, lasandu-l pe tanar cu mine si mama lui la masa. Acesta isi ceru scuze fata de mine si de femeie si apoi imi incepu sa imi spuna ca niste mebri a unei echipe Anbu au fost capturati de Zetsu - trebuia sa il fi facut salata verde cand am avut ocazia - doar ca fratele meu sa le spuna ca il asteapta pe albicios la hotarul dintre Tara Focului si Satul Ploii. Cand am auzit, am ridicat o spranceana sceptic, fiindca in adancul meu credeam ca tanarul de langa mine nu e atat de idiot sa se duca acolo, pentru a se arunca in gura lupului. Vazandu-mi expresia imi facu cu ochiul si imi spuse ca nu se va duce, nici daca Shogunul insasi ar veni ingenunchi la el sa il roage sa plece din sat. Am oftat bucuros ca nu era ca idiotul ala de Uzumaki si ca are ceva mai mult creier decat ceilalti.
Dupa ce am mai vorbit nimicuri, am platit consumatia si am pornit spre casa, discutand una-alta, de fapt albiciosul imi povestea de fel si fel de greseli idioate, la care a luat parte. Acest lucru ma amuza copios, cand am aflat ca Sadaime l-a bagat in Examenul Chiunin si el impreuna cu inca doi Anbu tineri si buni, au traversat aceea padure fara sa aibe o zgarietura. Am ramas uimit si socat sa aflu ca Guy si-a invatat unu stundent sa deschida portile chakra, fiindca nu poate genetic vorbind sa faca nici un jutsu ce cerea destul de multa charka. Adio Justu de substitutie, tranformare si mai stiu eu ce, astfel devenind specializat in taijutsu. Cand l-am rugat pe Anki sa il descrie imi raspunse foarte simplu si la obiect.
- Imagineaza-l pe Guy intr-o varianta de saptesprezece ani, dar are bandaje pe la maini si greutati la picioare sau avea. Ma rog, ti-l imaginezi pe Guy si gata, imi dadu raspunsul, dandu-mi de inteles ca poarta acelasi haine.
- Ma mir ca cineva intreg la mine s-ar imbraca precum Mith Guy, mormai, scuturand din cap, dupa ce mi-am imaginat.
Tanarul de langa mine se multumi doar sa chicoteasca, apoi deschise usa de la casa, intrand in locuinta si abia atunci am constientizat ca Akane nu era cu noi. Cand am intrebat de mama lui, mi-a spus ca s-a dus sa deschida magazinul. Am aprobat din cap si m-am descaltat, asteptandu-l si pe el, apoi am urcat in camera sa. O data ce am intrat in incapere, albiciosul imi puse piedica si ma tranti pe pat si apoi se urca deasupra mea. Buzlele sale le gasisera rapid pe ale mele, dand nastere unul sarut pasional si dorinte ascunse. Isi puse coatele de o parte si alta a capului meu, in timp ce se juca cu parul meu, iar eu mi-am incolacit mainile in jurul taliei sale, lipindu-l de mine.
- Acum suntem in sfarsit singuri, imi sopti adolescentul, printre pupicuri mici.
- Poate ma ai, daca imi spui faza cu tine, Kage peste toate tarile de azi si reincarnarea ta, spun eu pe un ton jucaus, dar rapid imi dau seama de prostia care am facut-o cand chipul socat al baiatului.
Frumos Itachi, n-am ce spune. Pentru prima data in viata intalnesti pe cineva care ti-a acordat atentia toata tie si iti face aproape toate toanele si tu dai cu batul in balta, ma cert in gand, apoi mormai niste scuze necredibile. Il vad cum ofteaza si isi pune capul pe pieptul meu, cu urechia in dreptul inimi, ascuntand-o.
- Da, am fost primul Kage care a unit tarile, dar Shoguni au incercat sa ma ucida si nu au reusit ei, fiindca am ajuns Kazekage, dar Madara a reusit sa ma ucida ajutat de Izuna Uchiha si Shogunul Tarii Vantului, imi spuse pe un ton trist, simtind emotile si amintiri intunecate, ce ii bantuiau sufletul si mintea de veacuri, facandu-ma sa ma intreb, adevarata varsta a sa.
Capitolul 16

- Aveam douazeci si sase de ani, aproape de douazeci si sapte si toata lumea la picioare. Mda, era ciudat, fiindca timpul nu ne afecta defel si urma sa fiu etern, dar celalte clanuri m-au atacat si am abdicat, fiindca mi-au furat ceva la care tineam foarte mult. Pe sotia mea, Zune. O copila nevinovata, de paisprezece ani, fortata sa casatoreasca cu mine, dar eu o vedeam ca pe sora mea, nu ca o consoarta, incepu sa imi povesteasca in timp ce eu, il mangaiam pe spate, privind tavanul.
- Ce s-a intamplat cu Zune? Il intreb curios si doritor sa aflu restul povesti sale.
- Am facut o intelegere cu ei. Mi-o dau pe Zune inapoi si eu predau stafeta Shogunilor, dar puteam deveni Kazekage in Suna, cea ce s-a intamplat. Am lasat-o pe Zune insarcinata, iar cu o luna si ceva inainte sa nasca, am plecat sa ma lupt cu cei doi vestiti conducatori ai clanului Uchiha si Shogunul Tarii Vantului. Au reusit sa ma ucida printr-o pe care mama mea a distrus-o cum m-am nascut. M-au sigilat in pantecul fetitei nenascute, ce se afla in pantecul Zunei... Da, Itachi, facu acea afirmatie ca am inghetat practic sub el. Akane e fiica mea de acum mult timp, incat am uitat. Mama ei i-a spus cine se afla in ea si m-a adus pe lume, iar eu am jurat ca nu ma voi implica in cursa pentru conducerea unui sat, imi mai spuse si pe urma se dadu jos de pe mine, iesind din camera.
Nu imi venea sa cred, ca eu as putea sa ii fiu practic nepot sa spun asa, dar arata atat de tanar si de inocent, incat dadea sentimentul ca trebuie sa fie protejat. Ma ridic in fund si incrucisandu-mi picioarele si punand coatele pe ei. Doamne! Se pare ca Anki cunoaste o gramada de jutsuri, incat a putut sa imi blocheze kekkei-genkai-ul meu, doar uitandu-se in ochii mei. Trag aer in piept si ma ridic in picioare, ducandu-ma la birou si incepand sa ma uit peste el. Era foarte curat, avand pe masa doar o cana cu creioane si cateva caiete. Ma uit peste ele si am gasit un caiet imbracat in piepe, pe care scria: "Lucruri sterse de timp". Curios am deschis si am inceput sa citesc ce scria:

23 martie
Azi am aflat ca scumpa mea Zune, traieste, dar este tinuta inchisa de catre Orochimaru. Am sa ma duc si sa o salvez, dar exista o problema. Trebuie sa ma duc cu Naruto, Sakura, Yamato si Sai, cea ce nu imi convinte, fiindca daca se ajunge la o altercatie intre mine si Uchiha Sasuke, sigur javra aia inamorata de Haruno va interveni intre mine si ala. Doamne, daca Akane ar sti cat de mult regret ca nu am putut sa rup sigiliu, care ma tine inca un mucos de optsprezece ani, pentru a salva pe Zune. Nu simt iubire pentru ea sau atractie sexuala, fiindca eu am fost tot timpul atras de baieti, dar acest lucru nu i-a putut opri pe varsnici clanului sa mi-o dea cu forta pe copila...
Oricum am picat de acord cu Kenta, sa ne urmareasca din umbra, ca sa o aduca pe Zune in sat, fara sa dau eu de banuit. Abia astept sa o vad dupa treisprezece ani de absenta din viata ea...
[/i][/b]

Se pare ca am dat peste jurnalul albiciosului, cea ce ma uimea, fiindca nu parea o persoana, ce sa isi asterne gandurile pe foaie sau pe ceva asemanator. Am inceput sa mai rasfoiesc, acum gasind, notite, calcule, comparati, sigili scrie sau desenate - inventate de el, ca nu le cunosteam defel - cu cerneala neagra. Citeam numele fiecarui jutsu in soapta, fiindca numele erau intr-o limba necunoscuta mine - noroc ca era scris pe limba noastra. Cand am dat o pagina, am dat de un scris atat de ciudat, incat nu l-am putut citi defel. Ma incrunt si cand vreau sa pun caietul unde l-am gasit, simt o mana pe umarul meu, facandu-mi ca inima sa o ia la galop. Anki se intoarse si ma prinse ca am umblat in lucrurile sale.
- Anki, iarta-ma..., ma intrerup, cand ma intorc, dand cu ochii de o femeie frumoasa.
Aceasta parea ca avea vreo douazeci si cinci de ani, cu parul alb, lung pana la fund, prins intr-o panza speciala, ce dadea impresia ca avea parul mai mare decat il avea in realitate. Ochii albastri-violaceu, ma priveau suparati ca am umbrat prin lucrurile altcuiva. Toata fata ce seamana ca unei printese din povesti, era incruntata si ciobita de o mica cicatrice in forma de semi-cerc, la arcada ochiului stang. Purta o bluza gen-kimono, neagra, cu un maieu negru pe de desupt, ce se lega dupa gat. Bluza avea colturi, ce acopereau pantalonasi scurti, negri pe ii punea in evidenta picioarele frumoase si mainicile largi si putin lungi, ii ascundeau degetele cu manusi de culoare rosie-sangerie, cu un deget taiat si celalat nu - interesant modelul. Simt cum incep sa pierd energie si privirea mi se incetoseaza, iar picioarele incepura sa imi tremure.
Aud usa cu se dadu in perete si cineva o indeparta pe tanara de langa mine si apoi ma prinse sa nu imi dau gramada pe jos. Imi ridic capul si il vad pe Anki cum o privea pe ea, cu nervozitate si usoara socare pe chip. Oare cine era fata asta, fiindca Akane nu are cum sa fie. Il aud cum o intreba, ce cauta in camera lui si afara din camera ei, iar ea se eschiva rapid, spunand ca s-a saturat sa sta intre patru pereti si in plus a simtit cand cineva i-a luat jurnalul sau, deschizandu-l.
- Am incercat sa iti apar secretele, Anki-sama, spuse femeia pe un ton mieros, vinovat si plin de iubire.
- Zune-chan, stiu ca ai incercat sa ma aperi, dar Itachi-kun e bolnav destul de grav si daca ii mai luai din chakra, il ucideai, ii explica, iar eu raman uimit sa descopar ca femeia e Zune in persoana.
Doamne, cate lucruri mai aflu despre el?...
Hi! I-mi place capitolul! Stiu ca nu am lasat comuri aici, poate si din cauza ca nu l-am prins de la inceput, dar sa stii ca am citit....si mi-se pare super ficul. Am mai citit si alte ficuri de la tine si sincer, chiar i-ti respect munca. De fiecare data capitolele i-ti ies super, actiunea e la locul ei...greseli nu i-mi amintesc sa fi vazut. Il ador pe Itachi, :d cea ce ma facut sa ma intereseza si mai mult ficul asta, mai i-mi placea unul([Naruto]Brothers incest)dar nu cred ca l-ai mai cintinuat aici :(...Oricum, revenind la fic, mi se pare ok. De acum in colo am sa dau la fiecare capitol com.
Cam atat!
ByE!:X
Capitolul 17

Nu credeam in viata mea ca voi intalni o persoana cu mai multe secrete decat Madara, dar se pare ca m-am inselat amarnic. Ochii Zunei ma priveau curiosi si tristi totodata, parca stiind cine sunt sau din ce clan provin. Ii spuse baiatului sa ma aseze pe pat, fiindca numai am mult si lesin, fiindca boala face ravagi cu mine, iar Anki ma aseza pe saltea, intinzandu-ma. Tanara se apropie de mie si isi puse doua degete pe bluza si pe ele aparu o chakra galbena, ce incepu sa imi taie bluza in doua, apoi indeparta materialul de pielea mea.
- Totul o sa fie bine, ma incuraja tanarul venind langa mine si luandu-mi mana in a sa.
- Va fi bine, cand Madara va veni ingenunchi pentru as cere iertare in fata ta, ca ti-a gresit, mormai albicioasa, in timp ce simteam cum durerea era luata din plamani. Baiatul asta a facut o turbeculoza atat de frumoasa, incat nici cu medicamentele lui Tsunade, nu s-ar fi pus pe picioare. De ce nu te-a rugat sa faci Vindecarea de gradul Z? O durut-o gura sa te roage? Vroia sa il chinuie si mai mult decat se chinuie acum? Incepu femeia sa ii faca lui Anki morala, iar el tacea si ma privea drept in ochi.
Ea striga o data dupa un geaman si ala aparu rapid in camera, mirandu-se de ce cauta tanara in camera, dar rapid fusese trimis sa aduca un lighean cu apa. Dupa nici cinci minute, aparu Yuri - cand ii se multumi am aflat care era - punand ligheanul langa saltea. Anki facu niste sigili cu o singura mana si puse mana deasupra apei, iar peste cateva clipe, incepura sa se ridice aburi, ca si cand a dat in clocot. Zune ridica o palma de pe pieptul meu si am vazut acolo niste particole negre, ce le arunca in lighean. Spuse ceva intr-o limba ciudata, ca nu am putut sa o inteleg si albiciosul isi puse el palmele pe pieptul meu, aparand chakra de vindecator.
Zune il intreba - sa inteleg si eu in sfarsit - unde este Akane si el i-a raspuns ca e la magazin, impreuna cu Yune. Femeia mai sopti ceva la ureche si tanarul se inrosi pentru prima data in fata mea, in obraji, apoi marai niste injuraturi. Dupa ce Zune pleca din camera, luand ligheanul cu ea, lasandu-ne singuri si sper sa nu ne mai deranjeze nimeni. Parca citindu-mi gandul, tanarul se apleca spre mine, sarutandu-ma prima data timid, apoi apasat si pasional, dupa ce i-am raspuns tot asa. Se intinse langa mine si isi dadu jos manusile, incepand sa ma mangaie incet si delicat pe piept, dandu-mi fiori pana in maduva oaselor. Am inceput sa ii desfac cataramele de la maiou, apoi dandu-l jos de pe el. Incep sa il sarut pe gat, muscandu-l din cand in cand si trecandu-mi pe urma limba peste acele semne, aratand ca e doar al meu si numai al meu. Imi dadu jos ce mai ramase din bluza mea, incepu sa mestereasca la pantaloni, deschizandu-i. Ne-am pantaloni jos, ramand doar in boxeri si am inceput sa continuam de unde am ramad. Am inceput sa cobor cu sarutarile pe corpul sau tanar, luandu-i intre buze unul dintre sfarcuri, incepand sa il sug lacom, sa il musc suav si sa il invart cu limba jucaus, facandu-l pe tanar sa geama aproape imperceptibil, cea ce ma facu sa continui si cu mai multa indarjire. I-am aplicat acelasi tratament si celuilalt sfarc, intarindu-l si facandu-l pe albicios sa mai scoata doua gemete infundate de placere.
Dupa ce m-am "plictisit", am coborat cu saruturile, trecandu-mi limba peste muschi puternici ai abdomenului, facandu-i sa se incordeze imediat, sub atingerea tandra si uda a limbi mele nazdravane, ce facea cercuri si linii pe pielea lui. Trag boxeri negri de pe el si ii iau mandria in mana, dandu-i un mic pupic pe cap, dar tanarul rapid ma apuca de barbie, tragandu-ma spre el, dandu-mi de inteles, ca nu vrea oral. Incep sa il sarut pe buze, in timp ce ma descotoroseam si eu de boxeri, arucandu-i prin camera, fara sa imi pese pe unde pica. Ma potrivesc si il patrund incet, facandu-l sa se arcuiasca sub mine si sa scoate un icnet de durere. Incep sa il sarut pe gat si sa il masez pe piept, incercand sa ii reduc durerea ce o simtea in acel moment. Deodata ma impinse intr-o parte, urcandu-se deasupra mea, punandu-si mainile pe pieptul meu, tintuindu-ma la pamant.
- Nu sunt de portelan cum crezi tu, domnule Itachi Uchiha, spuse pe un ton pervers si provocator, apoi marai ca o pantera.
- Uuu, acum vrei sa ma devorezi? Il intreb jucaus, ridicandu-ma spre el.
- Pana la ultima farama de energie ce o pot gasi in acest trup frumos si provocator, imi sopti, apoi imi dadu un mic sarut pe buze.
Incepu sa faca miscari de sus-jos si opturi, in timp ce ma privea in ochi. Incep sa imi plimb degetele pe coapsele sale, urcandu-le pe spatele sau. Ma ridic in fund si incep sa il sarut pe piept, iar Anki continua miscarile cu bazinul, incepand sa scoate gemete de placere si la scurt timp am inceput si eu. Simt ca numai aveam mult si il apuc pe tanar de sold, apasandu-l in jos si eliberandu-ne amandoi deodata. Ma las pe spate si tanarul se aseza langa mine, cu capul pe umarul meu, dandu-mi un mic pupic pe unul dintre bicepsi. Peste camera se lasa o tacere calma, fiindca eram inca prea obositit pentru a vorbi unul cu celalalt, fiind prea preocupati sa ne reglam respiratile si sa ne revenim dupa urma unei partide de sex incendiare.
- La noapte vreau sa vezi pe cineva, care iti va da un cadou nepretuit. Un leac, sparse deodata Anki tacerea.
- Ce fel de leac? Intreb curios, privindu-l atent.
- Itachi, tu vei ramane incurand orb sau obesti, fiindca ai folosit in exces Sharingan-ul, dar eu ti-l vindec, aducandu-l la stadiul care l-a avut tatal lui Madara si Izuna, imi raspunse, lasandu-ma masca pentru a nu stiu cata oara in ziua aia.
Atatea secrete pe care le are, incat numai stiam sa cred cine e el cu adevarat. De la asa-zisul Genin, la Jonin, Anbu, Vanator si acum conducator de tara si Sat Ninja. Trag aer in piept si aprob din cap, apoi dandu-i un mic pupic pe crestet.
Capitolul 18

Ne furisam de la o umbra la alta, de la un colt al casei la altul, parca am fi niste infractori, mai ales ca purtam toti trei pelerine negre si eram cu ochii in patru, mai ceva ca in misiunile de infiltrari. Unde ma duceau cei doi si ce tehnici cunosteau, incat sa imi aduca Sharingan-ul care l-a avut tatal celor doi lengendari fondatori ai clanului Uchiha. Vad ca intram in cimitir si ne indreptam spre un mormant unde era scris numele Zunei, dar se deschise cum simti apropierea de asa-zisei decedate, lasand sa se vada o intrare secreta. Anki intra primul, eu dupa el si pe urma fata, ce sigila mormantul, ca sa nu poata fi deschis de cineva din exterior. Tortele se aprindeau rapid, parca stiind ca se apropie cineva dintr-un clan stravechi si puternic. Dupa cateva minute de coborat trepte, ajungem intr-o incapere circulara cu o usa mare, dubla, cu bolta si pe ea era scultat cu migala, simbolul clanului Enkin: semiluna. Femeia facu niste sigili din mana si atinse pe urma usa, care se deschise imediat, dand la ivala un sigriu din marmura neagra, deschis, dar pe margine erau niste hartii pentru vreo bariera. Zune isi dadu jos pelerina si ii sopti ceva tanarului, apoi pleca intr-o parte, in timp ce eu ma indreptam curios spre sicriu.
- Stai, ma opri glasul albiciosului sa mai fac un pas, apoi continua, inainte sa vezi cine e acolo, sa iti spun ca Zune iti va inocula in Sharingan gekkei-kenai-ul nostru: Kimera*. Adevaratul nostru kekkei-genkai este un Doujutsu foarte periculos, care l-a avut tatal lui Madara, facut in afara clanului nostru. Fratele lui Senny Hyuuga, care se trage si el tot din clanul nostru. De aceea dam senzatile ca putem vedea prin cineva, fiindca chiar vedem. Cand ne activam Kimera, pupila ochiului stang devine verticala sau ne inunda si irisul, semn ca putem vedea viitorul in lupta sau ce s-a intamplat, cand invertigam. Ochiul drept ramane cu pupila normala, pastrand contactul cu prezentul, dar in acelasi timp vad la 360 de grade pe o raza de treisprezece metri in ori ce directie. Cand spun vad, chiar vad si prin ceafa mea sau prin corpul meu, imi spuse, lasandu-ma cu gura cascata. Acum poti sa te uiti la mine, mai adauga, plecand de langa mine.
Ma apropii de sicriu si incepu sa privesc de jos in sus, ca socul sa nu fie atat de mare. Vad incaltamintea clanului Enkin, dar de data asta vad ca doar talpa ii era acoperita, lasand calcaiul si degetele sa atinga iarba. Se parea ca era corpul unui barbat matur, fiindca mulculatura era mult mai puternica si mai pronuntata, decat a unei femei. Vad ca purta o bluza de kimonou neagra si peste o vesta neagra, cu o gramada de catarame. Mainile cu manusi fara degete, aveau aparatori cu tinte, semn ca aceasta persoana era foarte bine specializata in taijutsu. Vad ca aveam parul lung pana la bazin, prins tot intr-o panza neagra cum il avea Zune, dar aceasta panza era impodobita cu modele de vita de vie de culoare violeta si rosu-sangeriu. Cand ii privesc chipul am ramas stana de piatra. Nu imi venea sa cred ochilor ca fata barbatului din costiug semana cu ca a lui Anki, dar tresaturile fetei erau mai ascutite. Avea acelasi nas, acelas desen al buzelor, sprancenele arcuite, fata senina, ca si cand ar dormi, dar era mort. Asta insemna "acum poti sa te uiti la mine", fiindca acest cadavru era trupul sau original, cand avea douazeci si sase de ani si domnea peste aceste pamanturi. Vad ca pe frunte avea o bandana neagra si pe placuta era imprimat semiluna, aratand ca toti ninja de sub stapanirea lui, trebuia sa aibe semnul clanului sau, chit ca nu faceau parte din clan.
O vad pe Zune in partea cealalta, privind cadavrul sotului ei foarte atenta, ca sa fie sigura ca timpul nu l-a afectat, apoi zambi multumita de ceva. O aud cum spune ca a sosit timpul pentru a insera Kimera in ochii mei. Aprob din cap si o urmez tacut spre o masa de piatra, pe care urc si intr-o clipa fusesem prinse de ea, cu bratele pe langa corp, la fel si picioarele, ca sa nu ma misc.
- Itachi o sa-ti apara Sharingan-ul in ochi, dar de data asta vei fi capabil sa vezi ca un Hyuuga si sa te misti de zece ori mai repede, decat te miscai tu inainte, imi explica Anki.
Vad cum ia in mana un ochi si il apropie de ochiul meu drept, iar in acel moment am urlat din toti plamani de durere...

Stateam pe salteaua din camera mea, cu un bandaj legat la ochii, pentru a opri sangerarea care putea sa ma ucida. Trebuia sa astept douazeci si patru de ore, pentru ca Sharingan-ul sa absoarme Kimera si sa se obisnuiasca cu ea, pentru a putea sa o folosesc la intensitate maxima. Auzeam glasul lui Anki cum imi citea dintr-o carte cu voce tare, facand din cand in cand comentari rautacioase, facandu-ma sa rad. Cand l-am intrebat de unde a facut rost de cartea aia idioata, mi-a raspuns ca a primit-o cadou de la Kakashi, cand a facut saptesprezece ani, devenind major. Am chicotit amuzant, rugandu-l sa citeasca mai departe si sa comenteze in acelasi timp.
Cred ca pana la ora unsprezece - cand ne-am culcat - i-a gasit lui Jirayia-sama vreo optzeci de greseli de exprimare, patruzeci de scriere si punctuatie si inc nu stiu cate de comentari adaugate la fiecare replica mai idioata sau tampita, scrisa de om. Abia asteptam sa vad ce putere in plus mi-a dat Kimera, incat mi-am facut griji, ca maine dimineata aveam cearcane, dar am adormit imediat, cand am simtit o mana a tanarului pe spatele meu, bagandu-ma intr-un somn adanc, fara vise...

_______________
*Iluzie, fantasma, ceva ireal. Este denumit asa, fiindca nu se observa cand este folosit sau nu, doar daca te uit foarte atent si foarte de aproape, asta daca mai apuci...
Capitolul 19

Cand am deschis ochii, am clipit usor pentru a-mi limpezi privirea si l-am vazut pe Anki, cum dormea langa mine, pe bruta, cu o mana sub perna pe care avea capul si cealalta in spatele sau, indoita din cot. Arata atat de inocent, incat i-am dat un mic pupic pe crestet, dar din prostie l-am trezit, fiindca se ridica si se intoarse spre mine. Imi zambi si dupa ce ma sarutase pe buze, ma intreba cum ma simt. Am zambit, dandu-i de inteles ca ma simt foarte bine, plin de energie.
- Azi iti testam Sharingan-ul, imi spuse, ridicandu-me in picioare si intizandu-se ca o felina.
- Vine si Zune? Il intreb curios, fiindca fata mi se parea de treaba, stranie dar de treaba.
- Nu vine, fiindca i-am ordonat sa numai iasa din camera ei, decat seara si in sat, insotita doar de mine, spuse pe un ton calm, rece si calculat, avand in el o tenta de comanda.
Aprob din cap, nevrand sa il enervez de dimineata, fiindca aveam o senzatie stranie, ca Uzumaki va reusi cumva sa il enerveze la culme, pentru a ajunge din nou in spital. M-am ridicat din pat si dupa ce am facut un dus rapid si m-am imbracat cu niste haine, am coborat in bucatarie pentru a lua micul dejun, observand ca dimineata nimeni nu lua micul dejun o data, ci care cum apuca. Dupa ce am mancat, am parasit casa, pornind spre terenul de antrenament pe care aveam sa imi testez puterile noi si Sharingan-ul. Ma incrunt cand vad ca ne indreptam spre turnul Hokage, dar Anki imi spuse ca cea mai buna metoda pentru a-mi testa puterile erau intr-o misiune reala. Nu imi placea cum suna asta, fiindca mie nu imi placea sa imi descopar puterile in timp ce luptam, ca putea fi fatal pentru mine, dar atata timp cat am un medic-ninja prin preajma, e foarte bine. Intram in biroul lui Tsunade si vedem acolo cinci tineri, fiecare imbracati diferiti si cu bandane negre pe cap, dar in loc de placuta cu insemnul satului, aveau cusut un model diferit. Cand ii vazu, albiciosul miji ochii si marai ceva de neinteles, iar un tip cu parul de un rosu-aprins, asemenea focului si cu ochii albi - cercul din jurul irisului si pupila o avea neagra - ii raspunse ca Akatsuki si-a cam luat-o in cap si cei sigilati, trebuie sa fie eliberati.
Cand auzi asta, Anki incorda maxilarul si injurul nostru incepu sa apara vibrati ale aerului, iar eu am simtit cum incepu urechile sa imi tiueasca. O vad pe Godaime striga ceva pe Enkin si acesta expira, iar tiuitul din urechi inceta imediat.
- Ce irascibili esti azi, cand iti vezi vechii dusmani asteptand sa revina la forma lor initiala, spuse o fata cu parul saten-inchis, prins intr-o codita la baza gatului si pe frunte avea o bandana cu un arbore, cusut cu ata verde-smarald.
Ochii violeti cu trei puncte albe pe langa pupila, care era verticala, ma priveau curios. Purta o bluza din plasa si peste un maiou negru cu decolteu discret si o pereche de pantaloni albastri. In spate avea doua Fuuma-Shuriken, prinse cu o micuta cange. M-am uitat la tineri si am vazut ca fiecare avea parul de culoare diferit, ca si cand ar reprezenta cate un element al naturi. Rosu pentru Katon, maro pentru Doton, albastru-verzui pentru Suiton, albastru-electric pentru Raiton si galben-pal pentru Fuuton, asta insemna ca albul era pentru timp. Roscatul ce se vorbi primul, avea pe bandana o valvataie de foc, cusuta cu ata rosie si toata imbracamintea lui, era o combinatie intre rosu-aprins pana la rosu-violaceu. Il intreb in soapta pe iubitul de langa mine, cine sunt ei, iar el isi plimba o clipa de la unul la celalalt, apoi la Tsunade, ce era ocupata sa vorbeasca cu Shizune.
- Tipul cu parul rosu este Taieshi Aarra, avea treizeci de ani cand a fost sigilat, satena este Arye Ryoushi, sigilarea cunoscand-o la douazeci si trei de ani. Yuri Tazu, tipul cu parul de galben-pal, la douazeci si cinci de ani. Aime Aisu are parul albastru-verzui, la douazeci si opt a ramas, iar Ryo Shimekiri, cel cu albastru-electric, ar fi cel mai tanar dintre noi toti, cunoscand sigilarea la optsprezece ani. Toti au fost ucisi si sigilati de Zune, dupa ce m-au aranjat pe mine, imi explica Anki, facandu-ma sa raman uimit.
Nu imi venea sa cred, ca ma aflam in aceeasi camera cu cate un membru al stravechilor clanuri ninja, existente pe acest pamant, dar simteam o tensiune usoara intre toti membri reperezentanti. Vreau sa mai spun ceva, dar Godaime ne informa ca acestia vor fi coechipieri mei pentru urmatoare misiune. Trebuia sa gasesc cadavrul lui Anki si totodata sa oprim pe astia din Akatsuki sa puna mana pe ochii sai. Il privesc pe tanar si acesta imi facu cu ochiul, dandu-mi de inteles ca a doua tinta, ar trebui foarte nebuni sa se puna cu sase membri de clanuri stravechi si plus cu mine. Femeia mai spuse ca eu voi fi conducatorul, ca sa nu fie divergente, cea ce ma lasa fara grai, fiindca nu am condus o echipa foarte de mult - aia cu Kisame nu se pune. Inghit in sec si apoi aprob din cap, parasind toti biroul, indreptandu-ne spre casa albiciosului. Oameni se uitau la noi mai ceva ca la un circ de ciudati, dar rapid isi indreptau privirile spre altceva de facut.
Cand am ajuns acasa, ne intampina Zune cu un zambet gigantic, ce disparu imediat cand vazu invitati neanuntati, dar si ei o priveau cu ciuda pe femeie. Cand ceru explicatie, Anki o lua in camera lui, chemandu-ma si pe mine. In timp ce eu ma imbracam in niste haine ce mi le-a lasat Akane pe pat, albiciosul o puse la curent cu ce trebuia sa faca, spunandu-i sa ii pazeasca trupul alaturi de gemeni si in caz de ceva, sa il trimita pe unul la el, ca va sti unde sa il gaseasca. Tanara zambi si intreba daca asta e cumva legatura mistica a gemenilor si el aproba din cap, arucandu-mi o privire pierzisa, facandu-mi cu ochiul. Oare cate voi mai alfa despre el?...
Capitolul 20

- In afara de mucosul ala mic si putoarea batrana, esti un Uchiha ramas in viata? Ma intreba a nu stiu cata oara Ryo, pentru a ma scoate din sarite.
Aprob din cap, continand sa ma concentrez pe harta ce o studiam, in timp ce ne indreptam spre nu stiu ce padure de conifere, ce despartea Tara de foc de Satul Ploii, unde se afla Sasuke. Soarele se apropia de asfintit si noi mai aveam de strabatut vreo o suta si ceva de kilometri pana la hotar, asa am decis sa facem tabara intr-o mica poiana, langa un mic izvor, cea ce o incanta foarte mult pe Aime. Am facut focul si Anki ii chema la el, pentru a le spune ceva important, asa am decis sa stau la margine, pentru a studia mai bine coordonatele date luptatorii Anbu, ce au verificat acea zona. Oftez si vad ca cei sase sigilati au terminat de vorbit, i-am chemat la mine intrebandu-i care au animale, ce pot lua urme. Am ramas impresionat ca pe langa Enkin era Ryoushi si Shimekiri, ce aveau animale de vanatoare. Le-am explicat ce as vrea de la animalele lor de vanatoare si cei trei au aprobat din cap, apoi parasint poienita, pentru a nu-s vedea animalele ce le pot invoca celalalt.
- Tot nu-mi vine sa cred ce a facut Madara, il aud cum sopti Taieshi lui Yuri si Aimei.
- Conteaza? Au fost ca un ghimpe in coasta, inainte ca Enkin sa il alunge pe tampitul ala de Madara, cand a incercat sa puna mana pe ochii si trupul fratelui sau geaman, care a murit otravit de fratele lui Madara, Izuna, mormai multumit blondul-pai, aruncand priviri spre copacii din jur.
O vad pe Aime cum plescane nemultumita de ceva, apoi ma instiinta ca se pune sa doarma, ca maine sa fie in forma de bataie, cea ce ma amuza usor. Scurt timp aparura si ceilalti, iar eu le-am spus sa se odihneasca, fiindca maine vor parcurge restul drumului fara oprire. Albiciosul meu incerca sa protesteze, dar l-am rugat special sa doarma, fiindca era singurul medic din echipa...
- Singur pe dracu, mai sunt cinci si toti in tehnici de vindecare, il aud cum mormai nemultumit si se urca in copac sa doarma.
Cred ca va fi o noapte lunga...

Citeam raportul lupilor lui Anki, in timp ce ne apropiam tot mai mult de acea padure idioata, facand comparatie intre rapoartele cainilor Aryei si a vulpilor lui Ryo. Se pare ca scumpul meu frate ma astepta, alaturi de Madara ce parea multumit de ceva si restul de membri Akatsuki. Deodata vad ca cineva aparu in fata noastra si am ramas uimit sa il vad pe Yuri, usor ranit, dar vesel ca nea gasit. Il intreb ce s-a intamplat si a spus cu non-salanta ca au schimbat locul trupului lui Anki, fiindca Orochimaru a atacat satul, special pentru a pune mana pe el, inaintea celor din organizatie. Cand auzi asta, Anki pufni usor amuzat, apoi ii spuse sa o anunte pe Zune ca e timpul sa se pregateasca pentru purificare si fratele sau aproba din cap si disparu din fata noastra inainte sa apucam sa clipim macar. Ma incrunt usor la faza cu purificarea, dar voi avea timp sa il intreb dupa ce terminam misiunea, asta daca o mai terminam in viata, cea ce ma cam indoiam, pentru mine in special. Saream cu viteza din copac in copac, cand Yuri veni in fata mea si facu un scut invizibil trecand mana prin fata sa, iar shuriken-urile se lovira parca de un zid invizibil.
- Care dintre toti cei sapte este cel mai slab? Aud o voce profunda si imi atintesc privirea spre copacul din fata noastra, unde era Sasuke, alaturi de echipa lui de ratati.
- Sasuke e o problema! In afara de fratele tau, ei nu au chakra! Exclama roscata, cu o fata ce puteam spune ca a vazut stafia primului Hokage.
Fratiorul meu o facu idioata si incopententa, fiindca am fi fost o tinta prea usoara intr-o echipa doar cu un singur membru cu chakra. Deodata deasupra lor apare Anki si lovi cu pumnul in creanga pe care stateau ei, distrugand-o dintr-un pumn, cu o forta egala cu a lui Tsunade. Cand brunetul incerca sa foloseasca Chidori, jutsu-ul a fost deviat, nimerindu-l pe Ryo, iar parul sau ii se ridica in cap, facandu-se tepi, iar ochii din galben-sters, devenisera aprins. Yuri imi spuse sa ne retragem de acolo, fiindca spectacolul e gata sa inceapa si e tipul ca unele elemente ale naturii sa se dezlantuie. Am plecat de acolo ducandu-ne intr-un loc, unde puteam urmari lupta, fara sa fim raniti din greseala. Se parea ca Jugo si-a activat semnul blestemat si acum lupta cu Arye si roscatul grupului nostru, talambul de Suigetsu abia tinea piept Aimei, care abia daca transpirase si scumpul meu frate se lupta cu Ryo si Anki deodata. Se vedea ca nu ii convenea ca toate tehnicile sale de Raiton erau deviate spre Shimekiri, apoi intoarse de zece ori mai puternice decat inainte, iar la taijutsu avea probleme cu albiciosul meu, ce ii carase cativa pumni, de ii sparse nasul si gura.
- Asta-i nu-i a buna, il aud pe blondul de langa mine cum murmura, apoi incepu sa devina usor-usor transparent. Itachi! Fugi de aici! Termina misiunea! Acum! Tipa pe mine, iar eu nu am asteptat sa mise spuna de doua ori.
Am pronit mai departe, fiind in alerta de data asta, fiindca numai prea aveam cine sa imi apere spatele si nici un medic cu mine, sa ma salveze in caz de ceva. Mintea mea nu era la misiunea care o aveam, ci la motivul care mi s-a ordonat sa plec de acolo. Deodata gandurile mele fusesera intrerupte de niste explozi ce veneau de la locul de lupta dintre Sasuke si Anki. M-am oprit si mi-am folosit Sharingan-ul pentru a ramane cu gura cascata, fiindca acele explozi erau produse de mase imense de chakra ce a fost sub-presiune si eliberate deodata. Buddha! Ce jutsu mai e si ala sau ce a fost de e atata chakra in acel loc, eliberata acum si atat de brusc? Imi spun in gand, in timp ce buzele mele formara un singur cuvant: Anki...